Romanulu, iulie 1877 (Anul 21)

1877-07-24

I Redacțimiea și Administrațiimea strada Dómnelf U ANULU DOUE­ ț­ECI-ȘI-t­ NU VOIESCE ȘI TEI PUTEA. 20 BANI EXEMPLARULU.ROMANUL« ANUNCIURI. Linia de 30 litare petit, paginea IV,— 40 bani Deto » » » paginea III, 2 lei — A se adresa: LA ROMANIA, la administrațiunea Ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nne, 8. Place de la Bourse, LA LONDON, la Bugfene Micoud.No. 81-A Fleet Street, London E. C. IN VIENA, la d-niî Haasenhtein și Vogler, Walfiscbgasse 10. Articolele nepublicate se ardă. DUMINECA, 24 IULIE, 1877. LUMI­NEZ­A­TE ȘI TEI FI. ABONAMENTE. In capitală, unii anü 48 lei; șase luni 24 lei trei luni 12 lei; uă lună 4 lei In districte, una anu 54 lei; sasa luni 27 lei trei luni 14 lei; uă lună 5 lei Pentru tate țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administraț­iunea fjialului. LA PARIS, la d-nii Darras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie și Havas: Laffite et C­ine, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. O. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARULU SERVICIULUI TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Constantinopole, 2 Augustu. — Ită tele­gramă a lui Soleiman-pașa confirmă luarea Eski-Lagreî­ele către Turci. Marți, după u­ luptă viuă, Rușii au părăsită orașul­. Gândii Turcii au pătrunsű în orașă, au avută a se lupta contra poporațiunii bulgare, care tră­gea asupra lor din gease și din biserică și se apăra până la morte. Circulă scomptulă că Suleiman-pașa are se atace Kazanlik. Se semneaăză că luptă favorabile Turci­­lor, în apropiere de Rasgrad. Berlin, 2 Augustă. — Circulă scomptulă că Midhat-pașa ar­ fi însărcinată se nego­cieze una împrumută turcescă la Londra. Șumla, 2 Augustă. — Mehemed-Ali­a a­ A­­tacată pe Ruși aprope de Rasgrad. Lupta continuă. Se zice că Turcii ară fi victo­rioși. Southampton, 2 Augustă. — S’a ținută ună meetingă în scopul­ de a favoriza uă politică mai naționale și mai onorabile, și a adoptat h­otărîrile următore: 1 °/ De a protesta contra unei ocupări engleze a Galipolei și Egiptului, fără con­­simțimentul­ celoră­l­alte puteri. 2 °/ De a recomanda deschiderea Darda­­nelelor­, Bosforului și Mărei­ Negre pentru flotele tuturor­ națiunilor­. 3 °/De a cere independința administrativă pentru provinciile europene ale Turciei: Paris, 3 Augustă. — Diarele menționăză scomptură că Midhat-pașa va veni săptă­mâna acesta la Paris, de aci se va duce la Londra și apoi se va întorce la Viena. Belgrad, 3 Augustă. —­Una decretă prin­ciară autorisă pe ministrul­ de resbelă a chiăma supt arme 3000 de milițiane pen­­tru a veglija la otare. Decretulă ordonă totă-d’uă-dată a se completa furniturele materialului de resbelă. Șira, 3 Augustă. — Situațiunea la Con­stantinopole s’a schimbată cu totulă, de la celă din urmă succesă ală Turcilor, la Plevna. Partita resbelului pănă la esterne este forte încuragiată. Multe familii, mai cu sămă familii grecescî, părăsescă Con­stantinopole. Acestă plecare e atribuită te­­merei d’uă resculare a Grecilor, cari lo­­cuiescă provinciele turceșci, dăca va is­­bucni resbelulă cu Grecia. Constantinopole, 2 Augustă.