Romanulu, aprilie 1879 (Anul 23)
1879-04-08
ANüLU DOUE țECI ȘI TREI Kivlacyumea și Admînl*ttri»țt«*wa. ^rrada Oőimiad 14 VOIESCE OI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linii de 30 litere petit, pagina IV. — 40 ban Otto . , , pagina III. 2 lei — A «e au renn: IN ROMANIA, la administratiunea harului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cite, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Mieoud, N0.8I-A Fleet Street, London K. C. LA V1ENA, la d-nil Haasentein și Vogler , Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tótá Germania. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPLARULU DUMINECA, 8 APRILIU, 1979. MIMUNÉZA-TE ȘI VEI ELABONAMENTE. în Capitale și districte: unii anii 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 19 lei; u5 lună 4 lei. Pentru tote țările Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (Țarului. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, fj rue de l’anciene comédie și Havas, Laflite et G-nie, 8 place de la Bourse. LA V1ENA, la d. B- G. PopovicI, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA la d. doctorü Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLABDLÜ Bucurescl, J, Priarü. Camerele cisolvate de bună voie la 25 Marte trecută, erau compuse în marea lorü majoritate de membri ai partidei naționale liberale. Acesta fapta explică învierșunarea ce o arăta în contra acestora Camere partida și nuanțele opuse. A doua zi după disolvarea solemnă, în care Domnii și represintanțî ai națiunii s’au întilnitü într'uă comunicare sufletescă atâtă de perfectă, mișcați de același simțirii éntă de iubire de țară, organele ce represintau în publicitate majoritățile Camerelor, au făcută ritmică bilanță despre lucrările loră, dându-le laudele ce credeau că merită. A doua zi, neapărată, organele oposițiunii au respunsă la laude prin atacuri , dară neputândă nega faptele, totă ce aă putută face, a fostă de-a nega Camereloră ori ce merită în săvârșirea aceloră fapte. Celă mai moderată și mai liberală pate din organele oposițiunii , publica în ziua de 30 Marte urmatórele rânduri: „ Nici unii meritori au foștii deputați și senatori, în faptul resboiului și alți independenții , după cum nici dojană nu li se cade pentru pierderea Basarabiei și revizuirea art. 7. Resboiulă privesce pe guvernul și armata, care purtatu-s’a admirabilă, independința privesce pe națiunea întregă ; Basarabia și cestiunea israelită privescă pe Europa nedreptă. Camerele n’aă făcută de câtă să înregistreze nesce fapte îndeplinite, începăndă de la convenția din Aprile și sfârșindă prin revizuirea art. 7 din Constituțiune“. In aceste cuvinte, spiritulă de oposițiune a făcută unii forte roai servițiă confraților noștri de la Romania liberă. I-a făcută să fie și nedrepți, și nelogici, și neconsecințî. Deosebită că amă putea cita confraților noștri mai mulți articole ai dumnelor, în cari au vorbită cu totulă altă felă, deră chiară în liniele de mai susă, lipsa de logică și neconsecința sunt vădite de la ună cuvântă până la altulă. In adevără, dumnele ră flică : „Resboiulă privesce pe guvernă și armata“. Pe armată negreșită, cine zice resboiă,fice armată; fără armată nu pate să existe resboiă; nu acesta este în cestiune. Din puntulă de vedere curată militărescă totă meritulă și tota gloria resboiului aparțină numai armatei. Cândă fiarele se ocupă deră de resboiă, îl privescă numai din puntulă de vedere politică, și din acestă puntă, însășî România liberă icrie : „Resboiulă privesce pe guvernă“. Ceră ce înțelesă are acestă ultimă frază într’ună stată constituțională ? Guvernul nu este decâtă espresiunea și delegațiunea Camerei; probă despre acesta e faptulă că, îndată după alegerea în cea mai absolută libertate a Camerelor trecute, guvernul a fost modificată și constituită astăfelă cum voia represintațiunea națională să fiă constituită, spre a fi delegațiunea iei fidelă la cârma țârii; guvernul nu face, în fine, decâtă a esecuta ceia ce voiesce și decide puterea legiűtore. Prin urmare România liberă, cândă, după ce a negată „orice merită Camereloră în faptul„ resboiului“, dice în urmă că „resboiulă privesce pe guvernă“, nu beagă de semă că probeza tocmai contrariulă de ceia ce voiesce să probeze, mărturisesce că „resboiulă privesce pe Camere“, deorece guvernul nu pate fi decâtă