Romanulu, ianuarie 1878 (Anul 22)

1878-01-15

46 „Uä singură greutate se presintă în acesta cestiune, a zisă terminându d. Dufaure, aceia d’a sei­deca con­­siliele municipale vo­r pute realege ca primari pe aceia pe cari cabine­­tului de la 16 Main i-a revocată. N’a trecută încă ună ană, dară efec­­tele articolului precizată trebuie a se întinde ciiară la casuță cândă con­­siliele municipale cari au asistată la revocare au fostă reînvuire ? „Primul­ ministru conchise licendă că n’are să resolve acastă cestiune. Gestiunea va trebui să fie adusă înaintea juridic­­țiunii competente, înaintea consiliu­lui de stat­.“ Nepresintându-se, nici uă ordine de ji motivată, Senatulă n’a emisă nici ună votă și și-a urmată în li­niște cursulă a lucrăriloră. Cartea albastră a Engliteziî. Guvernul­ englesă a comunicată Parlamentului ântâia seria a piese­­lor­ privi­tore la Gestiunea Oriunte­­lui, supt titlul­ „ Cores­pondință re­lativă la negocierile pentru pace“. Acesta seria începe la 12 Decem­bre, — două zile după luarea Plev­­nei — prim­­ă depeșe circulară a lui Server-pașa, care face apelă la mijlocirea puterilor­ europene, și se termină la 14 Ianuarie, cu­uă de­peșe a d-lui Layard, anunciândă că ună oficială rusă s’a presentată la ante-posturile turcesci, lângă Sam­a­­suflar, cu ună drapelă parlamentară pentru a anuncia suspendarea osti­­lităților­ în Bulgaria. Publicarea acestoră piese nu făcu de­câtă se confirme, cu mai multe amănunte, ceia­ ce se scia deja des­pre mersulă generală ală negocieri­­lor­ și despre resultatur ă la care am ajunsă. Se constată că lordulă Derby n’a încetată d’a asig­ura Porta că En­­gliteza se va mărgini în a apăra pro­­priele sale interese și nu va face resbelă în interesul­ Turciei. De­și oferindă bunele oficie ale guvernului englesă pentru a nine ne­gruvernulă turcescă și pe celă rusescă în comu­nicare, elă a combătută în termeni energici, și totă­ uă­dată forte cur­tenitori, încercarea făcută de cabi­­netulă otomană d’a representa pro­­punerile Englitezei ca uă propunere de mijlocire. Apelulă adresată Europei de Tur­cia a rămasă, cum se scie, zadarnică. „Cea mai mare parte a puterilor­, zice discursul­ Reginei, n’a crezută de cuviință să răspundă.“ Acestă informațiune este comple­tată prin uă telegramă din Berlin, cu data de 16 Decembre, a lordului Odo Russel, care zice: „Imperatorele Germaniei refusă de a consimți la ce­rerea de mijlocire a Sultanului.“ Purta făcu mai târziu nouă încercări pen­tru a ajunge la acelașă resultată prin bunele oficie ale Englitezei. A­­tunci încă se credea la Constantino­­pole că, mai curândă stă mai târ­ziu, Englitera va lua uă parte ac­tivă în diferentul ă ruso-turcă. Lordul­ Derby scrie în acestă pri­vință, la 21 Decembre, d-lui Layard : „Fiindă­ că Esc. Vostră a făcută de mai multe ori alusiune la posibilitatea unei interveniri englese, credă de tre­buință d’a mai repeți, ceia­ ce amă jisă deja și mai înainte, că nu tre­bme să să accepte nici oă intervențre de felulă acesta și că guvernul­ M. S. nu se va depărta de condițiunile de neutralitate ce au fostă definite. După câte­va zile, lordul­ Derby încercă să afle de la guvernulă rusă, prin mijlocirea d-lui Layard, decă Țarulă este dispusă a primi tratări de pace. Porta însă accepta mai multă de la Englizeigi, căci, la 24 Decembre, Server-pașa scrie că Sulta­­nulă a decisă să s’adreseze însuși la gu­­­­vernulă englesă, care a arătată tot­ d’a­­r una uă solicitudine așa de bine-voitóre­­ pentru independința și integritatea i imperiului său, cari constituie teme­ f Ha asistenții sale, și adauge că Sul­­­­tanulă cere mijlocirea Engliterei.