Romanulu, octombrie 1878 (Anul 22)

1878-10-27

ANÜLU DQÜE-pECI ȘI DOÜI VOIEN CE 81 VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 han Deto , , , pagina III. 2 let — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nit Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURGI, la d. Adolf Steiner, pentru tótá Germania. Articolele nepublicate se ardtí. 20 BANI ESEMPIARULU VINERI, SÂMBĂTĂ 27, 2S OCTOMBRE, 1878. Refr acțiunea și A din till stratiunea stradă Dehmer 14 LUMINEZATE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. n Capitală și districte: umane 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. ’ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diaruluî. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B- G. PopovicI, 15 Fleischm urlet IN ITALIA la d. doctors Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARULII Bucuresci,27 BRUMARELU 8 BRUMARU Respunsulu celu pacifice și conciliantă ală Rusiei la ultima nota a cabinetului din Westminster pare a liniști din nou spiritele, pe care le îngrijia cu dreptu cuventa întorsătura răsboinică ce luau lucrurile din ce în ce mai multă în urma tratatului de la Berlin. Rusia promite de a esecuta cu scrupulositate tote preseipțiunile Congresului. In realitate însă, acesta înseninare a atmosferei diplomatice ară putea fi numai momentană, menită a amăgi pe acei ce se încredă pré lesne în aparința lucrurilor. Chiar daca nouele disposițiuni ale Rusiei sunt sincere, totă ancă nu se scie deca ele voră fi, seu voră pute fi durabile. Oricine a urmărită cu atențiune mersulă evenimentelor, în ultimele decenii ale secolului nostru, a putută să observe că fiecare evenimentă de uă însemnătate precare a fostă precesă de aceiași nesiguranță, de aceiași oscilațiune între bine și rău, între da și nu, de aceleași perpetue alternative, care împedecă de a calcula sau măcară de a ghici desnodământală. In alți timpi resbóiele eraunesce dueluri între două popore, la care tote celelalte națiuni se uitau cu nepăsare. Profitândă de acesta indiferență din partea Europei, poporele cele beligerante puteau să se atace cu francheță unulă pe altul, să se sfâșiă, să se despuie, să se nimicescă. Ori ce eșuațiune, ori ce frSt Tîrnato era rsp. mîsosft. ba. chiară ~ ------- ----------------------- ------vătămătare, căci succesul depindea într’un mare parte de la răperjiciunea iubirii. Atunci putea fi numai pace sau numai răsboă, dacă nu putea fi acea situațiune echivocă, acea stare de nedumerire, în care nu se scredecă este joace sau decă este răsboă. De la jumătatea secolului XVII a mersă progresândă, desvoltându-se și întărindu-se la fiecare pasă, principiulă solidarității ,tuturoră statelor, și acestă noă principiă a ajunsă în filele nóstre la ună maximum, la ună non-plus-ultra, astăfelă că se putem zice că două [ipopore nu semai certă și chiară nu se mai împacă astăzi decâtă numai cu voia tacită sau expresă a Europei. De aci resultă uă mare complicațiune în mecanismul evenimentelor, uă complicațiune care îngreuieză și face uneori imposibilă prevederea viitorului. In locă de doui factori, mișcați prin lacomiă, prin ură sau printr’ună altă resortă, generalmente ușoră de constatată, avemă a face cu uă mulțime de factori, fiecare condusă de ună altă mobila, sau mai bine ascendă de câte două mobiluri, unulă pe faclă și altulă în ascunsă. Pentru a pute calcula fiăcâtă de aproximativă asupra resultatelor, observatorul, trebuie să cunoscă destulă de bine tóte variatele elemente constitutive ale unei asemenea complicațiuni; cu atâtă și mai bine trebuie să le cunoscă actorul în evenimente; și apoi mai este de a se adauga că unele din elementele cele constitutive se modifică, se schimbă pe neașteptate, ceia ce necesiteză uă noă calculă. In acestă modă, e lesne de a spune ce vrea scă ce nu vrea Statulă cutare scă cutare, deră este forte anevoiă de a pute prevede ceia ce el o va face, căci voința lui propriă este una fenomenă individuală, pe cândă faptulă depinde de la combinarea tuturor voințeloră. In casulă specială care ne preocupă, este învederată că Rusia nu pate fi mulțămită cu tratatul de la Berlin, și ară vrea cu orice preță să’să i’educă la calapodală tratatului de la San-Stefano, tinijeudă, prin urmare, la reînouirea resbelului. Deră resbelulă fi-va óre seu nu va fi ? E că ceia-ce nu se scie, ceia-ce