Romanulu, iulie 1877 (Anul 21)
1877-07-24
I Redacțimiea și Administrațiimea strada Dómnelf U ANULU DOUE țECI-ȘI-t NU VOIESCE ȘI TEI PUTEA. 20 BANI EXEMPLARULU.ROMANUL« ANUNCIURI. Linia de 30 litare petit, paginea IV,— 40 bani Deto » » » paginea III, 2 lei — A se adresa: LA ROMANIA, la administrațiunea Ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nne, 8. Place de la Bourse, LA LONDON, la Bugfene Micoud.No. 81-A Fleet Street, London E. C. IN VIENA, la d-niî Haasenhtein și Vogler, Walfiscbgasse 10. Articolele nepublicate se ardă. DUMINECA, 24 IULIE, 1877. LUMINEZATE ȘI TEI FI. ABONAMENTE. In capitală, unii anü 48 lei; șase luni 24 lei trei luni 12 lei; uă lună 4 lei In districte, una anu 54 lei; sasa luni 27 lei trei luni 14 lei; uă lună 5 lei Pentru tate țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea fjialului. LA PARIS, la d-nii Darras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie și Havas: Laffite et Cine, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. O. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARULU SERVICIULUI TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Constantinopole, 2 Augustu. — Ită telegramă a lui Soleiman-pașa confirmă luarea Eski-Lagreîele către Turci. Marți, după u luptă viuă, Rușii au părăsită orașul. Gândii Turcii au pătrunsű în orașă, au avută a se lupta contra poporațiunii bulgare, care trăgea asupra lor din gease și din biserică și se apăra până la morte. Circulă scomptulă că Suleiman-pașa are se atace Kazanlik. Se semneaăză că luptă favorabile Turcilor, în apropiere de Rasgrad. Berlin, 2 Augustă. — Circulă scomptulă că Midhat-pașa ar fi însărcinată se negocieze una împrumută turcescă la Londra. Șumla, 2 Augustă. — Mehemed-Alia a Atacată pe Ruși aprope de Rasgrad. Lupta continuă. Se zice că Turcii ară fi victorioși. Southampton, 2 Augustă. — S’a ținută ună meetingă în scopul de a favoriza uă politică mai naționale și mai onorabile, și a adoptat hotărîrile următore: 1 °/ De a protesta contra unei ocupări engleze a Galipolei și Egiptului, fără consimțimentul celorălalte puteri. 2 °/ De a recomanda deschiderea Dardanelelor, Bosforului și Mărei Negre pentru flotele tuturor națiunilor. 3 °/De a cere independința administrativă pentru provinciile europene ale Turciei: Paris, 3 Augustă. — Diarele menționăză scomptură că Midhat-pașa va veni săptămâna acesta la Paris, de aci se va duce la Londra și apoi se va întorce la Viena. Belgrad, 3 Augustă. —Una decretă princiară autorisă pe ministrul de resbelă a chiăma supt arme 3000 de milițiane pentru a veglija la otare. Decretulă ordonă totă-d’uă-dată a se completa furniturele materialului de resbelă. Șira, 3 Augustă. — Situațiunea la Constantinopole s’a schimbată cu totulă, de la celă din urmă succesă ală Turcilor, la Plevna. Partita resbelului pănă la esterne este forte încuragiată. Multe familii, mai cu sămă familii grecescî, părăsescă Constantinopole. Acestă plecare e atribuită temerei d’uă resculare a Grecilor, cari locuiescă provinciele turceșci, dăca va isbucni resbelulă cu Grecia. Constantinopole, 2 Augustă.