— O „mijlocire pe care, e sigură, ună­ vechia și statornică amică nu ’i-o va­­ pute refusa“. Englitera nu dete nici ună res­­­­pinsă, der i nsărcina pe lordul Loftus , a ’ntreba pe principele Gorciacoff decă Rusia este dispusă a primi propuneri de pace. ROMANULU, 15 IANUARIU, 1878 „Principele Gorciacoff, scrie lor­dul­ Loftus, la 29 Decembre, a pri­mită comunicarea mea într’ună modă forte amicală și m’a ’nsărcinată a răspunde cererii guvernului englesă că Rusia nu doreșce nimică mai multă de­câtă d’a ajunge la pace; însă că Porta trebue să adreseze, spre acestă scapă, la comandanții supremi ai armatelor­ ruse în Europa și Asia, cari ’i voră face cunoscută condițiu­nile cu cari ară consimți la ună ar­­mistițiă.“ Vine în urmă oă sem­ă de docu­mente privitore la­să ordine de ne­­gocieri delicate. Ori­ce m­ăsură luată de Englitera pare a fi interpretată îndată de Portă într’ună altă sensă de­câtă acela ce are în realitate. Porta cere întâiă intervenirea En­gliterei, care refuză. Engliteza propune bunele sale ofi­cie și Porta se grăbesce a vede în acesta uă propunere de mijlocire, de­și acesta interpretare fusese înlătu­rată de mai înainte. Mai târziu, când­ află că Rusia era dispusă să intre în negociere, Server-pașa adreseză guvernului en­glesă următorea telegramă: „Guver­nul­ otomană primeșce în principiă armistițiulă propusă de Rusia“, de­și era vădită că Rusia nu propusese nimică de felul­ acesta și nu con­­simțise de­câtă a acorda ună armis­­tițiu cu nișce condițiuni cari nu pu­teau fi indicate de­câtă de coman­danții supremi ai armatelor­ active. „Sublima Portă, adauge Servet­­pașa, intr’ună sensă conformă cu o­­piniunea lordului Derby, ruge pe ca­­binetul­ englesă se bine-voiesca a cere guvernului rusă să trimită co­­mandanților­ supremi ordinară d’a ’nceta ostilitățile.“ Ambasadorele turcescă la Londra fu însărcinată d'a stărui pentru a dobândi ună răspunsă grabnică și lordulă Derby se credu obligată a face Porții uă declarare categorică în acesta privință. Ca răspunsă la telegrama prin care SoL­ vor acupa, înt­r una moda vădită a pune pe guvernulă brita­nică într’un posițiune pe care o re­spinsese deja de la ’nceperea nego­­cierilor­, ministrul­ afacerilor­ stră­ine scria , cu data de 7 ianu­arie : „Scopulă principală ală aces­tei telegrame este d’a face să se înțelegă că guvernul­ M. S. brita­nice are să trateze cu guvernulă ru­sescă­ asupra baseloră cele mai în­semnate ale unui armistițiu. Amă spusă Ess. V. că acesta nu este cu putință, căci eramă convinsă că nici uă propunere de felulă acesta a­dre­­sată guvernului rusă nu va fi favo­rabile primită., și că nu era de fo­­losă d’a face m­ă demersfi, cândă sci­­amă dinainte că nu va pute ajunge la u­ă resultată. Amă observată că nu era exactă că Engliteza a pri­mită posițiunea de mijlocitoră. Gu­vernul­ englesă, amă spusă-o, a o­­ferită numai d’a se informa deca Țarulă este dispusă a primi propu­neri de pace. „In cursul­ convorbirii, amă avută uă nouă ocasiune d’a reaminti ambasa­­dorelui Turciei că limba giulă nostru n’a variată de la ’nceputulă resbe­­lului pen’acum și că guvernul­ M. S. a declarată că intențiunea sea este d’a menține neutralitatea, afara de condițiunile pe cari le-amă indi­cată destulă de lămurită și cari pri­­vescă interesele englese. Amă cre­zută de cuviință, d’a reinoui aca­stă explicare, pe care amă dată-o de mai multe ori, pentru a nu lăsa să se nască speranțe false.