Romanulu, iulie 1876 (Anul 20)
1876-07-24
ANULU ALU DOUE PECELEA VÜIESCE ȘI VEI PUTEA ANUNCIURI Linia de 30 litere petitii, pagina IV,— 40 bani. Deta — — — — pagina III, 2 lei. A se adresa: IS ROMANIA, la administrațiunia ziarului, LA PARIS, la Havas, Laffite & Cune, 8 Plaue de la Bourse LA LONDON, la d. Eugene Miooud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. la d-nil Haasenstein §i Vogler, LA VIENA, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardű. 20 BANI ESEMPLARUL Redacțiunea și Administrațiunea strada Domneni 14. (A) K Edițiunea de sera HE BUCURESCI,23 Cuptore 4 August 8. Represintațiunea națională a dată ieri ultimulu vota asupra punerii suptau sare a ministeriului Catargi. Darea in judecată s’a votată, pentru fiecare din colegii d-lui Catargi, mai in unanimitate. Afară de d-nii Cantacuzino și Teodoră Rossetti, ceilalți miniștrii n’au găsită pentru dânșii de câtă 3-4 ocrotitori. Acesta unanimitate este celă mai mare și mai sdrobitoră actă de acuzare ce s’ar putea face contra unui ministeriă. Nici uă voce nu s'a rădicată pentru apărarea Capului Cabinetului de la 11 Martie 1871, și cu totul puțini fură cei cari luptară se scape de respundere vre dóul sea trei dintre numeroșii miniștrii pe cari d. Catargi îi lua în ministeriă și ’i da a~ fără după simpla sea voință și chibzuire. Și chiară și acești puțini apărători erau totă din rândurile partitelor naționale-liberale, și mobilul ă loră era de câtă opiniunea că nu trebuie să se dea ună exemplu de câtă cu cei mai principali dintre principalii culpabili. Nimeni, în Camerele catargiesci, nu ’ntreba cumă a venită și cumă s’a dusă cutare ministru; nimeni astăzi, din totă țara, n’a rădicată vocea pentru d. Catargi, și fórte puțini în favorea foștilor ă sei servitori și complici. Acesta unanimitate in consciința naționale făcu ca d. Câmpinenu se <dică ieri, de la tribună, că oricare ară fi sentința Curții de Casațiune, osânda s’a pronunciată de către națiune; și dovedesce că națiunea română avu rara virtute d’a eși curată și nobilâ din nomolulă de corupțiune și de crime, în care se sili în timpă jRe cinci ani s’o afunde ministerială Catargi, îndeplinirea acestui mare actă de moralitate publică n’a întâmpinată órecari dificultăți și uă mai lungă desbatere decâtă în cea a ce privesce atribuțiunile comisiunii Camerei, numită, conformă regulamentului iei, pentru a susține acusațiunea înaintea înaltei Curți de Casațiune. Divergența opiniunilor era naturală când, esistândă uă lacună în lege, trebuie a deriva nesce atribuțiuni neapărate, din cnseși principiile fundamentale constituționale și de dreptă. Cu tote aceste, după lungi desbateri, afară din Cameră, și după cele urmate ieri în ședință publică, vor urămă că mai toți deputații, și toți miniștrii, recunoscură că Adunarea care acasă pe miniștrii are și dreptulă și datoria d’a instrui, d’a pune o procesur în stare. Singura cerere ce se făcu de către unii din deputați, și de către unii din doi miniștrii, fu ca Adunarea ,să prescrie comisiunii sale să nu așeze de dreptur de arestare. Cererea póte fi bună, înțeleptă, noi credemă că este și bună și ’nțelepta. Ceră bine și înțeleptă ară fi d’a se transforma ea într’u atingere a unei mari prerogative a represintațiunii naționale ? Bine și înțeleptă ară fi d’a se lega mânele comisiunii, fără restricțiune și în orice casă ? Bine și înțeleptă ar fi d’a se fice de către Cameră, că