espresiunea Camerelor. Confrații noștri cadă într’uă contrazicere și mai vâdită; ei țUcit , foștii deputați și senatori n’aă nici ună merită în faptul independinței: „independința privesce pe națiunea întrega“. Ceră ce suntă are senatorii și deputații, de nu represintanții națiunii ? Și, după alegerile cele mai libere ce s’aă făcută pânâ astăzi în România, cine ar putea Zice bună credință că fostele Camere nu erau adevărata represintațiune a națiunii ? Confrații noștri, Zicea dăderă că „independința privesce pe națiunea întrega“, recunoscă într’ună modă neîndouiasă că ea privesce și pe represintanții iei, cari în totă casulă n’aă fostă luați afară din națiune, și astă-felă contrazică într’ună clupă flagrantă prima loră afirmare că foștii deputați și senatori n’aă nici uă merită în faptul independinței. Eco cum adevarul iese la lumină din chiară silințele făcute spre a’lă ascunde. Deră se întrebămă acum pe orice omă dreptă și de bună credință: are adevărată să fiă că fostele Camere n’aă făcută nimică pentru țară, în marele evenimente prin care aă trecută, ci „am înregistrată numai nesce fapte împlinite, începăndă de la convențiunea din Aprile“? Déca amă lua una câte una aceste fapte, afară negreșită de resoluțiunile areopagului europeană de la Berlin, care scapă de supt acțiunea și suntă independinte de voința națiunii române, am vedea că nu a fostă nici una în care Camerele, și prin urmare guvernulă și națiunea întrega, să nu fi putută apuca uă direcțiune opusă saui diferită de aceia care a fostă luată, și care ne-a condusă la cele mai fericite resultate. Ore convențiunea de la 4 Aprile nimeni nu a combătută-o? Să’și aducă bine aminte confrații noștri. Și daca Camerele, în loc de-a admite acea convențiune, ară fi respinsă-o, cum aă cerută mai mulți deputați și senatori, are armatele imperiale s’ară fi purtată în România atâtă de bine și de amicală după cum s’aă purtată? Ore guvernulă țării ară fi urmată de-a funcționa atâtă de regulată după cum a funcționată ? Ore regimulă nostru parlamentară și libertățile nóstre publice s’ar fi manținută în totă vigorea loră, scă ni s’ară fi aplicată „conștiința“ prin temnițe și cu gârbaciulă, cum ni s’a mai aplicată, și pactulă nostru fundamentală, împreună cu instituțiunile create printr’insulă, ară fi fostă celă puțină provisoară suspendate ? Ore țera n’ară fi fostă, în fine, cu desăvârșire ruinată după cum a mai fostă și în alte ocupațiuni ruseșci, în loc de a retrage celă mai mare profită materială posibilă din acestă ocupațiune? Dară nu ne-amă fi lăsată, amă fi declarată resboî Rusiei, după cum propunea mă deputată, oferindă pentru acesta și totă averea mea, fiindă sigură că nu’i va lua nimeni propunerea în seriosă. Ce sortă ne ară fi așteptată însă într’ună asemenea resboi, singuri, lipsiți de ori ce aliați puternici, cu uă armată încă neîncercată și lipsită de arme — deorece se scie că Rușii ne-aă împrumutată multe arme—și faciă în faciă cu ună inamică îngrozitorii, ce ne ocupase deja țara? Respundă ori ce omă de bună simță. Cu tóte aceste, Camerele n’aveau decâtă să rspingă convențiunea de la 4 Aprile, să se pună în ostilitate declarată faciă cu Rusia, urmândă întru acesta pe d-nii Vernescu, Blaramberg și alții, și lucrurile ară fi ajunsă fatalmente aci. Ei bine, n’aă are nici mă merită fostele Camere de a nu se fi rătăcită, în acele grele evenimente, ci de a fi urmată singura cale ce putea salva și rădica țara ? A venită în urmă resboiulă și declararea independinței. Câte opiniuni diferite nu se suține că atunci! Ba ca să nu luămă parte la resbotă, ci să retragemă armata nostră, răă armată și aprovisionată, într’uă posițiune evidentă ostilă Rusiei. Ba ca să luămă partea la resboîdară numai trămițândă și noi ună mică contingență, care să fie înglobată în armata rusescă, și condusă de densa sa focă. Ba ca să stămă în observațiune pe malulă Dunării. Ba ca să trecemă Dunărea și să intrămă francamente în luptă. Asemene în privirea proclamării independinței, are n’a fostă nimeni care să fie de părere a nu se proclama, ci a lăsa ca ceștia nea să se resolve în urmă, după cum va voi Europa ? El bine, în tote aceste opiniuni, atâtă de variate, asupra celor mai mari cestiuni naționale, n’am avută óre Camerele trecute nici mă merită de a alege și de a se rosti cu energie și putere tocmai pentru