Romanulu, octombrie 1877 (Anul 21)

1877-10-14

ANULU DOUE-PECI-ȘI-UNU Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deta „ „ „ paginea III, 2 lei —­­A. se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-une, 8, Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-niî Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI EXEMPLARULU. Din causa sărbătorii de astăzi,­­Țarul­ui nu va apare de câtă Sâmbătă sera. Solrile importante, de voi­ ă fi, la vomă publica într’una suplimentă. VINERI, 14 OCTOBRE 1877. VOIESCE SI VEI PUTEA. LUMINEZA-TE SI VEI FI. ANUN CIUEI. ABONAMENTE. In capitală: unii aíiu 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. In districte: unii ană 54 lei; șase luni 27 lei; trei luni 14 lei; uă lună 5 lei. Pentru tóte țările Europei trimestriilii 15 lei. >i se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarulul. LA PARIS, la d-niî Darras-Hallegrain, 5 rue de l’Ancienne comedie și Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popoviel, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARULUI SERVICIULUI TELEGRAFIC AL­ AGENȚIEI HAVAS Constantinopole, 24 Octobre. — Muktar­­gașa ocupă acum Zevin, spre apus, de la Soghanli. Ismail-pașa merge către Zevin. Rușii urm­eză bombardarea Karsului, care riposteză. Cervenavoda, 23 Octobre. — Circulațiunea se urmeză pe drumul­ de ferit Varna-Rus­­ciuk­. Suleiman-pașa e totă la Rusciuk. Grosulu armatei sale a ajunsă la Ras­­grad. Pe Lom, posițiunile de la Krasna, Ka­­dikioi, Tabasca, Kareljevo,­sunt­ mănținute de Turci. Ei sunt­ asemenea și pe Lomul de susü, la Haidarkioi, Zazlar, Opaka. Varna, 24 Octobre.—Se telegrafieză din Belgrad că consiliul­ de miniștrii h­otă­­rîtă a convoca Skupcina numai în Decembre. Trupele turceșci concentrate supt Fazli­­pașa la fruntaria Serbiei, au fost­ îndrep­tate asupra Brzegovinei pentru a fi între­buințate în contra Muntenegrului. Paris, 24 Octobre.J— Uă telegramă din Viena asigură că Porta refusă d’a discuta condițiunile unui armistițiu care ară per­mite Rușiloră d’a ierna în Bulgaria. AGENȚIA GENERALE RUSA. Gornji-Studen, 12 (24) Octobre. —Uă telegramă anunciă trista scrie că prin­cipele Sergiu de Leuchtenberg a fost­ o­­morîtă, fiindă lovită d’ună glontă în frunte, la una din recunoscerile făcute de armata marelui duce moștenitoră. Acestă morte — mortea unui soldată — coroneză într’ună demnă scurta carieră a acestui tânără modă principe. jEa ^causeză neperitere păreri de reă. Redacțiunea și Administrațiumea strada Dom­nei 14 București, H Brumărelă. Astăzi ca și éui, avemu bucuria d’a ’ncepe primulu Bucuresci, cu sa­lutările ce face presa străină, erois­mului oștenilorti romăni. Eco cumu respunde reacțiunii nóstre daci, diarulu din Viena der Osten de la 9 (21) Octobre. „Bărbătesca pășire a României pe câmpul ă de resbelă a schimbată c’uă singură lovitură situațiunea statu­lui română. Puterea și vitalitatea elementului română s’a constatată înaintea Europei întregi, și d’a­ fi îna­inte diplomația europenă e ținută a privi România și poporulă Română ca celă mai importantă elementă din privite. „Chiară Românii din Austria simtă deja consecințele bine-facotóre ale a­­cestui resunetă puternică. Dușmanii foră seculari numai cuteză să-și bată jocă de iei și chiară­­ fiarele ungu­­resci au încetată de a-i mai insulta, căci vădă că Românii aă dată probe în facia Europei despre vitalitatea loră, și-aă atrasă asupră-le admira­­țiunea și recunoscința tuturora. „Astăzi se póte afirma ca posi­­tivă că, déca la timpulă săă, Ro­mânia ară voi să se constituie în­tr’ună regală independinte, mai că n’ară