Romanulu, ianuarie 1879 (Anul 23)

1879-01-15

ANULU DOUEZECI ȘI TREI Roti acțiunea și Administrațiunea strada Domnei 14 VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto , , , pagina 111. 2 le! — A se adresa: IN ROMANIA, la administrați unea di arului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Mieoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VUîNA, la d-nil Haasentein și Vogler Wallischgasse 10. ’ LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tótá Germania. «k •. Artieolele nepublicate se ardü. 20BANIESEMPLABPLU LUNI, MARȚI 15, 16 IANUARIU, 1879 LUMNÉZA-TE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. n Capitală și districte, und and 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună 4 lei. Pentru tote țiirile Europel r estrule lei A se adresa: IN ROMANIA, la adrainistrațiunea (parului LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue dt l’anciene comedie și Havas, Laffile et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIKNA, la d. B- G. PopovicI, 15 Fleisclmarkt. IN ITALIA la d. doctord Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusä. 20 BANI ESEMPLABULU Bucuresci, 1. Calindaru. Uă cestiune pe atâtă de gravă pe câtă și de delicată agită și neliniștesce de câtüva timpű piețele nóstre. Acesta este cestiunea așa numită a rublelor, sau cestiunea disproporțiunii la care a ajunsă prețuiți aurului în comparare cu argintul. Se zice în genere că rublele, din causa prețului avantagios, ce găsesc ș în România, au inundată piețele nóstre, că speculatorii, profitândă de avantagială ce găsescă de a cumpăra ruble cu pieță mai scăzută pe unele piețe străine, și de a le importa în România, aă esportată în cumpărări de ruble totă aurulă ce mai exista în țară, astăfelă încâtă astăzi mai o totă numerarială ce esistă pe piețele României este transformată în ruble. Deja acesta nu este, după noi, de câtă cea mai de pe urmă din căușele pentru care numerară în aură mai că nu există astăzi în țară. Oă altă causă, multă mai însemnată, este că tote plățile în străinătate, făcute atâtă de guvernă pentru acoperirea feluriteloră sile anuități, câtă și mai cu osebire de comerciă, pentru mulțimea produselor industriale importate din Englitera, din Francia, din Austria, se facă numai în aură. N’avemă de câtă a cerceta pe două parte care este valorea totală a mărfurilor importate în fiecare ană din străinătate, și pe de alta câtă plătesce guvernulă ca anuități ale datoriei publice totă în străinătate, și vomă vede de îndată că România este nevoită să verse pe fiecare ană peste una sută de milione în aură pe piețele străine. In fine, causa cea mai de căpeteniă, pentru care avemă acum atâtă de mare lipsă de aură, este că esportulă cerealeloră a fostă forte slabă anulă trecută și acum a încetată cu totulă, prin suspendarea navigațiunii pe Dunăre. După cum este cunoscută, anulă trecută și cererile au fostă mici, și prețulă forte redusă din causa prostei calități a productelor. De aci a resultată că aurul, intrată în țeră pe singura cale pe care pate să ne intre aură, a fostă în mică cantitate. Totuși, pe câtă timpă au mai umblată schelele de pe Dunăre, s’a mai găsită aură pe piețele nóstre; din momentul ă énse ce esportulă, chiară multă puțină ce se făcea, a încetată, aurulă a începută a deveni din ce în ce mai rară, până ce trimisă mergă peste fruntariă, în plăți făcute industriei străine și în plăți de cupane la datoria publică, a dispărută mai cu totulă. Forte puțină a mai putută deră rămâne spre a servi speculatorilor să cumpere ruble pe unele piețe străine. Crisa prin care