Romanulu, iulie 1876 (Anul 20)

1876-07-24

ANULU ALU DOUE­ PECELEA VÜIESCE ȘI VEI PUTEA ANUNCIURI Linia de 30 litere petitii, pagina IV,— 40 bani. Deta — — — — pagi­na III, 2 lei. A se adresa: IS ROMANIA, la administraț­iuni­a ziarului, LA PARIS, la Havas, Laffite & C­une, 8 Plaue de la Bourse LA LONDON, la d. Eugene Miooud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. la d-nil Haasenstein §i Vogler, LA VIENA, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardű. 20 BANI ESEMPLARUL Redacțiunea și Administrațiunea strada Domneni­ 14. (A) K Edițiunea de sera­­ HE BUCURESCI,23 Cuptore­ 4 August 8. Represintațiunea națională a dată ieri ultimulu vota asupra punerii supt­au­ sare a ministeriului Catargi. Darea in judecată s’a votată, pen­tru fie­care din colegii d-lui Catargi, mai in unanimitate. Afară de d-nii Cantacuzino și Teodoră Rossetti, cei­­l­alți miniștrii n’au găsită pentru dânșii de câtă 3-4 ocrotitori. Acesta unanimitate este celă mai mare și mai sdrobitoră actă de acu­­zare ce s’ar putea face contra unui ministeriă. Nici uă voce nu s'a rădicată pen­tru apărarea Capului Cabinetului de la 11 Martie 1871, și cu totul­ pu­țini fură cei cari luptară se scape de respundere vre dóul sea trei dintre numeroșii miniștrii pe cari d. Ca­targi îi lua în ministeriă și ’i da a~ fără după simpla sea voință și chib­­zuire. Și chiară și acești puțini apă­rători erau totă din rândurile partitel­or naționale-liberale, și mobilul ă loră era de câtă opiniunea că nu tre­buie să se dea ună exemplu de câtă cu cei mai principali dintre princi­palii culpabili. Nimeni, în Camerele catargiesci, nu ’ntreba cumă a venită și cumă s’a dusă cutare ministru; nimeni as­tăzi, din totă țara, n’a rădicată vo­cea pentru d. Catargi, și fórte pu­țini în favorea foștilor ă sei servitori și complici. Acesta unanimitate in consciința naționale făcu ca d. Câmpinenu se <dică ieri, de la tribună, că ori­care ară fi sentința Curții de Casațiune, osânda s’a pronunciată de către na­țiune; și dovedesce că națiunea ro­mână avu rara virtute d’a eși curată și nobilâ din nomolulă de corupțiune și de crime, în care se sili în timpă jRe cinci ani s’o afunde ministerială Catargi, îndeplinirea acestui mare actă de moralitate publică n’a întâmpinată óre­cari dificultăți și uă mai lungă desbatere de­câtă în cea­ a ce privesce atribuțiunile comisiunii Camerei, nu­mită, conformă regulamentului iei, pentru a susține acusațiunea înain­tea înaltei Curți de­ Casațiune. Divergența opiniunilor­ era na­turală când, esistândă uă lacună în lege, trebuie a deriva nesce atribu­­țiuni neapărate, din cnseși principiile fundamentale constituționale și de dreptă. Cu tote aceste, după lungi desbateri, afară din Cameră, și după cele urmate ieri în ședință publică, vor urămă că mai toți deputații, și toți miniștrii, recunoscură că Adunarea care acasă pe miniștrii are și drep­­tulă și datoria d’a instrui, d’a pune o procesur­ în stare. Singura cerere ce se făcu de către unii din deputați, și de către unii din doi miniștrii, fu ca Adunarea ,să prescrie comisiunii sale să nu așeze de dreptur­ de a­­restare. Cererea póte fi bună, înțeleptă, noi credemă că este și bună și ’nțe­­lepta. Ceră bine și înțeleptă ară fi d’a se transforma ea într’u­ atin­gere a unei mari prerogative a re­­presintațiunii naționale ? Bine și înțeleptă ară fi d’a se lega mânele comisiunii, fără restricțiune și în ori­ce casă ? Bine și înțeleptă ar fi d’a se­­ fice de către Cameră, că ea nare