— Meh­emet- Ali ară fi numită pe Rașid șefă alu arti­leriei, eră pe Blum-pașa, comandante ale Varnei. Armata lui Osman-pașa s’ară și compu­­nându în întregul t iei de nizami, pe cândă Mehemed-Ali n’ară dispune de câtă de cinci spre­ trece batalionT; restu­l armatei săle se compune de redifi și mutehafizî. Viena, 3 Augustă. — Telegrame anundță că armata lui Osman-pașa continuă a fi în­tărită și că deja ea numără mai mult­ de 70.000 omeni, ea va fi îndreptată spre Șiștov. Ziarele turco-file d’aliî consiliază pe ar­mata otomană să urmărăscă cu energie pe inamică și să­­ lă arunce în Dunăre. A­­ceste ciiare adaugă că acesta va fi cu a­­tâtă mai lesne lui Mehemet-Ali, cu câtă comandă 70,000 omeni, pe când­ armata lui Cesarevici care îi este opusă, nu nu­mără de câtă 00,000 omeni. Ahmed-Eiub, în formidabilele posițiuni de la Rasgrad, garnisona din Silistra și principele Hassan ar­ fi destulă de tari ca A .să țină în eșec o corpul­ din Dobrogia. Forțele beligeranților­ sunt­ evaluate precum urmără: Armata rusă: la Est 75,000 omeni; la centru 100,000; la Vest 40,000; la Sud 75,000, reserva 50,000; în totală 340,000 omeni. Armata 1 turcescă: la Rusciuk, și prin presură supt comanda lui Eshreff-pașa 25,000 omeni; garnisona din fortăreță 15,000; cea din Silistra 10,000; armata din centru în apropiere de Șumla 45,000; garnisona din Șumla 15,000; cea din Varna 10,000; ar­mata de Vest (Plevna) 70,000; garnisona din Vidin 5,000; armata de la Sud (a lui Su­leiman-pașa) 60,000 omeni. Numărul­ re­­servelor­ și trupelor­ concentrate la Sofia este necunoscută. Numărul­ totală cunoscută ală armatei otomane 255,000 omeni, Bucuresci,23 CUPTORU­L AUGUSTA Ne aflămă într’unu momentu cândă aprețuitile chiare asupra resbelului ce se petrece între Dunăre și Bal­cani suntü mai anevoiase de făcută de câtă ori cândă. Suntă anevoióse fiindă­ că, pe d’uă parte, fórte puține soiri resuflă a­­fară din câmpii de luptă, și chiară acelea negreșitu exagerate într’ună sensă stă într’altulă, după impre­­siunea resimțită de cei cari aă­a­­aflată câte ceva în modă cu totulă superficială, suntă 0ră anevoiasc a­­prețuirile, fiindă­ câ după aprope oă lună de înaintări puțină turburate pe tărâmurile Bulgariei, armata ru­­sescă a pătrunsă în fine acum în a­­devăratulă cuibă de resistență ală Turciloră. Turcii, în momentul­ de faciă, daă câtă pază. Ei pară a-și fi con­centrată tóte silințele, tóte mi­jla­­cele, pentru acestă momentă su­premă. Suntemă dură în toiulă luptei. La Constantinopole, este evidente că lucrurile sunt­ văd­ute din acestă puntă, de­ore­ce consiliul­ Sultanu­lui a desbătută cestiunea de a se i­deca a sosită timpulu a se desfă­șura stegula lui Mahomet, adecă d’a deștepta ș’a împinge până la apogeu totă ce mai remâne din fanatismulă resbelnică ală Mahometanilor­. Seik-ul-Islamul­, care s’a declarată în contra oportunității acestei mă­suri extreme, a fost­ destituită. Ideia contrariă a predomnită prin urmare, și așteptămă ca lupta, susținută as­cum așa crâncenă de trupele oto­mane din Bulgaria, să obțină în cu­­rendă brevetură oficială de luptă sântă, de luptă desperată și decisivă. Ori­câtă de îndârjită pate să de­vină resbelulă actuală prin acestă estraordinară supraescitare resbel­­nicâ a Islamismului, noi nu putemă încă recunosce că, întru aceia, ară fi vre ună peliculă seriosă pentru causa cea bună, pentru causa liberării po­­pdrelor­ creștine din peninsula bal­canică, de supt dominațiunea Porței. Lupta va fi mai grea: dera re­­sultatele iei, pentru aceia chiară, voră fi mai temeinice. „Triumfală e fără gloriă, — a <fisü ună poetă, — cândă lupta e fără de pericole.