— Mehemet- Ali ară fi numită pe Rașid șefă alu artileriei, eră pe Blum-pașa, comandante ale Varnei. Armata lui Osman-pașa s’ară și compunându în întregul t iei de nizami, pe cândă Mehemed-Ali n’ară dispune de câtă de cinci spre trece batalionT; restul armatei săle se compune de redifi și mutehafizî. Viena, 3 Augustă. — Telegrame anundță că armata lui Osman-pașa continuă a fi întărită și că deja ea numără mai mult de 70.000 omeni, ea va fi îndreptată spre Șiștov. Ziarele turco-file d’aliî consiliază pe armata otomană să urmărăscă cu energie pe inamică și să lă arunce în Dunăre. Aceste ciiare adaugă că acesta va fi cu atâtă mai lesne lui Mehemet-Ali, cu câtă comandă 70,000 omeni, pe când armata lui Cesarevici care îi este opusă, nu numără de câtă 00,000 omeni. Ahmed-Eiub, în formidabilele posițiuni de la Rasgrad, garnisona din Silistra și principele Hassan ar fi destulă de tari ca A .să țină în eșec o corpul din Dobrogia. Forțele beligeranților sunt evaluate precum urmără: Armata rusă: la Est 75,000 omeni; la centru 100,000; la Vest 40,000; la Sud 75,000, reserva 50,000; în totală 340,000 omeni. Armata 1 turcescă: la Rusciuk, și prin presură supt comanda lui Eshreff-pașa 25,000 omeni; garnisona din fortăreță 15,000; cea din Silistra 10,000; armata din centru în apropiere de Șumla 45,000; garnisona din Șumla 15,000; cea din Varna 10,000; armata de Vest (Plevna) 70,000; garnisona din Vidin 5,000; armata de la Sud (a lui Suleiman-pașa) 60,000 omeni. Numărul reservelor și trupelor concentrate la Sofia este necunoscută. Numărul totală cunoscută ală armatei otomane 255,000 omeni, Bucuresci,23 CUPTORUL AUGUSTA Ne aflămă într’unu momentu cândă aprețuitile chiare asupra resbelului ce se petrece între Dunăre și Balcani suntü mai anevoiase de făcută de câtă ori cândă. Suntă anevoióse fiindă că, pe d’uă parte, fórte puține soiri resuflă afară din câmpii de luptă, și chiară acelea negreșitu exagerate într’ună sensă stă într’altulă, după impresiunea resimțită de cei cari aăaaflată câte ceva în modă cu totulă superficială, suntă 0ră anevoiasc aprețuirile, fiindă câ după aprope oă lună de înaintări puțină turburate pe tărâmurile Bulgariei, armata rusescă a pătrunsă în fine acum în adevăratulă cuibă de resistență ală Turciloră. Turcii, în momentul de faciă, daă câtă pază. Ei pară a-și fi concentrată tóte silințele, tóte mijlacele, pentru acestă momentă supremă. Suntemă dură în toiulă luptei. La Constantinopole, este evidente că lucrurile sunt vădute din acestă puntă, deorece consiliul Sultanului a desbătută cestiunea de a se ideca a sosită timpulu a se desfășura stegula lui Mahomet, adecă d’a deștepta ș’a împinge până la apogeu totă ce mai remâne din fanatismulă resbelnică ală Mahometanilor. Seik-ul-Islamul, care s’a declarată în contra oportunității acestei măsuri extreme, a fost destituită. Ideia contrariă a predomnită prin urmare, și așteptămă ca lupta, susținută ascum așa crâncenă de trupele otomane din Bulgaria, să obțină în curendă brevetură oficială de luptă sântă, de luptă desperată și decisivă. Oricâtă de îndârjită pate să devină resbelulă actuală prin acestă estraordinară supraescitare resbelnicâ a Islamismului, noi nu putemă încă recunosce că, întru aceia, ară fi vre ună peliculă seriosă pentru causa cea bună, pentru causa liberării popdrelor creștine din peninsula balcanică, de supt dominațiunea Porței. Lupta va fi mai grea: dera resultatele iei, pentru aceia chiară, voră fi mai temeinice. „Triumfală e fără gloriă, — a <fisü ună poetă, — cândă lupta e fără de pericole.