ea nare încredere în comisiunea ce o va numi; că n’are în sînul ăiei șapte bărbați ,cărora se le putá încredința instrucțiunea procesului, fără temere că ei voru fi, în majoritatea loră, lipsiți de ecitate, lipsiți de inteligință politică, pasionați și nedrepți? Stăruimă a crede că acesta ară fi și rea și neînțeleptă; că nici unul dintre cei cari susținură propunerea de restricțiuni a avu acestă ideiă, și că de aceaa și numai de aceaa marea majoritate a Camerei a respinsă adepciamentală d-lui Câmpinenu, susținută și de trei dintre miniștrii. Atitudinea guvernului în totă timpulă desbaterilor acestei mari cestiuni a fostă cum trebuia se stă din partea unui cabinetă eșită din sînul partidei naționale-liberale și avândă elă ca și Camera aceași origine: voința națională. Elă s’a abținută a lua cea mai mică parte pentru saă contra opiniunilor emise, lăsândă ca Adunarea se decidă în deplina sea suveranitate despre uămare prerogativă, esclusivă aiei, lăsândă ca ea, ferită de orice amestecă ală puterii esecutive, se așeze de prima, s’ară putea ijice de singura garanțiă constituțională, după cinci ani de falsificare și de violare a Constituțiunii și a legiloră țărei. Uă singură dată d. ministru ală lucrurilor publice a luată cuvântulă, cândă era în discusiune darea în judecată a d-lui Teodoră Rossetti, și nu spre a’lă apăra, ci spre a da orecari lămuriri asupra unoră fapte arătate de d. D. Giani. In desbaterea ultimului aliniată ală resoluțiunilor, trei dintre miniștrii s’aă crezută datoria’șî spune părerea, deorece aci nu mai erau persone în cestiune, ci principie de dreptă. Atitudinea guvernului a rămasă ânsă aceașt aă vorbită ca deputați, fără a usa de nici ună felă de presiune directă sau indirectă; n’am contestată dreptul represintațiunii naționale de a urmări fără nici ună amestecă , până ’naintea Curții de casațiune, pe miniștrii puși supt acuzare și aă făcută numai apelă la moderațiune. Moderațiunea, toleranța ce este în firea Românului, era ânsă atâtă de multă în spiritulă marei majorități a deputaților, încâtă păstrândă întrega și necircumscrisă prerogativa Adunării, a considerată că ar fi uă împuținare pentru dânsa d’a se îngagia printr’ună voiă a fi moderată, cândă simțul ă iei de dreptate, cândă puterea prin urmare moderațiunea iei nu potă fi puse în îndouială. Chiară oratorul celă mai virulentă, d. N. Fleva, a declarată susă și tare că nu se gândesce delocă la arestarea d-lui Lascar Catargi, dară că nu crede că este demnă de Cameră de a -și pune ea ânsăși în bănuială moderațiunea, interficăndu-și ună dreptă. Constatarea demnei atitudini a guvernului este neapărată in facia temerilor, de uă crisă ministerială, provocată de orecari cuvinte rostite în ședința de ieri de primul-ministru. In afară cu totul de cestiunea în desbatere, primul-ministru a lăsată să se înțelegă că n’ar fi în deplină comunitate de vederi cu colegii săi din ministeriă, și în privirea Camerei, adisă că ar fi ca unu copilă orfană în mijlocul ărei; a manifestată chiară, până la orecare pantă, dorința de-a se retrage din ministeriă, de-a nu mai fi în indivisiune cu colegii săi. Era lucru firescă ca aceste cuvinte se facă a nasce temeri de uă crisă ministerială; cestiunea trebuie să se lămurescă, se va lămuri pate chiară astăzi. In totă casula, déca nu pre înțelegemu pentru ce ânsuși d. Manolake Kostake se declară copilii orfanii în miijlocul represintațiunii