Romanulu, ianuarie 1878 (Anul 22)
1878-01-15
46 „Uä singură greutate se presintă în acesta cestiune, a zisă terminându d. Dufaure, aceia d’a seideca consiliele municipale vor pute realege ca primari pe aceia pe cari cabinetului de la 16 Main i-a revocată. N’a trecută încă ună ană, dară efectele articolului precizată trebuie a se întinde ciiară la casuță cândă consiliele municipale cari au asistată la revocare au fostă reînvuire ? „Primul ministru conchise licendă că n’are să resolve acastă cestiune. Gestiunea va trebui să fie adusă înaintea juridicțiunii competente, înaintea consiliului de stat.“ Nepresintându-se, nici uă ordine de ji motivată, Senatulă n’a emisă nici ună votă și și-a urmată în liniște cursulă a lucrăriloră. Cartea albastră a Engliteziî. Guvernul englesă a comunicată Parlamentului ântâia seria a pieselor privitore la Gestiunea Oriuntelui, supt titlul „ Corespondință relativă la negocierile pentru pace“. Acesta seria începe la 12 Decembre, — două zile după luarea Plevnei — primă depeșe circulară a lui Server-pașa, care face apelă la mijlocirea puterilor europene, și se termină la 14 Ianuarie, cuuă depeșe a d-lui Layard, anunciândă că ună oficială rusă s’a presentată la ante-posturile turcesci, lângă Samasuflar, cu ună drapelă parlamentară pentru a anuncia suspendarea ostilităților în Bulgaria. Publicarea acestoră piese nu făcu decâtă se confirme, cu mai multe amănunte, ceia ce se scia deja despre mersulă generală ală negocierilor și despre resultatur ă la care am ajunsă. Se constată că lordulă Derby n’a încetată d’a asigura Porta că Engliteza se va mărgini în a apăra propriele sale interese și nu va face resbelă în interesul Turciei. Deși oferindă bunele oficie ale guvernului englesă pentru a nine negruvernulă turcescă și pe celă rusescă în comunicare, elă a combătută în termeni energici, și totă uădată forte curtenitori, încercarea făcută de cabinetulă otomană d’a representa propunerile Englitezei ca uă propunere de mijlocire. Apelulă adresată Europei de Turcia a rămasă, cum se scie, zadarnică. „Cea mai mare parte a puterilor, zice discursul Reginei, n’a crezută de cuviință să răspundă.“ Acestă informațiune este completată prin uă telegramă din Berlin, cu data de 16 Decembre, a lordului Odo Russel, care zice: „Imperatorele Germaniei refusă de a consimți la cererea de mijlocire a Sultanului.“ Purta făcu mai târziu nouă încercări pentru a ajunge la acelașă resultată prin bunele oficie ale Englitezei. Atunci încă se credea la Constantinopole că, mai curândă stă mai târziu, Englitera va lua uă parte activă în diferentul ă ruso-turcă. Lordul Derby scrie în acestă privință, la 21 Decembre, d-lui Layard : „Fiindă că Esc. Vostră a făcută de mai multe ori alusiune la posibilitatea unei interveniri englese, credă de trebuință d’a mai repeți, ceia ce amă jisă deja și mai înainte, că nu trebme să să accepte nici oă intervențre de felulă acesta și că guvernul M. S. nu se va depărta de condițiunile de neutralitate ce au fostă definite. După câteva zile, lordul Derby încercă să afle de la guvernulă rusă, prin mijlocirea d-lui Layard, decă Țarulă este dispusă a primi tratări de pace. Porta însă accepta mai multă de la Englizeigi, căci, la 24 Decembre, Server-pașa scrie că Sultanulă a decisă să s’adreseze însuși la guvernulă englesă, care a arătată tot d’ar una uă solicitudine așa de bine-voitóre pentru independința și integritatea i imperiului său, cari constituie teme f Ha asistenții sale, și adauge că Sultanulă cere mijlocirea Engliterei.— O „mijlocire pe care, e sigură, ună vechia și statornică amică nu ’i-o va pute refusa“. Englitera nu dete nici ună respinsă, der i nsărcina pe lordul Loftus , a ’ntreba pe principele Gorciacoff decă Rusia este dispusă a primi propuneri de pace. ROMANULU, 15 IANUARIU, 1878 „Principele Gorciacoff, scrie lordul Loftus, la 29 Decembre, a primită comunicarea mea într’ună modă forte amicală și m’a ’nsărcinată a răspunde cererii guvernului englesă că Rusia nu doreșce nimică mai multă decâtă d’a ajunge la pace; însă că Porta trebue să adreseze, spre acestă scapă, la comandanții supremi ai armatelor ruse în Europa și Asia, cari ’i voră face cunoscută condițiunile cu cari ară consimți la ună armistițiă.