Romanulu, aprilie 1879 (Anul 23)

1879-04-08

ANüLU DOUE­ ț­ECI ȘI TREI Kivlacyu­mea și Admînl*ttri»țt«*wa. ^rrada Oőimiad­ 14 VOIESCE OI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linii­ de 30 litere petit, pagina IV. — 40 ban Otto . , , pagina III. 2 lei — A «e au­ renn: IN ROMANIA, la ad­minist­rati­unea­­ harului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ite, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Mieoud, N0.8I-A Fleet Street, London K. C. LA V1ENA, la d-nil Haasentein și Vogler , Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tótá Germania. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPLARULU DUMINECA, 8 APRILIU, 1979. MIMUNÉZA-TE ȘI VEI EL­A­B­O­N­A­M­ENTE. în Capital­e și districte: unii anii 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 19 lei; u5 lună 4 lei. Pentru tote țările Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (Țarului. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, fj rue de l’anciene comédie și Havas, Laflite et G-nie, 8 place de la Bourse. LA V1ENA, la d. B- G. PopovicI, 15 Fleisch­­markt. IN ITALIA la d. doctorü Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLABDLÜ Bucurescl, J, Priarü. Camerele ci­solvate de bună voie la 25 Marte trecută, erau compuse în marea lorü majoritate de membri ai partidei naționale liberale. Acesta fapta explică învierșunarea ce o a­­răta în contra acestora Camere par­tida și nuanțele opuse. A doua­­ zi după disolvarea so­lemnă, în care Domnii și represin­­tanțî ai națiunii s’au întilnitü în­­tr'uă comunicare sufletescă atâtă de perfectă, mișcați de același­ simți­rii ént­ă de iubire de țară, organele ce represintau în publicitate majo­­ritățile Camerelor­, au făcută rit­­mică bilanță despre lucrările loră, dându-le laudele ce credeau că me­rită. A doua zi, neapărată, organele oposițiunii au respunsă la laude prin atacuri , dară neputândă nega faptele, totă ce aă putută face, a fostă de-a nega Camereloră ori ce merită în săvârșirea aceloră fapte. Celă mai moderată și mai liberală pate din organele oposițiunii , pu­blica în z­iua de 30 Marte urmató­­rele rânduri: „ Nici unii merito­ri au foștii deputați și senatori, în faptul­ resboiului și alți independenții , după cum nici dojană nu li se cade pen­tru pierderea Basarabiei și revizui­­rea art. 7. Resboiulă privesce pe gu­­vernul și armata, care purtatu-s’a admirabilă, independința privesce pe națiunea întregă ; Basarabia și cestiu­­nea israelită privescă pe Europa ne­­dreptă. Camerele n’aă făcută de câtă să înregistreze nesce fapte îndepli­nite, începăndă de la convenția din Aprile și sfârșindă prin revizuirea art. 7 din Constituțiune“. In aceste cuvinte, spiritulă de o­­posițiune a făcută unii forte roai ser­­vițiă confraților­ noștri de la Ro­mania liberă. I-a făcută să fie și ne­drepți, și nelogici, și neconsecințî. Deosebită că amă putea cita con­fraților­ noștri mai mulți articole ai dumnelor­, în cari au vorbită cu totulă altă­ felă, deră chiară în li­­niele de mai susă, lipsa de logică și neconsecința sunt­ vădite de la ună cuvântă până la altulă. In adevără, dumnele ră flică : „Res­­boiulă privesce pe guvernă și arma­ta“. Pe armată negreșită, cine zice resboiă,­­fice armată; fără armată nu pate să existe resboiă; nu acesta este în cestiune. Din puntulă de vedere curată militărescă totă meritulă și tota gloria resboiului aparțină nu­mai armatei. Cândă fiarele se ocu­pă deră de resboiă, îl­ privescă nu­mai din puntulă de vedere politică, și din acestă puntă, însășî România