“ Resistență desperată ce opună acum Turcii armatelor ruseșci, [și sacrificiele sângerose ale acestora, dar uă sancțiune puterică viitorului de libertate ce se va deschide, la sfârșitul luptei, pentru poporele până acum pe deplină sugrumare. Sdrobită in ultimele sale silințe, Statură otomană își va perde cu totulă glasulă său în concertul europenű, în care elă până acum a produsă așa multă discordanță. De s’ară lăsa mai mult, deși-ară pune mai multă speranța în ajutorele benevole ale diplomației occidentale. Porta ară păstra mai mulți sorți d’a amăgi și d’astă-dată pe puterile europene, cari s’ară aduna în grabă ca să scape pe bolnavul Oriintelui, în momentul când nemilosa Rusia umblă să dovedescă că nu mai are leacă. Dâră bolnavul vrea să se arate că este tefără și voinică. La luptă dură! Negreșită că durerosa și sălbatică este lupta cu arma, dâră fiindăcă din nenorocire ea se mănține încă, poparele își vor recâștiga cu sânge drepturile loră de vieță. Și cândă lupta dobândesce ună caracteră de felulă acesta, apoi negreșită că ea nu mai pate fi ună resbelă între două puteri beligerante la care poporațiunile interesate aă să stea înlăturate din câmpii de bătaie. Cine ară putea să pretindă un asemenea anomalii? Se zice că Sultanul și Porta arotă întârziată declararea resbelului sacru, adecă desfășurarea steagului lui Mahomet, numai din condenscendință către ambasadorul englesă din Constantinopole. Negreșită că am simțită și Turcii că, din minutură cândă bătălia devine, prin acestă actă, uă desfrânare a fanatismului răsboinică, proclamată în Corană, apoi nici una din puterile chreștine nu va mai cuteza să facă cea mai mică pretențiune spre a opri pe chrestinii din interiorul ăsaă din vecinătatea ținuturilor otomane, ca să-și apere cu arma, viața și averea lor, amenințate de musulmani, în modulă celă mai sălbatecă. Crede mă dură că întețirea resbelului, în sensul apucăturilor actuale ale Porței, nu va concilia acestei puteri nici bunăvoința nici ajutorul Statelor apusane. Din contra, ea va impune uă și mai mare reservă, chiară și Engliterel, și, după tóte aparințele, efectele acestei reserve începă a se simți. Uă recrudescință a avântului păgânescă ală Turciloră, li va înlătura și mai multă din concertulă Européaű. Acare se dâră, câtă pată, de feresele prescripțiuni ale legii loră, ș’atunci toți Europenii se voră uni, mai cu înlesnire, spre a’i respinge, cu coranulă loră în brațe, departe de țărmurile Europene. Engliteza chiară, cea multă sobrantă în materie de religiune, nu va fi uitată cu totul ce va să zică fanatismulă religiosă; ea își aduce negreșită aminte de grasnicele torture ce au avută să sufere, acum vre-uă douăzeci și trei de ani, fii albionului sugrumați în India de fanaticii Cipai, pe cari[ Englezii socotiră că-i și civilizase, deorece îi înrolase în regimente, supuse disciplinei englese. In ziua resculei, tote regulele disciplinei europene perină dinaintea ferosei esaltațiuni a mahometanului întărîtată. Engliteza, oricâtă să ară interesa de esistența Statului otomană din Constantinopole, nu va pute să sprijine în Europa, ună resbelă ca acela ală Cipailor indieni, pe care abia l’a putută năbuși. Pute ânsă că Ungurii nu voră fi atinși de același simțimentă chreștinescă și europană, și că într’enșii desfrânarea eiasperată a Turciloră va deștepta și mai tare instinctură de rudeniă asiatică. Și acâsta s’ară pute. Bunii noștrii vecini au nișce idei și nișce apucături așa de stranii și așa de necompatibili cu spiritură