naționale, suntemă convinși că națiunea, liberă consultată, are de astă-dată oă represintațiune gelosă de perogativele iei, și că în mânele unoră asemeni mandatari, nu potă se pericliteze voințele și interesele iei, lovitură de Stat contra partidei Juna Turcie. Sultanul, prin marele Vizir, ar fi declararat că în vederea situațiunii creată de reebel, Constituțiunea și reformele proiectate se înlătură. Mithat pașia, șeful partidei Juna Turcie, va trebui se se retragă seif se recurgă la o nouă resturnare Reproduceam după edițiunea de dimineța a numărului precedinte următorele : Aflama din sorginte sicură scriea forte însemnată că Sultanul Murad, împreună cu partida vechia Turcia, ar fi făcut un fel de SAMBATA, 24 IULIU, 1876. LUMINEAZA-TE ȘI vei fi " abonamente . In capitală, unu anii 48 lei; iese luni 24 lei, trei luni 12 lei; un lunâ 4 lei In districte, unu anu 54 lei; și pe lani 27 lei trei luni 14 lei; un lung, 5 lei. Pentru tote țerele Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la d-nii Darras-Hallegrain 5, rue de l’ancienne comedie, și Havas, Laf- LAIENA, la B. G. Popovici, 15 Fleichmackt. Scrisorile nefrancate se refusă 20 BANI EXEMPLARUL ADUNAREA DEPUTAȚELORU Ședința de Jour, 22 iuliu 1876. Supt președința d-lui C. A. Rosetti, ședința se deschide la ora 12 cu formalitățile ordinare. Procesul-verbale ale ședinței precedinte se citesce și se aprobă. D. Președinte aretă că la ordinea jilei este continuarea desbaterii asupra conclusiunilor raportului pentru darea în judecată a foștiloră miniștrii. D. P. Ghika (zice că intre personele ce s’aă propusă ieri a se da în judecată e și d. Tell. Dacă cineva e culpabile din ministerială trecută e d. Tell, acelă făptuitoră al unei revoluțiuni de regenerare, care a renegată la 1870 principiele revoluțiunii de la 1848 și în locă de libertatea adusă țărei sclavia. D-sea face apelă la d. Milescu spre a arăta mijjlacele prin cari d. Tell a năbușită consciința alegătorii oră din Gorjă ș’a falsificată alegerile. Decă o mulă de la 1848 n’ară avè în sarcina sea de câtă acestă actă, totă ară fi destulă pentru a’lă pune în acuzare. Etatea dlui nu póte fi, cum pretindă unii, ună motivă de scusă, ci din contra unu motivă de îngreunare, pentru că altă felă nu s’ară putea fice nimicit în contra junilor, cari alunecă în politică. Etatea d-lui Tell, e uă circumstanță agravantă, pentru că d-sea dedese în tinerețe esemple din cele mai lăudabile. Nu e acesta singurulă actă culpabile ală d-lui Tell. D-sea a călcată legea instrucțiunii în modulă celă mai arbitrară; a luată parte la falsificarea bugetelor țărei, arătândă că situațiunea e prosperă pe când țera se ducea în prăpastia. D-sea a cooperată la tote actele fostului ministeriu, și prin urmare trebuie se mergă cu toții la casațiune. I-se mai anunciă ună faptă pe care trebuie să’lă supuie Camerii, la 1871, d. Tell a înconjurată Camera cu armata și acestă faptă e fórte îngreuietoră pentru eroul de la 1848, căci elă dovedesce tendința sea d’a sugruma voința națională. Mai multă, d. Tell făcea parte din consiliul de miniștrii ce resida la poliție în timpul alegeriloră, cândă să aruncaă petre pe ferestră la alegeri, cândă să amenințaă membrii biuroului, cândă d. Florescu umbla pe strade în fruntea miliției, când armata ținea loculă de alegători și pușca loculă de votfl, d. Tell era ministru și prin urmare e culpabile și e mai culpabile de câtă toți, pentru că