“ Resistență desperată ce opună a­­cum Turcii armatelor­ ruseșci, [și sacrificiele sângerose ale acestora, dar uă sancțiune puterică viitorului de libertate ce se va deschide, la sfârșitul­ luptei, pentru poporele până acum pe deplină sugrumare. Sdrobită in ultimele sale silințe, Statură otomană își va perde cu totulă glasulă său în concertul­ eu­­ropenű, în care elă până acum a produsă așa multă discordanță. De s’ară lăsa mai mult, de­și-ară pune mai multă speranța în ajuto­­rele benevole ale diplomației occi­dentale. Porta ară păstra mai mulți sorți d’a amăgi și d’astă-dată pe puterile europene, cari­ s’ară aduna în grabă ca să scape pe bolnavul­ Oriintelui, în momentul­ când­ ne­­milosa Rusia umblă să dovedescă că nu mai are leacă. Dâră bolnavul­ vrea să se arate că este tefără și voinică. La luptă dură! Negreșită că durerosa și sălbatică este lupta cu arma, dâră fiindă­că din nenorocire ea se mănține încă, poparele își vor­ recâștiga cu sânge drepturile loră de vieță. Și cândă lupta dobândesce ună caracteră de felulă acesta, apoi ne­­greșită că ea nu mai pate fi ună resbelă între două puteri belige­rante la care poporațiunile intere­sate aă să stea înlăturate din câm­pii de bătaie. Cine ară putea să pretindă un a­semenea anomalii? Se­­ zice că Sultanul­ și Porta a­rotă întârziată declararea resbelu­lui sacru, adecă desfășurarea stea­gului lui Mahomet, numai din con­­denscendință către ambasadorul­ en­glesă din Constantinopole. Negreșită că am simțită și Turcii că, din minutură cândă bătălia de­vine, prin acestă actă, uă desfrâ­nare a fanatismului răsboinică, pro­clamată în Corană, apoi nici una din puterile chreștine nu va mai cuteza să facă cea mai mică pre­­tențiune spre a opri pe chrestinii din interiorul ă­saă din vecinătatea ținuturilor­ otomane, ca să-și apere cu arma, viața și averea lor­, ame­nințate de musulmani, în modulă celă mai sălbatecă. Crede mă dură că întețirea resbe­lului, în sensul­ apucăturilor­ ac­tuale ale Porței, nu va concilia a­­cestei puteri nici bună­voința nici ajutorul­ Statelor­ apusane. Din contra, ea va impune uă și mai mare reservă, chiară și Engli­­terel, și, după tóte aparințele, efec­tele acestei reserve începă a se simți. Uă recrudescință a avântului pă­­gânescă ală Turciloră, li va înlă­tura și mai multă din concertulă Européaű. Acare­ se dâră, câtă pată, de fe­­resele prescripțiuni ale legii loră, ș’atunci toți Europenii se voră uni, mai cu înlesnire, spre a’i respinge, cu coranulă loră în brațe, departe de țărmurile Europene. Engliteza chiară, cea multă so­­brantă în materie de religiune, nu va fi uitată cu totul­ ce va să zică fanatismulă religiosă; ea își aduce negreșită aminte de grasnicele tor­ture ce au avută să sufere, acum vre-uă douăzeci și trei de ani, fii albionului sugrumați în India de fanaticii Cipai, pe cari[ Englezii so­­cotiră că-i și civilizase, de­ore­ce îi înrolase în regimente, supuse disci­plinei englese. In ziua resculei, tote regulele dis­ciplinei europene perină dinaintea ferosei esaltațiuni a mahometanului întărîtată. Engliteza, ori­câtă să ară interesa de esistența Statului otomană din Constantinopole, nu va pute să spri­jine în Europa, ună resbelă ca acela ală Cipailor­ indieni, pe care abia l’a putută năbuși. Pute ânsă că Ungurii nu voră fi atinși de același simțimentă chreș­­tinescă și europană, și că într’enșii desfrânarea eiasperată a Turciloră va deștepta și mai tare instinctură de rudeniă asiatică. Și acâsta s’ară pute. Bunii noș­trii vecini au nișce idei și nișce a­­pucături așa de stranii și așa de necompatibili cu spiritură tolerantă ală gintelor­ europene! Din norocire ânsă, ei nu suntă cu totul­ lăsați de capulă loră. Alt­­mintrele, i-amă fi văzută de sicură, dândă până acum năvală, în ajuto­rulă Turciloră și măcelărindă, fără distincțiune, Slavi, Români­­a și Germani! Nu suntă lăsați de capulă loră, și acesta le este noroculă. Politica, pe care o urmăresce A­­ustria, făcândă câtă se pate mai puține concesiuni spiritului nemo­derată ală Maghiarilor­, este înve­derată uă politică de espectativă, care pare a ține d’uă-cam­dată Sta­tulă Austro-Maghiară într’uă legă­tură strînsă cu linia de purtare a imperiului Germaniei. Soliile, câte aă putută resufla, din consiliile de miniștrii austriaci și unguri ce s’aă ținută acum de curendă la Viena, supt președința împăratului, și apoi chiară și între­vederea care se anunciă pentru Zi­lele acestea între ambii împărați germani, sunt­ dovezi că Austria va păstra și dansa neutralitatea ; o va păstra, crede că, mai cu sumă cândă Porta, prin noțiile sale esce se va confirma, în ochii tuturoră, drep­­tură netăgăduită ală chreștinilor, din tota peninsula balcanică d’a contribui, cu activitate, la distru­gerea elementului în veci amenin­­țătoră ală islamismului dominantă, în acestă frumusă și nefericită por­țiune a continentului europână. Aflămă că guvernul ă a­ch­rămată supt arme­nă parte din miliții. Soiri de pe câmpurii de restdelfi. Corespondența particulară a Românului. Biela, 1 Augustă. A mă călătorită de la Tirnova până la Biela prin mijlocul­ unei popo­­rațiuni plină de grozá, cu totulă ne­­cunoscétóre de strategia armateloră și nesclindă nimică în privința ade­văratei situațiuni. Poporațiunea crede că Rușii aă să plece totă așa fără veste precum că și venită și că Turcii, aflându-se atunci la largură loră, își voră răsbună cu cea mai mare cruzime. Casulă nu este ânsă de­locă astă­felă, de­ore­­ce Tîrnova și părțile care o încon­jură sunt­ așa de bine apărate, în câtă nici uă temere nu pate esista pentru Tîrnova. Divisiunea principelui Mirski care va fi bine întărită păzeșce Tîrnova pe drumul­ Sovciei, așteptândă m­ă atacă din posițiunile ocupate de Turci. Tóte forțele generalului Krüdner își păstreză posițiunele în fac­a Plev­­nei. Perderile lui de până acum au fostă cnsă teribile. Generalulu Ig­­natieff mi-a spusă că 400 răniți cari au fostă lăsați pe câmpul­ luptei, au fost­ găsiți oribiliă muti­lați. Acestă cifră a rănițiloră pate da­uă ideiă câtă aă fostă de­sc­­riese­ierderile Rușilor­. Se crede că Turcii au acum la Pleva 50,000 ómeni. Posițiunea loră e forte favorabilă, astă­felă că ar­tileria rusă nu­ pate trage de câtă asupra celoră d’ântâiă rânduri ale lor­. Scomote splimentatóre au circu­lată Zilele acestea între Tîrnova și Biela, ele suntă énse fără nici-ună temeiă. In apropiare de Șiștov au apă­rută bande de tâlhari cari au a­­tacată țnă convoiă cu provisiuni. Acesta a dată locă se proteseză că Turcii au ajunsă pene la Șiștov. Podul­ de la Zimnicea s’a ruptă printr’uă întâmplare ieri. Ș’acestă întâmplare­a făcută a se râspândi scomptulă că Turcii l’aă ruptă. In­­tr’uă oră Rușii l’aă și reparată. CreZă de prisosă a­rĕ spune că situațiunea nu este atâtă de gravă, cu tóte acestea ea inspiră seriose îngrijiri. Dacă Rușii ară rădica a­­sediulă Ruseiukului, ară putea să concentreze forțe considerabile asu­pra Turcilor­ și sâ-i sdrobescă. Faptură este însa că cuartierulă generală a fostă silită sâ se retragă în grabă de la Tîrnova; că Kazan­lik a fost­ părăsită de Ruși, că generalul­ Goutko care se afla la Musgha, și generarul­ Mirski de la Gabrova toți și-au părăsită posiți­unile afară de trecetarea Balkani­­lor­ din acea localitate. Se potă aștepta represalii din­­ par­­­­tea Turcilor, în localitățile pl­asate­­ de Ruși, de­ore­ce cei d’ânt^­țelegu adevărata situațiune mulâ mai bine de­câtă Bulgarii. Bombardarea de ieri diminuță la Cetatea se crede că a fostă mai multă un­cercare de tunuri din par­tea Turcilor­. După ce bateriele nostre au răspunsă prin mai multe focuri, bateriele turcesci aă tăcută. D. generală Manu este înlocuită la comanda divisiunii IV prin colo­­nelul­ Angelescu George. D. gene­rală Manu trece ca comandante ală divisiunii III. Amu îndemnată și ’ndemnămă pe toți cetăți­anii se nu pregete a semnala neajun­surile ce ’ntâlnescă săă descoperă, ca cei în­drepta să potă lua măsuri de îndrep­tare. După cum vremă libera exprimare a pă­­rerilor, prin presă, prin întruniri, prin desbaterile corpurilor­ constituite, ținem­ă asemenea ca ori­ce interesă se fiă apărată ca ori­ce abuzuri să fie descoperite, ca ori­ce greșeli să fie îndreptate. Nu înțelegemă însă frica ce aă unii d’a nu lua respunderea faptelor­ ce voră să denunțe prin publicitate. Căci ce temeiă se pote pune pe scrisori anonime săă pe denunțări suptsemnate de x, y săă de „una abonată“ ? Denunțările anonime potă servi miniștrilor­ pentru a cerceta, dără în ceia­ ce ne privesce, ca diariști, de­­clarămă că tote aceste epistole nu potă găsi locă în colonele nóstre. Celă ce doresce cu sinceritate vindecarea unui rău, nu trebuie se e’ascundă supt vălulă a­­nonimului, ci, tare în credința că adevă­­rul­ și dreptatea suntă cu dânsulă, se a­­teste faptele și să le susțină pe față, îna­intea ori­cui ară fi. Spune că acestea pentru toți câți ne îm­­bulzescă cu felurite denunțări nesuprsem­­­nate, de­și trimise „cu rugăciunea d’a se publica.“­­X­Dâtă pentru abuzurile, neregulele său vinele comise în diferitele ramuri ale ad­­ministrațiunii, a căroră esistență ni­ se ga­­rantăză formală, nu vomă neglige d’a le aduce la cunoșcința autorităților­ compe­­tente. Astă­felă ni se spune că în sarcina pri­marului din Căiuță, districtulă Bacău, s’ară fi aflândă uă reclamațiune către procuroră a văduvei Păuna Ch­iperă, în privința u­­nui iurtă de 30 galbeni, în care mențio­­natură primară ară fi învinovățită ca autoră ală faptului. Asemenea cu ocasiunea rechi­­zițiunilor, ară fi scutită caii mai multora per­­sone, între care Dude Rosemberg, Iosca Leibu și alții. In fine, chiară suptprefec­­tulă de Trotușiă, prin adresa No. 2570, ar­ fi imputată aceluiași primară mulțimi de alte abateri.­­X­Ne­u sosescă diferite plângeri în contra poliției din orașul­ Reni și primăriei de a­­colo, compusă din timpul­ fostului regimă. Omenii luați de podvădă pentru serviciul­ armatei ruseșci nu și-ară fi primită plata cuvenită, dată de autoritățile militare; pe alții ’x obligă se dă bani spre a cumpăra vite și obiecte pentru rechisițiune, eră al­tora — săraci și văduve — ară fi conti­­nuândă se le ia „penă și bucățica de la gură. “* E dreptă ca interesele țăranului să­­ fiă d’aprópe apărare. Adi, când­ fiii sei mergă cu atâta devotamentă întru a țerei apă­rare, trebuie să fie și mai cu nepărtinire ocrotite. Recomandândă dără atențiunii d­­foră prefecți respectivi faptele de mai sus­, suntemă și cum­ că dumnălară voră lua cele mai eficace măsuri pentru constatarea a­­deverului și pedepsirea celoră ce s’ară găsi culpabili-

Next