Romanulu, iulie 1877 (Anul 21)

1877-07-24

660 Austro-Ungaria.In privința demisiunii d-lui Mollinary din postura de guvernatore ală confinielor militare circulă mai multe seomote. Obzor afirmă că d. Mollinary s’ară fi retrasă pentru că n’a aderată la proiectulă ministrului ungurescă ală lucrărilor publice, privitoră la construirea unei linii ferate la confiniele militare. Pentru acestă motivă se facă mari pregătiri în tote ținuturile confiuielor, ca să proteste în contra acelui proiectă și să trimită la Viena uă deputațiune-monstră spre a spune împăratului păsurile grănițerilor dejadiniórá. Alții 0rași credă că retragerea d-lui Mollinary ar fi urmată din considerațiuni politice, deorece la curtea imperiale actualminte ară fi preponderândă politica unguresca asupra vederilorii politice ale partitei militare, la care aparțină d-nii Mollinary, Rochei, precum și alți generali de naționalitate slavă. Oricum ară fi cnsé, atâta vederă, că fiarele unguresc saltă de bucurie pentru retragerea d-lui Mollinary. Pesti Napló, afirmândă că d. Mollinary ar fi fostă ună adversară Ungurilor, speră că ln loculă d-sele nu se va mai numi ună individă care să se opună la dorințele lor. Rusia.Castele mării Baltice au începută de curăndă a fi puse în stare de apărare. Direcțiunea acestora lucrări este încredințată vechiului apărătoră al Sebastopolei, generalul Totleben. Totleben a mai fost însărcinată cu misiunea de a forma la gura Nevelită flotilă din cele mai bine întărite, compusă din șalupe canoniere, șalupe-torpile, care ară avea de scopă să închidă cu totulă marea Baltică, în casă de ver-ce eventualitate, derămai cu somn în casulă unui resbelă cu Anglia. Turcia. — Vorbindă despre călătoria lui Midhat-pașa pe la curțile Europei, corespondintele Ziarului Lanturla zice că la întorcerea lui la Constantinopole va veni cu un perfectă cunoscință despre disposițiunile Europei și ale opiniunii publice europene facia cu Turcia și arătută da sultanului luminate și de folosă povețe. Posițiunea lui e mai ușoră, fiindăcă nu elă este autorulă resbelului până la estremă și nu elă ară fi aplicată câtuși de puțină să încuragieze fanatismulă. Cu tote astea, după câte ni se asigură, nici elă nu este câtuși de puțină dispusă a primi un pace care arătară umilitare demnității și independinței țărei sale. Italia. — 11 Biritto răspumzendă la temerile manifestate de fiarele străine, faciă cu interesele italiane în presența afacerilor) din Oriinte, afirmă că interesele italiane sunt o obiectulă legitimă ală îngrijirilor guvernului, dară nu se va întâmpla nici sădată ca aceste preocupări să potă determina uă politică de egoismă și să legitimeze acte cari ară pută contrazice principiile în virtutea cărora s’a constituită națiunea italiană. Posițiunea Ziarului Diritto ca organă ministerială dă multă greutate acestoră afirmațiuni, cari, deși făcute și de guvernă, înse au fost primite de mulți cu multă reservă. II Dovere se acă de declarațiunea oficiasei foi, mărginindu-se pentru momentă a observa că tocmai necesitatea de a urma un politică conformă cu principiile de naționalitate și libertate, impună guvernului on conduită lămurită și fără veleități în actualele încurcături din priunte. Statele Unite. — Tulburările atâtă ale lucrătoriloră drumurilordeferă câtă și ale celor de la mine de cărbuni s’aă liniștită. La New York începuse a fi simțită greutatea alimentării acestui orașă mare. 0ră navigațiunea amenința de a fi suspendată din causa lipsei de cărbuni. Cândă se gândesce cineva câtă jenă produce grevele parțiale în orașele cele mari ale Europei, apoi ’și va ’nchipui câtă de mare trebuie să fiă tulburarea în State Unite prin ruperea tuturoră relațiunilor de la Oceanulă pacifică