singurele soluțiuni mântuitore pentru țară ? Dară daca aceste Camere ară fi urmată consiliulă, dată de organele conservatore, de a trimite armatei ruseșci numai ună mică contingență; seă deca ară fi decisă să se retragă armata română într’uă posițiune ostilă Rusiei; saă deca ară fi refuzată de a proclama independința și de a o consacra în urmă prin puterea armeloră, care ară fi astazi porțiunea nostră ? Este de prisosă să mai respundemă acestoră întrebări. Tóte aceste cestiuni sunt judecate acumă pe deplină, și orice spirită dreptă și nepărtinitoră mărturisesce că mare rolă și mare merită aă avută Camerele trecute în resolvarea loră. Facă-se ca în tóte împrejurările grele, țara să aibă totă asemeni corpuri legiuitóre. Citimă în La Riorma de la 12 Aprile : Suntemă “asigurați că scomotele înregistrate de noi, despre uă convorbire a agintelui română d. Obedenaru cu onor. Depretis, erau neexacte. Onor. Depretis ară fi asigurată pe represintantele României că va interpune bunele sele oficie pe lângă celelalte puteri, pentru ca, la epoca alegerilor în România, să se afle presinți întruni modă oficială represintanții puterilor, care încă n’au recunoscută independința principatului. SENVIȚIULE TELEGRAFICE ALE AGENȚIEI HAVAS, Paris, 19 Aprile.—Se citesce in Le Memorial diplomatique : „Guvernul engleză are intențiunea de a inaugura în curânda relațiunile sale diplomatice cu România, prin înălțarea agentului său diplomatică din Bucuresci la ranguri de ministru plenipotențiarii." Marchisală de Salisbury a exprimată dorința de a vede pe d. Calimaki-Catargi, agentulă României la Paris, numită ministru la Londra. Alegerea d-lui Calimaki e considerată ca fiindă în interesul ambelor guverne. Pis, 18 Aprile. — Uă bandă de arnăuți turci, veninidă de la Pristina, a atacată trupele sârbe. St. Petersburg, 18 Aprile.—Ună ukaș împărătescă înființeză guvernatori provisorii la Petersburg, Karkow și Odesa, învestiți cu puteri extraordinare. Aceleași puteri se confere și guvernatorilor actuali din Moscva, Kiev și Varșovia. Roma, 18 Aprile.—Țarulă a mulțumită Papei pentru felicitările pe care Sântia Lea le-a adresată îndată după primirea serrii despre nereușita atentatului. Paris, 18 Aprile.—In virtutea unui decreta ală președintelui Republicei, în tote porturile francese s’a desființată carantina pentru proveniențele din Turcia. Numai uă observațiune de 24 ore e manținută pentru proveniențele ruse de la marea de Azolf și marea Negru, care voră urma a fi supuse unei desinfectări. COMUNA „MIRCEA-VODA“. Târgoviște, 18 Aprile. Redacțiuni ROMANULUI. Astăzi, în asistența autorităților administrative și judecătoresce și a unui numeroșii publică din acestă județă, s’a inaugurată noua comună a însurățeilor, pe calea județănă Târgoviște-Titu, în moșia statului Nucetulă, dându-i-se numele Mircea- Vodăi. Supt semnații aducemă cu acesta ocasiune mulțămirile nóstre pline de recunoscință înălțimii Sale Regale Domnitorului, Camerelor legiuitore și guvernului ,pentru solicitudinea ce aă arătată la îmbunătățirea sortei însurățeiloră și înființarea acestei comune în județul nostru. Trăiască Altețea Sea Regală Carol Domnitorul României, și guvernul Ion Brătianu. Maiorii Gr. Lazureanu, C. Fusea, maioră Fălcoianu, I. Rădescu, Bagieru, N. Fusea. Urmără alte 75 iscălituri. Presa germană și afacerile Egiptulu . Ziarele din Berlin urmără desvoltarea cere afacerea egipteană cu simțiminte ce nu suntă tocmai în acordă cu acea iubire de pace pe care de ordinară o facă să sune atâtă de tare și care, din ele, este semnulă celă mai caracteristică ală politicei germane. Gazeta națională, care de la primul momenta lăsase să se vede speranța ce nutresce, că faptulă Khedivului va rupe înțelegerea dintre Englitera și Francia, înregistrăză cu ună aeră de necredulitate asigurările oficiase, după care tratările ce se facă între cabinetul din Paris și celă din din Londra ar fi întărită acea înțelegere și ar fi asigurată că acțiune comună partea celor două puteri. „Cu tote aceste declarațiuni oficiase, adauge diarură berlinesă, noi trebuie se constatămă că în presa franceză se rădică voci care condamnă într’ună modă forte severă politica urmată de Englitera în Egiptă." Gestiunea Rumeliei orientale. Din deosebitele combinațiunî ce se dă închipuită pentru a înlocui ocuparea rusescă a Rumeliei