întâmpina nici oă greutate se­­riosă din partea cabinetelor­ euro­pene. România are atâția locuitori câtă regatulă Belgiei, câtă regatele Suediei și Norvegiei, de două ori mai mulți de câtă regatul­ Portugaliei și de patru ori mai mulți de câtă regatele Danemarcei și Greciei. Deca dérü aceste fracțiuni de popore aă putută sĕ se constituie In regate, pentru ce n’ară pate fi recunoscută și România ca regată ? „Afară d’acesta, România fiindă situată între Dunăre și Marea­ Negră, are ună pământă atâtă de roditoră, în­câtă pate nutri uă poporațiune de trei ori mai mare ca cea de as­tăzi. „Dacă acestea altoră țări cu multă mai mici nu li­ s’aă contestată, nu se vor­ putea contesta nici României, și chiară dacă s’ară face pre­cari di­ficultăți din partea unuia sau altuia dintre cabinete, acelea ense, în fa­c­a opiniunei publice ș’a voinței ge­nerale a Europei liberale întregi, precum și ’n facia marei majorități a areopagului Europenă, trebuie să tacă. „Prin urmare sacrificiele ce și-a impusă statură Română n’aă rămasă fără efectă. Eroii, cari țină susă și tare, pe câm­piele de luptă ale Bul­gariei, drapelulă Română, care e îm­podobită deja cu laurii nemurire­, nu’și versa în zadară sângele loră. România liberă și independente va ocupa cu mândriă m­ă locă în con­­certură europenă, și măreța iei faptă, împreună cu numele iei’, vor­ fi im­primate cu litere ce nu se vor­ mai șterge din animele generați­un­nilor ii viitore. „Precum, în societate, trece ca lașă și e desprețuită de toți, ori­ce omă care, în momentul­ de nevoiă, nu prinde arma, totă astă-felă se întâmplă și cu statură care, neîn­­cred­ăndu-se în propria lui putere, își cumpără sau își împrumută asis­­tența de la puter­ea altui stată, ast­­­felă în­câtă e nevoită a trăi în totă­­de­una supt protecțiunea acelui stată străină. Ună stată care voiesce să ocupe o­ posițiune demnă și respec­tată în Europa, trebuie să s’afirme și pe câmpul­ de resbelă, trebuie să fie gata d’a ’și vărsa chiară și sân­gele pentru interesele sale. Cine vo­iesce a­moțăt supt adăpostură ar­­melor­ străine, acela vecinică va n­­ave uă tristă esistență acoperită de umbra sclaviei. „Bărbații de stată ai României pro­­cedândă conformă cu aceste ade­văruri sancționate de istoria omeni­re­, că bine meritată de la patriă și de la poporulă română. Ei, des­­fășurândă în momentulă oportună drapelulă Rom­âniloră, au cucerită pentru poporulă loră uă posițiune de care nu va mai pută fi despoiată, asigurându-i, pentru epoca păcii, m­ă­roră forte importante. România nu va mai forma nici obiecte de compensa­­țiune, ci, din contra, ea va rădica pretensiuni pe cari Europa va tre­bui să’i le recunoscu. “ Turcii au recunoscutu purtarea nóstra, atâtă de bine-facotóre pentru dânșii, d’a nu lua parte la resbelulă Serbiei. Turcii, spre recunoscința, refulară cererea nóstra, atâtă de salvatore pentru dânșii, d’a ne dec­lara inde­­pendinți. Turcii, spre recunoscință, ne insul­tară, ne proclamară mahometani, ne bombardară orașiele, ne jăfuiră sa­tele, ne uciseră ómenii și se pregă­­tiră a intra în țără, îndată ce oca­­siunea le va fi propice. In facia acestoră acte, Camerele însărcinară pe guvernă a răspunde resbelului prin resbelă. Procesele-verbale constată că Ca­merele au lăsată liberă pe guvernă de a conduce resbelulă, dincoce săă dincolo de Dunăre, după cum vor­ cere împrejurările și soi­ița militară, pentru ca se pute apăra țara de u­­cifjétarea invasiune a Turcilor­. Guvernul­ cercetă, studiu, nego­­cia, și interesul­ națiunii plă sili din mai multe punturi de vedere,—atunci mai cu sumă cândă Turcii arendă