este fórte greă de a se sei, ceia-ce nu scie în mimentul de faciă—probabilmente — nici chiară Rusia. Fiecare lucru, chiară celă mai bună, are ș’uă parte vnțicisă. Nimică mai salutară ca principiul solidarității tuturor statelor, prin care se menține echilibrul Europei, oferă tocmai acestă principiă, atâtă de salutară, este causa nesiguranței generale de astăzi, causa trăgănirii în așteptarea desnodământului. Toți fiindă nesiguri, toți privindă cu îngrijire unulă la altul, toți trebuie să fie gata pentru orice eventualitate, adică pentru eventualitatea cea mai rea. Dacă acestă eventualitate se va pute înlătura, cu atâtă mai bine, dacă nu, ea trebuie să ne găsască pe toți în stare de-a o înfrunta, pregătiți de-a resiste la isbirile furtunei. Nu se scie, d’pă cam dată, cine anume va fi chemată de-a înlocui pe d. George Chițu la ministerul instrucțiunii publice. Fiă ministru definitivă, fiă ad-interim, ne credemă datori de-a atrage de pe acum atențiunea sea asupra unui puntü forte importantă, de la care depinde într’uă mare parte progresul învățământului în România. Instituțiunea Consiliului generală al instrucțiunii publice, convocată vă dată pe ană de către ministrul respectivă pentru a’i da lumine asupra neajunsurilor, scă desideratelor învățământului primară ș’ală celui secundară, este uă instituțiune escelente în principiă ; uă instituțiune ânsă, care a degenerată de câtăva timpu într’ună femă de tribunală pentru schimbarea periodică a programelor scolastice. Ne aducemă aminte că d. generală Florescu, pe câtă timpă a stată în diferite rânduri în capulă ministerialul de resbelă, devenise proverbială prin patima d’a preface în fiecare ană uniforma armatei. Cam totă așa a ajunsă cu programele scalelorü nóstre! învățătorii nu mai sciă cum să predea materiele lor, elevii nu mai sciă cum să învețe , după cum soldații d-lui generală Florescu nu scriu cum să se mai îmbrace. Ințelegem îmbunătățiri treptate în programe, modificări parțiale din cândă în cândă, provocate prin resultatele experienței, nu înțelegem.« ânsă vă perpetuă remaniare totală, a cărei consecință nu pate fi decâtă să perpetuă confusiune în mintea învățătorilor, ora cu atâtă și mai multă în mintea elevilor. Acesta este o c cestiune forte gravă, asupra cărei viitorul ministru ală instrucțiunii publice va trebui să cugete cu tota seriositatea posibilă, căci scală lună și orăși scală lună este strigătură generală ală tuturor Românilor d. întrunire electorale. Mai mulți alegători ne trimită următorulă anunciă : In urma întrunirii unui mare numără de alegători, care s’a ținută în localul scelei de băeți din strada Clemenței la 22 Octobre, s’a decisă a se face uă întrunire publică în sala Ateneului, Duminecă, la 20 Octobre, la ora 2 post-meridiane. D-nii alegători suntă rugați să bine-voéscá a lua parte la acesta întrunire, în care se va oțărî lista candidaților pentru alegerile municipale.“ SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS Viena, 5 Noembre. — Camera deputațiloru a adoptată, cu 160 voturi contra 70 adresa propusă de comisiune. După acestă votă, d. de Pretis a desvoltată principiele politicei urmată de guverna, declarândă că comitele Andrassy își reservâ d’a da elit ensuși esplicarî dinaintea delegațiunilor. Atena. 5 Noembre. — Camera deputațiloru a respinsă, cu 88 voturi contra 79, propunerea noului cabinet. Tricupi prin care cerea prorogarea lucrurilor Camerei. Miniștri și-au dată îndată demisiunea. Filipopoli, 6 Noembre. — Rușii au arestată u bandă de 500 insurgențî bulgari, tocmai în momentul ei cândă se gătină să trecă pe teritoriul Macedoniei. D. Wolf, comisarulu engleză pe lângă comisiunea europenă însărcinată cu organisarea Rumeliei, a comunicată colegilorusei unii proiectă liberală de organisațiune pentru acestă provincie. Atena, 6 Noembre.— In urma demisiunii cabinetului Tricupi, d. Komunduros a fostă Însărcinata cu formarea unui nou ministeru. Se spune ca positiva că d. Komunduros va lua portofoliulu justiției și alü afaceriloru străine, d. Buhules p’ală marinei ș’ală resbelului, d. Augelius pe celă de interne și d. Papamichalopulo p’ala financieloră. Trei cuirasate ruse sunt așteptate la Pireu, Londra, 7 Noembre. — Se telegrafiaza din Simla: „Un mare descuragiare pare a se manifesta printre trupele afgane, care sunt decimate da boli. Deșertările sunt numerose. Se crede astăzi că supunerea Emirului Șir An a devenită lucru cu putință.