până la Oceanulă Atlantică. Dară americanii ad ună principiă, ținută de la Franclin, help Yourself (ajută-te, tu singură). Mulțămită asociațiunii cetățianilor, la acestă mare principiă s’a putută domoli în grabă rescula, care putea să ia mari proporțiuni. Modulă cum s’a domolită rescula din Statele Unite, fiă uă secțiune pentru multe state din Europa. Divergințe în sînulii cabinetului englesy. Corespondința politică află din Londra , urmatorele amănunte asupra divergințeloră ce ară domni între membrii cabinetului Tory în privința atitudinei Angliei faciă cu Rusia: „La Londra, Zice Corespondința politică, toți omenii serioși credă că mișcările Angliei n’ară ave altă scapă decâtă a face numai nesce demonstrațiuni militare. Motivele acestei opiniuni trebuiescă căutate pe d’uă parte într’uă apatiă și spaimă nepomenită ce are poporală englesă faciă cu orice rebelă, ord pe de alta în compunerea caracteristică a cabinetului englesă. In cabinetul actuale de la St. James esistă trei fracțiuni cari necontenită se paraliseză unele pe altele. Lordul Beaconsfield împreună cu ministrul de resbelă Mr. Hardy suntă pentru uă acțiune energică în contra Rusiei, pe cândă marchizulă Salisbury și lordulă Carnarvon sunt aplecați pentru u atitudine neutră și dorescă să deplină înțelegere cu Rusia, era lordală Derby, sir Stratford-Northcote și ministrul de interne Cross se ocupă neîncetată de a stabili uă înțelegere între cele două fracțiuni amintite mai sus, pentru ca să introducă în soală cabinetului uă unitate de vederi. Aceste afirmațiuni le justifică pe deplină cestiunea ocupării Galipolei. Lordul Beaconsfield voia să trimită mă corpă de espedițiune la Galipoli, care în casă de nevoiă, se ocupe chiară și Constantinopole, marchizulă Salisbury care se opunea categorică acelei păreri și astăfelă lordulă Derby și sir Northcote au fostă nevoiți a propune ambelor fracțiuni ună compromisă conformă căruia restabilindu-se înțelegerea s’hotărîtă a se trimite la Malta 3000 soldați. Aprobările fiareloru austro-ungare asupra mobilisării armatei. Mai tote foile din imperială vecină facă diferite conjecturi asupra scopului mobilizării armatei austro-ungare, afară de ziarur Die Presse, care anuncă pură și simplu că mobilizarea nu va devia câtuși de puțină de la declarațiunea guvernului, făcută la 28 iuniu în privința atitudinii sale neutre. Fremdenblatt preciseză situațiunea în termeni alegorici, constatândă că, pene mai ieri, Austro-Ungaria a stată cu sabia în téea : de adi înainte ca se va privi la mersul lucrurilor din peninsula balcanică cu arma la picioră, pentru ca se n’o gasescá nepregătită marile eveneminte a căroră isbucnire se așteptă din momentă în momentă. Neue-Freie-Presse crede c’uă mobilisare parțiale n’ară are altă scopă, de câtă anesarea Bosniei și Brzegovinei. D’aceea și combate forte aspru măsurile luate în privința unei mobilisărî parțiale. Neues-Wiener-Tagblatt aprobă acele măsuri și laudă politica comitelui Andrassy, pe cândă Vorstadt-Zeitung dice că mobilizarea e numai uă simplă demonstrațiune militară, ca să potolescă agitațiunile din Ungaria în contra Rusiei, Pester-Lloyd redeuda în acesta că garantare a esistenții imperiului-regală, se exprimă astăfelă : „Mobilisarea parțiale a armatei proteză că noi voimă să împedecămă înființarea unor nouă stări de lucruri la erarele nóstre, care ară provoca cuvinte centrifuge în interiorul monarhiei. Noi vremu se ne garantămu menținerea liniștei interne, împedicândă ca la etarele nóstre să se stabilăscă uă putere agresivă, care ne-am impune oă luptă permanentă. Noi voimă ca actualeloră relațiuni ale statelor vasale scrise deuă basă care se cuprindă ROMANULU, 24 IULIU, 1877 garanțiele progresului, ale libertății și ale consolidării. Acestă politică, ce e dreptü, pare a ară unu caracteră impunătorii, care nu e în armonia numai cu interesele monarhiei, ci și cu ale Europei, care neapărată ară suferi, dăcă nouele întocmiri din Orivnte ară pune în cestiune actualele relațiuni de dreptă ale Europei.