Romanulu, ianuarie 1879 (Anul 23)

1879-01-15

42 și, în efereițială funcțiunilor îi lorii, s’au făcuții omenii unei partite. Vă dată la putere, amii esaminatü relațiuniie tuturoru funcționarilor cu ministerele lorii respective. Ama vădută că mi se făcuseră instrumentele pasive ale ministerului , că alții din contra resistaseră ordinelor séle. Amü facutü déja deosebiri. Nu puteamü sé mné arétü aspru pentru aceia care împinseseră împotrivirea pene a compromite situațiunea lorü. Ama revocată și ama destituită pe toți câți erau vinovați. Nu esté laudă, nu arém cu plăcere aceste fapte la tribună; suntü acte care m’au costată, pe care amu regretată că trebuie să le facü, pe care cnsé le-am făcută supt imperiulu datoriei. N’am spusu — și declarațiunea ministerului n’a spusü — că opera este cu totală sfirșită; alte fapte se pot ă descoperi și înțelegerea stabilită între puterile statului mĕ va face mai aspru. Voiă fi mai aspru în viitoru... Voiu fi mai aspru; cnsé, permiteți-mî sé vé spună, n’a fostă uă vorbă zadarnică pronunciată în programa nostră, cândă amu disă că voima a fi totă d’uă-dată și drepți. Voiu ține semă de serviniele aduse, nu din acelea despre care a vorbitü on. d. Senard, dérit, cândă ie aflu în fața unui magistrat, care este de 26, de 28 ani în magistratură, care va ajunge peste câțiva ani la vîrsta de retragere, care în totă timpulu acesta s’a conformată asprelor regale ale magistraturei, și care, într’uă di,tărîtă de presiunea superiorilor sei, și-a uitat datoria, nu lă potă trata ca pe ună foncționară numită de ieri, care n’are nici ună antecedinte, care n’a consacrată funcțiuniloră sele uă vieții intrigă. Oratorele, sfirșindă, îmi propunea să declară că-mi însușescă sfințimintele liberale pe care le esprimase. Mi le însușescă bucuroșii. Le voiă pune în practică oricăndă se va presinta ocasiunea. Și, nn adeverii, decă trebuie să daă uă probă de iubirea cugetată ce portă instituțiuniloră ce ne guvernezi și de dorința ce amă de a le vedea regulată practicate, îmi voi permite se vă aducă aminte că acumă optă ani numele Republicei a fostă, pentru prima oră, oficială proclamată la tribuna Adunărei naționale, căndă, cu câțiva amici, printre care era eminintele președinte ale acestei Camere, amă propusă Adunărei de a declara că d. Tiers este capulă puterei esecutive a Republicei francese. N’amă depusă mă jurămentă in Țua acela; dérü sună luată, faciă cu mine și cu sora mea, ingagia mentală de onore și solemnă fe a fi credinciosă guvernului ce propuneamă Adunării, in miraculă graveloră și dureroseloră împrejurări, în care era aruncată Francia. D’atunci, amă asistată la tóte rasele ce a Încercată instituțiunea republicană, amă luată parte modestă, déznotărîtă, și fără nici ună momenta de șiovăire. Amă luată ancă parte la evenimentul ă ce s'a produsă acum și care a fostă mă noă progresă. Nu s dă ce parte voiă lua la consecințele lui imediate, nici décâ voiă fi 1 martoră ală celei din urmă încercări ce instituțiunea republicană trebuie să facă in 1880 prin reînviirea puterii esecutive; dérü ceră cerului ca ea să se petreca cu atâta liniște și atâta tăria ca și încercarea de la 5 ianuarie și, decă voiă fi încă în lumea acesta, nimeni nu va aplauda cu uă animă mai ferbinte decâtă mine. In urma acestui discurs, ordinea des motivată a d-lui Ferry a fost votată cu 208 voturi în contra 116 din 324 votanți. E că acea ordine de din Camera deputațiiori, avându încredere în declarațiunile guvernului și [convinsă că cabinetulu, astăzî în deplină libertate de acțiune, nu va eșua, după marele votă generale de la 5 ianuarie, a da majorității republicane legitimele satisfaceri ce reclamă de multă timpă în numele țarei, în câtă privesc o personalulă administrativă și judecătorescă, trece la ordinea Trei.