trecemă, ne arată câtă de mare și de urgență trebuință avemă de a asigura României ună mijloci de esportă permanentă, pentru ca comercial nostru să nu mai fiă la discrețiunea negureloră și sloiloră de pe Dunăre. Acestă mijlocii de esportă permanentă nu pate fi, pentru cea mai mare parte a României, decâtă portulă de mare. Acestă portă de mare îlă avemă acumă, ânsă nici vorbă nu pote fi de a profita de densulă până ce întrega nostră sistemă de căi ferate nu va fi legată cu densulă. Dară să revenimă la obiectul articolului nostru. Căușele pentru care aurulă lipsesce pe piețele nóstre și pentru care prin urmare a ajunsă la ună pieță enormă, se potă resuma și clasifica precum urmeză : Prima și cea mai de căpetenie din aceste cause este puținulă esportă făcută anulă trecută și lipsa,aprope totală de esportă, de cândă nu mai potă lucra schelele de pe Dunăre. A doua causă este esportarea aurului, făcută pentru tote plățile în străinătate, atât ale guvernului, cât și ale comerciului. A treia causă este în fine, într’uă măsură forte mică, esportulă de aură în schimbă de ruble, pe piețele unde se putea găsi ruble mai ieftene de câtă la noi. N’avemă de câtă să ne aducemă aminte de epocele corespun jetare ale anilor trecuți, și ne vom convinge că totă-d’auna, de cândă esportulă a descrescută din causa concurenței altor state agricole și din causa inferiorității productelor nostre, aurulă devenin forte rară la noi de îndată ce schelele de pe Dunăre nu mai lucrau. Sunt ani de când în tote iernele aurulă se găsesce cu mare anevoință in România. In ierna trecută acestă neajunsă s’a simțită mai puțină, numai fiindă că imperialii rusesc, aduși de trebuințele armatei ruse, înlocuită cu prisasă aurală franceză, italiană și engleză din anii precedenți. Prin urmare, ținendă sema de diferința în minus a esportului, și de trebuințele importului, precum și de ale datoriei publice în străinătate, trebuie să conchidemă că forte puțină aură a putută să remâie, spre a alimenta și speculațiunea ce s’a făcută cu rublele de argintă. Nu deră cursur prea urcată ală rublei de argintă este causa de căpetenia a lipsei aurului din țevă și a scumpetilui. Și apoi, chiară acestă mare scumpete este are ea logică și proporțională cu trebuința? Noi credemă că nu. Din momentul ce piețele nóstre au remasă numai cu moneta de argintă, și aurulă a începută a deveni forte rară, a născută temerea că guvernul, spre a restabili pe câtă posibilă echilibrul între aură și argintă, va demonetiza rublele, le va scădea cursulă printr -o măsură legiuitare. Speculatorii n’au fostă din aceia care au contribuită mai puțină la răspândirea acestei temeri, care trebuia să le aducă fulese însemnate. Căci trebuie să scimă că daci astazi totă lumea perde în crisa prin care trecemă, speculatorii numerariului câștigă asupra agiului, pe care să stabilescă după cum le place. Acesta este prerogativa capitalului represintată prin numerariu și comerciului ce se face cu acestă capitală , în cele mai mari crise elă singură pate să câștige. Astăfelă, răspândindă totă felulă de scris, una mai fantastică decâtă alta, despre valorea adevărată a rublei și despre scăderea ce o amenință, agiptorii rădicară mereu cursură aurului, pene cândă în cele din urmă l’aă urcată la 7 și jumătate la sută asupra rublei, la 6 și jumătate la sută asupra monetei de argintă românescă și la 6 la sută asupra biletelor ipotecare. Este óre acestă scumpete a aurului legitimată prin cursură pre urcată ală rublei de argintă ? Enșiși agiptorii se ïnsarcineza a ne proba contrariulă admițendă uă diferență numai de