Romanulu, octombrie 1878 (Anul 22)

1878-10-14

ANULU DOUE­PECI ȘI DOUI VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Li nia de 80 litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto , , , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG­, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMPLARULU Redacțiunnea și Administrațiiunea strada Domnei 14 Bucuresci, H Brumărelu Cesti­unea Dobrogei, înainte de a căpăta u­ soluțiune definitivă prin voinl­ viitorelor. Camere de revi­zuire, nu póte să nu trecă în opini­­unea publică prin doua fase preala­bile. Prima fașă: trebuie să primimü séu se nu primim­ Dobrogea? A doua fașă : primind’o, cum are s’o organisămă, cum s’o unim­ cu corpul­ României ? Noi credeam­ că prima fașă s’a terminată cu desăvârșire, de vreme ce toți Românii, afară de fórte rare escepțiuni, păru a fi înțelesă că re­­fusulü Dobrogei ne-ar­ reduce la tristala rolă ală unei ferișdre fără debușcă, ară favorisa progresul­ pan­slavismului prin neîmpedecatură con­tactă ală Rusiei cu Bulgaria și ne-ară pune totă-d'uă-dată în conflictă cu tratatul­ de la Berlin, adică cu de­­cisiunea colectivă a Europei. Prima fașă terminându-se, ară tre­bui dérü sé abordămă cu toții, fără distincțiune de partită, limpezirea celei-l-alte rase, ale cărei elemente suntă cu multă mai complicate: or­­ganisarea Dobrogei. Ne­ amă înșelată case în credința noistră. Prima fasă nu s’a terminată pen­tru toți. Mai există în România ună or­­gană de publicitate, pe care primi­rea Dobrogei îl­­ turbură, îlă încur­că, îlă zăpăcesce, îl­ face a emite nisce teorii dintre cele mai ciudate, care probază că cestiunea nu s’a lă­murită âncă bine in tote mințile. Este fjiarul­ Timpulu, tocmai acela care, cu câte­va luni în urmă, cele­bra mai multă ca ori­cine dreptu­rile istorice și etnografice ale Româ­niei asupra teritoriului trans­danu­­biană, ce ni-l’a restituită tratatul­ de la Berlin. Ori-ce omă cu judecată ară fi dis­pusă a crede că, între primirea și neprimirea Dobrogei, nu există nici uă cale de mijlocă. In adeveră, se póte are ca sé primim­ Dobrogea și se n’o primimü totă-nă­ dată? În­­săși întrebarea pare a fi ună non­­sensă. Ei bine, uă asemenea cale de miej­­locă imposibilă a descoperită­ o Zia­­rulă limpidă. Elă nu cuteza a zice că nu pri­­mesce Dobrogea, căci ară cădea în­­tr’uă contradicțiune prea flagrantă cu opiniunea publică și chiară cu sine ânsuși; dérü totuși nu voiesce a o primi. Teoria sea se resumă în următo­­rulă modă: se primim­ Dobrogea, fără case a introduce acolo scala ro­mână, graiură română, legile române; se primim­ Dobrogea, déru ea se nu fiă a României, căci „Româniă trans­­danubiană nu există“. Acestă resumată reproduce cu uă scrupulosa fidelitate opiniunea cea nouă a Timpului, pe care noi amă și combătut’o într’unulă din nume­­rii trecuți al Românului. Pentru a înlătura din Dobrogea scóla română, organulü „estremei drepte“ propunea d’a se înființa a­­colo numai scóle confesionale : tur­­cesei, tătăresci, etc. I-ama arătata că, printr’uă asemenea confusiune sis­tematică a scólei cu biserica, elă se ’ntorce d’a dreptură în întunereculă vecuriloru de mijlocă, de unde abia ne-a smulsă Reforma lui Luther, și că chiară în țările catolice, unde clericalismul­ își mai conservă d’uă cam dată că bună dosă din vechia sea autoritate, acestă vestă ală tre­cutului tinde a dispare. Pentru a înlătura din Dobrogea limba română și legile române, Tim­­pulu cerea d’a rémânea acolo tóte în statu-quo. I­amă observată, la a­­cesta, că Statulă, mai alesă Statulă în sensulă modernă ală cuvântului, nu pute să esiste fără legi comune, egale pentru toți membrii Statului, căci altă­ felă ne vomă íntorce­pizăși la întunereculă evului mediu, cândă domnia în Europa așa numitulă dreptă personală, fie­care individă judecân­­du-se după uă altă lege. Câtă des­pre limbă, în ce modă are se voră putea Înțelege cetățenii unii cu al­ții, nu numai în relațiunile lor­ so­ciale, dérii­mai cu sem­n în exerci­­țială drepturiloră cetățenesei, déci nu va fi uă limbă a Statului, ună