* FOITA ROMANUI LUI — 13 IANUARIU. Prima representaținne ia Londra a piesei Itomeo și Julietta. 1) In acea seră se juca pentru pntima dată Romeo și Julieta. Teatrală Blackfriars desvoltase totă lusulă prostelorului decoruri și se împodobise cu prisosință de luminări de ceră galbenă, care respândiau mai multă sumă de câtă lumină. In parteră era multă lume, asemenea și în loji, adică pe estradele puse pe arcade, și care formaă două dată și lojele și galeria. Actorul, iubită ală poporului, autorul, care dedese pe Titus, Andronicus, Trilogia lui Henric IV, Suferințele amorului perduld, Visula unei nopți de verei, avea să apară ierăși pe scenă, cu o lucrare de cea mai întinsă dimensiune, de cea mai înaltă vaiere, care trebuia în fine se impuie tăcere detraetorilor ă séi, și se dă rădice la uă trepta la care n’ajunsese nici mă scrii) Anulă 10915. Ministerul Dufaure și piesa englesă. "Fote Târele englese, fără deosebire de partită, exprimă cea mai amare satisfacere pentru resultatur ce a avută desbaterea interpelării Senard în Camera francese, resultată care constă în încrederea acordată guvernului prin moțiunea ce publicămă mai susți. The Times felicită națiunea și ministerul pentru victoria repurtată de bunur ă simță asupra pasiunii. »Republicanii francesi vor învăța astă-felă, dice acelă Țară, că cea d’ântâiă datoriă a unei partite parlamentare e de a sei să nu primesc, de câtă aceia ce se pótem dobândi fără amenințări pentru pacea publică și că nu trebuie a stărui asupra unora cereri care conducă la conflicte periculose. Ei voră fi învățată asemenea a cunosce prin practică adevărulă maximei: „compromisulti este sufletul politicei“. The Standard exprimă aceleași simțiminte. După opiniunea sa,stânga va fi desorganisată câteva Ție. După Morning Post, adevărată și impunătare lecțiune decurge din resultatul aceloră desbatere, resultată care dovedesce câtă a câștigată Francia în înțelepciune politică. The Daily Sens Țee că aceștia resultată e forte satisfăcători : rațiunea, moderațiunea și bunulă simță s’aă opusă cu eficacitate unoră pretensiuni extreme. Pentru The Daily-Telegraph, resultatulă îndouitului scrutăm de la 20 ianuarie a fostă nă plăcută surprindere. ROMANULU, 16 IANUARIU, 1879 Crimeieî, tînărulă Marini s’a presentată în Constantinopole cu recomandațiuni la marele-viziră d’atunci, Reschid-pașa. In timpă forte scurtă, dobândindă încrederea puternicului vizirir, a fost numită atașată la ministerul de externe. După vrouă câțiva ani, a fost numită secretară la ambasada de la Turin și in urmă a fost înaintată la gradul de ambasadore totă la Turin. Din acelă timpă, a luată numele de Rustembey. înaintarea la gradul de pașă s’a făcută în timpul cândă se afla ambasadore la St. Petersburg. La 1873, a fost numită guvernatore ală Libanului, și acum ală Rumeliei orientale.