d-sea rădicase stindardul revoluțiunii liberatóre și regeneratóre de la 1848. Terminândă, ruga pe Adunarea admite amendamentală. D. L. Sterea declară că nu se preocupă de fapte, d-sea crede că Adunarea e condusă numai de dreptate; ea are dreptă să de în judecată pe culpabili și paare să nu de pe cineva numai pentru că nu vrea să o lă de. Așia orogă d-sea se proceda cu d. Tell, ânsă pentru a o pute face, trebuie să nu uite trecutulă d-lui Tell. D. P. Ghika. Trecutulă chiară l’acasă. D. L. Sterea. D. Tell e unulă din autorii revoluțiunii din 1848; d-sea, d. Sterea, este fiiulă acelei revoluțiuni și darea în judecată a d-lui Tell de către oă Cameră liberală ară semăna cu revolta tatălui în contra Aiului. Să nu se uite circumstanțele dificile în carie. Tell a părăsită partita liberală; țara abia acum s’a pronunciată pe facă pentru marea partită liberală și d’acea în Camera actuală nu se vădă de câtă adepți ai principielor, de la 48. Să nu se acuse d. Tell pentru trecutulă săă, fiindă că că noi toți amă găsi în viața nóstru fapte cari ară merita desaprobare. D. P. Ghika. Déci găsesc ceva în viața mea politică, te rogă spune. D. L. Sterea. Nu facă istoria nimănui, declară numai că darea în judecată a d-lui Tellară semăna ca uă resbunare și, spre a proba acesta, citéza parele oposițiunii de a fi. Ca ultimă rațiune în favorea d-lui citéza faptulă că suveranitatea națională are dreptul d’a nu da în judecată chiară pe ună vinovată, spre a esclude pe d. Tell dintre acuzați. Apeleza dorit la acesta suveranitate și speră că d. președinte al Adunării va lua cuvântul pentru a apăra pe fostulă său colegă de la 1848. D. N. Dimancea protestă în contra ideiei d-lui Sterea că ar trebui să nu se de d. Tell în judecată pentru că e eșită din sînul democrației; d-sea crede că tocmai pentru acestă motivă trebuie lovită d. Tell, fiindă că a sugrumată democrația din sînul căreia eșise. Se cjice să iertămă; d-sea crede că Camera nu pate ierta pe un ministru culpabile de câtă după ce va fi condamnată de justiție; numai atunci ară pute grația. Va vorbi despre d. Tell cu totă respectulă ce are chiară pentru dușmanii democrației, și pentru bătrânețe, va arăta și d-sea viața omului care a încercată a sdrobi democrația. Acid. Dimancea face în scurtă biografia d-lui Tell, arată partea cea luată d-sea la 48 și zice ce a fostă recompensată, râdicându-se de la gradul de maioră la celă de generală și numindu-lă membru al guvernului provisoriu. Nu vorbesce despre cea făcută după revoluțiune și în emigrație; déri se crede datoră să spuie că de la intrarea’ în țară a fostă necontenită în contra democrației. Care a fostă motivulă gravă invocată pentru darea în judecată a ministeriului trecută? Venirea la putere a acelui ministeră în mijlocul nopții, atunci a înconjurată Camera cu armată, a dată pe deputați afară in mânile bătăușilor ă și face apelă la d. S. Sterea decă n’a scăpată din mânile lui popa Tache, spunândă că e Moldovănă, e’a dată unirea și că nu s’accepta la asemeni recompense. Cine adusese armata? Nici unul din miniștrii nu scia despre armată; d. Tell, ministrulă de resbelă, democratulă de la 1848, o adusese, pentru a intimida ș’a da afară pe represintanții țărei. Să iertămă pe d. Tell, pentru că nu e boiară. Dară acesta ară fi spirită de clică (scomote). D. Dimancea declară căa pronunciată acestă cuvântă, pentru a oțărî pe Cameră se nu delocă d'a i se face imputări. Din