tolerantă ală gintelor europene! Din norocire ânsă, ei nu suntă cu totul lăsați de capulă loră. Altmintrele, i-amă fi văzută de sicură, dândă până acum năvală, în ajutorulă Turciloră și măcelărindă, fără distincțiune, Slavi, România și Germani! Nu suntă lăsați de capulă loră, și acesta le este noroculă. Politica, pe care o urmăresce Austria, făcândă câtă se pate mai puține concesiuni spiritului nemoderată ală Maghiarilor, este învederată uă politică de espectativă, care pare a ține d’uă-camdată Statulă Austro-Maghiară într’uă legătură strînsă cu linia de purtare a imperiului Germaniei. Soliile, câte aă putută resufla, din consiliile de miniștrii austriaci și unguri ce s’aă ținută acum de curendă la Viena, supt președința împăratului, și apoi chiară și întrevederea care se anunciă pentru Zilele acestea între ambii împărați germani, sunt dovezi că Austria va păstra și dansa neutralitatea ; o va păstra, crede că, mai cu sumă cândă Porta, prin noțiile sale esce se va confirma, în ochii tuturoră, dreptură netăgăduită ală chreștinilor, din tota peninsula balcanică d’a contribui, cu activitate, la distrugerea elementului în veci amenințătoră ală islamismului dominantă, în acestă frumusă și nefericită porțiune a continentului europână. Aflămă că guvernul ă achrămată supt armenă parte din miliții. Soiri de pe câmpurii de restdelfi. Corespondența particulară a Românului. Biela, 1 Augustă. A mă călătorită de la Tirnova până la Biela prin mijlocul unei poporațiuni plină de grozá, cu totulă necunoscétóre de strategia armateloră și nesclindă nimică în privința adevăratei situațiuni. Poporațiunea crede că Rușii aă să plece totă așa fără veste precum că și venită și că Turcii, aflându-se atunci la largură loră, își voră răsbună cu cea mai mare cruzime. Casulă nu este ânsă delocă astăfelă, deorece Tîrnova și părțile care o înconjură sunt așa de bine apărate, în câtă nici uă temere nu pate esista pentru Tîrnova. Divisiunea principelui Mirski care va fi bine întărită păzeșce Tîrnova pe drumul Sovciei, așteptândă mă atacă din posițiunile ocupate de Turci. Tóte forțele generalului Krüdner își păstreză posițiunele în faca Plevnei. Perderile lui de până acum au fostă cnsă teribile. Generalulu Ignatieff mi-a spusă că 400 răniți cari au fostă lăsați pe câmpul luptei, au fost găsiți oribiliă mutilați. Acestă cifră a rănițiloră pate dauă ideiă câtă aă fostă descrieseierderile Rușilor. Se crede că Turcii au acum la Pleva 50,000 ómeni. Posițiunea loră e forte favorabilă, astăfelă că artileria rusă nu pate trage de câtă asupra celoră d’ântâiă rânduri ale lor. Scomote splimentatóre au circulată Zilele acestea între Tîrnova și Biela, ele suntă énse fără nici-ună temeiă. In apropiare de Șiștov au apărută bande de tâlhari cari au atacată țnă convoiă cu provisiuni. Acesta a dată locă se proteseză că Turcii au ajunsă pene la Șiștov. Podul de la Zimnicea s’a ruptă printr’uă întâmplare ieri. Ș’acestă întâmplarea făcută a se râspândi scomptulă că Turcii l’aă ruptă. Intr’uă oră Rușii l’aă și reparată. CreZă de prisosă arĕ spune că situațiunea nu este atâtă de gravă, cu tóte acestea ea inspiră seriose îngrijiri. Dacă Rușii ară rădica asediulă Ruseiukului, ară putea să concentreze forțe considerabile asupra Turcilor și sâ-i sdrobescă. Faptură este însa că cuartierulă generală a fostă silită sâ se retragă în grabă de la Tîrnova; că Kazanlik a fost