“ Hon declară ca positivă că măsurile militare sunt la adresa Rusiei și că n’am surprinsă câtuși de puțină pe Maghiari, cari așteptaă de multă sosirea acestui momentă. In privința mobilisării, acelașă diaru anunciă că vor fi mobilisate trei corpuri, în numără de 90,000, cari vor fi așezate d’a lungulotarelor, încependă de la Turnul-Roșiu până ’n Dalmația. La aceste trei corpuri, se vor adauge și 150,000 honvedî. Deutsche Zeitung afirmă că mobilisarea se face cu scapă ca Austro-Ungaria, în momentul oportună se ocupe Bosnia și Brzegovina. Maghiarii, cari glorifică astăzli mobilisarea, voră vede într’uă di cum intră oștirile Austriace în Bosnia, supt cuvântă se n’o aneseze Serbia.“ Politik, făcendă asemenea felurite conjecturi, se esprimă astăfelă: „Rota statului nostru, fiindă împinsă de Maghiari, a ’nceputu se se ’nvertăscă, însă cândă și unde se va opri în aceste ’mprejurărî, nu’șî daă semn domnii din Pesta. Sabia devine periculosă, cândă se scote din zăcă. Nouă ne pare bine că bărbații de stată ai Austro-Ungariei începă a nu mai șiovăi. Cu modulă acesta suntemu scutiți d’a mai umbla prin întunerecă, ca se le putemu cunosce aspirațiunile. Prin urmare, orizontulă nostru politică începe se se lumineze, déru nu putemă sei decă acésta lumină va fi în avantagiulă Unguriloră ș’alț aliațiloră soră.“ Bohemia, diaru semi-oficiosă scrie în acestă privință urmatórele: „Nouile eveneminte din Muntenegru au atrasă atențiunea Austro-Ungariei ca se aștepte pregătită momentulă oportună. Muntenegrenii stăruiescu pentru anexarea Brzegovinei, nesocotindă cu desăvârșire protestările Austriei. Principele Nichita însă se ’nșală dăcă crede că elă va fi în stare se paraliseze acele protestări, fiindă-că marele stată Austro-Maghiară va șei să’șî susțină cu arma ’n mână protestările sale rădicate ’n contra, aspirațiunilor de cucerire ale Muntenegrenilor și Sârbiloru.“ Represintațiunea în profilulu „Ospiciulu Indepemdințeî.“ Represintațiunea dată ieri sora, 22 cuvinte, de renumitulă nostru artistă M. Pascaly, în profilul „ Ospiciului Independinței“ a fostă uă serbare într’adeveră îmbucurătare. Domnele române ș’ună publică p’atâtă de numeroșii, pe câtă de alesă, ținută se’șî manifeste, și cu acésta ocasiune, simțimintele patriotice și umanitare, iubirea și solidaritatea, de care aă dată atâtea probecătre armata țărei, stindardulă și apărătoarea drepturilor României. D-nele și d-nii artiste și artiști din compania dramatică se ’ntrecură ’n zelulă ce depuneau pentru uă minunată esecutare a rolurilor. Mai presusă de toți însă, d-lă Pascaly fu desfătarea seratei în rolulă soldatului română. Câți n’au vedută pe maiestrulă săă Bouffe, și-am putută forma, cu acestă ocasiune, uă ideiă deplină despre verva, voioșia și sprintenimea artistului unită cu ingenuitatea și cu espresiunea veridică a caracterului ce represintă. Astăfelă, pe lîngă recunoscința ce trebuie se purtămă distinsului comedianți pentru generósa’í ofrandă—d-sele și artiștiloră ce ’să ’nconjoră—publicului îi va rămâne mulțămitoru c’a sclută se ’să înveselescu și se ’să emoționeze cu atâta măiestriă. INSTRUCȚIUNEA PUBLICA. Invetămentulu rurală. D-lu M. N. Popescu, ingineră hotarnică din districtul Gorjă ne relateza frumósele progrese realisate n scala comunale de gradul I din comuna Novacii, condusă de ’nvățătorul Andrei Drăgoiescu, elevă al scalei normale din Craiova. In timpă de ună ană, fiii sătenilor ă au învățată