ministerial Catargi, d. Tell e celă mai vinovată, căci d. Catargi a fostă consecințe cu principiele sale cândă a voită se sdrobesea democrația ; nu pute însă ierta acesta democratului de la 48, care a avută convingerea că prin libertate se face fericirea poporului; parveniții de felul acesta sunt mai culpabili decâtă toți reacționarii. D. Tell afisă la 48 că fericirea poporului se face prin libertate, lumină și educațiune și ’n urmă a călcată în piciore aceste principii și a venită mână în mână cu d. Catargi pentru a desființa libertățile țării, instituțiunile iei democratice. Cea făcută d. Tell ca ministru de instrucțiune ? A numită profesori fără concursă, a destituita alții din cei mai meritoși ș’a numită în locu-l prginți electorali d’ai săi. D. Dimancea citeza numele profesorilor, astflferă destituiți. Ce a mai făcută ? A destituită pe profesorii liceului din Botoșani, fără se’i de ln judecată, cum țice legea. Afară d’acesta, ministerială din 1871, și d. Tell în parte, a întrebuințată armata pentru a năbuși voința țării; partizanii d-lui Tell spuneaă in tote părțile căroră nu le trebuie voturi, le-aă în cazarme. Apoi acesta e conduită de democrată ? Ce căuta d. Tell la 3 Augusta lângă generalele Florescu, ordonândă a se trage focuri în poporă ? acesta totă conduită de democrată e? S’am jisă c’amă fi fii ingrați déc’am da în judecată pe d. Tell, nu, d-sea crede că Adunarea e chlămată se răsbune p’uă mamă căreia ființă săă i-a Infipit pumnalulă în poptă. Camera nu trebuie să se preocupe decât. Tell e stă nu democrată; ea trebuie se caute numai faptele și faptele d-lui Tell sunt cu multă mai culpabile decât ale d-lui Catargi; d-sea speră că Adunarea va vota amendamentulă propusă. D. G. Mârzescu zice că Adunarea nu trebuie să se preocupe de viața și de greșelele politice ale unui omă; căci, daca s’ar admite acesta ideiă, că Cameră reacționară ar pute da în judecată pe actualele prim-ministru pentru că și a părăsită partita sea. Aci nu e vorba de greșelele politice ale d-lui Tell, ci numai de faptele d-sele. Ei bine, asupra faptelor de ministru, d. Tell a fostă interpelată și Adunarea i-a aprobată conduita; cum i-o mai putemă desaproba noi astăzi cândă l’a aprobată majoritatea unei Camere bine sâărăă alesá? Cu uă teomiă ca a d-lui Dimancea mă ministru nu va mai pute fi asigurată de averea și onerea mea niciuădată, pentru că n’ară mai esiste nici uă prescripțiune. D-sea crede că d nii Pantazi Ghika și Dimancea șidă uitată rolulă de deputată. Se impută d-lui Tell c’a înconjurată Camera cu armată; așa e, opinia publică ’să va condamna, căci acestă faptă nu intră în respunderea penală; el atrage oă răspundere morală. Acestă tărâmă e puțină convenabile pentru oă Adunare națională-liberală. D-sea crede că nu e nici ună motivă pentru darea în judecată a d-lui Tell, fiindăcă uă majoritate parlamentară i-a aprobată faptele. D. P. Ghika. Și pe d. Catargi l’a susținută majoritatea. D. G. Mârzescu zice că acuzarea ce se face d-lui Tell nu e seriosa și crede că pentru onerea democrației române amendamentulă va fi respinsă. Se cere închiderea discuțiunii și se admite. D. An. Stolojanu, raportorulă comitatului delegaților, după ce consultă pe membrii comitatului, declară că comisiunea în majoritate a primita amendamentulă întrucâtă privește călcarea legii instrucțiunii, pe care a caracterisată-o ca adasă de putere. Se pune la votă aurșndamentulă