“ Restul­ corespondinței este de mai puțină însemnătate: întrebată dacá Serbia și Munte­­negru să vor­ fi coprinse în armisti­­țiu, principele Gorciakoff răspunse : „Serbia n’ară puté se merge îna­inte fără trupele rusesc! și princi­pele Nikita va lucra în acordă cu Rusia.“ Adaugă ce „s’ară pute a­­junge la pace prin realizarea a două condițiuni,la­ nume: prin mersură îna­inte ală armatelor­ rusesc­ și prin convingerea stabilită la Turci că nu voră primi ajutor­ul­ Engh­terei.“ Ultima fașă a negocierilor­ este indicată printr’uă telegramă a d-lui Layard de la 13 Ianuarie : „S’a de­cisă a se trimite mâne Server-pașa și Namyk-pașa la Kasanlik pentru a ’ntâlni pe marele d­uce Nicolae, în scopul ă d’a primi basele păcei și d’a încheia ună armistițiu.“ Aceste vorbe pară a anunța că Turcia va primi tóte condițiunile ce i se vor­ impune. In fine, spiritul­ generale ală documenteloră ce­amă analizată mai susă este că Engli­tera, precum a declarată, adesea­ ori, nu va eși din neutralitatea sea de câtă cândă interesele iei voră fi a­­menințate; ére altă­ felă Englitera nu va face nimică, nici pentru Turcia nici pentru integritatea imperiului. SOIRI D’ALE PILEI. Din intru. M. S. Domnilă, în urma raportului d-lui ministru al­ afacerilor­ străine, a bine­voită a acorda d-lui G. Coulin înalta auto­­ritate d’a primi și purta ordinulă Sântă Ana, clasa III, ce i-sa conferită de M. S. împeratorele tutoră Rusieloră. * Dile acestea a apărută în Iași m­ă chiară numită Ștafeta. Ii urămă vieță îndelungată. Caporalulă N. I Fostovaru din regimen­­tulu de dorobanți de Bacău, care fusese rănită în luptă, adreseză să scrisóre d-nei Miller din Pitescu, prin care-î mulțămeșce pentru îngrijirile ce i-a dată în timpulă câtă a fostă bolnavă în spitalul­ d-neloră din Pitescu. Epistola conține mulțăm­iri și pentru d-nii medici pentru ostenelele ce și-au dată întru căutarea sea. * Steua României spune că epitropia spita­­lelor­ Sf. Spiridon din Iași a intentată pro­cesă întreprinzătorului construirea spitalu­lui din Roman, cerendă restituirea capita­lului de 644.042 lei, chieltuițî cu acea clă­dire, seă reconstruirea edificiului în con­dițiunile contractului. In casulă acesta, pre­­tensiunea epitropiei ar­ fi de 300.000 lei. * Ștafeta anunciă că, Mercuri, a sosită în Iași m­ă trenă cu aprópe 100 bolnavi și răniți Români; d’uă dată cu ei au fostă a­­du­î și 30 Turci grei răniți.­­X­D. I. Diaconovici, prefectură județului Sucéva, a oferită ca sondă pentru invalid­ ună bonă domeniul în valore de 1.000 lei, cu 27 cupóne. * Societatea de domne, care îngrijesce de spitalul­ de răniți de la Cotroceni, a făcută aceloră răniți uă frumosă surprindere, cu ocasiunea anului nou. In acea­­si, la 12 ore, s­­ă întrunită în localul­ spitalului d-nele Elena Otetelișanu, A­csandrina Sindhe, Na­talia Filipescu, Zoe Ghica, Elena Cornescu, Lebanus, Maria Bib­escu, Ecaterina Manu, Zoe Sturza, Maria Lah­ovari, Elena Catar­­giu, Giga Mavrogheni, Coralia Săvescu, Ana Odobescu, Ecaterina Florescu, Sofia Dia­­mandescu, d-șorele Ana Rossetti și Olga Blaramberg, cari aduseseră fiă­care mân­cări pentru răniți. După