Romanulu, ianuarie 1876 (Anul 20)

1876-01-15

ANULU ALU DOVE­ pECELEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA A­N­U­N­Ț­I ü­R­I Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deto — — — — paginea ÍIT, 6 lei. — A se adresa, IX ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS la Havas, Laffite et C­nne,8 Place de la Bourse. LA LONDON, la d. Eugiene Micoud.No. 81-A Fleet Street, London E. LA VIENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articlele nepublicate se ardă. 20 BANI EXEMPLARULU Redacțiunea ți Administrațiunea strada I­orinei No. UJOÜ1, 15 IANUARIE. 1876. ► SERVICIUL[ TELEGRAFICI] ALE «ROMANULUI.» Berlin, 25 Ianuarie. — Procesulu redac­­tarulur Gazetei drumurilor­ de ferit, Gehlsen, acusată că o calomniată consiliul­ de su­­praveghiare ală societății drumurilor­ de feri române prin mai multe articole pu­blicate în­­ ziarul­ seu, a începută astăzi prin citirea actului de acusațiune și arti­­colelor­ menționate despre cari Gehlsen mărtureste că a compusă mai multe și le-a citită pe tote înainte de a se publica. Jouî se vor­ asculta mărturii. Constantinopole, 25 Ianuarie. — Con­­sulul­ otomană din Ragusa anundță că la 18 și 19 Ianuarie au fost­ lupte seriose între garnisona din Trebinje, care a făcut gă eșire pentru recunosceri, și între insur­­gențî, cari s’au retrasă fiindă bătuți. Unul din capii sor­, Racovici, a fost­ omorîtă. BUCURESCI, 11 CARVIDAR. Dăm astăzi primul loc adresei­­manifest a comitatului partidei na­­ționale-liberale către alegători, pri­n­ vitere la alegerile ce sunt a se face spre înlocuirea deputaților oposițiunii demisionați. Reproducând case după Alegetorul liber, organul direct al comitatului partidei naționale­ libe­­rale, acesta adresă, o cestiune ce se desbate astăzi prin publicitate și a­­supra căreia ne am rostit deja, ne obligă a face o mică lămurire. Adresa vorbesce alegătorilor și de „așia glisa rescumperare a căielor fe­rate române.“ Este vedit că prin a­­ceste cuvinte nu se atinge câtuși de puțin rescumperarea în principii­, ci numai condițiunile de rescumperare. Oposițiunea națională-liberală, care neîncetat a combătut din principiu concesiunile străine și esploatările străine, de când a văd­ut pericolele și perderile pe care ele ni le aduc; opo­­­­sițiunea care a arătat mereu ame­­­e­nințările strategice și economice ale unor căi ferate în mânele străinilor, nu pute se fiă în principiu de­cât pentru rescumperarea căielor ferate, adică pentru intrarea lor imediată în posesiunea și administrarea di­rectă a Statului român. Însă guvernul care a făcut fa­­mósa convențiune Bleichröder, gu­vernul care a primit căiele ferate neterminate, contra textului precis al convențiunii, guvernul care, ori­când a fost vorba de acest mare gheșeft al principilor prusiani, n’a fă­cut de­cât se esecute ordinile de la Berlin, nu póte se ofere oposițiunii nici o garanție că va face rescum­părarea în condițiuni favorabile Sta­tului român și mai cu osebire că rescumperarea făcută de densul va fi reală, că drumurile de fer vor de­veni românesc­ din tote puntele de vedere. Adresa-manifest a partidei națio­­nale-liberale, acolo unde vorbesce de „asia țlisa rescumperare,“ este clar vedit că nu se ocupă de­cât de con­dițiunile rescumpărării; acesta se vede și mai lămurit dintr’un arti­col special al Alegătorului, publicat imediat după adresă. Cât despre res­cumpărarea în sine, noi de atâta timp ne am rostit în favorea iei, și împreună cu noi tot Romanul care înțelege pericolele concesiunilor și administrațiunilor străine in Româ­nia, precum și însemnătatea unei re­țele de căi ferate, din puntul de ve­dere strategic și economic. Astăzi când tote Statele Europei rescum­pără chiar de la companie indigene că­iele lor ferate, Românii care se do­­reseu mai mult de­cât ori­când de a vedea căiele lor ferate scăpate de stăpânirea și esploatarea companie­­lor străine, și încă germane.