* -------------------------------- Cestiunea Rumeliei Orientale. Dk, Presse ele la, 23 ianuarie publică următorele amenunte în privința Rumeliei orientale : »Comitetul revoluționară bulgară din Humelia orientale se încerca acum trei luni a provocată mișcare generale pentru unirea Rumeliei orientale cu Bulgaria. Porta caséa schiță să năbușescă mișcarea, déra n’a putută împedeca continuarea agitațiunilor secrete. Relegaturii Angliei, din comisiunea internațională, însărcinată cu lucrarea statutului pentru organisarea Rumesiei orientale, sir Drummond Wolff, cunoscea asemenea agitațiunile secrete ale Bulgarilor, și sa grăbită a vesti pe sir Lavard, care pnse, credândă că temerile d-luî Wolff ară fi exagerate, a înaintată raportulă d-luî Wolff guvernului englesă și în același timpă s’a pusă in relațiune cu guvernul turcescă. Guvernul turcescă a declinată categorică propunerea d-luî Wolff relativă la uă ocupațiune mistă a Rumeliei orientale după retragerea Rușilor, supt cuvîntă că acea propunere ară viola dtărîrile tratatului de la Berlin, ceia ce Porta nu va admite nici uă dată, ci din contra va face ori ce sacrificii pentru sincera esecutare a acelorotărîrî.* Același diară publică următorele amenunte asupra guvernatorului Rumeliei orientale: Rustem-pașa. »Rustem-pașa descinde dintr’oă familiă patriciană piemontesă. Numele lui adevărată e contele Marini. In timpul resbelului Uneltirile nenorocite și culpabile ce s’au arătatu la lumină, după ce s’aă șioptitu multă timpă pe la urechie și după care în Moldova s’ară pregătită luptă desperată, ună nuoă 3 Aprile, uă întrunire separată a deputaților și senatorilor din acea parte a României, etc., nă rădicată pretutindeni ună strigătă de indignare. Totă presa se ocupă de acele uneltiri, ce nu-și dă din fericire originea decâtă în dorința artetóre ce au unii de a repune mâna pe putere, spre a urma s’o întrebuințeze în satisfacerea intereselor ă sară personale, ca și in trecută. Intre altele, diarul. Pressa publică asupra acestei cestiuni ună articolă, din care extragemă următorele părți: «Cine să fiă acela care cuteza să găsescă, în cestiunea modificării art. 7 din Constituție, mnă mijlocu de a resturna guvernată, sea ună protestă de a sili mâna acestuia ca să cheme în cabinetă pe cutare sau cutare individă, ce convine ? ! »Nu voimă să-lă numimă... pentru că nu să cunosc emu , déri ceia ce putemă afirma, este erorea adâncă in care amă cădea fiecare din noi, dacă amă căuta în asemenea timpuri să purtemă cestiunea de cabinetă mai presusă de cestiunile vitale ale torei. »Simtă triste aceste procedimente, suntă și mai triste încă distincțiunile ce facă unii, Intre munteni și moldoveni. Raca mulți amu urma acesta oale puțină patriotică, de a vorbi adică în numele unei porțiuni a țârei, atunci de ce se vorbimâ numai de Moldova, și să nu vorbimâ și de Oltenia ? Și ără-și, de aftă procede astă-feră înainte, de ce sé nu vorbimă și de frații noștri din Sănătosele locuri ale muntelui, și de câmpiile roditore din văile pământului românescă de pe lângă Dunăre ? Re ce sé nu facemă atâtea împărțiri și supt împărțiri câte suntă și județele V... * »Unele Țareneacă . »Ori luați pe amicii noștri in ministeră, ori, de nu, Moldova este în pericolă. Gestiunea Israeliților este redeșteptată. Spiritură publică este ațîțată, și separatismulă pote urma.