orientale, aceia care ară fi fostă obiectulă celei mari favore consistă în numirea lui Aleko-pașa Vogorides ca guvernatoră generală ală provinciei. La Viena, acestă scrie a produsă că impresiune escelentă, și e probabilă că la Petersburg nu va fi mai puțină bine primită. Ceia ce trebuie să ne facă a crede acesta suntă consiliere ce dă Bulgarilor Le Journal de St. Petersbourg de la 10 Aprile, mai înainte chiară de a fi cunoscută acestă proiectă. „Depinde, dicea faia rusesca, depinde în mare parte de aceste poporațiuni (din Rumelia orientală) ca și de cele din Bulgaria, ca aceste precauțiuni (ocuparea mixtă) să devină inutile și ca Europa să potă lăsa la uă parte noua măsură de solicitudine de care se preocupă. Ună epitropă nu se supără nicî-uă dată cândă pupilulă, prin dovedi necontestabile de înțelepciune prematură, vine să lă scape de sarcina respunderii cea luată asupră-și. Bulgarii din acesta parte a Balcanilor și Rumelioții din cealaltă sé se silescá a da asemenea dovedi, și intervenirea europeană, pe care n’o voiescă, ară fi înlăturată, sau celă puțină redusă la cea mai simplă și mai puțină costătore espresiune, aceia a unui controlă curată morală.* Și, după ce constată că „aspirațiunile egitime ale Bulgariloră aă primită ună începută de realisare, care nu e de disprețuită* și că „dăcă nu s’a putută face mai multă, causa e că se opuneaă interese de care trebuia se se ție semn, și în ale cărora primă rendă figura menținerea păcii europene*, le Journal de St. Petersbourg conclude cu acești termeni : „Primescu Bulgarii sortea ce li s’a făcută și învețe se a reserva pentru viitoră problemele a căroră soluțiune trece în acestă momenta peste singurele loră forțe și pentru care, fără să se espuie la grave pericole, n’ară pute e spune acésta pace atâtă de greă câștigată și pe menținerea căreia tóte puterile pună un mare importanță. * Ecă vorbe înțelepte și bune. Trebuie să dorimă ca ele se fiă auzite și înțelese de Bulgari. E de regretată numai că ele nu s’aă spusă mai de timpuriu. Dăcă s’ară fi urmată astă-felă, e forte probabil e că nu s’ară fi bănuită nici vădată că putea fi uă cestiune a Rumeliei orientale. (Les Debats). Atentatului asupra Imperatului Rusiei. In Zonele străine găsimă următorele telegrame privitóre la acestă atentată : Petersburg, 15 Aprile. — Atentatul s’a săvârșită la 9 ore dimineța, tocmai între colțul edificiului statului majoră al districtului Petersburg și piața amiralității, în faca intrării palatului principelui Gorciakoff. Zidul edificiului statului majoră portă urmele de la trei glonțe. Atentatorele dice că se numesce Ioan öokoloff (S’a constatată în urmă că se numesce Solovief). Mistificarea acestor două nume făcuse se se crede că suntă douî. N. Red.) și că e în servițtă într’ună stabilimentă ală ministerului de financie în provincie, refusă însă de-a da ori-ce alte deslușiri și zice că posteritatea va judeca fapta sea. S’aă găsită la densulă două capsule cu otravă lipite cu cora la subțioră. Cândă fu arestată elu mușca ceva în dinți și, după ce vărsă, începu a face spume la gură. Aspră se răspândise scirea că a muririi, după ce se împotrivise de-a lua contra-otravă. Cu tote acestea, pare că i se aă dată cu sila medicamentele. Aspra orașul era iluminată. Că mulțime de poporă încongiura palatală împărătescă și, în urma vinelor demonstrațiuni de bucurie, împăratul se arătă la ferestru. Uă deputațiune din partea nobilimei din Petersburg , supt conducerea comitelui Bobrynko, esprima împăratului devotamentul ă seă și indignațiunea sea pentru atentatulă comisă Din tote unghiurile țărei, precum și de la Curțile străine, sosescă telegrame de felicitare. Sultanulă felicită pe Țară prin telegrafă pentru scăparea sea. Secretarul de stată ală Statelor-Unite, d. Ewarts, asemenea a felicitată prin telegrafă pe împăratul Rusiei. Berlin, 15 Aprile.—Se asigură că împăratul Wilhelm va trimite ună delegată la Petersburg spre a felicita pe Țară. Scriea despre atentată a mișcată forte pe împăratul Wilhelm. La ambasada rusă s-a celebrată ună servină divină de mulțămire în capela de acolo și musica regimentului Alexandru a făcută uă serenadă ambasadorului rusă. Paris, 15 Aprile. — Le Journal Officiel anuncță : „Președintele Republicei a adresată Țarului un telegramă prin care îi exprimă sincerele sale felicitări. Ministrulă de