ceva victorii, eramă forte amenințați de cea mai teribilă invasiune, ardere, ucidere și pustiare—se trecu Dună­rea și, aliată, pe câmpul­ de bătaie, cu puternica Rusie, se lovesc­ pe i­­namicii în cuibură săă. Nici uă putere nu combătu acestă legitimă a nóstra acțiune de apă­rare ; ânsă protivnicii noștri­ din în­tru aruncară și aruncă asupra guver­nului cele mai grave acusări și cele mai necurmate cocoloșe de tină. Arendă a mai trata acestă ces­ti­une, ne­mărgini­mă pentru astăzi în a chiăma însăși pe confrații noș­­trii de la Pressa, pentru a combate tobă dânșii, cu verva soră cea pu­ternică, și aceste netemeinice și orbite acusări ale reacțiunii. Pretinșii înțelepți și moderați ad ^isă . Nu se putea trece Dunărea, făr’a se convoca Camerele ș’a li se cere m­ă votă espresă. „Ară fi de dorită a vedé—le­­ lise Pressa, la 18 Iunie—ară fi de dorită a vedé, acum pe cândă toți se ocupă de interesele lor­, că ne este și noué permisă a ne ocupa de in­teresele nóstre. Ar­ fi de dorită se vedemă că și guvernul­ nostru ia­să­otărîre înțe­­leptă, cumpănită, conformă cu vederile, tra­­dițiunile și interesele țării. „Este vorba de trecerea Dunării. Ase­menea otărîri însemnate, de la cari depindă consecințe folositore seă funeste pentru țară, nu se pot a­­les lega nici de oposițiune, NICI CHIARU DE PARLAMENTU, déca elit­ancă arü fi fostă deschisă. Spre acesta împrejurările trebuiescă consultate. GU­­VERNULU SINGURU este în posițiune d’a cumpăni și binele și răulă, ce ară decurge. „Nu e străină de acestă cestiune nici arta militară. Póte sei­nța strategică estge ca defensiva, spre a fi eficace, armele române se ocupe țărmul a dreptu­­rii Dunării până la uă zonă pre­care. „De aceste tote deră nu se póte ocupa nici chiaristică, nici oposițiunea. NICI CHIARU CAMERALEU SENATULU, dearür fi i’unc­­ționându. „Decă ensé nu putemă propune u­ă ce­otărîtă, fiindă­că, după cum di­ferămă, nu­mai membrii cabinetului suntă în posițiune a cunosce și dificultățile acțiunii, și avanta­­giele procederii, și obstacolele ce s’ară arăta, și beneficiele ce antă pate culege, decă­deră nu suntemă în dreptu a arăta ministerului calea ce trebuie sé urmeze, suntemă cu tote aceste în dreptă a ’i­dice ; scapă pre­­stigiulu și demnitatea tezei; apără suscepti­bilitățile iei! Aduti a­minte de micuță Piemonte; era a dată 15,000 la 1854; NOI DAMU 60,000 ASTÂd­I, armată discipli­nată, viteza, bine echipată, pregătită de cină ani de generalulu Florescu cărui nu divarulă România Liberă, ci cugetulă seă și viitorulă îi va dice că a bine-meritată de la țeră. „Avemă deră dreptulă a elice guvernu­lui : celă puțină de astă-dată, lasă între­prinderile basardate, mișcările aventurose, tóte, celu puțină de astă-dată, se fiă cuge­tate, calculate, prevăzute, otărîte. Francia și Anglia nu s’aă înjosită câtuși de puțină la 1854, făcem să țină tratată de alianță pe ună piciură de perfectă egalitate cu un altă țară, ce nu numera, ca și noi, de câtă 5,000,000. Ore la 1877, spre avantagiară ambeloră părți contractante, nu s’ară pute ca uă națiune, de­și mică, se se alieze cu ună imperiu puternică ? „In ori ce casă, apărați susceptibilită­țile țărei! ’ „NU LĂSAȚI CA, IN FRUNTEA AR­­MELOR­ ROMĂNE, SE FĂLFĂIE ALTU DRAPELU, DE DATU TRICOLORULUI ROMANO! „Aspirațiunile țărei suntă forte legitime; deră nici vă­ dată mai multă ca acum pru­­dința n’a fostă mai necesară, înțelepciunea mai de consultată, tactură și sângele rece mai indispensabile. Momentulă propice, pen­­­­tru a face ultimulă pasă în afirmarea drep­­turiloru nóstre, depinde NUMAI DE ÎM­PREJURĂRI, PE CARI CABINETULU SINGURUI este în stare a le aprecia mai bine. El­ e datoră necontenită a cer­ceta pulsură, cu ună oclită neadormită, a observa tóte mișcările Europei, și când ă va crede că timpulu e priinciosn, SUPT RÉSPUNDEREA SEA SE MERGĂ ÎNA­INTE. „Aci calmulă trebuie să lucrede. Anima bate negreșită, caldă și tare­ oeră în ase­menea ocasiuni, numai rațiunea urmeză a fi consultată.