citirea, scierea, cele patru operațiuni aritmetice, istoria sfântă, noțiuni de istoria țărei și de cântă. Cu ocasiunea distribuirii premielor, în ziua de 29 iunie—serbare la care „mulțimea săteniloră asistaă în haine de sărbatóre cu cea mai mare religiositate“ — învățătorul a rostită uă alocuțiune din care extragemă părțile urmatore : „Trebuie să scimu că nu ne vomă pute bucura de nici uă fericire, de câtă numai atunci, cândă fiăcare din noi va sei carte. Omulă, în șcală, învăță cine i-aă fostă strămoșii și cari suntă întâmplările prin care a trecută țara, învăță se deosebescu binele de reă, se ’nlăture deprinderile cele rele și vătemătore viețeî, se ’și apropie pe cele bune și folositóre. Astăfelă, eșindă în societate, scie se ’nlesnescu fericirea aprópelui seu, s’ajute pe celă nenorocită, să lumineze pe celă întunecată. „Tinerii noștriî de prin sate, îndată ce ’nvâță doar-trei ani la șcală, părăsescă meseria părintescă, adică agricultura, ș’alărgă să se facă scriitori, se umble cu condeială la urechiă, gândindu-se numai la bunură loră trasă. Ea uită și nevoiele celorălalți frați de sânge, și chiară sărăcia părințiloră. Meseria loră o primescă ca uă ’njosire, supt cuvântă că cine e plugară, opincară, ori țărână nu e vrednică de nimică. Hă numescu mojicii și nici că mai voră se vorbescu cu părinții loră, pentru că portă opinci. Și toți se amăgescă, căci numai plugarii sau opincarii formezá partea cea mare a poporului nostru, ei facă mulțimea și potă duce că ei singuri producă, pe câtă vreme ceilalți consumă. „La noi, părinții nu voră se ’și trămită copii la scală ca se s’adape din isvorul luminii, ci ’î țină p’acasă, ca se ’și portlá vremea păzindă câte să vacă seă câte uă capră. Săă, și déca’i trămită la scală, apoi nu ’i lasă să urmeze câtă trebuie, dscendă că și părinții loră n’aă mai scrută carte și totă aă trăită. Este dâră de datoria flăcărui părinte care ’și iubesce copilulă, sé se sflăscă a’lă da la șcală, căci numai învățătura e isvorulă luminii ș’ală fericirii, siguranța unui viitoră mai bună. Cea mai mare moștenire, ce póte lăsa ună părinte fiiulu’ seă, nu e alta de câtă bună crescere, pilde de virtute și ’nvețătura de carte. “ Asemenea cuvinte spuse sâtenilor, cu totá sinceritatea animii și 'ntr’uă sărbatóre școlară, ne daă dreptul ă a spera ’n progresulă învățâmentului poporară, învățătorii cari cunoscă atâtă de bine și folosesc și neajunsurile instrucțiunii merită pe d’uă parte solicitudinea guvernului ș’a autorităților comunale, pe d’alta se serve ca exemplu tutoră învățătoriloră meniți să regenereze, prin scule, clasele muncitore ale bunei nóstre poporațiuni. Misiunea lui Midhat-pașa la Viena. țliarele vieneze sosite astăzi spună că alaltă ieri Midhat-pașa însoțită de ambasadorele Turciei la Viena, Aleko-pașa a fostă în visită la ambasadorele Angliei, d. Buchanan. Visita a luată caracterul unei conferințe cea ținută pesteuă oră. In urma acelor convorbiri, Midhatpașa va călători peste curendă la Paris și de acolo la Londra de unde se va întorce crăși la Viena. Midhat-pașa ar fi însărcinată ca să afle părerile diplomaților din Viena, Londra și Paris în privința unui eventuală congresă europenă ce s’ară ’ntruni la Viena și să 'ĭ înduplece ca să lucreze în același timpă în interesul Turciei, țiilele acestea a mai sosită la Viena și Steindl-Bey, fostă secretară la Viena și care, cunoscându cu deamănuntulă relațiunile din Viena, s’acă bucura de uă mare véZa în cercurile de acolo, era actualele secretară de la ambasada din Viena, Falcon-Effendi, fiind însărcinată cu uă misiune diplomatică, va călători c^e de acestea la Constantinopole. Corespondința politică afirmă că diplomația franceză dorindă cu orice preță pacea, ar fi