liberă icrie : „Resboiulă privesce pe guvernă“. Ceră ce înțelesă are acestă ulti­mă frază într’ună stată constituțio­nală ? Guvernul­ nu este de­câtă espre­­siunea și delegațiunea Camerei; pro­bă despre acesta e faptulă că, în­dată după alegerea în cea mai ab­solută libertate a Camerelor­ tre­cute, guvernul­ a fost­ modificată și constituită astă­felă cum voia re­­presintațiunea națională să fiă con­stituită, spre a fi delegațiunea iei fidelă la cârma țârii; guvernul­ nu face, în fine, de­câtă a esecuta ceia ce voiesce și decide puterea legiű­tore. Prin urmare România liberă, cândă, după ce a negată „ori­ce merită Camereloră în faptul„ resboiului“, dice în urmă că „resboiulă privesce pe guvernă“, nu beagă de semă că probeza tocmai contrariulă de ceia ce voiesce să probeze, mărturisesce că „resboiulă privesce pe Camere“, de­ore­ce guvernul­ nu pate fi de­câtă espresiunea Camerelor­. Confrații noștri cadă într’uă con­trazicere și mai vâdită; ei țUcit , foștii deputați și senatori n’aă nici ună merită în faptul­ independin­­ței: „independința privesce pe nați­unea întrega“. Ceră ce suntă are senatorii și de­putații, de nu represintanții națiu­nii ? Și, după alegerile cele mai li­bere ce s’aă făcută pânâ astăzi în România, cine ar­ putea Zice bună credință că fostele Camere nu erau adevărata represintațiune a na­țiunii ? Confrații noștri, Zicea dă­deră că „independința privesce pe națiunea întrega“, recunoscă într’ună modă neîndouiasă că ea privesce și pe re­presintanții iei, cari în totă casulă n’aă fostă luați afară din națiune, și astă-felă contrazică într’ună clu­pă flagrantă prima loră afirmare că foștii deputați și senatori n’aă nici u­ă merită în faptul­ independinței. Eco cum adevarul­ iese la lumi­nă din chiară silințele făcute spre a’lă ascunde. Deră se întrebămă acum pe ori­ce omă dreptă și de bună credință: are adevărată să fiă că fostele Ca­mere n’aă făcută nimică pentru țară, în marele evenimente prin care aă trecută, ci „am înregistrată numai nesce fapte împlinite, începăndă de la convențiunea din Aprile“? Déca amă lua una câte una a­­ceste fapte, afară negreșită de re­­soluțiunile areopagului europeană de la Berlin, care scapă de supt acțiu­nea și suntă independinte de voința națiunii române, am­ vedea că nu a fostă nici una în care Camerele, și prin urmare guvernulă și națiu­nea întrega, să nu fi putută apuca uă direcțiune opusă saui diferită de aceia care a fostă luată, și care ne-a condusă la cele mai fericite resul­­tate. Ore convențiunea de la 4 Aprile nimeni nu a combătută-o? Să’și a­­ducă bine a­minte confrații noștri. Și daca Camerele, în loc­ de-a ad­mite acea convențiune, ară fi res­­pinsă-o, cum aă cerută mai mulți deputați și senatori, are armatele im­periale s’ară fi purtată în România atâtă de bine și de amicală după cum s’aă purtată? Ore guvernulă țării ară fi urmată de-a funcționa atâtă de regulată după cum a func­ționată ? Ore regimulă nostru parla­mentară și libertățile nóstre publice s’ar fi manținută în totă vigorea loră, scă ni s’ară fi aplicată „conștiința“ prin temnițe și cu gârbaciulă, cum ni s’a mai aplicată, și pactulă no­stru fundamentală, împreună cu in­­stituțiunile create printr’insulă, ară fi fostă celă puțină provisoară sus­pendate ? Ore țera n’ară fi fostă, în fine, cu desăvârșire ruinată după cum a mai fostă și în alte ocupa­­țiuni ruseșci, în loc­ de a retrage celă mai mare profită materială po­sibilă din acestă ocupațiune? Dară nu ne-am­ă fi lăsată, amă fi declarată resboî Rusiei, după cum propunea m­ă