încre­dere în comisiunea ce o va numi; că n’are în sînul ă­iei șapte bărbați ,cărora se le putá încredința instruc­țiunea procesului, fără temere că ei voru fi, în majoritatea loră, lipsiți de ecitate, lipsiți de inteligință po­litică, pasionați și nedrepți? Stăruimă a crede că acesta ară fi și rea și neînțeleptă; că nici unul­ dintre cei cari susținură pro­punerea de restricțiuni a avu acestă i­­deiă, și că de acea­a și numai de a­­cea­a marea majoritate a Camerei a respinsă ad­epciamentală d-lui Câm­pinenu, susținută și de trei dintre mi­niștrii. Atitudinea guvernului în totă tim­­pulă desbaterilor­ acestei mari ces­tiuni a fostă cum trebuia se stă din partea unui cabinetă eșită din sî­nul­ partidei naționale-liberale și a­­vândă elă ca și Camera aceași ori­gine: voința națională. Elă s’a abți­nută a lua cea mai mică parte pen­tru saă contra opiniunilor­ emise, lă­­sândă ca Adunarea se decidă în de­plina sea suveranitate despre uă­mare prerogativă, esclusivă a­iei, lăsândă ca ea, ferită de ori­ce amestecă ală puterii esecutive, se așeze de prima, s’ară putea ijice de singura garanțiă con­stituțională, după cinci ani de falsi­ficare și de violare a Constituțiunii și a legi­loră țărei. Uă singură dată d. ministru ală lucrurilor­ publice a luată cuvântulă, cândă era în dis­­cusiune darea în judecată a d-lui Teodoră Rossetti, și nu spre a’lă a­­păra, ci spre a da ore­cari lămuriri asupra unoră fapte arătate de d. D. Giani. In desbaterea ultimului aliniată ală resoluțiunilor­, trei dintre mi­niștrii s’aă crezută datori­a’șî spune părerea, de­ore­ce aci nu mai erau persone în cestiune, ci principie de dreptă. Atitudinea guvernului a ră­masă ânsă aceașt­ aă vorbită ca de­putați, fără a usa de nici ună felă de presiune directă sau indirectă; n’am contestată dreptul­ represinta­­țiunii naționale de­ a urmări fără nici ună amestecă , până ’naintea Curții de casațiune, pe miniștrii puși supt acuzare și aă făcută numai apelă la moderațiune. Moderațiunea, toleranța ce este în firea Românului, era ânsă atâtă de multă în spiritulă marei majorități a deputaților­, în­câtă păstrândă în­­trega și necircumscrisă prerogativa Adunării, a considerată că ar fi uă îm­puținare pentru dânsa d’a se îngagia printr’ună voiă a fi moderată, cândă simțul ă iei de dreptate, cândă pu­terea prin urmare moderațiunea iei nu potă fi puse în îndouială. Chiară oratorul celă mai virulentă, d. N. Fleva, a declarată susă și tare că nu se gândesce de­locă la ares­tarea d-lui Lascar Catargi, dară că nu­ crede că este demnă de Cameră de a -și pune ea ânsăși în bănuială moderațiunea, inter­ficăndu-și ună dreptă. Constatarea demnei atitudini a guvernului este neapărată in facia temerilor, de uă crisă ministerială, provocată de ore­cari cuvinte rostite în ședința de ieri de primul­-ministru. In afară cu totul­ de cestiunea în desbatere, primul­-ministru a lă­sată să se înțelegă că n’ar­ fi în deplină comunitate de vederi cu co­legii săi din ministeriă, și în privi­rea Camerei, a­d­isă că ar­ fi ca­­ unu copilă orfană în mi­jlocul ă­rei; a ma­nifestată chiară, până la ore­care pantă, dorința de-a se retrage din ministeriă, de-a nu mai fi în indi­­visiune cu colegii săi. Era lucru firescă ca aceste cuvinte se facă a nasce temeri de uă crisă ministerială; cestiunea trebuie să se lămurescă, se va lămuri pate chiară astăzi. In totă casula, déca nu pre înțelegemu pentru ce ânsuși d. Mano­­lake Kostake se declară copilii orfanii în miijlocul­ represintațiunii