“ Vine în urmă oă semă de documente privitore lasă ordine de negocieri delicate. Orice măsură luată de Englitera pare a fi interpretată îndată de Portă într’ună altă sensă decâtă acela ce are în realitate. Porta cere întâiă intervenirea Engliterei, care refuză. Engliteza propune bunele sale oficie și Porta se grăbesce a vede în acesta uă propunere de mijlocire, deși acesta interpretare fusese înlăturată de mai înainte. Mai târziu, când află că Rusia era dispusă să intre în negociere, Server-pașa adreseză guvernului englesă următorea telegramă: „Guvernul otomană primeșce în principiă armistițiulă propusă de Rusia“, deși era vădită că Rusia nu propusese nimică de felul acesta și nu consimțise decâtă a acorda ună armistițiu cu nișce condițiuni cari nu puteau fi indicate decâtă de comandanții supremi ai armatelor active. „Sublima Portă, adauge Servetpașa, intr’ună sensă conformă cu opiniunea lordului Derby, ruge pe cabinetul englesă se bine-voiesca a cere guvernului rusă să trimită comandanților supremi ordinară d’a ’nceta ostilitățile.“ Ambasadorele turcescă la Londra fu însărcinată d'a stărui pentru a dobândi ună răspunsă grabnică și lordulă Derby se credu obligată a face Porții uă declarare categorică în acesta privință. Ca răspunsă la telegrama prin care SoL vor acupa, într una moda vădită a pune pe guvernulă britanică într’un posițiune pe care o respinsese deja de la ’nceperea negocierilor, ministrul afacerilor străine scria , cu data de 7 ianuarie : „Scopulă principală ală acestei telegrame este d’a face să se înțelegă că guvernul M. S. britanice are să trateze cu guvernulă rusescă asupra baseloră cele mai însemnate ale unui armistițiu. Amă spusă Ess. V. că acesta nu este cu putință, căci eramă convinsă că nici uă propunere de felulă acesta adresată guvernului rusă nu va fi favorabile primită., și că nu era de folosă d’a face mă demersfi, cândă sciamă dinainte că nu va pute ajunge la uă resultată. Amă observată că nu era exactă că Engliteza a primită posițiunea de mijlocitoră. Guvernul englesă, amă spusă-o, a oferită numai d’a se informa deca Țarulă este dispusă a primi propuneri de pace. „In cursul convorbirii, amă avută uă nouă ocasiune d’a reaminti ambasadorelui Turciei că limba giulă nostru n’a variată de la ’nceputulă resbelului pen’acum și că guvernul M. S. a declarată că intențiunea sea este d’a menține neutralitatea, afara de condițiunile pe cari le-amă indicată destulă de lămurită și cari privescă interesele englese. Amă crezută de cuviință, d’a reinoui acastă explicare, pe care amă dată-o de mai multe ori, pentru a nu lăsa să se nască speranțe false.“ Restul corespondinței este de mai puțină însemnătate: întrebată dacá Serbia și Muntenegru să vor fi coprinse în armistițiu, principele Gorciakoff răspunse : „Serbia n’ară puté se merge înainte fără trupele rusesc! și principele Nikita va lucra în acordă cu Rusia.“ Adaugă ce „s’ară pute ajunge la pace prin realizarea a două condițiuni,la nume: prin mersură înainte ală armatelor rusesc și prin convingerea stabilită la Turci că nu voră primi ajutorul Enghterei.“ Ultima fașă a negocierilor este indicată printr’uă telegramă a d-lui Layard de la 13 Ianuarie : „S’a decisă a se trimite mâne Server-pașa și Namyk-pașa la Kasanlik pentru a ’ntâlni pe marele duce Nicolae, în scopul ă d’a primi basele păcei și d’a încheia ună armistițiu.