deputată, oferindă pen­tru acesta și totă averea mea, fiindă sigură că nu’i va lua nimeni propu­nerea în seriosă. Ce sortă ne ară fi așteptată însă într’ună asemenea resboi, singuri, lipsiți de ori­ ce a­­liați puternici, cu uă armată încă neîncercată și lipsită de arme — de­ore­ce se scie că Rușii ne-aă împru­mutată multe arme—și faciă în fa­­ciă cu ună inamică îngrozitorii, ce ne ocupase deja țara? Respundă ori­ ce omă de bună simță. Cu tóte aceste, Camerele n’aveau de­câtă să r­spingă convențiunea de la 4 Aprile, să se pună în ostilitate declarată faciă cu Rusia, urmândă întru acesta pe d-nii Vernescu, Bla­­ramberg și alții, și lucrurile ară fi ajunsă fatalmente aci. Ei bine, n’aă are nici m­ă me­rită fostele Camere de a nu se fi ră­tăcită, în acele grele evenimente, ci de a fi urmată singura cale ce pu­tea salva și rădica ț­ara ? A venită în urmă resboiulă și de­clararea independinței. Câte opiniuni diferite nu se suține că atunci! Ba ca să nu luămă p­arte la res­botă, ci să retragemă armata nostră, răă armată și aprovisionată, într’uă posițiune evidentă ostilă Rusiei. Ba ca să luămă parte­a la resboî­dară numai trămițândă și noi ună mică contingență, care să fie înglobată în armata rusescă, și condusă de densa sa focă. Ba ca să stămă în observațiune pe malulă Dunării. Ba ca să trecemă Dunărea și să in­­trămă francamente în luptă. Asemene în privirea proclamării independinței, are n’a fostă nimeni care să fie de părere a nu se pro­clama, ci a lăsa ca cești­a nea să se resolve în urmă, după cum va voi Europa ? El bine, în tote aceste opiniuni, atâtă de variate, asupra celor­ mai mari cestiuni naționale, n’am avută óre Camerele trecute nici m­ă me­rită de a alege și de a se rosti cu energie și putere tocmai pentru singurele soluțiuni mântuitore pen­tru țară ? Dară daca aceste Camere ară fi urmată consiliulă, dată de organele conservatore, de a trimite armatei ruseșci numai ună mică contingență; seă deca ară fi decisă să se retragă armata română într’uă posițiune os­tilă Rusiei; saă deca ară fi refuzată de a proclama independința și de a o consacra în urmă prin puterea ar­­meloră, care ară fi astazi porțiunea nostră ? Este de prisosă să mai respundemă acestoră întrebări. Tóte aceste ce­stiuni sunt­ judecate acumă pe de­plină, și ori­ce spirită dreptă și ne­­părtinitoră mărturisesce că mare rolă și mare merită aă avută Ca­merele trecute în resolvarea loră. Facă-se ca în tóte împrejurările grele, țara să aibă totă asemeni cor­puri legiuitóre. Citimă în La Ri­orma de la 12 Aprile : Suntemă “asigurați că scomotele înregistrate de noi, despre uă con­vorbire a agintelui română d. Obe­­denaru cu onor. Depretis, erau nee­­xacte. Onor. Depretis ară fi asigurată pe represintantele României că va in­terpune bunele sele oficie pe lângă cele­l­alte puteri, pentru ca, la epoca alegerilor­ în România, să se afle presinți întruni­ modă oficială re­presintanții puterilor, care încă n’au recunoscută independința prin­cipatului. SEN­VIȚIULE TELEGRAFICE ALE AGENȚIEI HAVAS, Paris, 19 Aprile.­—Se citesce in Le Me­morial diplomatique : „Guvernul­ engleză are intențiunea de a inaugura în curânda relațiunile sale diplomatice cu România, prin înălțarea agentului său diplomatică din Bu­­curesci la ranguri de ministru plenipoten­țiarii." Marchisală de Salisbury a exprimată do­rința de a vede pe d. Calimaki-Catargi, a­­gentulă României la Paris, numită ministru la Londra. Alegerea d-lui Calimaki e con­siderată ca fiindă în interesul­ ambelor­ guverne. Pis, 18 Aprile. — Uă bandă de arnăuți turci, veninidă de la Pristina, a atacată tru­pele sârbe. St. Petersburg, 18 Aprile.