ce li s-aă distri­buită mâncările, pe cari răniții le-au pri­mită cu căldurose mulțăm­iri, d-nele și d-sprele susă menționate că făcută uă co­lectă de 1.200 f­. dintre cari aă dată flă­cărui rănită câte o fr., eră restulă s’a îm­­părțită între personalul­ spitalului. •H­uină vâdută cu multă durere și mirare pe prisonierii Turci, aduși în capitală, pă­­zindă respântiele și întindendă mână de cerșetoră la fie­care personă, căci scimă că li se daă trebuinciósele pentru traiă, dară n’amă disă pân’acum nici ună cuventă despre acesta. Aflămă case că, de pe stra­­de, acésta cerșetoriă a pătrunsă și ’n case, că unii dintre prisonieri au comisă ch­iară furturi. Astă-felă, ieri, unulă din acei prisonieri se ’ntroduse în casa d-lui Ciuflea și, negă­­sindă pe nimeni, fură vrei trei inele și alte obiecte. Din fericire, la eșirea’i din casă fu vădută; lipsa obiectelor­ se con­stată repede și sorgintele din acea stradă, înșciințată, prinse pe iurtă. Obiectele s’aă găsită asupra lui. Nu putem­ stărui în­destulă pe lângă autoritățile competințî d’a lua grabnice măsuri pentru a curma acestă răă. Din afară, Gazeta transilvaniei din Brașovă are două procese de presă. Procurorulă generale a­­casă pe bătrânulă redactore­ală numitei foi, d. I. Mureșanu, pentru crima de tulbu­­rare a linișcei publice, pe care ar­ fi co­misă-o prin publicarea unei corespondințe trimise din Bucuresci la 21 Iunie 1878. Întâiula procesă se va cerceta în ziua de 12 Februarie f ără al­ douilea în d­­ua de 26 Februarie, înaintea Curții cu jurați din Sibiu. ■7. Societatea Româniloră din Brașiovă pen­tru răspândirea m­eserielor, între Români­a ținută adunarea sea generală la 1 Ia­nuarie a. c. Din raportul­ comitetului se constată că în anulă trecută societatea a învățată 37 copii români diferite meserii. De la înființarea iei, 1872, și până as­tă­zi, a aședată pe la diferite meserii 164 copii Români, dintre cari parte suntă încă ucenici, parte calfe și unii profesăză deja ca măiestrii prin Ungaria și Transilvania. Averea s­cietății se compune dintr’ună sondă forte modestă de 1367 fior, săă 2734 lei, din care trebuie să cumpere vestminte pentru copii fără de mijilace, și să ajute pe calfe pentru a-și pută începe meseria ca maeștrii. Pentru ca ucenicii români să se potă perfecționa în obiectele de învățătură ne­apărată, d-ni­ profesori de la gimnasiulă română din Brașovă a­ înființată ună cursă gratuită. Acelă cursă în anală trecută a fostă de 36 ucenici în două clase. In clasa ântâia s’a predată citirea, scrierea și aritmetica; în a doua limba română și stilistica, limba germană și matematica. întemeietorii aces­tei societăți merită recunoscință. * Diarulă englesă Observer resumă cu a­­mărăciune situațiunea, în următorii ter­meni : „Cu câtă vomă interveni mai puțină, dire elă, în nișce negocierî pe cari nu le pu­tem dirige, cu atâtă mai multă voră fi ocro­tite interesele și onerea Engliteriî. Cuvintele elocinți ale lordului Beaconsfield nu suntă la loculă loră. Alusiunile la timpii cândă Englitera înfrunta universulă armată ase­menea nu suntă la loculă loră, cândă lângă ele s’adauge și declarațiunea că suntemă­otărîțî a sta în pace.