­­ I Am scăpat din vedere­a anuncia­s eă în­­ ziua de 9 curent, când era a j se cerceta în oposițiune naintea înal­­­­tei Curți de Casațiune procesul Cer­ j lenti, curtea descompletându-se, pro- j LUMINEZA-TE ȘI TEI PI —I--------o.-------— ABONAMENTE In capitale: unii ami 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei;­uă, luni 4 lei. In districte: unii ami 54 lei; șese luni 27 lei; trei luni 14 M­­uă lună, 5 lei. Pentru tote țerele Eu­r­opei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMÂNIA, la administrațiunea­­ Jiariului. LA PARIS, la d-niî Darras-Hallegram 5, rue de l’ancienne comedie, și Havas, Laf­­fite et C-nne, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARULU cesul a fost amânat pentru a șaptea oră. Manopera este pre­vedită ca se mai fiă vr’un inconvenient de a o desemna. D. Filitis, judecător la sec­țiunea T, tras la sorți spre a com­pleta secțiunea II, după ce a judecat în alt proces dimineța, a plecat a­­casă,­­zicând că e indispus. Ast­fel curtea s'a descompletat, și în loc de-a se amâna procesul pe a doua­­ zi, fără ci­­tațiuni ca de obicinuit, înfățișrarea a fost amânată pe Vineri 16 curent, când este de sperat că, conform de­plorabilelor manopere întrebuințate în acest proces, procedura nu va fi îndeplinită și ast­fel se va face o a opta amânare. Vom reveni în numă­­rul viitor. Un incident de bună semn forte regretabil s’a întâmplat ieri la in­trarea Mitropoliei. Un fost funcțio­nar, anume Paraschivescu, a aplicat primului ministru, Lascar Catargiu, mai multe lovituri cu un baston gros, pe cărei purta obicinuit. Versiunea Monitorului de astăzi este că acest fost „suprefect la Ca­lmi și funcționar la­­ poliția capitalei, a fost depărtat din slujbă pentru de­lapidare de bani publici, și refuzul președintelui consiliului de a’l rein­tegra în slujbă, pare a fi motivul a­­cestui laș atentat.“ Versiunea cnsé care se repeta a­­seră de chrămați, după cum le­­ spu­sese însuși primul ministru, este că acest individ venia mereu în casa d-lui Lascar Catargiu — după depăr­tarea din slujbă — și primul minis­tru mereu îi da sume, când mai mari când mai mici, negreșit pentru pre­cari servicie, la cari fostul func­ționar polițienesc era propriu; în cele din urmă, recursul la fondurile ministeriale fiind pre­dese­ și com­plicate cu cereri de slujbă, primul ministru ar fi dat fără ceremonie afară pe fostul său agent. Aceste procedere ar fi avut de efect întâm­plarea regretabilă de la pofta mi­tropoliei. Ori­cât de reprobabil este faptul, daca vre o dată cuvintele „ale tale dintru ale tale“ și-au găsit o exactă aplicare, este acum la adresa primu­lui ministru. In adevăr, daca Paraschivescu a fost „depărtat din slujbă pentru de­lapidare de bani publici“, pentru ce n’a fost dat și judecății ? Cum cu­teză Monitorul a spune că acest fost funcționar a „delapidat,“ când de­lapidatorul n’a fost dat judecății, ast­fel ca se nu mai aibă cuvânt de-a cere slujbă, nici Indrasnéla de-a mai călca pragul primului ministru Deci „ale tale dintru ale tale“. Mai ’nainte s’ar fi^iscă nu s’a dat în judecată, fiind­că jurații tot ’l-ar fi achitat. Ei bine, acum d. Catargiu a înlăturat jurații, a dat pe dela­pidatori la tribunale, pentru ce dar îi ocrotesce? „ale tale dintru ale tale“ Apoi daca Paraschivescu era un om, ast­fel cum­­ zice Monitorul, pen­tru ce onorabilul și probul cap al cabinetului îl primia mereu în casa d-sale și’l ajuta, după cum ânsuși a declarat ieri în gura mare tutor chlămaților ? Și daca l’a primit și s’a servit de dânsul, pentru ce in urmă la dat afară? „Ale tale din­tru ale tale.