—Ună ukaș îm­­părătescă înființeză guvernatori provisorii la Petersburg, Karkow și Odesa, învestiți cu puteri extraordinare. Aceleași puteri se confere și guvernato­­rilor­ actuali din Moscva, Kiev și Var­șovia. Roma, 18 Aprile.—Țarulă a mulțumită Papei pentru felicitările pe care Sântia Lea le-a adresată îndată după primirea serrii despre nereușita atentatului. Paris, 18 Aprile.—In virtutea unui de­creta ală președintelui Republicei, în tote porturile francese s’a desființată carantina pentru proveniențele din Turcia. Numai uă observațiune de 24 ore e manținută pen­tru proveniențele ruse de la marea de A­­zolf și marea Negru, care voră urma a fi supuse unei desinfectări. COMUNA „MIRCEA-VODA“. Târgoviște, 18 Aprile. Redacțiuni ROMANULUI. Astăzi, în asistența autorităților­ admi­nistrative și judecătoresce și a unui nume­roșii publică din acestă județă, s’a inaugu­rată noua comună a însurățeilor, pe ca­lea județănă Târgoviște-Titu, în moșia statului Nucetulă, dându-i-se numele Mir­­cea- Vodăi. Supt­ semnații aducemă cu acesta ocasi­­une mulțămirile nóstre pline de recunos­­cință înălțimii Sale Regale Domnitorului, Camerelor­ legiuitore și guvernului ,pentru solicitudinea ce aă arătată la îmbunătăți­rea sortei însurăței­loră și înființarea aces­tei comune în județul­ nostru. Trăiască Altețea Sea Regală Carol Dom­­nitorul­ României, și guvernul­ Ion Bră­­tianu. Maiorii Gr. Lazureanu, C. Fusea, maioră Fălcoianu, I. Rădescu, Bagieru, N­. Fusea. Urmără alte 75 iscălituri. Presa germană și afacerile Egiptulu . Ziarele din Berlin urmără desvoltarea ce­re afacerea egipteană cu simțiminte ce nu suntă tocmai în acordă cu acea iubire de pace pe care de ordinară o facă să sune atâtă de tare și care, di­n ele, este sem­­nulă celă mai caracteristică ală politicei germane. Gazeta națională, care de la primul­ mo­menta lăsase să se vede speranța ce nu­­tresce, că faptulă Khedivului va rupe înțe­legerea dintre Englitera și Francia, înregi­­străză cu ună aeră de necredulitate asigu­­rările oficiase, după care tratările ce se facă între cabinetul­ din Paris și celă din din Londra ar­ fi întărită acea înțelegere și ar­ fi asigurată că acțiune comună par­tea celor­ două puteri. „Cu tote aceste declarațiuni oficiase, a­­dauge diarură berlinesă, noi trebuie se con­­statămă că în presa franceză se rădică voci care condamnă într’ună modă forte severă politica urmată de Englitera în E­­giptă." Gestiunea Rum­el­iei orientale. Din deosebitele combinațiunî ce se dă în­chipuită pentru a înlocui ocuparea rusescă a Rumeliei orientale, aceia care ară fi fostă obiectulă celei mari favore consistă în nu­mirea lui Aleko-pașa Vogorides ca guver­­natoră generală ală provinciei. La Viena, acestă scrie a produsă că impresiune es­­celentă, și e probabilă că la Petersburg nu va fi mai puțină bine primită. Ceia ce tre­buie să ne facă a crede acesta suntă con­­siliere ce dă Bulgarilor­ Le Journal de St. Petersbourg de la 10 Aprile, mai înainte chiară de­ a fi cunoscută acestă proiectă. „Depinde, dicea faia rusesca, depinde în mare parte de aceste poporațiuni (din Ru­­melia orientală) ca și de cele din Bulgaria, ca aceste precauțiuni (ocuparea mixtă) să devină inutile și ca Europa să potă lăsa la uă parte noua măsură de solicitudine de care se preocupă. Ună epitropă nu se supără nicî-uă dată cândă pupilulă, prin dovedi necontestabile de înțelepciune pre­matură, vine să­ lă scape de sarcina res­­punderii ce­a luată asupră-și. Bulgarii din acesta parte a Balcanilor­ și Rumelioții din cea­l­altă sé se silescá a da ase­menea dovedi, și intervenirea europeană, pe care n’o voiescă, ară fi înlăturată, sau celă puțină redusă la cea mai simplă și mai puțină costătore espresiune, aceia a unui controlă curată morală.