“ Belgrad, 7 Noembre.— Miliția serba se va desconcentra în 17 Noembre. Constantinopole, 7 Noembre.— Se anuncă pentru curându noui alegeri pentru parlamentul otomană. Filipopoli, 6 Noembre.— Comisiunea europenă de organisațiune a începută discuțiunea diferitelor principii ale regulamentului organică ce ea se introduce în Burnalia Orientală. Ea a votată cu unanimitate *uă resoluțiune prin care invită pe președintele său de a notifica guvernatorului generală rusă numirea d lui Schmidt în calitate de directore generală ală financielor a Rumeliei. Prin urmare principele Dondukoff e rugată d’a remite d-lui Schmidt casa și archivele și d’a-i da informațiunile trebuinciose pentru a continua gestiunea finandelor a provinciei. Petițiunea Bulgariloru către puteri. E că testulă petițiunii, după Novojie Vremja, care a fostă înmânată ambasadorilor, puterilor la Constantinopole de către d. d. Grekof, doctoră în dreptă, iși Natkovitch, redactorele ziarului Marița, în numele poporului bulgară. „Escelență! „Tratatul de la San-Stefano fusese încheiați și poporală bulgară, ale cărui legitime speranțe se realisau în fine, se gătia se se ocupe cu organisarea nouilor instituțiune ce i se promisese, cândă se întruni Congresul de la Berlin. „Incredtați în înalta înțelepciune a persaneloru chiemate a lua parte la acestă areopagă. Bulgarii credură den prisosă d’a face cunoscute dorințele lorű unei adunări care avea să învestescă cu sancțiunea europeană nisce drepturi cucerite prin forța armelorü și recunoscute de Turcia la San-Stefano. Ei credeau că suferințele din trecută erau destul de cunoscute; măcelurile din Tracia erau evenimente pre prospete, țipetele victimeloru resumă încă destul de tare la urechile tuturor, pentru ca să se mai fi putută crede de trebuință de a supune înaltei adunări prin nișce delegați speciali trebuințele și dorințele națiunii nóstre. Ense tratatul din Berlin își termină lucrarea și Bulgarii, loviți de nedreptatea cu care au fost tratați, și vedu astăzi nevoiți d’a rădica vocea spre a protesta în contra resultatelor Congresului. Tratatul din Berlin taiă Bulgaria în trei părți, supuse unora regimuri diferite, elă ne condamnă astafelu la uă despărțire vecinică. „Bulgarii, care, în lunga loru servitute, aveau celă puțină mângâiarea d’a suferi împreună, nu potu fi mulțămiți cu uă stare de lucruri, care nu dăruiesce libertatea uinei fracțiuni a naționalităților, decâtă în paguba întregei națiuni. Noua situațiune ce ni-s’a creată alungă în adevăr d esistența propriu zisă a acestei naționalități în domeniulă amintiriloră fericite. „După ce au fost nedespărțiți în nefericire. Bulgarii voienc fi se fie nedespărțiți și ’n libertate. Nici un stavilă nu va împedeca aspirațiunile loru spre unire. Pedecele create de congresă voră fi ună isvoru de perpetue rescale, care nu se voră putea potoli decâtă prin esecutarea clauselor a tratatului de la San-Stefano, deorece acestă tratată răspunde tuturor dorințelor, de multă vreme scumpe poporului bulgară. Poporală bulgară, după ce a gustată binefacerile libertății în timpul ocupațiunii armatei ruse, după ce a dobândită independința politică, n’aru putea se se supună d’uă-doită nouei stări de lucruri, nici se’șî plece capulă supt jugulă unui guvernă detestată. Dreptulă lăsată Sultanului d’a ține garnisene la fruntaria de la mădănopte a Rumeliei Orientale va fi uă causă permanentă de nemulțumiri și de conflicte, cu atâta mai multă, pentru că fanatism ală Turcilor« a fostă reînouită prin loviturile ce ei aă suferită. Aceste conflicte voră degenera curândă însă luptă sângerosă, căci Bulgarii nu mai suntă desarmațî ca năduiară și ei scră că voră avea uă miliții naționale. Uă asemenea luptă nu póte avea altă resultatu decâtă d’a tulbura necontenită pacea priintelui, și causa pericolului se află în creațiunile artificiale ale tratatului din Berlin. E tristă că Europa, după ce în mai multe rânduri a făcută asemenea încercări, nu e încă convinsă despre lipsa loru de soliditate! „Unitatea Bulgariei trebuie să pară inviolabile cu atâtă mai multă, pentru că teritoriile cuprinse în limitele principatului bulgară de tratatul de la San-Stefano au fost locuite din vechime de Bulgari. Aceia, care vede în Bulgaria tratatului de la San- Stefanouă invențiune fantastică cu totulă prosperă, am trebui să restescă următorele cuvinte ale unui istorică cunoscută din vegulă ală doui-spre-decelea, care studiase condițiunile etnografice ale peninsulei Balcanice. Guillaume de Tyr se exprimă în termenii următori : „Națiunea bulgară ocupă toră spațiulă de la Dunăre pene la Constantinopole și pene la Marea Adriatică. astăfelu totă acestă țară, avendu uă lărgime de dece dile cale pe josu și oă lungime de trei deci de dile, e numită Bulgaria.