“ Acest cuvânt al sântei scripturi, își găsesce o aplicare mai nime­rită, și din alt punt de vedere. Noi de mult am spus că sistema barbară a bătăielor și maltratărilor, aplicată cu atâtă furie de regimul actual asupra nefericitei țâri, are se devie un flagel pentru toți, are se creeze o stare de lucruri sălbatică, anarhhică, ne­mai­pomenită în Româ­nia; și toți au se pătimesc a de dânsa, atât cetățianii independinți, cât și funcționarii, cât și înșiși miniștrii, căci este scitit că „fie­care cade prin ce pecătuiesce.“ Ei bine, e că aplicată acesta lege nestrămută : bătăușii guvernului sunt bătuți la rândul lor, și cad unul după altul; însuși primul ministru este bătut de propriul său agent po­lițienesc: „ale tale dintru ale tale.“ Ai plătit, d-le Catargiu, bande în­tregi ca se bată și să maltrateze pe cetățianii cei mai onorabili, eoa­te acum bătut tocmai de aceia pe cari ’î plăteai: „ale tale dintru ale tale.“ Ai practicat sistema, d-le Catar­giu, ai desvoltat-o , ai plătit ca să se practice; cea acum că s’a aplicat și pe capul dumitale, de către chiar aceia pe cari ’i plătiai: „ale tale dintru ale tale.“ Ori­cum, acesta plată și resplată , adusă de regimul actual, a creat o stare de lucruri sălbarecă în care o­­mul nu mai este sigur de nimic, nici de averea, nici chiar de viața mea. Cât va mai ține acesta stare de lucruri, și unde ne va duce! In urma faptului de la porta mitropoliei, prefectul poliției — nu putem înțelege prin ce contra-lo­­vitură — a fost demisionat; tot­de­­o­dată ar fi fost demisionat și din postul de administrator al dome­­niilor , disgrațiă completă, pentru ce ? și aci tot „ale tale dintru ale tale. “ Ai ținut sbiri, d-le fost pre­fect, precum pe famoșii sbiri din Negru ; ai bătut, ai maltratat, éoa­te acum disgrațiat tocmai din causa unei maltratări, comisă de unul din foștii d-tale agenți; i-ai învățat se lucreze, și ei au lucrat până și pe capul primului-ministru. Acum, d-le fost prefect, când éoa­te simplu mu­ritor , cu ambele înalte funcțiuni perdute, te-am întreba : câți amici aveai când ai intrat la prefectură, unde ai administrat prin schiri, și câți mai ai astăzii? Ni se asigură că in locul d-lui Vă­­cărescu, disgrațiat, s’ar fi numit pre­fect al poliției d. Ion Bălăcianu. A­­cestă numire, deși ne ar surprinde pe de-o parte, totuși ne ar bucura pe de alta. Daca am avea părerea de reit de a vedea pe d. Ion Bălăcianu pre­fect supt un asemene guvern, am a­­vea cel puțin și mângâiarea că d-sea va respinge cu desgust acea poliție înjosită, brutală, jăfuitore și iritătore, ce s’a făcut pâne astăzi supt acest regim; că d-sea isgonind sbiri ca cei de la Negru, curmând bătăiele și maltratările­­ silnice, va reda capitalei liniștea, va asigura tutor cetățianilor îndeletnicirea pacinică și nesupărată in ocupațiunile lor, va face în fine se înceteze cel puțin în capitală săl­­batica stare de lucruri, în care ori­ce securitate a dispărut. In adevĕrd, de la junia trecută, nimica n’a venită se schimbe situațiunea constitu­­țional a României. Regimul­, mai multă de câtă ori­ câudă, stăruiesce în hotărîrea d’a nu păstra din Constituțiunea țerii de câtă