națio­nale, suntemă convinși că națiunea, liberă consultată, are de astă-dată oă represintațiune gelosă de pero­­gativele iei, și că în mânele unoră asemeni mandatari, nu potă se pe­ricliteze voințele și interesele iei, lovitură de Stat contra partidei Juna Turcie. Sultanul, prin marele Vizir, ar fi declararat că în vederea situațiunii creată de reebel, Con­­stituțiunea și reformele proiectate se înlătură. Mithat pașia, șeful partidei Juna Turcie, va trebui se se retragă seif se recurgă la o nouă resturnare Reproduceam după edițiunea de dimineța a numărului precedinte ur­­mătorele : Aflama din sorginte sicură scriea forte însemnată că Sultanul Murad, împreună cu partida vechia Turcia, ar fi făcut un fel de SAMBATA, 24 IULIU, 1876. LUMINEAZA-TE ȘI vei fi " abonamente . In capitală, unu anii 48 lei; iese luni 24 lei­, trei luni 12 lei; un lunâ 4 lei In districte, unu anu 54 lei; și pe lani 27 lei trei luni 14 lei; un lung, 5 lei. Pentru tote țerele Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la d-nii Darras-Hallegrain 5, rue de l’ancienne comedie, și Havas, Laf- LA­­IENA, la B. G. Popovici, 15 Fleichmackt. Scrisorile nefrancate se refusă 20 BANI EXEMPLARUL ADUNAREA DEPUTAȚELORU Ședința de Jour, 22 iuliu 1876. Supt președința d-lui C. A. Ro­­setti, ședința se deschide la ora 12 cu formalitățile ordinare. Procesul­-verbale ale ședinței pre­cedinte se citesce și se aprobă. D. Președinte aretă că la ordinea­­ jilei este continuarea desbaterii asu­pra conclusiunilor­ raportului pentru darea în judecată a foștiloră mi­niștrii. D. P. Ghika (zice că intre perso­­nele ce s’aă propusă ieri a se da în judecată e și d. Tell. Dacă cine­va e culpabile din ministerială trecută e d. Tell, acelă făptuitoră al unei re­­voluțiuni de regenerare, care a re­negată la 1870 principiele revolu­­țiunii de la 1848 și în locă de li­bertate­a adusă țărei sclavia. D-sea face apelă la d. Milescu spre a arăta mijjlacele prin cari d. Tell a năbu­șită consciința alegătorii oră din Gorjă ș’a falsificată alegerile. Decă o mulă de la 1848 n’ară avè în sarcina sea de câtă acestă actă, totă ară fi des­tulă pentru a’lă pune în acuzare. Etatea d­lui nu póte fi, cum pre­tindă unii, ună motivă de scusă, ci din contra unu motivă de îngreunare, pentru că altă­ felă nu s’ară pute­a fice nimicit în contra junilor, cari alunecă în politică. Etatea d-lui Tell, e uă circumstanță agravantă, pentru că d-sea dedese în tinerețe esemple din cele mai lăudabile. Nu e acesta singurulă actă cul­pabile ală d-lui Tell. D-sea a căl­cată legea instrucțiunii în modulă celă mai arbitrară; a luată parte la falsificarea bugetelor­ țărei, arătândă că situațiunea e prosperă pe când țera se ducea în prăpastia. D-sea a co­operată la tote actele fostului mi­nisteriu, și prin urmare trebuie se mergă cu toții la casațiune. I-se mai anunciă ună faptă pe care trebuie să’lă supuie Camerii, la 1871, d. Tell a înconjurată Camera cu armata și acestă faptă e fórte în­­greuietoră pentru eroul­ de la 1848, căci elă dovedesce tendința sea d’a sugruma voința națională. Mai multă, d. Tell făcea parte din consiliul­ de miniștrii ce resida la poliție în timpul­ alegeriloră, cândă să aruncaă petre pe ferestră la ale­geri, cândă să amenințaă membrii biuroului, cândă d. Florescu umbla pe strade în fruntea miliției, când­ armata ținea loculă de alegători și pușca loculă de votfl, d. Tell era mi­nistru și prin urmare e culpabile și e mai culpabile de câtă toți, pentru că d-sea rădicase