Romanulu, octombrie 1878 (Anul 22)

1878-10-26

ANULU DOVEPECI ȘT DOTH VOIESCE SI TEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto . , , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se ardt1. 20 BANI ESEMPLARULU Din causa sărbătorii Sf. Dumitru, diarul nu va apare de câtă Vineri sera. " *% Redacțiunea și Administrațiunea strada Domnei 14 % BllPllPACPi 25 BRUMARELU OKU UI CbU, 6 BRUMARU n statulii moderna , fiecare individa , ajunsă la maturitate, are dreptul d’a fi liberă. Pe aceiași basa, în starea actuală a umanității , fiecare națiune, care a dată probe că póte să se cârmuiasca de sine, are dreptul ă d’a fi independinte. Independința pentru uă națiune este întocmai aceia ce se chiemă libertate în privința individului. Ună individă nu merită și încetază d’a fi liberă numai atunci cândă nesocotesce și împedeca libertatea altora ; totă așa că națiune perde dreptul ă săă firescă la independință numai atunci cândă printr’ensulă vătăma drepturile analoge ale celorălalte națiuni, numai atunci cândă cele-lalte națiuni credă necesară, pentru siguranța loră comună , d’a pune supt tutelă sau supt interdicțiune țină asemenea elementă periculosă pentru toți. Ună individă ș’uă națiune sunt în fondă totă una, unulă și același principiu, pe care națiunea îlă represintă în mare, era individulă îlă represintă în miniatură. Intr’un țară unde individulă scre a se bucura de libertate fără a cădea în escesă, fără a amenința libertatea celorălalți indivizi, acolo și națiunea nu putea nu fi matură, adică demnă de independință, de care nu va abula în dauna celorălalte națiuni. Din acestă punctă de vedere, România merita de multü sea, mai bine Jicendă , a meritată totădauna d’a fi independinte. In puține alte țări, cetățeniilă a fost mai cumpătată în exercițial libertății sale individuale, mai cu respectă pentru libertatea individual a celorălalți cetățeni, mai liberală prin temperamentă, prin pornire firescă, chiară atunci cândă, din cause din afară, nu erau liberale instituțiunile țărei. Și ’n faptă, dacă vomă esclude nefasta epocă a Fanarioțiloră, ună felă de somnă, ună intervală de cauchemar în vieța nóstro -națională, România a fostă tată d’auna independinte în tota puterea cuvântului. Pretinsa suzeranitate a Turciei nu era decâtă uă alianță, în care, printr’uă plată anuală, România își asigura la casă de trebuință puternicul ajutoră ală imperiului otomană. Ună medică plătită cu anulă, datoră de a alerga în ajutorul clientului la orice chiemare, deși se pute întâmpla ca celă ce plătesce să nu fie bolnavă în cursă de mai mulți ani, devine eroarea stăpână ală clientului ? Totăl așa de clientă era Românulă în privința Turcului, celă puțină în sensul vechiloră nóstre capitulațiuni cu Porta otomană. Ajunge a constata că Turcii nu aveau dreptul de a se aședa în România, deși acestă dreptă îlă posedau tóte cele-late nemuri de pe facla pământului. Vădutu-s’a vre-nă dată ca stăpânulă să fiă oprită într’ună modă categorică de a intra în casa supusului său ? In principiă dată, mai repetămă vă dată, România era ?pe deplină independinte. Totă ce î lipsia era cuventulă independință, ună simplu cuvântă, care să se înscrie printr’uă pură formalitate în codură internațională ală Europei. El bine,[ meritându independința și având’o de faptă, câtă de greă ne-a fostă de a câștiga acestă simplu cuvântă ! Eroica Greciă, în luptele sale de renascere, a vărsată torente de sânge, dâră să nu se uite două lucruri: întâiă, Europa o ajuta, directă seă indirectă, chiară pe câmpul de bătaie, al douilea, înainte de răsboiă, Grecia nu avusese independința de faptă, ba nu avusese nici măcară uă umbră de independință, tristă jucăria în ghiarele sângerate ale unui Ali-Telebent. România, posedendă de secuii independința de faptă, a trebuită totuși să se lupte, să se lupte cu sacrificie mari și cu uă vitejiă care a uimită lumea, să se lupte fără ajutorul Europei; ba încă să vină ea însăși, neajutată de nimeni, în ajutorulă celui mai colosală imperiă contimporană ! Prin acesta câștigatu-s’a celă puțină d’a-dreptură cuventulă independință, care singură ne lipsia nouă ? Nu. După luptele de la Plevna aft v n wî o i linio win loc?