câte­va forme estem­óre, eră, în fondă, d’a ține națiunea lipsită de libera și reala întrebuințare a libertăților­ și drepturilor­ pe cari i­ le garanteză paciula fundamentală din 1866! In zadară periculele din afară sporescă, in zadară greutățile administrative, finan­ciare, economice din întru se iimulțescă; în zadar­nă scînteiă de patriotismă scă­rpă­­cară de prudință politică ară fi de ajunsă ca se descepte Regimul­, ca se-i arate că numai ună guvernă și că națiune stríusa unite ară putea salva situațiunea. Puterea executivă stăruiesce în orbirea sea de a crede că România nu se póte câr­­mui prin sine însăși, prin instituțiunile sale, de secule eminamente constituționale represintative. Guvernul­ bunului placă se socoteșce singură înzestrată cu inteligință politică, singură patriotă, singură în dreptu d’a guverna, și totă­ d’uă­ dată d’a se con­trola prin sine ! In timpul­ furtunii, în timpul­ cândă vasulă statului este espusă periculeloră, pretutindeni vedemă guvernele și națiunile apropiându-se și înțelegându-se spre a salva mama comună. Numai în România vedemă spectacululă durerosă a­ ă unui regiună stră­ină,, care a luptă cu națiunea, care perse­­veră a se ține în de afară de națiune, și acesta, nu spre a înlătura periculele din afară și din întru, ci numai pentru ca, li­­beră de ori­ ce controlă, de ori­ ce împo­trivire, se potă mai ușoară săvârși peirea nenorocitei nóstre țeri. Oposițiunea spera uă mirită că mulțu­mită manifestațiunilor­ anti-guvernamen­­tale ce din tóte părțile României s’aă a­­retată cu ună elan demnă de totă lauda, că mulțămită adesiuniloră, ce programuil nostru a dobândită din partea a mai totă ce este patriotă, inteliginte și independinte, că mulțămită unanimei stigmatizări cu care opiniunea publică din întru și din afară a lovită ultimele pretinse alegeri, că în facia lipsei de putere morale a corpurilor­ legislative actuale, lipsă pe care o recu­­noscă mulți din fiuși șî ar eî ce ocupă băn­cile de senatori și de deputați, că tóte a­­cestea voră deschide ochii regimului măcară la ură-spre-zecea oră ! Și oposițiunea și țara s’aă încetată ! Puterea esecutivă stă­ruiesce în rătăcirea sea, stăruieșce în ca­lea fatale ce­a apucată. Astă-felă ea calcă în picióre jurămintele sale, ea tradă misi­unea ce i-a prescrisă națiunea în i­iua când i-a încredințată destinatele României! Ga­­­merele sete voră urma asemenea a’i da concursul ă soră la tóte proiectele menite d’a pregăti îngenuchiarea materială, morală, ba chiară și politică a națiunii. D’abia ruinotórea concesiune pentru con­­strucțiunea căiei ferate Ploiescu-Predelu a fostă dată, înconjurată de ună Scandală fără precedentă în România; d’abia s’a vo­tată funesta convențiune comerciale cu A­­ustro-Ungaria, că guvernulă medita noul operațiuni, noui convențiuni, concesiuni, și Dumnezeă scie ce încă, tóte acestea în scopă d’a veni in ajutorulă intereseloră străine și ’u prejudicială intereseloră ro­mâne. Fără a ține sema de clasa economică și financiară care bântuie țera, fără a vedea că nicî un clasă a societății nóstre se afla în stare de prosperitate, ca, departe de a­­cesta, sărăcia bate la ușa celor­ mai în­stăriți altă­ dată, că comercial că și industria sunt­ ucise, că proprietarii și arendașii cari se ocupă cu agricultura, singura nos­­tră sorginte de avuțiă, sunt­ loviți de morte, ca poporațiunile rurale nu mai aă ce vinde, nu numai pentru a plăti dările publice, ci chiară pentru a trăi, fără a considera că, precum tóte pungile particulare suntă de­­șerte, maî deșerta este încă