organă de înțelegere comună ? In fine, cândă nega esistența li­nei „Românii trans-danubiane“, l’amă rugată de-a ne spune cum are se pote numi în altă chipă uă parte de peste Dunăre a României. piaru­l Timpulü pare a se fi con­vinsă acuma că Dobrogea este în adevera­tă „Româniă trans-danu­­biană“. Celă puțină, elă n’o mai contestă. Asupra celorü-l­alte punc­­turi cnse, despre scala, despre limbă și legi, organul­ „estremei drepte“ ne răspunde în numărulü său de la 11 Octobre, unde își mai comple­­teza teoria în modulă celă mai o­­riginală , astă­felă adică cum nu credem a se mai fi scrisă mulți în secolul­ XIX. Scala primară — Z*ce Hwipulu — este ună institută de educațiune, și prin urmare e bine de-a fi clericală. Câtă se atinge de Luther, de acea Reformă prin care s’a emancipată spiritură umană din cătușele dicta­­turei teocratice, apoi cuvintele „es­­tremei drepte“ merită de-a fi repro­duse testualmente. Eco­le­­ realizate obscurantismulu in­­­ trodusă în Germania prin refor­­­mați­a fostă multă mai mare și „mai cumplită de cum s’aă întro­­„dusă vr’uă­ dată catolicii.“ Apoi urmeza : „Tocmai ordinulă celă mai ca­lomniată, jesuiții, suntă creatorii „și răspânditorii învățământului po­­„povară gratuită.“ Ori­ce combatere ară fi de pri­­sosă. Cândă Zi e cine­va că educa­­țiunea trebuie să fiă clericală, fi­­indă­că este educațiune, era nu in­strucțiune; cândă vorbesce despre „obscurantismulă“ introdusă în Ger­mania prin Reforma; cândă apără pe jesuiți contra „calomnielor­“ , mai trebuie óre să’I răspundemü? In deșartă va lăuda Timpulü câte uă scala confesională sporadică pe iei pe calea în lume, care și acelea suntă bunicele numai întru­câtă cle­­rulă din acea țară nu se distinge prin nimică de restul­ națiunii, fără a tinde la formațiunea unui stată în stată. Însuși principiul­ scalei confesionale este vițiosă, periculoșii, contrariă culturei moderne, și nu tocmai Românii îl­ voră patrona tocmai în Dobrogea, unde Europa îl trimite ca civilisatori. Introducerea limbei române și a legilor­ române în Dobrogea se pare Timpului a fi identică cu ceia ce facă Ungurii în Transilvania. Nici uă-dată că comparațiune n’a fostă mai malițioisă, dérat și mai falsă totă-vă-dată. Déca Transilvanii, fia Români, fiă Sași, se plângă de introducerea lim­bei și a legilor­ maghiare in Tran­silvania, causa este numai și numai pentru că ei nu dorescă a fi „cetă­țeni maghiari“. Transilvania voiesce a fi oă țară separată de Ungaria, nu voiesce a face parte din Ungaria, ceé totă­ ții ar­ată Timpul, trebuie să scie acesta fórte bine. Cum dorü de­vine elă a compara Transilvania cu Dobrogea? Cine i-a spusă că Dobro­genii nu dorescă a fi „cetățeni ro­mâni“ ? Cine ’să autori să de a le refusa, fără voia loră, tóte drepturile aces­tei „cetățenii române“ ? Ce felă de îndemnă neromânescă îl­ împinge de a amenința Dobrogea cu sartea cu­­fărui sau cutărui poporă apăsată, pe cândă Românii nici-uă-dată n’am a­­pĕsatu pe nimeni și nu vor­ apăsa pe nimeni nici-uă-dată? Amă văz­u­ă în ce consistă curiosa teorie a Ziarului Timpulu de a primi și de a nu primi Dobrogea­­nă teo­riă care se sculă până la ună puntă numai doră prin aceia că „estrema drepta“ se compune dintr’„umilă sin­gură lucrândă cum se pricepe“. j SESTIȚIULU TELEGRAFICII I . ALU AGENȚIEI HAVAS Pesta, 24 Octobre. — Camera a alesă de­­ președinte pe d. Ghyczi , cu 206 voturi I­­ contra 144, Londra, 24 Octobre.—Consiliul­ de mi­niștri va exam­ina mâne dificultățile rădi­cate în Coliate de Rusia, precum și aface­rea Afganistanului. Constantinopole, 24 Octobre.—Porta h­o­­tărîtă răspunsulu saa definitivă privitoră la reformele englese, pe care le primesce , în parte. Convențiunea cretană e aprobată, afară de punctele financiare. Principele La bancă a declarată că s’ară areta mulțămită de esecutarea stipulațiuni­­lor­ tratatului din Berlin completate prin articolele tratatului de la Sant-Stegno care n’au fostă revizuite de Congresă. Porta pare dispusă a semna bucurosă țnă noă tratată mai deslușită. Viena, 24 Octobre.