una la sută între rublă și moneta de argintă românesca. Prin acesta ei înșișî recunoscă că diferința de valore reală între moneta nostră de argintă și rubla, n’ar fi decâtă de una la sută, adică de patru bani la rublă. Dară după câtă suntemă informați de omeni speciali, diferința reală nu este nici de atâta; nu existe nici uă diferință; din contra, rubla de argintă comparată cu moneta nostră de argintă, valoreză ceva mai multă de patru lei. Rubla de argintă comparată chiară cu moneta de 5 franci de argintă, francesă, belgiană seă italiană, valoreza patru lei; ea pate să se deosibescă de bucata de 5 franci francesă, — care are u toleranță mai mică decâtă moneta similară din Belgia scă din Italia, — cu celă multă jumătate seă f la sută. Prin urmare, încă vădată, scumpetea aurului nu provine din causa cursului pre urcată ce s’ară fi dată rublei, ci fiindă că mai ântâiă n’a fostă și nu este esportă, prin urmare nu intră aură în țară, și apoi pentru că mai totă aurulă ce mai rămase din anii trecuți s’a esportată în plată de cupane ale datoriei publice și în plată de mărfuri. Este forte adevărată însă că rubla de argintă nu are valorea intrinsecă de patru lei, comparată cu patru lei în aură, dară întocmai acelașă lucru se pote fice astăzi și despre moneta francesă de argintă, ală cărui titlu este celă mai urcată din tote monetele de argintă. A discuta în fondă acestă cestiune, este a intra în desbaterea îndcuitului etalonă facă cu etalonulă unică. Un asemene discuțiune n’ară putea să’și găsescă loculă în îngustură cadru ală acestui articolă. Ne vomă mărgini dară a arăta că de cândă s’a stabilită etalonulă de argintă și moneta de 5 franci francesă ca apă, adoptată apoi de unirea monetară latină, produsă argintului comparată cu aurul, n’a remasă acelașă. Producerea argintului, mai cu osebire prin descoperirea unor nouă mine, fiindă multă mai mare decâtă producerea aurului, argintulă s’a ieftenită , déca luămă aurulă ca etalonă, séu aurulă s’a scumpită, déca luămă argintulă ca etalonă. Astăzi dură moneta de 5 franci, moneta de 2 franci, de 1 francă și de 50 centime ale unirii latine, precum și monetele de 2 lei, de 1 leă și de 50 bani ale României, care suntă întocmai ca ale Belgiei, conforme prin urmare tipurilor adoptate de unirea latină, numai valorză, comparate cu aurul, 5 franci, 2 franci , 1 francă și 50 centime — ținendă negreșită suma și de toleranțele acordate acestoră diferite tipuri. Nu d 'sră cursul ă de 4 lei a fost adoptată prea susă comparativă cu cursulă tutoră moneteloră de argintă din Europa, ci prețul argintului, luând o aurură de etalonă, a scăzută forte multă. Acestă gravă inconvenientă, consecință în partea etalonului îndouită, face că astăzi se agită în totă Europa cestiunea etalonului unică de aură, pe care schiița îl arătase încă de multă ca singurură logică și temeinică. Amă arătată pe scurtă de unde ne vine crisa de care suferimă astăzi. Amă dovedită asemene că cursul rublei nu este decâtă cea mai de pe urmă din căușele pentru care aurulă a dispărută de pe piețele nóstre. Amăprobată în fine că acestă cursă ală rublei, urcată din pangulă de vedere ală valorei sale intrensece, nu este pre urcată, dacă’să vomă compara cu monetele de argintă din totă Europa și chiară cu etalonul ă de argintă ală Franciei; și negreșită că din momentul ce a fostă vorba de a admite circularea monetei ruseșci în țară, Rusia nu ne putea îngădui să o admitemă decâtă ca moneta, eră nu ca metală brută. Remâne să chemă câteva cuvinte despre mijlocele de a ușiura acestă crisă. Mijlocele naturale sunt pe două parte redeschiderea