punga statu­lui, visteria, că d’abia putemu face onóre bănesciioră nóstre îngagiaminte actuale, guvernulă trateză, decă nu a și încheiată, nouî îndatoriri, nouî sarcini, nouî împru­muturi, menite d’a urca mai multă de­câtă îndouiu­l datoria nostră publică, menite, printr’uă singură operațiune, d’a arunca pe piețele Europei obligațiuni ale Statului a­­jungându la cifra de peste două sute mili­­one lei! Tóte acestea pentru a veni în a­­jutorul­ acționariloră căieloră ferate ro­mâne, prin așia $isa rescumpărare a căie­loră ferate române! Aceste proiecte, este operațiuni , ne­greșită se voră recunosce, se voră vota de către adunările actuale, precum s’au votată și tóte proiectele și operațiunile regimului în sesiunile trecute, și astăzi negreșită cu uă spontaneitate mai energică și cu uă majoritate pate chiară transformată în u­­nanimitate, căci astă dată guvernulă nu va întâlni nici slaba oposițiune din anii trecuți! In țerile cu ună regimă constituțională, reală și sinceră aplicată, o recunoșcenă din începută, nu este permisă oposițiunii, ori­cât­ de mică ea ar­ fi, de a se retrage din lupta parlamentară, pentru că acea o­­posițiune, dacă ea este în numeră mică, a­­cesta nu o pote atribui de câtă micului numeră de coreligionari ce are în țeră, de câtă puținului sprijină ce doctrinele sale au găsită înaintea alegetorilor­ ; pentru că acea oposițiune, luptându-se în alegeri, nu datoresce Succesul ă sau căderea sea de câtă voinței liberă exprimare a colegielor­ elec­torali. In asemenea condițiuni oposițiunea, intrândă în cameră in minoritate, prin fer­mitatea convicțiunilor­ séle, prin talentele ómenilorü sei de stată și­ ale oratorilor­ sei, prin stăruințele séle d’a face ea prin­cipiale séle, ea actele sele se ajungă a fi aprobate de opiniunea publică, acestă opo­sițiune are tóte garanțiele constituționale, are totă putința legale de a deveni cu tim­­pulă majoritate­, și asta­fel­, la rândulu­i ei, ea póte ajunge la cârma afacerilor­ sta­tului prin paciniculă jocă ală mecanismu­lui constituțională ! Unei asemenea oposi­­țiunî nu’i este permisă, o maî repetămă, d’a părăsi postulă seă, pentru că ea, când se luptă pentru triumfală principieloră ca ui caracterisă partitură seă, ea nu întâmpină nicî uă împotrivire estralegale, ea nu are a se teme nici­­ măcară de imputarea, a­­runcată de miniștrii noștrii oposițiunii din România, că ea atacă actele guvernului pentru că voiesce a ajunge la ministeriă , căci în practica adevăratului regim consti­tuțională nu este permisă nici unei opo­­sițiuni de a se manifesta de­câtă cu ve­­deratură și laudabilulă scapă de a ajunge la putere, ca asta­fel, se potă dovedi că sp­e a guverna mai bine de­câtă adversarii combătuți. Nu se petrecă lucrurile totă asta și ’n România, de­și înscrisă țara nostră posede uă Constituțiune care póte rivalisa cu Con­­stituțiunile cele mai înaintate! La noi, partidele nu se luptă între ele; la noi, majoritatea nu se formeză prin triumfală unui partită asupra altuia seă altora; la noi, nu alegătorii, ci guvernul­ și agenții sei formeză majoritatea. In­docă ca, amesorată cu progresulu educațiunii nóstre politice, ingerința guvernului se dis­pară cu totulă din luptele electorale, mi­­nisterială actuale a absorbită în sine totă activitatea cetățenescă, și asta eră a ajunsă a se suprstitui enseșa voinței colegielor­ electorale. Astăzi, în alegeri, guvernulă dicteză, era nu partiturile. Astă­felă opo­­sițiunea în ultimele alegeri nu datoresce căderea sen­desaprobării corpului electo­rale. Căderea nostră o datorimă