“ •X­Riarulă oficiale francesă publică m­ă nu­mără destul­ de mare de numiri în per­sonalul­ judecătorilor­ de pace. Agenții e­­lectorali trimiși de d. Broglie mai în totă Francia sunt numele înșelator­ de judecă­tori de pace suntă încetă încetă depărtați. * Raportorulp gptiPral A nlu bugetului Fran­­ciei, d. Wilson, a f­cută cunoscută comi­­siunii bugetare resultatele probabile ale bu­­getelor­ pe 1876 și 1877 și a espusă con­dițiunile în cari se va solda bugetul­ din 1878. încasările prezintă, în 1876, ună escedinte de 164 milione fr. asupra eva­­luărilor­. Din acestă sumă trebuie însă să­ se scadă 121,000,000 fr. pentru a daosulă chieltuieleloră acestui esercițiă, escedintele se reduce deră la 43 milione. Acestă es­cedinte va servi pentru a acoperi neajun­surile ce ară resulta din reducerea taselor­ poștale și telegrafice. Esercițială 1877 n’a fost­ atâtă de fa­vorabile ca 1876, totuși este mai avanta­­giosu de­câtă se putea spera. încasările, împreună cu sumele provenite din regularea casei de consemnațiuni, se urcă la 2,791,000,000 franci. Cifra cheltu­­ielilor­ nu e definitivă cunoscută; se crede éase că se va urca la 2,803,000,000 din cari trebuie se se reducă 21,000,000, suma credite oră anulate. Esereițiulă 1878 s’ară solda astă-feră cu ună escedinte în înca­sări de 9 milióne. Esereițiulă anului 1878 s’anund­ă în con­dițiuni forte satisfacétóre. El­ se va solda cu unu escedinte de 7 milióne, cu tóte cre­ditele suplimentare de 15,872,000 ce s’au cerută, cu totă reducerea de 3,134,000 de la vame, și cu cele­l­alte ușurări de im­­posite. * D. Leon Say, ministrul­ de finance, a presintatü Camerii ună proiectă de lege asupra creditelor­ suplimentare și estraor­­dinare. Aceste proiectă dispune că credite suplimentare și estraordinare nu se potă acorda de­câtă în puterea unei legi, eră în casă de prorogare a camerelor, prin de­crete, date de consiliul­ de stată, după ce voră fi fostă discutate și aprobate în cele d’ântâiă cinci­spre­zece zile după întruni­rea lor­.* Camerele francese vor­ discuta în cu­rendă ună proiectă pentru înființarea unei case a scoleloră. Acestă proiectă are de scopă a ’nicsni departamentelor­­mijloce pentru a face ca învățământulă se devie gratuită. Elă înființeză pentru scole uă casă specială, cum esiste pentru drumurile vici­nale.i.Statulă dă acestei case ună sondă de 130 milione, din care ea va putea îm­prumuta departamentele cu dobânda de 3 la sută pentru înființarea de scule. * Uă telegramă din Roma anundiă că cele două nave italiane sechestrate în Bosfor au fost­ puse în libertate.­­­­Regele Italiei a trimisă, cu ocasiunea îmormântării ilustrului seu părinte și pre­­decesore, suma de 50,000 fr. pentru săracii din Turin, 50,900 municipalității din Roma pentru instituțiunile de bine­facere și 50,000 cardinalului vioară pentru a se î mpărți în­tre săracii din Roma. * Principele imperiale ale Germaniei a ple­cată de la Roma la 19 (7) Ianuarie săra. La gară, a fost­ salutată de către regele Italiei, de principii Amedeo și de Cari­­gnan și de alte persone de distincțiune. Prin­cipele a ]mbrățișată pe regele cu afecțiune. * Un telegramă din Viena anund­ă că mi­niștrii unguri și austriacî s’au îngagiată a face cestiune ministeriale din adoptarea pro­iectului privitor­ la reînouirea dualismului.­­­­Președintele Senatului italiană a a­dre­sată d-lui duce d’Audiffret-Pasquier, preșe­dintele Senatului francesă, vă lungă, tele­gramă în care mulțămesce Senatului pen­tru înărturirea de stimă dată memoriei lui Victor Emanuel, rădicând­ ședința cu oca­siunea îmormântării sale. Acestă docu­mentă e redactată în termeni din cei mai simpatici pentru Francia. Ea am­intește că Victor Emanuel a fost o amică credinciosă ală Franciei.