—Se telegrafieză din Constantinopole către Politische Correspon­­denz: „Savfet-pașa a declarată represin­­tantelui unei puteri că Porta va face totă ce-i va fi cu putință, spre a esecuta trata­tul­ din Berlin în ceia ce privesce Serbia și Muntenegrul­.“ Belgrad, 24 Octobre.— Perten-effendi e I " numită represint-ate ală Turciei în Serbia, cra­d. Cristici e numită la Constantinopole ca represintante ală Serbiei. Corpul­ de armată de la Drina e pusă pe piciură de pace. FRANCIA ȘI GERMANIA. The Morning Post publică următorea te­­l­­­legramă din Berlin : Gu­vernulă f germană a trimisă la Paris I testulă oficiale ală discursului pronunciată la Reichstag de către principele de Bis­marck. Ambasadorele Germaniei, înmânândă d­lui­­ Waddington acestă copia, a explicată că tote alusiunile la Francia, ce se găsescă în discursul­ cancelarului,g suntă concepute în­­tr’ună spirită de amid­ă și de bună veci­nătate. Proiectulu anti-socialistu înaintea Reichstagului. Ședința de la 19 Octobre. Adunarea a urmată a treia citire a pro­iectului de lege în contra socialiștiloră ș’a adoptată, după uă neînsemnată desbatere, art. C și următorele, conformându-se în parte resocțiunilor­ luate la a doua citire și în parte propunerilor, care tindeau a a­­duce ună compromisă. Parlamentul­ și-a suspendată ședința penă la 2 ore. Reichstagul­ a reintrată în ședință la 2 V1 ore și a adoptată în totală proiectulu de lege în contra socialiștilor, cu 221 vo­turi în contra 149. Toți conservatorii și conservatorii-liberali, liberali­-naționali, gru­pa Loewe și câți­va liberali, care nu facă parte dintr’uă grupă­otărîtă, au votată pentru. Principele de Bismarck a dată apoi ci­tire unui mesagiu imperiale care ’să auto­­riza a declara sesiunea închisă. Cancelarul­ imperiului și-a exprimată sa­tisfacerea pentru adoptarea legii. Densulă a­­fisă că guvernele confederate era h­otă­­rîte d’a întrebuința mijlocele ce le dă a­­cestă lege pentru a încerca într’ună modă sinceră să vindece reală de care sufere tera. Apoi a adausă c’ară fi anevoiă d’a a­­junge la acestă scopă în doui ani și jumă­tate, dorü că facia ce aă luată desbaterile asupra nouei legi făcea pe guvernele con­federate SG SpOl'G <ca p­arlam­entulu gormo­varu le va areta bună-voință și pe viitoră. Adunarea s’a despărțită în strigătele de : Trăiască împeratură! --------------------- — Distribuirea recompenselor­ la Esposițiunea universale. In Ziua de 21 Octobre, s’a făcută distribuirea recompenselor­ la Espo­sițiunea universală de la Paris. A­­castă mare serbatere, în care s’a res­­plătită meritulă și s’a dată încura­­giări muncei, s’a săvârșită cu cere­monia strălucită în mijlocul­ unui mare concursă de lume. D. mareșală de Mac-Mahon a rostită cu acea o­­casiune urmatórele cuvinte : „ Domnitorii: „Vină asta m­i sĕ decernă într’ună modă solemnă, în numele Franciei, recompensele obținute de esposanții de tote națiunile, în marele concurs, la care i-a invitată țara nostră. „Voiescă mai ântâiă să mulțămescă prin­­cipiloră și represintanțiloră tuturoră pute­­riloră pentru sprijinulă și strălucirea ce aă dată, prin presința loră, Esposițiunii de la Paris, voiescă să mulțămescă guvernelor­ și popórelor, pentru încrederea ce ne-a­­probată prin grăbirea ce aă pusă ca să ia parte la acestă serbare. „Déci succesulu Esposițiunei a cores­­punsă la așteptarea loră și la a nostră, o­­norea trebuie să revie eminenților. Orga­nisatori ai acestei mari întreprinderi și ce­­lor­ mai modești ai lor­ cooperatori. Toți aă rivalisată în inteligință și îh­pelă întru îndeplinirea sarcinelor, atâtă de grele și atâtă de diferite ce primiseră. „Cândă guvernul­ Republicei a invitată pe învățați, pe artiști, pe muncitori din tote națiunile să se întrunescă în capitala nostră, Francia trecuse prin durerose în­cercări și industria s­a fusese și atinsă de acea mare crisă comerciale care apăsa deja asupra sumei întregi; cu tote acestea, Es­posițiunea din 1878, a egalată decă n’a întrecută, pe tóte cele-l­alte. „Mulțămimă doru lui D­e jcă, care, pen­tru a mângâia țara nostră, a permisă ca a­­cesta mare și pacinică glor­ă se’î flă re­­servată. Constatăm« cu atâtă mai multă satisfa­cere aceste fericite resultate, cu câtă, în cugetulă nostru, succesul d esposițiunei in­ SAMBATA, 14 OCTOMBRE, 1878. LUMINEZA­TE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. In Capitală și districte: una and 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună 4 lei. Pentru tote țevile Europei, trimestru 15 lei. ’ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarulul. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B- G. PopovicI, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA la d. doctorii Gustavo Croce. Vi San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusit. 20 BANI ESEMPLARULU ternaționale trebuia să se întorcă în ono­­rea Franciei. Pentru noi, era vorba nu nu­mai d’a încuragia artele și d’a constata perfecționările aduse tutorii mijlocelor­ de producțiune, ci voimă se demonstrămă ce a­ făcută pentru repararea aceloră teribile desastre cei șăpte ani, trecuți în recule­gere și consacrați muncei. „S’a putut­ constata că soliditatea cre­ditului nostru, abondanța resurselor n nós­­tre, pacea orașelor­ nóstre, liniștea popo­­rațiunilor­ nóstre, instrucțiunea și buna ți­nută a armatelor n nóstre, astăzi reconsti­tuite, eram dovedi despre uă organisare care, suntă convinsă, va fi roditare și du­rabilă. „Ambițiunea nostră națională nu se va opri acolo. Déci ne­amă făcută mai pre­­vădători și mai muncitoră, vomă datori încă amintirii nenorocirilor­ nóstre d’a manține și d’a desvolta între noi spiritul­ de concordie, respectură absolută pentru instituțiunile și legile țării, iubirea înfo­cată și desinteresată pentru patria.“ Acestă discursă a fostă salutată cu aplauze frenetice. Cândă mareșa­­lul­-președinte a pronunciată cuvin­tele : „Esposițiunea a egalată, décâ n’a întrecută, pe tóte cele-1­alte“, a­­plausese aă isbucnită în tribuna o­­ficială și s’aă întinsă pén’ la mar­­ginele sălei. Tótá lumea era în piciure de la începută și, cândă a terminată mareșalulă, ună strigătă unanimă de Trăiască Republica­ a isbucnită din tóte pepturile. DISCTTRSrTLTT D-LTJI CROSS. Eco părțile cele mai însemnate din discursul­ pronunciată de d. Cross, ministrul­ de interne al­ En­­gliteril, la South­ Port în Lancas­hire : „Nu voiescă să ve întrețină pre multă timpă despre tratatul­ de Berlin, căci amă avută ocasiunea, acum două trei luni, d’a spune în acestă privință iotă ce credeamü că se sputea pune, și credă că cuvintele mele au fostă în genere aprobate de con­servatorii din Lancashire. (Aplause). Cre­­deți-me, acestă discursă n’a fostă, cum s’a pretinsă, m­ă cântecă triumfală, căci amă cătată s’arată că, atunci când­ Oriintele e­­ra într’uă crisă violinte, nu ne puteamă aștepta ca tóte semințiele și tóte poporele din Oriinte se stinge : „ Acestă tratată tre­buie să fie pusă îndată în esecutare, îlă primim­ și aprobămă tóte clausele lui“. Amă spusă atunci și repetă astăzi că a­­ceste greutăți trebuiau firesce să se ivescă în punerea în practică a tratatului, deză amă pusă acesta întrebare : „Pentru ce se aibî miniștri, dé,a nu suntă în stare să privescă în faciă greutățile ce se ivescă și care trebuie să se ivescă în asemenea îm­prejurări ?“ „Nu mă încetasemă. Amă întâmpinată greutăți. Persone, care nu erau opuse tra­tatului cândă a fostă redactată, n’am pri­mită bucuroaă disposițiunile lui, compli­căm­ s’aă ivită în diferitele părți ale Eu­ropei. Sciți că ne-amă silită totă­ d’a­una s’aplicămă, pe câtă era în puterea nostră, otărîrile concertului europeană. Din feri­cire, asupra unoră punte, suntem­ aprope de soluțiune, de­și mai suntă greutăți; de că, precum amă spusă, miniștrii suntă aci ca să le înlăture. „Amă fostă acuzați că ne-amă îngagiată în afacerea Ciprului, c’amă luată în stăpâ­nire uă insulă fără portă, care ne va costa multă, din care nu vomă retrage de câtă încurcături, și, într’ună cuvântă, c’amu fă­cută uă mare greșelă. Credă, d-loră, că țara a aprobată ceia ce amă făcută cu ocasiu­­nea tratatului de la Berlin și în urma a­­cestui tratată. (Aplause).

Next