“ Aceste vorbe pară a anunța că Turcia va primi tóte condițiunile ce i se vor impune. In fine, spiritul generale ală documenteloră ceamă analizată mai susă este că Englitera, precum a declarată, adesea ori, nu va eși din neutralitatea sea de câtă cândă interesele iei voră fi amenințate; ére altă felă Englitera nu va face nimică, nici pentru Turcia nici pentru integritatea imperiului. SOIRI D’ALE PILEI. Din intru. M. S. Domnilă, în urma raportului d-lui ministru al afacerilor străine, a binevoită a acorda d-lui G. Coulin înalta autoritate d’a primi și purta ordinulă Sântă Ana, clasa III, ce i-sa conferită de M. S. împeratorele tutoră Rusieloră. * Dile acestea a apărută în Iași mă chiară numită Ștafeta. Ii urămă vieță îndelungată. Caporalulă N. I Fostovaru din regimentulu de dorobanți de Bacău, care fusese rănită în luptă, adreseză să scrisóre d-nei Miller din Pitescu, prin care-î mulțămeșce pentru îngrijirile ce i-a dată în timpulă câtă a fostă bolnavă în spitalul d-neloră din Pitescu. Epistola conține mulțămiri și pentru d-nii medici pentru ostenelele ce și-au dată întru căutarea sea. * Steua României spune că epitropia spitalelor Sf. Spiridon din Iași a intentată procesă întreprinzătorului construirea spitalului din Roman, cerendă restituirea capitalului de 644.042 lei, chieltuițî cu acea clădire, seă reconstruirea edificiului în condițiunile contractului. In casulă acesta, pretensiunea epitropiei ar fi de 300.000 lei. * Ștafeta anunciă că, Mercuri, a sosită în Iași mă trenă cu aprópe 100 bolnavi și răniți Români; d’uă dată cu ei au fostă aduî și 30 Turci grei răniți.XD. I. Diaconovici, prefectură județului Sucéva, a oferită ca sondă pentru invalid ună bonă domeniul în valore de 1.000 lei, cu 27 cupóne. * Societatea de domne, care îngrijesce de spitalul de răniți de la Cotroceni, a făcută aceloră răniți uă frumosă surprindere, cu ocasiunea anului nou. In aceasi, la 12 ore, să întrunită în localul spitalului d-nele Elena Otetelișanu, Acsandrina Sindhe, Natalia Filipescu, Zoe Ghica, Elena Cornescu, Lebanus, Maria Bibescu, Ecaterina Manu, Zoe Sturza, Maria Lahovari, Elena Catargiu, Giga Mavrogheni, Coralia Săvescu, Ana Odobescu, Ecaterina Florescu, Sofia Diamandescu, d-șorele Ana Rossetti și Olga Blaramberg, cari aduseseră fiăcare mâncări pentru răniți. După ce li s-aă distribuită mâncările, pe cari răniții le-au primită cu căldurose mulțămiri, d-nele și d-sprele susă menționate că făcută uă colectă de 1.200 f. dintre cari aă dată flăcărui rănită câte o fr., eră restulă s’a împărțită între personalul spitalului. •Huină vâdută cu multă durere și mirare pe prisonierii Turci, aduși în capitală, păzindă respântiele și întindendă mână de cerșetoră la fiecare personă, căci scimă că li se daă trebuinciósele pentru traiă, dară n’amă disă pân’acum nici ună cuventă despre acesta. Aflămă case că, de pe strade, acésta cerșetoriă a pătrunsă și ’n case, că unii dintre prisonieri au comisă chiară furturi. Astă-felă, ieri, unulă din acei prisonieri se ’ntroduse în casa d-lui Ciuflea și, negăsindă pe nimeni, fură vrei trei inele și alte obiecte. Din fericire, la eșirea’i din casă fu vădută; lipsa obiectelor se constată repede și sorgintele din acea stradă, înșciințată, prinse pe iurtă. Obiectele s’aă găsită asupra lui. Nu putem stărui îndestulă pe lângă autoritățile competințî d’a lua grabnice măsuri pentru a curma acestă răă. Din afară, Gazeta transilvaniei din Brașovă are două procese de presă. Procurorulă generale acasă pe bătrânulă redactoreală numitei foi, d. I. Mureșanu, pentru crima de tulburare a linișcei publice, pe care ar fi comisă-o prin publicarea unei corespondințe trimise din Bucuresci la 21 Iunie 1878. Întâiula procesă se va cerceta în ziua de 12 Februarie f ără al douilea în dua de 26 Februarie, înaintea Curții cu jurați din Sibiu. ■7. Societatea Româniloră din Brașiovă pentru răspândirea meserielor, între România ținută adunarea sea generală la 1 Ianuarie a. c. Din raportul comitetului se constată că în anulă trecută societatea a învățată 37 copii români diferite meserii. De la înființarea iei, 1872, și până astăzi, a aședată pe la diferite meserii 164 copii Români, dintre cari parte suntă încă ucenici, parte calfe și unii profesăză deja ca măiestrii prin Ungaria și Transilvania. Averea scietății se compune dintr’ună