* Uă telegramă din Triest anunciă ziaru­­lui berlinesă Die Post că, cu ocasiunea mor­ții regelui Victor Emanuel, s’aă depusă la consulatură italiană din acelă orașă 30,000 carte. Redactorii ziarului italiană Indepen­­denza au fost­ arestați și autoritățile mi­litare austriace consemnaseră garnisona.­­ La 19 ianuarie 1871, la Montretout, în cea din urmă bătăllă care s’a dată la Montretout supt zidurile Parisului, Henri Regnault, tenerulă și deja celebrul pictoră franceză, cădea mortă, lovită în frunte de ună glontă prusiană. La 19 ianuarie 1878, prin uă ciudată coincidință de dată, a murită la Paris ce­­lebrulă chimistă Regnault, tatăl­ junelui pictură. Primirea bat­ I­ din reg. 13 de dorobanți la Vaslui fi. Batalionulu ală douirea din reg. 13 de do­robanți a plecată din Iași spre Vasluiă Jouțl, 5 Ianuarie, pe la 2 ore. Curierul îi ne spune că ’n totă drumulă a fost­ în­tâmpinată la răspântie de primari, supt pre­fecți și proprietari de moșii. La Vasluiă, a ajunsă Sâmbătă, în ziua de 7 Ianuarie, supt conducerea d-lui căpitană Irimia, ș’a fostă­­ primită chiară la bariera orașului d’uă campanii din garda naționale și de numeroși cetățeni și domne. Primarele N. Reșcanu cu consilierii săi, prefectură cu numeroși și notabili cetățeni, precum și chiară domne, preparate cu bu­chete de flori, au mersă, împreună cu ba­­talionul­ de milițeni, condusă de loc. L. Sion, cu musica gardei în capă, pîne la mora-greciloră­­ uă distanță de jura. oră de orașă) spre îintîmpinarea eroilor­ jileî. Sosită acolo, batalionulă a fost­ întîmpinată de primarele comunei Muntenii de susă, supt prefectură plășei ce-i însoția călare cu mai mulți primari și numeroși locuitori, ce’i aclamau cu cuvintele „bine ați venită frațiloră.“ Ura­ prelungite,apoi repedindu­­se printre soldați și îmbrățișiându’i mai fiă­ care era cu lacrămî în ochi, de bucu­rie că’șî aă revedutu pe fratele, tată, un­­chiulă, prietenulă cu care a copilărită, etc. etc. De aci înainte prefectură Al. Níoldan se reîntorse în fruntea acestor­ eroi cu alți mulți dintre cetățeni pe josă pene la ba­riera orașului. Primarele orașului li-a­­fe­rită oă mare ghirlandă de liradă, împodo­bită cu flori, frunje de stejară și panglice naționale, salutându-i în numele orașului de bună venire, și felicitându’î că, prin bravura loră, s’a făcută vrednici de glori­oșii loră strămoși de la Racova și de glo­­riosulă orașă Vasluiă, vechia capitală a lui Ștefan-celă-Mare. La aceste, căpitanul­ I­­rimia a răspunsă cu cuvinte bine simțite, după care am intrată pe ulița orașului, ur­mați de gardă cu stăgură primăriei în su­­netul­ muși­nei. Pe la 3 ore, s’a dată batalionului ună banchetă, la care s’aă rădicată mai multe toaste. Prefectură, între altele a­disă : „Să trăiescă opinca, căci ea a sevi­tit pururea să mănite și se înalțe gloria strămoșescă.“ Căpitanulă Irimia a mulțămită în numele batalionului ș’a ’nchinată și dănsulă pen­tru isbânda oștiriloră române, cari suntă âncă în fața vrășmașului, și­ pentru garda naționale. Serbarea s’a prelungită, în sunetulu mu­­siceî și ’n danțurî păne la inejul ă nopții. ACTE OFICIALE. Sunt­ înălțați la gradul­ de generală de divizie, pe­­ ziua de 1 Decembre 1877, după legea cadreloră, Cernată Alesandru, gene­rală de brigadă la 1873, Aprilie 8 și Ghica

Next