* »La aceste respundemă : Acea spiritură este ațîțată in realitate, déca Moldova e în piciore, déca nu se potă da drepturi israelițiloră, atunci s’o spuie lămurită și otărîtă acésta Țârele care aă vorbită de frământarea țărei de dincolo de Milcovă. Déru, în casulă acesta, aiă întreba : ce preschimbare póte aduce spiritului publică în Moldova venirea... se luămiună esemplu... a d-luî Gogălnicănu la ministeră? Din clone, una trebuie să fiă neapărată. »Ori nu este nici uă ațîțare in spirite, și atunci nu este trebuință de venirea cutăruî sau cutăruî personagiu la ministeră. Ori există în realitate uă mare frământare, și, atuncî, pretindă unii că numai d. Cogâlnicenu... luămână esemplu... este în stare să potolască spiritele și să înlăture primejdia. »Déru alunei ne permitemă și noi ne spune părerile nóstre. Déca cutare bărbația politică se face forte d’a împăca Moldova, fiindă ministru, elă pate, credemă, totă atâtă de bine s'o împace, s’o linistéscá și s’o ié supt parintésca și înțelepta sea ocrotire, și afară din ministeră fiindă. Găciună bărbată politică, ori intră în cabinetă ca represintândă ună partidă pre care și nu așeza în ministeră decâtă de influința partidului său; ori elă intră isolată ca simplu individă și... atunci întrebăină, să ni se răspundă: puteava acelă bărbată, fiă chiară în ministeră, se ușeze d’uă influință ce nu are ?* ..........-------------------- SOIRI D ALE PILEI Din capitală. In Cameră, s’a depusă ună proiectă de lege pentru înzestrarea sculelor primare rurale, a seminarielor și a sculelorü normale cu câte 20 pogone de pămentă. * Societatea corpului didactică, în ședința de ieri, a alesă președinte pe d. C. Bosianu, vice-președinte pe d. dr. Davila; casiară, d. C. Trotani, bibliotecară, d. Christu Ionină. Membrii: d-niî D. A. Laurian, dr. Severin, G. Popovici, V. Șeicar, Z. Herescu, Spiru Aret, V. Ștefănescu, P. S. Aurelian și G. I. Teodorescu. Secretară a fost alesă d. N. Chirițov (de la Cantemir). * A. S. R. Domnulă a primită în audiență particulară, Vineri, 12 ale curintei, pe A. S Savfet-pașa, fostă mare vizibală înalte Porți, actuală ambasadorii ale M. S. I. Sultanulă [pe lângă Republica franceză, venindă din Constantinopole spre a merge a lua posesiune de postură săă. In acea, înălțimile Sojă Regale aăîntrunită la prândă pe A. S. Savfet-pașa cu suita ce să insoțesce, și cu acestă ocasiune a avută onorea a fi presentată M. S. R. Itamiei. Esc. Sea trăirisulă estraordinară și ministru plenipotențiari al Turciei pe lângă curtea nostră și d-nii miniștri de financie și ală afacerilor străine au luată parte la acestă planetă.* A. S. R. Domnulă a bine-voită a da esecuatorulă de rigore pentru recunoscerea d-lui Louis Gastaing în calitate de viceconsulu alu Franciei la Iași și a d-lui de la Chaume în calitate de vice-consulă franceză la Tulcea și Sulina. (Monitorulü). Din județe. Monitorul de ieri, Duminecă, publică ună decretă prin care se deschide pe sema ministerului de interne ună credită estraordinară de 65.370 lei pentru plata lefilor, personalului prefecturelor, [ administrațiunilor de plăși, polițieloră și a diferitelor cheltuieli necesarii pe luna curentă famiariă, din județele Tulcea, Costanța și Silistra-Nouă. Acestă credită se va acoperi din fondură de ună miliem lei, încuviințată de Adunare pentru cheltuielile administrațiunii Dobrogei. Același Monitoru publică de reguli prin care se disolvă consiliul comunei urbane Giurgiu, din jud. Vlașca, pentru că nu’și împlinia datoria.