esportului, care ne va aduce neapărată aură, ieră pe de alta depreciarea atâtă de mare a argintului, în câtă speculațiunea se găsescă mă folosă de a esportă argintulă depreciată, în schimbul aurului urcată la mare preță. Amă ajunsă fatalmente la acestă din urmă pontă. Argintulă este deja atâtă de depreciată, încâtă nimeni nu mai póte găsi interesă a’lă aduce în țară în schimbul aurului ce s’ară mai putea găsi. Câtă despre mijloculă naturală de căpetenie, esportulă, prin care ni se va întorce aurulă, acesta depinde anteiă de redeschiderea navigațiunii pe Dunăre, și mai târziu de recolta anului viitor. Loculă e camă depărtată, dară se nu ne facemă ilusiune: numai aci este adevărata și temeinica îndreptare a situațiunii. Se cere cu mare svână intervenirea guvernului, pentru înlăturarea elisei, pe care, ca totă d’auna, elă este acusată de a o fi produsă. Amă respinsă deja mai sus acestei acusări, aretândă ce se pute <zice cu orecare temeiă despre cursulă admisă pentru rublă. Delă are acum guvernulă, prin simpla sea intervenire, putea va găsi mijlocele de a înlătura de îndată și pe deplină crisa în cestiune ? Noi credemă că nu. Căușele care să producă acesta crisă nefiindu faptulă lui, ci ună concursă fatală ală împrejurăriloră, nu ună altă faptă ală lui, în sensu contrariă, ară putea vindeca reala. Negreșită că uă reducere a cursului rublei ară reduce prețulă aurului. Cecă acestă reducere ară fi mai multă uă ^ilusiune, în ceia ce privesce avuția generală a momentului. Spre eemplu, astăzi, ca se cumpera mână piesă de 20 lei de aură, trebuie sĕ clamă cinci ruble și ună leă patru-jeci bani, agiută pentru uă asemene piesă fiindă de ună leă patru-jeci bani. Déca s’ară scădea rubla la trei lei 85 bani, spre exemplu, agiulă piesei de 20 lei de aură ară scădea la 65 bani numai, adică la mai puțină de jumătate, dară în realitate amu da totă cinci ruble și mă lei patruzeci bani, căci de cinci ori 3 lei 85 bani suntă 19 lei 25 bani, plus mă lei 40 bani, facă 20 lei 65 bani. Prin urmare, în locă de a perde uă singură dată mă leă 40 bani, amă perde uă dată 75 bani la scăderea a cinci ruble și altă dată 65 bani, agiută piesei de 20 lei de aură; în totală totă mă leă 40 bani. Pentru viitoră case și pentru transacțiunile viitore cestiunea se schimbă. Cine va primi rubla scăzută și va cumpăra cu densa aură, va beneficia în adevéra de ieftenirea aurului în comparare cu argintul. Cu alte cuvinte, că reducerea cursului rublei de argintă ară fi uă perdere impusă țării întregi, avuției generale, în scop de a înlesni transacțiunile comerciale internaționale, fără de care ună stată nu póte trăi, și de a folosi pe aceia care aă trebuință de aură. Este uă înaltă rațiune de stată, eră nu echitatea care póte să dicteze un asemene măsura. De aceia noi consiliămă pe guvernă să n’o întrebuințeze de câtă cu cea mai înțelaptă cumpenire, după cum suntemă șicum ce o va și întrebuința, daca va recurge cumva la dânsa. Mai suntă și alte măsuri, ce merită studiă în cestiunea care ne ocupă. Este pate baterea monetei divisionar de argintă, ce ne mai este neapărată trebuinciosă, din argintură rubleloră. Este în fine, intrarea României în unirea monetară latină, intrare pe care noi o privimă ca de celă mai înaltă interesă. Tóte aceste cestiuni pot fi studiate în scopă de a găsi mijloce de a înlătura pe câtă posibilă repetirea în viitoră a unor scrise ca cele de care suferimă astăzi. Enso totuși, adevăratul pleacă, după părerea nostră, nu pute fi decâtă în mărirea esportului; avemă convingerea că oricâtă de înțelepte ară fi mesujele pe care le ară