părăsită de Ruși, că generalul Goutko care se afla la Musgha, și generarul Mirski de la Gabrova toți și-au părăsită posițiunile afară de trecetarea Balkanilor din acea localitate. Se potă aștepta represalii din partea Turcilor, în localitățile plasate de Ruși, deorece cei d’ânt^țelegu adevărata situațiune mulâ mai bine decâtă Bulgarii. Bombardarea de ieri diminuță la Cetatea se crede că a fostă mai multă uncercare de tunuri din partea Turcilor. După ce bateriele nostre au răspunsă prin mai multe focuri, bateriele turcesci aă tăcută. D. generală Manu este înlocuită la comanda divisiunii IV prin colonelul Angelescu George. D. generală Manu trece ca comandante ală divisiunii III. Amu îndemnată și ’ndemnămă pe toți cetățianii se nu pregete a semnala neajunsurile ce ’ntâlnescă săă descoperă, ca cei îndrepta să potă lua măsuri de îndreptare. După cum vremă libera exprimare a părerilor, prin presă, prin întruniri, prin desbaterile corpurilor constituite, ținemă asemenea ca orice interesă se fiă apărată ca orice abuzuri să fie descoperite, ca orice greșeli să fie îndreptate. Nu înțelegemă însă frica ce aă unii d’a nu lua respunderea faptelor ce voră să denunțe prin publicitate. Căci ce temeiă se pote pune pe scrisori anonime săă pe denunțări suptsemnate de x, y săă de „una abonată“ ? Denunțările anonime potă servi miniștrilor pentru a cerceta, dără în ceia ce ne privesce, ca diariști, declarămă că tote aceste epistole nu potă găsi locă în colonele nóstre. Celă ce doresce cu sinceritate vindecarea unui rău, nu trebuie se e’ascundă supt vălulă anonimului, ci, tare în credința că adevărul și dreptatea suntă cu dânsulă, se ateste faptele și să le susțină pe față, înaintea oricui ară fi. Spune că acestea pentru toți câți ne îmbulzescă cu felurite denunțări nesuprsemnate, deși trimise „cu rugăciunea d’a se publica.“XDâtă pentru abuzurile, neregulele său vinele comise în diferitele ramuri ale administrațiunii, a căroră esistență ni se garantăză formală, nu vomă neglige d’a le aduce la cunoșcința autorităților competente. Astăfelă ni se spune că în sarcina primarului din Căiuță, districtulă Bacău, s’ară fi aflândă uă reclamațiune către procuroră a văduvei Păuna Chiperă, în privința unui iurtă de 30 galbeni, în care menționatură primară ară fi învinovățită ca autoră ală faptului. Asemenea cu ocasiunea rechizițiunilor, ară fi scutită caii mai multora persone, între care Dude Rosemberg, Iosca Leibu și alții. In fine, chiară suptprefectulă de Trotușiă, prin adresa No. 2570, ar fi imputată aceluiași primară mulțimi de alte abateri.XNeu sosescă diferite plângeri în contra poliției din orașul Reni și primăriei de acolo, compusă din timpul fostului regimă. Omenii luați de podvădă pentru serviciul armatei ruseșci nu și-ară fi primită plata cuvenită, dată de autoritățile militare; pe alții ’x obligă se dă bani spre a cumpăra vite și obiecte pentru rechisițiune, eră altora — săraci și văduve — ară fi continuândă se le ia „penă și bucățica de la gură. “* E dreptă ca interesele țăranului să fiă d’aprópe apărare. Adi, când fiii sei mergă cu atâta devotamentă întru a țerei apărare, trebuie să fie și mai cu nepărtinire ocrotite. Recomandândă dără atențiunii dforă prefecți respectivi faptele de mai sus, suntemă și cum că dumnălară voră lua cele mai eficace măsuri pentru constatarea adeverului și pedepsirea celoră ce s’ară găsi culpabili-