sondă forte modestă de 1367 fior, săă 2734 lei, din care trebuie să cumpere vestminte pentru copii fără de mijilace, și să ajute pe calfe pentru a-și pută începe meseria ca maeștrii. Pentru ca ucenicii români să se potă perfecționa în obiectele de învățătură neapărată, d-ni profesori de la gimnasiulă română din Brașovă a înființată ună cursă gratuită. Acelă cursă în anală trecută a fostă de 36 ucenici în două clase. In clasa ântâia s’a predată citirea, scrierea și aritmetica; în a doua limba română și stilistica, limba germană și matematica. întemeietorii acestei societăți merită recunoscință. * Diarulă englesă Observer resumă cu amărăciune situațiunea, în următorii termeni : „Cu câtă vomă interveni mai puțină, dire elă, în nișce negocierî pe cari nu le putem dirige, cu atâtă mai multă voră fi ocrotite interesele și onerea Engliteriî. Cuvintele elocinți ale lordului Beaconsfield nu suntă la loculă loră. Alusiunile la timpii cândă Englitera înfrunta universulă armată asemenea nu suntă la loculă loră, cândă lângă ele s’adauge și declarațiunea că suntemăotărîțî a sta în pace.“ •XRiarulă oficiale francesă publică mă numără destul de mare de numiri în personalul judecătorilor de pace. Agenții electorali trimiși de d. Broglie mai în totă Francia sunt numele înșelator de judecători de pace suntă încetă încetă depărtați. * Raportorulp gptiPral A nlu bugetului Franciei, d. Wilson, a fcută cunoscută comisiunii bugetare resultatele probabile ale bugetelor pe 1876 și 1877 și a espusă condițiunile în cari se va solda bugetul din 1878. încasările prezintă, în 1876, ună escedinte de 164 milione fr. asupra evaluărilor. Din acestă sumă trebuie însă să se scadă 121,000,000 fr. pentru a daosulă chieltuieleloră acestui esercițiă, escedintele se reduce deră la 43 milione. Acestă escedinte va servi pentru a acoperi neajunsurile ce ară resulta din reducerea taselor poștale și telegrafice. Esercițială 1877 n’a fost atâtă de favorabile ca 1876, totuși este mai avantagiosu decâtă se putea spera. încasările, împreună cu sumele provenite din regularea casei de consemnațiuni, se urcă la 2,791,000,000 franci. Cifra cheltuielilor nu e definitivă cunoscută; se crede éase că se va urca la 2,803,000,000 din cari trebuie se se reducă 21,000,000, suma credite oră anulate. Esereițiulă 1878 s’ară solda astă-feră cu ună escedinte în încasări de 9 milióne. Esereițiulă anului 1878 s’anundă în condițiuni forte satisfacétóre. El se va solda cu unu escedinte de 7 milióne, cu tóte creditele suplimentare de 15,872,000 ce s’au cerută, cu totă reducerea de 3,134,000 de la vame, și cu celelalte ușurări de imposite. * D. Leon Say, ministrul de finance, a presintatü Camerii ună proiectă de lege asupra creditelor suplimentare și estraordinare. Aceste proiectă dispune că credite suplimentare și estraordinare nu se potă acorda decâtă în puterea unei legi, eră în casă de prorogare a camerelor, prin decrete, date de consiliul de stată, după ce voră fi fostă discutate și aprobate în cele d’ântâiă cincisprezece zile după întrunirea lor.* Camerele francese vor discuta în curendă ună proiectă pentru înființarea unei case a scoleloră. Acestă proiectă are de scopă a ’nicsni departamentelormijloce pentru a face ca învățământulă se devie gratuită. Elă înființeză pentru scole uă casă specială, cum esiste pentru drumurile vicinale.i.Statulă dă acestei case ună sondă de 130 milione, din care ea va putea împrumuta departamentele cu dobânda de 3 la sută pentru înființarea de scule. * Uă telegramă din Roma anundiă că cele două nave italiane sechestrate în Bosfor au fost puse în libertate.Regele Italiei a trimisă, cu ocasiunea îmormântării ilustrului seu părinte și predecesore, suma de 50,000 fr. pentru săracii din Turin, 50,900 municipalității din Roma pentru instituțiunile de binefacere și 50,000 cardinalului vioară pentru a se î mpărți între săracii din Roma. * Principele imperiale ale Germaniei a plecată de la Roma la 19 (7) Ianuarie săra. La