putea lua guvernul, nu vomă simți uă ușurare reală decâtă atunci cândă va reîncepe esportulă. Credemă énse că, ori la ce mesuri s’ară opri guvernulă, este de celă mai mare interesă ca ele să fiă luate imediată. Numai astăfelă va dispărea nesiguranța ce esiste în publică în privirea cursului rublelor, și se va înlătura specula ce se face asupra’!; suntemă încredințați că chiară numai prin înlăturarea acestei nesiguranțe, crima va fi cu ceva ușturată. Alegerea de la 5 Ianuarie a fost o ună actă însemnată, care va întări stabilitatea guvernului republicană în Francia. Amă vedută-o înainte-ne, chiară din cjiua cândă amă luată puterea, și amă pregătită-o cu consciință, cu precugetare, uă ană întregii. Nu voiescă se înțelegă acea pregătire vulgară, uneori vinovată, prin care unele guverne caută succese electorale. înțelegă acea pregătire legitimă care este efectulă unei administrațiuni regulate, dândă garanții tuturoră drepturiloră și mulțămindă tóte spiritele printr’uă bună conducere a tuturoră afacerilor esterne și interne ale țerei. E co modulă de pregătire prin care amă voită s’ajungemă treptată la alegerile senatoriale de la 5 Ianuarie. Alegerile s’aă făcută. Nu le privescă ca aducendă uă modificare legilor nóstre constituționale și reguleloră care decurgă din ele, din contra lenă consacrată. Ense le privescă ca aducendă ună spirită noă în unulă din marile corpuri ale statului și prin acesta ele aă întărită, în noi, încrederea ce trebuie să ne inspire instituțiunile nour 'Da, d-loră, e sigură că, după Adunarea națională, Senatul ă a fostă compusă, în parte, din personagjele pe care ea le conținuse în senilă ieie sigură că majoritatea sea venia din majoritatea Adunărei naționale, și era însuflețită de acelașă spirită. Era compusă din aceia care, în luna Octobre 1873, vu crezură uă momenta că voră putea înlocui republica, deja proclamată într’ună modă provisoriă, prin restaurarea unei monarhii care, de patruzeci de ani, a fost respinsă de Francia. Din acesta încercare resultă că majoritatea Senatului] inspira uă neîncredere care s’a legată de tóte faptele, de tóte alegerile iei, care a ruinată influențarea și, prin urmare, a rădicată Senatului autoritatea de moderatură, de ponderatură, ce trebuia să aibă între puterile statului. Acesta neîncredere, care putea să altereze tote instituțiunile, a esistată pene în timpulă cândă majoritatea Senatului s’a schimbată prin alegerea de 5 Ianuarie și a devenită republicană în înțelesul Constituțiunii din 1875. Eco resultatulă obținută, cele două mari puteri legiuitore lucrândă într’u bună înțelegere pentru a pune în practică, cu seriositate și cu activitate Constituțiunea țerei. Acestă spirită, acesta înțelegere trebuie să se cobore la toți funcționarii, nu mai potă fi tolerate acele șovăiri, acele îndouiele, acele întârzieri, care puteaă sĕ se nască din aceia că funcționarul avea de-asupra lui, în majoritatea Senatului, mă exemplu și paternă sprijină. Este pre adevărată, precum adisă onor. d. Senard, că amă fostă prea respectuoși pentru servițiele aduse, primindă ca titluri chiară serviție aduse supt alte guverne cu totul opuse acelui de astădî, prin opiniunile și tendințele loră? Nu, d-loră, acesta nu este cu totulă exactă. Amă venită la putere după uă luptă înverșiunată, care constituise în țcră ună feră de rebelă civile cu ocasiunea alegeriloră. Amă înțelesă forte bine că mulți din funcționarii noștri, chiară în magistratură, supt ordinele unui guvernă activă șiotărîtu, aă uitată regulele ce le erau prescrise A se vede telegramele în pag. IV. DISCURSULU D-LUI DUFAURE.