stindardul­ revo­­luțiunii liberatóre și regeneratóre de la 1848. Terminândă, ruga pe Adu­nare­a admite amendamentală. D. L. Sterea declară că nu se pre­ocupă de fapte, d-sea crede că Adu­narea e condusă numai de dreptate; ea are dreptă să de în judecată pe cul­pabili și paare să nu de pe cine­va numai pentru că nu vrea să o lă de. Ași­a o­rogă d-sea se proceda cu d. Tell, ânsă pentru a o pute face, tre­buie să nu uite trecutulă d-lui Tell. D. P. Ghika. Trecutulă chiară l’a­­casă. D. L. Sterea. D. Tell e unulă din autorii revoluțiunii din 1848; d-sea, d. Sterea, este fiiulă acelei revoluțiuni și darea în judecată a d-lui Tell de către oă Cameră liberală ară semăna cu revolta tatălui în contra Aiului. Să nu se uite circumstanțele difi­cile în cari­e. Tell a părăsită par­tita liberală; țara abia acum s’a pro­nunciată pe fac­ă pentru marea par­tită liberală și d’acea în Camera actuală nu se vădă de câtă adepți ai principielor, de la 48. Să nu se acuse d. Tell pentru trecutulă săă, fiindă­ că că noi toți amă găsi în viața nóstru fapte cari ară merita desaprobare. D. P. Ghika. Déci găsesc­ ce­va în viața mea politică, te rogă spune. D. L. Sterea. Nu facă istoria ni­mănui, declară numai că darea în judecată a d-lui Tell­ară semăna ca uă resbunare și, spre a proba acesta, citéza parele oposițiunii de a­ fi. Ca ultimă rațiune în favorea d-lui citéza faptulă că suveranitatea na­țională are dreptul­ d’a nu da în judecată chiară pe ună vinovată, spre a esclude pe d. Tell dintre acuzați. Apeleza dorit la acesta suveranitate și speră că d. președinte al­ Adu­nării va lua cuvântul­ pentru a a­­păra pe fostulă său colegă de la 1848. D. N. Dimancea protestă în con­tra ideiei d-lui Sterea că ar­ trebui să nu se de d. Tell în judecată pentru că e eșită din sînul­ democrației; d-sea crede că tocmai pentru acestă mo­tivă trebuie lovită d. Tell, fiindă că a sugrumată democrația din sînul­ căreia eșise. Se cjice să iertămă; d-sea crede că Camera nu pate ierta pe un­ ministru culpabile de câtă după ce va fi con­damnată de justiție; numai atunci ară pute grația. Va vorbi despre d. Tell cu totă respectulă ce are chiară pentru duș­manii democrației, și pentru bătrâ­nețe, va arăta și d-sea viața omului care a încercată a sdrobi democrația. Aci­d. Dimancea face în scurtă bio­grafia d-lui Tell, arată partea ce­a luată d-sea la 48 și­­ zice ce a fostă recompensată, râdicându-se de la gra­­dul­ de maioră la celă de generală și numindu-lă membru al­ guver­nului provisoriu. Nu vorbesce despre ce­a făcută după revoluțiune și în emigrație; déri se crede datoră să spuie că de la intrarea’­ în țară a fostă necon­tenită în contra democrației. Care a fostă motivulă gravă in­vocată pentru darea în judecată a ministeriului trecută? Venirea la pu­tere a acelui minist­eră în mijlocul­ nopții, atunci a înconjurată Ca­mera cu armată, a dată pe deputați afară in mânile bătăușilor ă și face apelă la d. S. Sterea decă n’a scă­pată din mânile lui popa Tache, spu­­nândă că e Moldovănă, e’a dată u­­nirea și că nu s’accepta la asemeni recompense. Cine adusese armata? Nici unul­ din miniștrii nu scia despre armată; d. Tell, ministrulă de resbelă, democratulă de la 1848, o adusese, pentru a intimida ș’a da afară pe represintanții țărei. Să iertămă pe d. Tell, pentru că nu e boiară. Dară acesta ară fi spi­rită de clică (scomote). D. Dimancea declară căa pronunciată acestă cu­vântă, pentru a oțărî pe Cameră se nu de­locă d'a i­ se face imputări. Din ministerial­ Catargi, d. Tell e celă mai vinovată, căci d. Catargi a fostă consecințe cu principiele sale cândă a voită se sdrobesea demo­crația ; nu pute însă ierta acesta de­mocratului de la 48, care a avută convingerea că prin libertate se face fericirea poporului; parveniții de fe­­lul­ acesta sunt­ mai culpabili de­câtă toți reacționarii. D. Tell a­­fisă la 48 că fericirea poporului se face prin libertate, lu­mină și educațiune și ’n urmă a călcată în piciore aceste principii și a venită mână în mână cu d. Catargi pentru a desființa libertățile țării, instituțiunile iei democratice. Ce­a făcută d. Tell ca ministru de instrucțiune ? A numită profesori fără concursă, a destituita alții din cei mai meritoși ș’a numită în locu-l p­r­­ginți electorali d’ai săi. D. Dimancea citeza numele profesorilor, astfl­feră destituiți. Ce a mai făcută ? A des­tituită pe profesorii liceului din Bo­toșani, fără se’i de ln judecată, cum ț­ice legea. Afară d’acesta, ministerială din 1871, și d. Tell în parte, a între­buințată armata pentru a năbuși voința țării; partizanii d-lui Tell spuneaă in tote părțile că­roră nu le trebuie voturi, le-aă în cazarme. Apoi acesta e conduită de demo­crată ? Ce căuta d. Tell la 3 Au­gusta lângă generalele Florescu, or­­­donândă a se trage focuri în po­poră ? acesta totă conduită de demo­crată e? S’a­m jisă c’amă fi fii ingrați déc’am da în judecată pe d. Tell, nu, d-sea crede că Adunarea e chlămată se răsbune p’uă mamă căreia ființă săă i-a Infipit pumnalulă în poptă. Camera nu trebuie să se preocupe decâ­t. Tell e stă nu democrată; ea trebuie se caute numai faptele și faptele d-lui Tell sunt­ cu multă mai culpabile de­cât­ ale d-lui Ca­targi; d-sea speră că Adunarea va vota amendamentulă propusă. D. G. Mârzescu­­ zice că Adunarea nu trebuie să se preocupe de viața și de greșelele politice ale unui omă; căci, daca s’ar admite acesta ideiă, că Cameră reacționară ar pute da în jude­cată pe actualele prim-ministru pentru că și a părăsită partita sea. Aci nu e vorba de greșelele politice ale d-lui Tell, ci numai de faptele d-sele. Ei bine, asupra faptelor­ de ministru, d. Tell a fostă interpelată și Adu­narea i-a aprobată conduita; cum i-o mai putemă desaproba noi astăzi cândă l’a aprobată majoritatea unei Camere bine sâă­răă alesá? Cu uă teomiă ca a d-lui Dimancea m­ă ministru nu va mai pute fi a­­sigurată de averea și onerea mea nici­­uă­dată, pentru că n’ară mai esiste nici uă prescripțiune. D-sea crede că d nii Pantazi Ghika și Dimancea și­­dă uitată rolulă de deputată. Se impută d-lui Tell c’a înconju­rată Camera cu armată; așa e, o­­pinia publică ’să va condamna, căci acestă faptă nu intră în respunderea penală; el­ atrage oă răspundere morală. Acestă tărâmă e puțină con­venabile pentru oă Adunare națio­­nală-liberală. D-sea crede că nu e nici ună mo­tivă pentru darea în judecată a d-lui Tell, fiindă­că uă majoritate parla­mentară i-a aprobată faptele. D. P. Ghika. Și pe d. Catargi l’a susținută majoritatea. D. G. Mârzescu­­ zice că acu­zarea ce se face d-lui Tell nu e seriosa și crede că pentru onerea democrației române amendamentulă va fi res­pinsă. Se cere­­ închiderea discuțiunii și se admite. D. An. Stolojanu, raportorulă co­mitatului delegaților­, după ce con­sultă pe membrii comitatului, declară că comisiunea în majoritate a pri­mita amendamentulă întru­câ­tă pri­­vește călcarea legii instrucțiunii, pe care a caracterisată-o ca adasă de putere. Se pune la votă aurșn­dam­entu­lă

Next