“ Și văzând­u Pressa că reacțiunea totu se încărca să paraliseze acțiu­­­­nea guvernului,­­ficendu’i că nu tre­­­­buie se trecá Dunărea făr’a convoca j Camerele ș’a­­le consulta din nou­, ș’acesta tocmai în momentulă cândă luptele de la Plevna cereaă impe­­riosă uă acțiune imediată, se revol­tă, și ’n lealitatea și patriotismul ă iei,­­jise la 28 Iunie : „Cu tóte acestea, ultimulă cuvântă este acesta: atitudinea Pressei a fostă în totă­­de­una leale și demnă. Nu vomă dire deră noi adversarilor­ noștrii, să urmeze uă po­litică de sfielă și de smerenie. Amă com­bătută și cu altă ocasiune dă asemenea po­litică. Ceea ce recomandămă ministerului... este prudința. CABINETULU SINGURÜ ESTE IN TOTARE A CUNOSCE POSITIVII MISTERELE DIPLOMAȚIEI. Ele pate singură cumpăni și avantagiele și pe­ricolele, ce ne pate da nă politică te­­m­erarie. Pe ele singură privesce res­ponsabilitatea; căci cine altulă este în stare a cunosce mai bine cari suntă vede­rile puterilor­, și ce disposițiuni că ele fadă cu întreprinderile nóstre ? „In damă vorbesce necontenită Româ­­nulu de națiune,­­ficendudu-ne : „cum o voi națiunea Națiunea voiesce prosperita­tea țârei; déra cârma statului este dată astăzi unui ministeru, care singura este râspundetoră de mijlocele înțe­lepte sau imprudinte ce­­ întrebuințeză, spre a ajunge la ținta de toți dorită. „Noi amă pusă numai întrebări până astăzi, căci, nu putemă nici vă­ dată arăta uă cale otărîtore. „Ministerulă, care este în stare să caute și se afle cine încon­jură, săă ce obstacole presintă calea aceea, elă singură póte pre­feri, în sarcina sea, pe una­scă pe cea­laltă. Națiunea și viitorul­ va judeca în urmă ! ț­iarele reacțiunii, organele guver­nului Catargi, se mai împotriveau trecerii Dunării a armatei române (jicândă că vomă provoca pe cele­l­­alte puteri d’a ne zice că furămă atrași p’uă pantă periculosă, etc. etc. și că ne vom­ persecuta. Pressa de la 5 Augustă, sfărîmă și aceste inepte și nedemne cuvinte prin următorele puternice argumente: „Românii, cari dă și ei sânge de viteză în vinele loră, cari și ei numără mai multe pagine gloriose în cartea istoriei lupteloru, nu s’aă temută a rădica brațulu, lovindă în acei ce de secolî aă cătată necontenită să lovescă în drepturile, neatârnarea și demnitatea națiunii române. Și, cu tóte a­­ceste, suntemă de ginte latină, suntem­ de origine vechiă și nobilă, avemă aceiași credință în Dumned­eu, déra ne iubimă individulitatea, și, cu nici ună preță, nu vomă fi complicele viciului întru împlini­rea altor­ scopuri de­câtă cele mărturi­site. „Unde­deră este temerea celor ș­ ce credă că noi suntemă astăzi, fără voie, pe uă pantă periculosă, ce ne póte duce la con­topirea nostră cu alte popere... popare ce nu au nici tradițiunile, nici limba, nici o­­rigina, nici datinele nóstre! „Pe do­uă parte, puterniculă Suverană de pe marginea Nevei și-a repetată de­ A­­TATEA ORI CUVENTULU SEU IMPERA­­TESCU, pe de altă parte, cu atâta since­ritate, cu atâta otărîre, el­ a mărturisită că, singura sea dorință este deslănțuirea creștiniloră de supt jugulă apăsătoră ală sectariloră semi­luneî, IN CATU NU MAI POTE NIMENI PUNE LA BANUIALA REALIZAREA ACESTORU PROMISIUNI. Astăzi, ce se póte face, este