űv*_ UIUMUIUI OUUUIUIAU. JuiJUUUIUU MU X^UI. lună, după luarea Griviței trebuia să mai luămă palatulă Radzivil, cândă nu ne mai combăteau Turcii, a începută să ne combată diplomația. In locu de a recunosce pură și simplu independința României, sancționată prin victoria, Congresul de la Berlin a supus’o la două condițiuni durerose, una durerosa prin sfâșiarea corpului României, cealaltă durerosa prin amestecă străină în afacerile interiore ale țărei. Invingătóre la Plevna, România a fost învinsă la Berlin. Les Débats, vorbind malțjilele trecute despre tratatul de la Berlin, ijbea că pân’acum se striga : Vae victis (val celoră învinși), acum însă, privindă pe România, se pótea ice: Val învingătoriloru! Tare prin speranța în viitoră și prin consciința dreptului său, România s’a supusă în actualitate de ’naintea forței majore. Din cele două condițiuni ale recunoscerii definitive a independinței, una s-a realisată. Rusia a intrată în posesiunea Basarabiei. Cealaltă condițiune, ca religiunea să nu fiă săpede că pentru câștigarea drepturilor politice, era să se realiseze chiară fără sentința Congresului, prin propria voință a națiunii române, care a dată destule dovedi că nu rămâne nici uădată îndărătură civilisațiunii. In formă însă, acestă cestiune cere intervenirea unei Constituante, și Europa spre bine că Constituanta va trebui s’o resolve în orice casă pe câtă se va pute mai curendă, de vreme ce ea se află în cea mai strânsă legătură cu anexarea Dobrogei, unde juă mare parte a poporațiunii este mahometană. Ce mai rămâne derit, pentru ca diplomația să pronuncie în fine, fără a se mai trăgăna, cuventulă independință ? După lupta cea cu arme de la Plevna și după lupta cea cu discursuri de la Berlin, va mai trebui óre susținută vr’uă altă luptă d’uă a treia natură ? Până astăzi trei puteri mari, Rusia, Austria și Italia, aă recunoscută pe deplină independința României. Austria și Italia ne-aă făcută chiară distincțiunea de-a fi represintate prin miniștri plenipotențiari, nu prin re-Acestă începută e forte caracteristică, prin aceia că numai Austria și Rusia sunt puteri învecinate cu România, singurele prin urmare care ară pute să exercite asupră ne vr’uă presiune materială, eră Italia este sora nostră cea mai de aprope, cu care prin Marea Negră ne vomă pute pune de acum înainte într’uă comunicațiune directă. Sperămă că și celelalte puteri mă vor întârzia de-a rosti cuventură. In așteptare, «Jhemă că scumpă ne-a costată pasulă ce amă făcută înainte, deră tocmai de aceia vomă soi să prețuimă bine acestă progresă. SEDIYIȚIULU TELEGRAFICII ATTTtn TTVVTnYTTTIT TT AXT A C5 ADU JA. VX11. JA AAhl UA V XXKJ Viena, 5 Noembre (10 ore 50 min dimineța), sosită la 6 Noembre, (6 ore 20 min. dim.). — In urma unei groznice furtune și din causa marei cantități de zăpadă cădută ,liniele telegrafice dimprejurul Vienei sunt întrerupte de Duminecă. Transmiterea telegramelor se face încetă și cu greutate. Londra, 5 Noembre.—Se telegrafieză de la Simla: „Se asigură că emirulă. Șir-Ali s’a transportată la Gellalabad cu intențiunea d’a ataca elăcelă d’ântâiă pe Englesi. Ultimatum trimisă Emirului de către cabinetul englesă a fostă înmânată la 2 Noembre guvernatorului de la Ali-Musjid, pentru ală transmite stăpânului seă. Intre alte stipulațiuni cuprinse în acestă documentă Englitera cere retragerea ambasadei ruseșci din Cabală. St. Petersburg, 5 Noembre. — Diarulü de St. Petersburg dice că nici uă dată autoritățile ruseșci n’au încuragiatu formarea de bande de insurgenți care desoleră Rumelia, precum nici organisarea comiteteloru care uneltescă insurecțiunea. Roma, 5 Noembre. — Se citesce în Diritto: „D. Waddigton, ministrul afacerilor străine ală Franciei, a propusă puterilor semnatare ale tratatului din Berlin se trimita Porții uă notă identică pentru a o invita să severșăscă rectificarea fruntarielor Greciei.“ După diarură menționată, acestă propunere ar fi primită de Italia, Germania și Rusia. Paris, 5 Noembre (3 ore 20 m. sera, sosită la 6 Noembre, 9 ore 30 m.).