Duma a ingerințeloră, amenințăriloră, ba chiară violențelor, agințiloră guvernului, pe cari i-amă întâlnită în mai multe dați chiară în facia nostră, și în dosulă alegetoriloră tată-de-una și pretutindeni. Oposițiunea intrată în camere, ca și a­­colo se vede din începută pusă în nepu­tință de a se lupta în mai bune și mai le­gale condițiuni. Oposițiunea nu se află în fac­ă de adversari politici, veniți pe băn­cile legiuitore ca espresiunea încrederii, ca resultatulă sufragiului alegetorilor­; acești deputați în faptă nu suntă de câtă chia­­mații guvernului! Ce luptă parlamentară póte doja asista in asemenea condițiuni ? Ce principii se mai potă profesa în faptă cu asemenea adversari, cari seiă cui dato­­rescu mandatură soră? Ei nu suntă jude­cătorii puterii executive; ei suntă compli­cii săi. Ce șianse de succesă ară pute dorii avea oposițiunea? Ce­reă ară putea ea opri, și ce bine ară putea ea face? Ua majoritate formată astă­felă nu pute nici, vă­dată fi nici convinsă, nici schimbată, căci ea de mai ’nainte este disciplinată și destinată a fi surdă nu numai la glasul­ oposițiunii, dérii și la strigătele țerei, ne­­avându urechi de câtă pentru cuvintele ce resună de pe banca ministeriale. Acestă stare de lucruri a esperimentat-o oposițiunea în timpă de cinci ani! In ul­tima sesiune n’amă vefută disposițiunile chiară cele mai positive ale regulamentu­lui camerei călcate în piciore? Nw amu vedjută, la votarea convențiunii comerciale, înlăturându-se în modă dictatorial propu­nerea de amânare făcută de oposițiune, a­­tâtă în secțiuni câtă și în plină ședință ? N’am­u veijuză insultele aruncându-se chiară de la înălțimea biuroului camerei asupra acelor din deputați, cari avuseră cura­­gială d’a protesta în contra a totă pu­terniciei și a purtării arbitrare a preșe­dintelui ? Cându dérü aceste ilegalități se sever­­șescu la lumina sorelui, cândă regimulă este celă d’ântâiu care le comite și le dic­tez?., cândă dérit adevărații represintanți aî națiunii se află puși în neputința chiară materiale d’a’șî împlini mandatură, cândă ei, o maî repetimă, nu potă nici opri reală, nicî face binele, în asemenea condițiuni, a mai rămâne pe băncile legislative, este numai a constata prin presința loră vo­turile majorității, este numai a deveni so­lidari cu neconstituționala situațiune creată de regimul Adresa comitatului partidului naționalii­­liberalii către alegători. Prin decretulu cu numerulă 20 din 5 ia­­nuarie, mai multe colegii electorale sunt­ convocate spre a îndeplinii vacanțele din Camera deputaților­. Vacanțele acestea provind în mare parte din depunerea mandateloru din partea de­­putaților a oposițiunii. Acești deputați retrăgendu-se din Cameră, printr’uă dare de semn dată publicității, ad­espusa alegetorilor­ lord motivele seriose cari i-au fostă redusă la acea estremitate. In fad­a convocării colegielor­ electorale, comitatulu partidului național­-liberali se socotesce datoră de a face cunoscută linia de purtare ce este hotărîta a pă<ți. Oposițiunea nu va reveni asupra cause­­lor, cari ad su­i­d-o d’a se retrage din lupta parlamentara. Ele suntă de domeniilu pu­blică. Oposițiunea se mărginesee d’a afirma că aceste cause esistă și astăzi, da­că eleiard­ele ad dobândită­ră nouă gravitate. Prin urmare, oposițiunea declară, din în­cepută, că aceleași cause cari au silită-o a-și depune mandatele, îî impună și astăzi durerosa îndatorire de a stărui în hotărîrea luată încă în lunia trecută, acea de a se ține iu de afară de activitatea Adunării din delulu Mitropoliei.

Next