gară, a fost salutată de către regele Italiei, de principii Amedeo și de Carignan și de alte persone de distincțiune. Principele a ]mbrățișată pe regele cu afecțiune. * Un telegramă din Viena anundă că miniștrii unguri și austriacî s’au îngagiată a face cestiune ministeriale din adoptarea proiectului privitor la reînouirea dualismului.Președintele Senatului italiană a adresată d-lui duce d’Audiffret-Pasquier, președintele Senatului francesă, vă lungă, telegramă în care mulțămesce Senatului pentru înărturirea de stimă dată memoriei lui Victor Emanuel, rădicând ședința cu ocasiunea îmormântării sale. Acestă documentă e redactată în termeni din cei mai simpatici pentru Francia. Ea amintește că Victor Emanuel a fost o amică credinciosă ală Franciei.* Uă telegramă din Triest anunciă ziarului berlinesă Die Post că, cu ocasiunea morții regelui Victor Emanuel, s’aă depusă la consulatură italiană din acelă orașă 30,000 carte. Redactorii ziarului italiană Independenza au fost arestați și autoritățile militare austriace consemnaseră garnisona. La 19 ianuarie 1871, la Montretout, în cea din urmă bătăllă care s’a dată la Montretout supt zidurile Parisului, Henri Regnault, tenerulă și deja celebrul pictoră franceză, cădea mortă, lovită în frunte de ună glontă prusiană. La 19 ianuarie 1878, prin uă ciudată coincidință de dată, a murită la Paris celebrulă chimistă Regnault, tatăl junelui pictură. Primirea bat I din reg. 13 de dorobanți la Vaslui fi. Batalionulu ală douirea din reg. 13 de dorobanți a plecată din Iași spre Vasluiă Jouțl, 5 Ianuarie, pe la 2 ore. Curierul îi ne spune că ’n totă drumulă a fost întâmpinată la răspântie de primari, supt prefecți și proprietari de moșii. La Vasluiă, a ajunsă Sâmbătă, în ziua de 7 Ianuarie, supt conducerea d-lui căpitană Irimia, ș’a fostă primită chiară la bariera orașului d’uă campanii din garda naționale și de numeroși cetățeni și domne. Primarele N. Reșcanu cu consilierii săi, prefectură cu numeroși și notabili cetățeni, precum și chiară domne, preparate cu buchete de flori, au mersă, împreună cu batalionul de milițeni, condusă de loc. L. Sion, cu musica gardei în capă, pîne la mora-greciloră uă distanță de jura. oră de orașă) spre îintîmpinarea eroilor jileî. Sosită acolo, batalionulă a fost întîmpinată de primarele comunei Muntenii de susă, supt prefectură plășei ce-i însoția călare cu mai mulți primari și numeroși locuitori, ce’i aclamau cu cuvintele „bine ați venită frațiloră.“ Ura prelungite,apoi repedinduse printre soldați și îmbrățișiându’i mai fiă care era cu lacrămî în ochi, de bucurie că’șî aă revedutu pe fratele, tată, unchiulă, prietenulă cu care a copilărită, etc. etc. De aci înainte prefectură Al. Níoldan se reîntorse în fruntea acestor eroi cu alți mulți dintre cetățeni pe josă pene la bariera orașului. Primarele orașului li-aferită oă mare ghirlandă de liradă, împodobită cu flori, frunje de stejară și panglice naționale, salutându-i în numele orașului de bună venire, și felicitându’î că, prin bravura loră, s’a făcută vrednici de glorioșii loră strămoși de la Racova și de gloriosulă orașă Vasluiă, vechia capitală a lui Ștefan-celă-Mare. La aceste, căpitanul Irimia a răspunsă cu cuvinte bine simțite, după care am intrată pe ulița orașului, urmați de gardă cu stăgură primăriei în sunetul mușinei. Pe la 3 ore, s’a dată batalionului ună banchetă, la care s’aă rădicată mai multe toaste. Prefectură, între altele adisă : „Să trăiescă opinca, căci ea a sevitit pururea să mănite și se înalțe gloria strămoșescă.“ Căpitanulă Irimia a mulțămită în numele batalionului ș’a ’nchinată și dănsulă pentru isbânda oștiriloră române, cari suntă âncă în fața vrășmașului, și pentru garda naționale. Serbarea s’a prelungită, în sunetulu musiceî și ’n danțurî păne la inejul ă nopții. ACTE OFICIALE. Sunt înălțați la gradul de generală de divizie, pe ziua de 1 Decembre 1877, după legea cadreloră, Cernată Alesandru, generală de brigadă la 1873, Aprilie 8 și Ghica