— Cartea galbenă a apărută. Cele mai multe documente diplomatice ce ea conține sunt deja cunoscute. E interesantă totuși de a cita circulara d-lui Waddington, ministrul afacerilor străine, cu data de 22 August, prin care stăruiesce pe lângă agenții diplomatici în străinătate asupra esecutării nu a cutăreî seu cutărei clause din tratatul de la Berlin, ci asupra esecutării tratatului întregă. In telegrama sea, de la 27 Septembre, d. Waddington ară voi ca Portosolé într’ună modă mai fermă direcțiunea spiriteloră în Turcia, pentru a nu lăsa să se perpetue confusiunea cea domnită pene acum și ale căreia consecințe ară fi fatale guvernului Sultanului. După cele din urmă telegrame schimbate între d. Waddington și marchizulă Salisbury, se vede că uă înțelegere perfectă existe între Francia și Englitera asupra cestiunilor Siriei și Egiptului. Amândoue puterile sunt hotărîte în comună acordă și cordială spre a asigura desvoltarea resurselor Egiptului; ele voiescu ca dinastia Kedivului să fiă manținută, ca poporulă egipteană se prospereze și ca datoriele statului să se plătăscă. Engleteza și Afganistanul, Jouî săra, s’a făcută la Rhyl, în Flintshire, un mare demonstrațiune liberale, cu ocasiunea instalării unei societăți liberale. D. Gladstone a preșezut o săracă întrunire publică în care ducele de Westminster a propusă și d. Osborne Morgan a susținută uă resoluțiune care esprime încrederea meetingului în patriotismul a fos JOUI. 26 OCTOMBRE, 1878. LUMINEZA-TE ȘI VEI FI. ABONATENTE. n Capitală și districte, unu anul 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. ’ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarulul. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B- G. PopovicI, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA la d. doctorii Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU Tratatulu de la Berlin și Rusia. Le Temps, reproducândă după o iarulă bulgărescă Marița, că adresă presintată principelui Dondukov-Korsacov de către delegații bulgari de la Filipopoli, o însoțesce cu următorele reflesiuni : Decă ară trebui să nouă dovădă despre ușurința cu care agenții guvernului rusescă sciă să se puie d’asupra tratatelor, și pate chiară să frecă peste instrucțiunile loră, adresa ară da acea dovadă. Este cu putință de a susține că imputările adresate comisarului imperiale rusescă nu se întemeiază pe fapte ? Cum din orice linie a adresei, prin care notabilii de la Filipopoli descriu cu elocință faptele principelui Londukow-Korsakow, în timpul șederii sale în Rumelia, nu resultă vre uă călcare flagrantă a tratatului de la Berlin? Dăru cine a însărcinată o’ună comisară rusă cu organizarea civile a Rumeliei orientale ? Se stipulase la Berlin că armata rusă va urma de a ocupa Rumelia una timpăare care : trebuia să fie, prin urmare, unu comandanteșefă ală trupelor ruseșci în Rumelia; însă nimeni nu propusese, după câtă soimă, d’a încredința Rusiei elaborarea legilor administrative și judiciare menite d’a guverna acestă provincie. Din autoritatea sea privată deră, énse fără nici unu titlu internațională, principele Dondukow-Korsakov s’a elogiată în organisatură oficiosă ală Rumeliei occidentale. Și multă a făcută într’unu timpă așa de scurtă! A înzestrată țara cu ună self-government, după tipiculă rusescă, a înzetrat’o cu uă politiă asemenea rusescă; cu uă sistemă judecătorescă „conformă cu preceptele dreptului filosoficu“; cu stabilirea unui învățămentă secundară, avendăuă programă mărăță, ca atâtea alte stabilimente de felulă acesta, unde se crescă generațiuni precocie, care esă d’acolo pline cu noțiuni superficiale, cu uă jumătate cultură, mai periculosă decâtă neșciința chiară, stabilimente de care guvernulă se laudă, negligiândă totu-d’uă dată „învățământulă primară, a constituită într’ună modă escelente și răpede“ uă armată națională, adică oămiliție bulgară, etc. Și acum comisarii europeni potă veni. Se scie d inainte primirea ce voră avă. Voră fi priviți ca nișce omeni supărători, ca nișce musafirî care vină se se așede la uămasă unde părțile suntă făcute și locurile distribuite. După tratatul din Berlin, ei trebuie să determineze