a nu se mai suferi, în mijlocul­ Europei civilisate, uă națiune barbară, care calcă în piciore ori­ce principii de umanitate și de progresă, care se ascunde de lumină, desprețuiesce concistele civilisațiunii, și nu se mișcă de­câtă de deprinderea fanatismului ce -i in­spiră crudele dogme ale islamului. „Națiunea română numără mai multă de cinci milione de locuitori pe pământulu adî supusă semi­lunii. Aceste deja lo­curi, liberate și întrunire puternică cu ceia ce numimă astăzi „România indepen­dinte“, ară forma, supt tote punturile de vedere, ană Stată bine constituită, lumi­nată de furele civilisațiunii, la căldura că­ruia ară putea veni cu înlesnire se se mai întărescă cele­l­alte națiuni creștine, încă nu așa înaintate pe calea progresului. „Elenii se voră întâlni cu noi în mij­­loculu imperiului ce ține încă rădicată drapelulă semi-luneî. Acestă drapelu­la so se va pleca, sigură, LA APROPIEREA VULTURULUI ROMANI. „Românii pe do­uă parte, Elenii pe de alta, éce cine aă se înlocuiască, mai curândă sau mai târziiă, în ecuilibrulu europenii, unu­ntată ce va dispare de pe harta Eu­ropei, ca sé facă locă celoră ce vină la partea loră legitimă, basațî pe drepturile lor­ recunoscute de istorie, pe servițiele ce aă făcută creștinătății, atunci cândă Europa Intrega, înspăimântată de barbaria Solimanfioră și a Baiazețiloră, se retrăgea învinsă, cândă ense oștăvilă română nu se teuiu sĕ pună că stavilă procederii Osmanlîiloră. „Căutămă dori din tóte părțile, și nu vedemă nicăieri acea temere de care se sperie Statură britanică, că înrîurirea Slaviloră va cotropi popórele de altă ginte. „Serbia, Muntenegrul, Bulgaria și cele­l­­alte popore din peninsula balcanică, fie­­care va fi mândru a-și constitui individua­litatea sea separată, fără amestecul­ pu­ternicului imperiu. Câtă pentru naționa­litățile de altă ginte și tradițiune, teme­rea este și mai puțină fundată. Nimeni nu va pute închina aceste popore, fără a ră­dica conștiința publică ș’a deștepta totă urgia unei națiuni îngenuchiate. „Franța, de­și astăzi se reculege, va vede cu mulțămire întocmindu-se uă bună stare de lucruri într’uă țară consângenă. Italia, aducendu’șî aminte ce era la 1859 și ce este astăzi, grație sângelui ce și-a vărsată și brațului puternicului împărată ce fu Napoleon III, va lucra cu stăruință, pentru a stabili pe marginea Dâmboviței ceia ce este astăzi pe țermurii Tibrului. Austro-Ungaria va fi veselă de a vede că este ad­­ună Stată puternică, tare și in­dependinte, care, solidă constituită, este în stare a se opune ori­cării dorințe ne­socotite, sau fapte nemăsurate , a vecini­­lor­ săi. — Cine dorit s’ară puté plânge de întinderea și întărirea statului română ? Rusia, care se luptă cu atâtea sacrificii pentru prosperitatea creștinilor­ și întin­derea civilisațiunei ?­ NICI-UA-DATA. An­că mai puțină Germania, care scie că pe țărmurile Dâmboviței domnesce ț­ă des­­cendinte din vița de Hohenzollern. „SE AVEMU DERU ÎNCREDERE IN­­TR’UN BUNU VIITORU PENTRU ȚERĂ! “ Reacțiunea din întru, lovită astu­­feră de inteliginții iei aliați de la Pressa, începuse a­­ zice că Rusia n’ară voi să s’alieze cu noi. Se spunea că ea ară primi numai ca câte­va mii de Români să combată supt drape­lulă rusescű, dorat nici-vă­dată să combatemă alături cu densa, ca și supt drapelulă nostru, ca aliați eru nu ca contopiți în armatele Rusiei. Se­­ zicea încă, între altele, că gu­vernulă română șiovăiesce, politici de la Pressa luară omenii îndată cuvântulu și, la 22 Iunie, combă­­tându- pe cei orbi și pe cei șiovăi­­tori, indicară guvernului următorea programă :

Next