* Și, după ce constată că „aspirațiunile egitime ale Bulgariloră aă primită ună în­cepută de realisare, care nu e de dispre­țuită* și că „dăcă nu s’a putută face mai multă, causa e că se opuneaă interese de care trebuia se se ție semn, și în ale că­rora primă rendă figura menținerea păcii europene*, le Journal de St. Petersbourg conclude cu acești termeni : „Primescu Bulgarii sortea ce li s’a fă­cută și învețe­ se a reserva pentru viitoră problemele a căroră soluțiune trece în a­­cestă momenta peste singurele loră forțe și pentru care, fără să se espuie la grave pericole, n’ară pute e spune acésta pace a­­tâtă de greă câștigată și pe menținerea căreia tóte puterile pună un mare impor­tanță. * Ecă vorbe înțelepte și bune. Trebuie să dorimă ca ele se fiă auzite și înțelese de Bulgari. E de regretată numai că ele nu s’aă spusă mai de timpuriu. Dăcă s’ară fi urmată astă-felă, e forte probabil e că nu s’ară fi bănuită nici vă­dată că putea fi uă cestiune a Rumeliei orientale. (Les Debats­). Atentatul­ui asupra Imperatului Rusiei. In Zonele străine găsimă următorele te­legrame privitóre la acestă atentată : Petersburg, 15 Aprile. — Atentatul­ s’a săvârșită la 9 ore dimineța, tocmai între colțul­ edificiului statului majoră al­ di­strictului Petersburg și piața amiralității, în fac­a intrării palatului principelui Gorcia­­koff. Zidul­ edificiului statului majoră portă urmele de la trei glonțe. Atentatorele dice că se num­esce Ioan öokoloff (S’a consta­tată în urmă că se numesce Solovief). Mi­stificarea acestor­ două nume făcuse se se crede că suntă douî. N. Red.) și că e în servițtă într’ună stabilimentă ală ministe­rului de financie în provincie, refusă însă de-a da ori-ce alte deslușiri și zice că posteritatea va judeca fapta sea. S’aă gă­sită la densulă două capsule cu otravă li­pite cu cora la subțioră. Cândă fu arestată elu mușca ceva în dinți și, după ce vărsă, începu a face spume la gură. Aspră se răspândise scirea că a muririi, după ce se împotrivise de-a lua contra-otravă. Cu tote acestea, pare că i se aă dată cu sila medi­camentele. Aspra orașul­ era iluminată. Că mulțime de poporă încongiura palatală împărătescă și, în urma vinelor­ demonstrațiuni de bu­­curie, împăratul­ se arătă la ferestru. Uă deputațiune din partea nobilimei din Pe­tersburg , supt conducerea comitelui Bo­­brynko, esprima împăratului devotamentul ă seă și indignațiunea sea pentru atentatulă comisă Din tote unghiurile țărei, precum și de la Curțile străine, sosescă telegrame de felicitare. Sultanulă felicită pe Țară prin telegrafă pentru scăparea sea. Secretarul­ de stată ală Statelor­-Unite, d. Ewarts, asemenea a felicitată prin tele­­grafă pe împăratul­ Rusiei. Berlin, 15 Aprile.—Se asigură că împă­­ratul­ Wilhelm va trimite ună delegată la Petersburg spre a felicita pe Țară. Scriea despre atentată a mișcată forte pe împă­­ratul­ Wilhelm. La ambasada rusă s-a ce­lebrată ună servin­ă divină de mulțămire în capela de­ acolo și musica regimentului Alexandru a făcută uă serenadă ambasa­dorului rusă. Paris, 15 Aprile. — Le Journal Officiel anuncță : „Președintele Republicei a adre­sată Țarului un telegramă prin care îi ex­­primă sincerele sale felicitări. Ministrulă de

Next