puterile și atribuțiunile unui guvernatoră-generale, numită de Portă, cu consimțirea puteriloră. Dejă există deja ună guvernatoră-generale rusă, generalulă Stolipin, numită de principele Dondukov-Korsakow chiar în ziua plecării sale. Va trebui deră ca ei să încăpă prin a desface mai ântâiă totă ce a făcută principele, decă voiescă se aibă aerulă d’a face ceva. Și, decă se voră atinge de „faptele îndeplinite, va urma de sicură uă plotă de protestări". tului ministru și’i mulțămesce pentru silințele ce și-a dată d’a demasca și combate politica secretă și imperiasă a primuluiministru. D. Gladstone, luândă cuventură, adisă că nu și-a făcută de câtă datoria, criticândă și condamnândă în cei din urmă timpi acțiunea guvernului. Densulă se plânge apoi despre lipsa de informațiuni asupra negocieriloru și a corespondinței schimbate cu guvernul Indieloră în privința neînțelegerii cu emirulă ș’a întrebată dacă guvernul engleză, care censurăză actele Rusiei, ară fi totă atâtă de dispusă d’a justifica intervenirea sa în statele de la fruntariele Indiei. Cuvintele : „pace cu onore“, pe care guvernul actuale pare a le fi luată de devisă, nu însemnătă în fondă decâtă distrugerea industriei și a comerciului, violarea tratatelor, misterul, disprețur legii și ușurparea prerogativeloră coronei, ușurpare care a condusă țăra la ună resbelă imininte și injustă. Fostul ministru a atribuită politicei guvernului actuale ruperea relațiunilor amicale cu Shere-Ali, care supt administrațiunea sep erau forte cordiale. In acelă timpă, guvernatore ală Indiei era generarele lord Mayo; acestă înaltă funcționară a asistată la Umballa la un mare întrunire, în care se găsiră autoritățile Afganistanului, și a oferită lui Shere-Ali, care era cu ființă săă, uă spadă împodobită cu diamante. Lordul , Mayo adusă emirului cu acea ocasiune : I „Speră că M. V. se va servi de acestă spadă , cu succesă în contra inamicilor săi“ și Shere-Ali a răspunsă : „Mă voi servi cu ea în contra tutoră inamiciloră Engliterei.“ A face mă resbelă în contra Afganista-I ■ nuînî este a voi se luptămă-Am contra u'' ""' ", noră poporațiune care numără patru milioane din cei mai viteji resboinici din lume ■ și care locuiescă său păsuri neaccesibile, I r \j u w a w 1 , -u w • (r» nnMA nfumn n nwn num rrA ÖCU Ifti [fGUV XiM KJ ÖLJ. CbliilA OU.U, UJUUj-jU Ii. cu mari anevoințe. S’a decisă în principiu că India ar fi însărcinată în orice ocasiune cu cheltuelile pentru apărarea Indiei, fără, dăca Englitera se alarmăză peste măsură pentru nisce incidinte care nu justifică temerile ei, și dăca va recurge la arme fără trebuință, ară fi uă nedreptate monstruosă d’a lăsat pe Indian să suporte chieltuelile. Însă politica ce urmără adi Englitera este uă politică pe care n’am cunoscută-o vechii săi bărbați de Stată, pe care o desaprobă ămenii de Stată cei mai competențî din acea epocă, și care nu și-a putută găsi concepțiunea decâtă într’uă minte aventurosă. I Dăcă se va face resbelă cu Afganista- i nulă, Englitera va fi învinsă, D. Gladstone întrebă care e adevărata natură a imputăriloră ce guvernulă adresase emirului Cabulului. Guvernul, ai căruia miniștri străbată țăra, cerendă ca poporulă să aibă încredere în elă, refusă de a da informațiunile ce reclamă poporațiunile. Poporațiuni suntă dără îndreptă d’a le refusă încrederea. Englitera a atacată Quetahulă și acesta a fostă că măsură ostilă, deși Quetahulă nu face parte din Afganistană. D. Gladstone crede că emirulă putea primi pe trămisură rusă și a refusă pe celă englesă, de vreme ce Rusia nu avea ca Englitera uă posițiune militară la Quetahă, și prin urmare n’avea nici ună curentă d’a bănui că Rusia ’i amenință independința. Rusia e vinovată, căci nu și-a ținută îngagia mentulă d’a nu exercita nici uă influință în Afganistană ; dără , d’ară fi întrebată, ' ară pută respunde că și-a ținută îngagia mentulu în totă timpulă câtă Englitera i-a 1 rămasă amică. Resbelulă în contra Afganistanului ară fi cu atâtă mai injustă cu câtă emirulă nu putea să nu facă cea făcută, și ară însemna a pedepsi pe nevinovată în loculă Rusiei, care e adeveratură vinovată.