* S'aă făcută unnaterale numiri de primari: I. D. loan Stănescu la comuna Drăgășani; Dimitrie Goganu, la Baia de Aramă; Dim. Bădescu la Alexandria ; Nicolae Iancovescu, la Râmnicu-Velcea și d. Aleea Ivanovici la comuna Ileria. * Consiliul generale ală județului Dâmbovița distribuindă soldaților răniți în resbelă și familie soră celoră căzițî în luptă suma de lei 1000 din fondurile județului, ministerulă îi mulțămeșce prin Monitoru pentru acestă patriotică faptă. Felicitările nóstre consiliului de Dâmbovița. Din țevile latine. —Servițiulă telegrafică anunciablele trecute că, în desbaterea interpelării privitore la programa cabinetului, d. Gambetta a votată contra ministerului. Avemă înainte ne tabloidă celoră două scrutinuri făcute în zua de 20 ianuarie în Cameră, asupra celoră două ordine de Ț depuse. Din aceste tablouri vedemă că d. Gambetta s’a abținută la amândouă voturile.* —In ședința de la 18 ianuarie a Camerei italiane s'a desbătută uă interpelare privitore la principium inamovibilității magistraturei. Art. 69 din Stătută (Constituțiune) se mărginesc e a menționa principiul inamovibilității; derü acesta inamovibilitate se refere numai la funcțiune, nu și la locul de reședință. Un art. din legea organisării judecătoresc! dice în adevără că »în folosibil serviciului, magistrații potă fi strămutați de la uă curte sau tribunală la altă curte sau tribunală, cu acelașă gradă și cu aceiași lefăr. Ună decretă din 1873 încongiura cu ore care garanții aceste strămutări fără consimțimentulă celor interesați. Garanțiele constau întru a asculta în personă sau înscrisă pe judecătorul, ce era să fie strămutată, a cere opiniunea prealabile a secțiunii civile a Curții de casațiune pentru președinții de secțiuni și pentru consilierii Curții, opiniunea conformă a Curții de casațiune pentru membrii săi, etc. Acestă decretă a fostă anulată după propunerea actualului ministru, d. Tajani. Respundendu la interpelarea de care vorbimă, d. Tajani a declarată că decretul din 1873 e uă superfetațiune și una pericolă. După densulă »dreptul ă de a strămuta pe magistrați este ună drepții necontestabile ală puterei executive, legată cu principiulă respunderei ministeriale*. Censulă a conchisăsceadă că nu va presinta, nici nu va primi, ună proiectă de lege care ară garanta magistrațiloră inamovibitatea reședinței, și că independința magistraturei trebuie se fiă asigurată mai cu osebire prin caracterul morale ale ei. In urma unei certe întâmplate întruna din mahalalele Pisei și în care certă a fostă rănită uă studiate, toți tinerii care frecventau Universitatea din acelă orașă se otărîseră se părăsescă Pisa, deja autoritățile aă intervenită și ministerulă a dată prefectului instrucțiunile trebuinciesc pentru a restabili liniștea. •—Senatură italiana discutată bugetul ministerilui de justiție. In același timp, ministerului justiției a vorbită despre relațiunile bisericei cu statură și a esprimată speranța că nobila și blânda enciclică a Papei va face uă bună impresiune și va servi episcopilor ca modelă. Ministrul a adausă că toți episcopii, a căroră numire privesce esclusivă pe scaunulă papală, vă primită esequatur, afară de patru. Dificultatea acestei cestiuni pentru biserică consistă iu dreptul de patronată ală regelui , ministrulăonse își va da taia silința pentru a simplifica și acestă gestiune. Numărulă scaunelloră dramatică. Ună piuită ale saleî se deosebia; era estrada, alăturată de scenă, unde trebuia să dădă regina și care era acum ocupată de seniorii și demnele curții; aurul și oderele acestora iluștri spectatori respândină în sală mai multă lumină decâtă întunecatele sacle. S’audia acelă scomptă năbușită causată de așteptare, de nerăbdare, acea tulburare de spirită care se deșteptă spre a vede opera ce era să i se aducă, acelă frementală tuturoră