de părere că prin negocieri separate între Rusia și Turcia mai iute s’ară putea stabili și de aceea nu pune mare preță pe stăruințele ce ară desvolta Midhat-pașa la Paris, cu atâtă mai vertasă, că cabinetul din Paris, pân’acum la tote ocasiunile s’ară fi arătată favorabilă Rusiei. Persecuțiunea Italianilorti din Austria. Lombardia și alte Ziare italiane dau sema despre feluritele persecuțiuni ce suferă Italianii aflați supt dominațiunea austriacă. Narândă, între altele, cum sunt persecutați Ziariștii independenți supt pretestul „atitudinii foră reprobabile faciă cu monarhia austriacă“. Lombardia se esprime astăfelă : „Persecuțiunile deplorabile ale Austriei contra Italianilor, supuși iei și cari nu-și ascundă aspirațirațiunile continuă. „După gonirea lui Ugo Sogliani nu e de mirată a se vede noul persecuțiuni și contra altui Ziaristă curagiosă și independinte (d. Sacomani, directorele Ziarului Coriziano). Cu modulă acesta Austria a crezută a-și protege propriele sale interese în țări italiane supuse iei, și cu tote astea legăturele cari le lega de Italia au fostă cu atâtă mai multă întărire și se pare că esperiența trecutului ,n’a învățată delocă pe foștii noștriî stăpânitori. Și atâta nu e de ajunsă : se mai anundă că la 22, din ordină trimisă de la Viena, posturile gendarmeriei de la Bezzecca au fost mărite pentru a se opri serbarea obicinuitei aniversări a bătăliei ce s’a petrecută aci, atâtă din partea cetățeniloră, câtă și din partea supușilor italiani cari au obiceiă d’a se aduna în acea zi acolo ca într’ună pelerinagră piosă. RESBELULU. In privința operațiuniloră Muntenegrenilor ă găsimă prin Zarele străine urmatorele amănunte: La 22 iulie, mai multe femei muntenegrene trecendă pe lîngă un cetățuie în apropiare de Sutorina au fostă atacate de Turci. Femeile, înspăimântate au rupt-o la fugă, ord Turcii urmărindu-le aă pătrunsă în Muntenegru până la Simijani, unde locuitorii i-au întâmpinată cu armele. După uă luptă crâncenă Muntenegrenii au isbutită a goni pe Turci peste otarsi. Totă în acea zi principele Nikita a telegrafiată principesei, că Turcii au aruncată asupra trupelor, cari împresură cetatea Niksici mai multe proiectile ală căroră ură fiindă cu totulă greșită n’au avută nici ună efectă. Trupele de la Niksici de supt comanda principelui Nikita se compună din 12 batalioni. Pe înălțimele din jurul cetății sunt așezate tunuri cari însă fiindă de calibru mică nu se crede a produce vreună efectă și de aceea tunurile luate de la Turci în bătaia de la Medin, au fostă tote transportate Z^6 acestea în bateriele muntenegreniloră, pentru ca se începá să bombardare mai vigurosa decâtă cea de pén’acum. Tunurile Muntenegrenilor, cumpărate la Maienza, anume pentru scopul bombardăriloră, au fost sechestrate deunări la Cataro de autoritățile austriace care refuză a permite trecerea loră pe câtă timpă va ține resbelulă. înainte de căderea cetății Nicsici, Muntenegrenii, se zice că au luată decișiunea să nu efectuieze operațiuni seriose în alte direcțiuni ale Brzegovinei. Seirea dată ieri de servițiură telegrafică că Ali-Saib ară fi învinsă pe Muntenegrein în Podgoritza, ne pare deja neîntemeiată, sed că ciocnirea a fostă forte neînsemnată, deorece Muntenegrenii sunt deciși a nu face operațiuni seriose în alte direcțiuni, după cum Z^&raiL Nu crede că a fi întemeiată nici stirea că Muntenegrenii au fost respinși de la Nicsici, pe câtă timpă atâtă servițiulă telegrafică câtă și dările de semă cele mai amenințite ale Ziarelor străine spună că Nicsici este strînsă încongiurată de Muntenegreni, bancă aă luată și câteva pichete întărite ale Turcilord. Ș’apoi corespodințele mai tuturor. Z^aiYle isi spună că căderea cetății Nicsici este imininte.