“ Aceste cuvinte nu mai au trebuință de nici ună comentară ; vomă aminti numai că, scrise în veculă ală douisprezecelea, adică însă epocă cândă Bulgaria se afla supt dominațiunea bizantină, ele se întemeieză numai pe condițiunile etnografice ale rasei nóstre. „Situațiunea economică făcută Bulgarilor” de tratatură din Berlin nu e mai mulțămitare decâtă acestă nouă situațiune politică. Nu se creeză arbitrariceste unități economice; natura însăși procură cadrele necesare pentru stabilirea unei ordini de lucruri tolerabile din acestă punctă de vedere. Țările, care, în virtutea situațiunii loru geografice și ’n interesulă desvoltării loru, trebuiescu să facă parte din unilă și același stată, nu potă fi despărțite fără pagubă pentru viitorulă economică ală întregei regiuni. Uă poporațiune astufelu desbinată e împinsă la rescolă prin casășî forța lucrurilor; ea trebuie să restórne stavilele puse progresului seă materială. „Bulgaria de Nordă, lipsită de Dobrogea, perdelă provindă din cele mai prețiose din punctură de vedere ală cultură vitelor”; perieadă Pirotulă și Vranja, ea se vede ciuntită de doue membre pe care le câștigase. Pedecile aduse relațiunilor libere și sigure între diferitele părți ale Bulgariei, evigerarea de garnisane turcesci care trebuie se mărginescă fruntaria nostră, tote acestea nu sunt menite a favoriza aventura comercialui interioră. Poporațiunea aceia atâtă de clasa din părțile muntase ale Bulgariei e silită, din causa neproductivității teritoriului seu, se s’aplice numai și numai industriei și nu va putea să se lipsesca de productele agricole din provinciele de la m0cluri, de unde ’și trage pe fiecare din nijlacele sale de subsistință. Pe d’altă parte, locuitorii de la Sudă, aplicați la cultivarea pământului, au trebuință se-și schimbe productele loră cu acelea ale industriei și cu vitele care le vină din ținuturile muntose: „împărțirea țării, slăbindu resursele sale, îi impune în același timpă uă sporire de cheltuieli. Bulgaria, mărginită la mă<lădi cu Balcanii, va trebui se plătăscă, afară de cheltuielile sale administrative, încă și ună tribută și o parte însemnată din datoria turcescă. Lipsită în același timp, de două părți de pământurile sale cele mai roditore, ea va fi fără îndouială în neputință de a purta aceste sarcine. „Congresulă, ocupându-se de îmbunătățirea sorței creștiniloră, a tratată cu cea mai mare nedreptate pe Bulgarii din Rumelia Orientală și din Macedonia — două provincii care au fostă greă încercate. Rumelia, locuită de elementulă celă mai desvoltată, și din acesta causă celă mai persecutată, ală națiunii bulgare, merita uă sortă mai bună decâtă aceia pe care i-a creat’o congresulă din Berlin. Supt nici ună protestă ea n’ar fi trebuită să fie despărțită de principatulu bulgară. Făcândă parte din acestă principată, ea poseda într’ună grabă forte înaltă tóte calitățile trebuinciose pentru a’i procura cadrele unei administrațiuni inteligente, și ’i dedea pentru capitală un centru de cultură progresivă (Fiilipopole). „Macedonia—acestă legănă ală naționalității bulgare—asemenea a fostă despărțită fără nici ună temeiă de Bulgaria și—nedreptate strigătore la ceru—a fostă lăsată supt dominațiunea fără margini a guvernului turcescă. Negreșită Turcia promite a da Macedonenilorü charta constituțională pe care o deduse în 1868 ,locuitorilor din insula Creta ; ânse acesta promisiune nu le dă nici uă speranță d’a vede îmbunătățindu-se sortea loru. După numerasele probe date de Turcia despre vanitatea promisiunii orășple cele mai solemne, se pute pre presupune cu seriositate că de astă-dată ea va renundia la tradițiunea sea"?Despărțirea Macedoniei, atâtă de nefericită pentru poporațiunea acestei provincii, a fost hotărîtă supt protestulu d’a protege elementulă grecu în contra unui pretinsă pericolă de înghițire de către elementul ă bulgară.