emoțiuniloră ce se mișcă intr’uă sală în momentulă rădicării perdelei. Nimică nu se simțise un popor despre arestarea de curendü a lui Shakespeare. Partisanii vechiei școli dramatice, seniorii inamici ai poetului poporan, erau toți pregătiți de resbelă și gata de a se servi de strigătele și șuerăturele loră, spre a lovi noua piesă. Poporală din parteră nu -și făcea nici ună proiectă, dorit, plină de încredere în forțele autorului său favorită, asi,gurată de mai nainte de triumfală lui sir Vili, se pregătia numai de a se folosi de elă. Soldați, mateloți, meseriași, omenii juni ai orașului, așteptândă începutul spectacolului, fumau pipa loră, jucau în cărți, și țineau convorbiri vesele, udate cu biere și cu rachiu; înse tóte acestea era se dă înlăturate cândă piesa va începe a se desfășura înaintea lor; ei trebuiau să înțelege și să simță fmmusețele iei. Poporală, forte iubitori de adevărata poesiă, avea mare dorință de a asculta, la teatru, dramele lui Shakespeare, ca și pe corabie, unde el cânta măimnă feciorel, și în ropa osulă câmpie soră, unde privia deschidendu-se floricica dimineței. Intr’ună colți întunecosă ală parterului, pitulată după mătă din stâlpii ce sprijiniau tribunele , era ună omnă îngrijată de uă așteptare tristă și turburată. Acesta nu era ună detractorie vulgară, care nu cunoscea genială iui Shakespeare, ci ună rivală care se cunoscea forte bine; era ună adevărată poeți!, care purta în elă simțiînântură perfecțiunii—fără să fi putută vreodată s-o ajungă—și care, aflândă-o uneori în operele junelui autorii care venia după densulă, îșîȚcea cu desperare ! »Oh! pentru ce n’amă făcută că acesta!* Era Marlow , in line, împărțită intre admirațiunea lui de artistă pentru toți! ce e frumosa și turbarea lui de autori! învinsă, și consumându-se câte puțină în amarele lui chinuri. Regina se arătă și spectacolul a începu. De la cele d’ântâiă acte, lină interesă puternică caltiva adunarea; uină momentă, nu mai fură facțiuni nici pentru, nici contra autorului; ii uitaseră; toți voiai! să scră cum, în miloculă discordieloră și furtuneloră ce rădicau urele familie soră soră, voră putea acești doui juni amanți, atâtă de plăcuți și atâtă de gingași, să ducă barca fericirii loră! Ariela îndeplinia rolul Julietei. In momentul nenorocirii ce o lovise, ea regăsese multă timpi! uimită și respingândă cu spaimă ideia de-a se arăta sora în publică. Însă, mai pe urmă, ea îșî schimbase otărîrea: scia că regina era să asiste la spectacolă, și credea că, dacă piesa va putea avea noroculă se intereseze pe suverană, ea avea să se ducă să cadă la piciórele ei, spre a'i cere liberarea autorului. Și apoi, i se părea c’ară ii a trăda pe amantul săă, parasindu’i lucrarea, spre a se da unei dureri lașe: ea simția că, chiară în desperarea ei, va găsi um îndemnă spre a se arunca mai departe în inspirațiunile dramatice. Intre serbările teatrale, făcute spre a deștepta facilitățile pe care monotonia e sistinței le lasă să lărbească și a satisface nevoia, ce simte fiăce sufletă, de-a se rădica în restîmpuri, nici una nu fa atâtă de frumosă și nu atinse atâtă de bine scorpii ei decâtă represintarea piesei Romeo și Julieta. In tote părțile, se simția farnereală artei; în tote părțile se strecura acelă fluidă simpatică, în care rîsulă provocă rîsă, lacrimele provocă lacrime. Cu tote acestea, pe la sfîrșitul spectacolului, roua voință, trezită de nădată prin cugetarea la triumfală ce se pregătia pen-