Romanulu, iunie 1881 (Anul 25)

1881-06-11

Redacțiunnea și Administrațtu­nea, strada Pu­mnei 14. ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deta , , , pagina III, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la i­dministrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 Place de la Bourse. LA. LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. VValfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMFLARUL JOUI, 11 IUNIU 1881. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: la Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. entru tote țările Europei, trimestru 15 lei ; se adresa iN ROMANIA, la administrațiunea oiarului LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleisch­markti IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile neflancate se refusă. 20 BANI ESEMFLARUL BUCIUMI, II CIREȘIAR 1881 „După suferiri multe, inima se ’mpetresce: „Lanțul ce ’n veci ne-apesa uităm cât e de greu : „Reul se face fire, simțirea amorțeșce. „Și trăiesc în durere ca ’n elementul meu! Aceste versuri ce zugrăvesc situa­­țiunea morală a unui popor fost lung timp în suferință ne veniră ’n minte, prin asociare de idei, când ne gândirăm că mâne este aniver­sara proclamării revoluțiunii de la 1848. Mâne, se ’ndeplinesc 38 ani de când în mijlocul poporului setos de dreptate și de lumină, dar îngenu­­chiat supt jugul greu­ și imoral al apăsării, apăru cuvântul adevărului, al dreptății și luminii. Mâne sunt 33 ani de când glasul învierii c ciema pe Români la vieță­, resunând de la un capăt al țării până la cel-l-alt și redeșteptând în tote inimele aspirațiunile mărețe ce păreau­ adormite supt giulgiul de gh­­eță al nedreptății și apă­sării. Mâne e aniversara ce trebue să ocupe locul de frunte între­­ zilele mari și fericite ale poporului român. In acésta fii véfiu lumina acea ne­­muritóre programă de la 1848, care fu necurmat și tot­d’a­una d’atunci în cace programa națiunii, credul ei, visul ei chiar. Să salutăm dar cu iubire acestă fii, care însemneză începutul unei nouă ere în istoria națională, căci S’o salutăm asemenea cu mândriă, comparând programa de la 1848 cu starea nostra civilă, poli­tică și economică d’asta­ fii vedem nu numai c’am săvârșit tot ce speram, dar c’am trecut chiar peste aștep­tările, peste speranțele d’atunci. Cești 33 ani n’au fost perduți. Din contră, — și trebuie să ne-o spunem pe față pentru ca pe deplin să ne convingem de puterea, de e­­nergia, de virtutea și virtutea na­țiunii din care avem fericirea de a face parte — din contră, acești 33 ani au lungimea mai multor secole decă comparăm lucrarea lor cu a al­tor națiuni. De la domnia arbitrară și ca stă­pân a unui om ajunserăm la regi­mul suveranității naționale . De la privilegie — la egalitate; de la umilita strajă a pământului — la respectata ș’admirata oștire a României. E bine, e folositor chiar să ne-a­­ducem tot­dea­una aminte aceste progrese, pentru ea din lesniciunea cu care le-am putut săvârși să tra­gem încrederea ce ne e trebuitóre, spre a străbate și de aci înainte cu fericire calea ce mai avem spre a ne pune la nivel cu cele­l­alte na­țiuni civilizate, mai bătrâne de­cât noi în muncă liniștită. Un fapt care nu póte fi privit de­cât ca de bun augur pentru viitor să severși ieri. D-nii I. C. Brătianu și C. A. Ro­­setti, aprope singurii ce au mai ră­mas din supt­ scriitorii programei de la 1848, au reluat frânele guver­nului. Vâslași dibaci, neobosiți și fericiți, ei au solut a ține tot­dea­una sus stindardul de la 1848, ș’a-r face să strălucască cu splendarea luminei, a adevărului și a dreptății. Fruntași, ca și atunci, între luptă­torii pentru drepturile națiunii, re­venirea lor la guvern împreună și chiar în ajunul marei di­le ce vom sărbători mâne, dă drept națiunii să spere și mai mult de­cât în tre­cut de la iubiții și fericiții iei con­ducători. Salutăm dar noul guvern nu nu­mai pentru că venirea lui restabi­­lesce echilibrul constituționale un moment întrerupt, ci și pentru că ’n el vedem pe cei doui luptători albiți în luptele naționale, încongiu­­rați de tineri, cari de timpuriu au solut a se face iubiți prin purtarea­­ lor. Soiut este că la apelul revoluțiu­nii de la 1848 mii și mii de săteni alergară, spre a pune în serviciul pro­gramei naționale brațele și ini­ma lor. Când sărbătorim dar fi iua măruță de 11 Iunie 1848, e bine să ne a­­ducem mai cu deosebire aminte d’a­­cea poporațiune rurală tot-d’a-una gata la ori­ce sacrificie pentru țară, dar asemene mai tot-d’a-una uitată în trecut când a fost vorba d’a se face îmbunătățiri în starea iei. De câți­va ani, ce e drept, popo­­rațiunea rurală a avut fericirea d’a vedea că ’mbunătățiri însemnate i s’au făcut. De n’ar fi de­cât împroprietărirea a 40,000 familii de însurăței, acest singur fapt e totuși d’ajuns spre a fi privit ca un pas însemnat în des­­voltarea poporațiunii rurale. Când 40,000 familii sunt scăpate din ghiara esploatării, când li se dă mijlocul d’a munci pentru ele și pentru propășirea și înavuțirea lor, neîndoios­ește că un fapt însemnat e săvârșit și urmările lui nu pot fi de­cât bine-făcătore pentru țară. Mai sunt însă și altele, pe care nu le mai amintim, fiind tuturor cunoscute. Voim înse s’atragem seriosa aten­țiune a Parlamentului asupra unui proiect depus (piese trecute pe biu­­roul Camerii. C. I. Brătianu, într’uă întrunire privată de senatori și deputați schi­țând programa activității viitore a partidei liberale, ceru ca selonul să aibă locul de căpetenie în îngrijirea și în iubirea represintanților na­țiunii. Să-i dăm lumină, să’i dăm sănă­tate, fiicea d. Brătianu. Din acest îndemn lua nastere un proiect de lege care s’a depus­­ piese trecute de mai mulți d-nn deputați și care dispune ca monastirile ce nu sunt sau nu vor fi ocupate de mo­­nahhi san monache să se transforme în spitale pentru poporațiunea ru­rală, ca monahhele și monahhii să fie infirmieri în aceste spitale. Ideia e nu se póte mai fericită și resultatele ce va da aplicarea iei vor fi bune din tote puntele de ve­dere. Rugăm dor cu stăruință pe re­­presintanții națiunii a se ocupa de dânsa cât mai în grabă. Chieltu­ielele ce se vor face cu in­stalarea și funcționarea acestor spi­tale sunt dintre acelea ce se vor re­produce însotit prin scăparea popo­rațiunii muncitore din ghiarele bó­­lelor ce o bântuie și o fieciuesc. SERVICIUL TELEGRAFIC­ ­A.IL AGEIXTIÍGI HAVAS Londra, 21 Iunie. — „Camera lorfii­­lor*. — Lordul Granville spune că agintele engles la Sofia recunosce însu­și necesita­tea unei revizuiri a Constituțiunei­­ bulgare. „Europa, adauge ministrul afacerilor stră­ine, pune temerii pe moderațiunea princi­pelui Alexandru, sperând că acesta mode­­rațiune va aduce un compromis satisfăcă­tor. Principele avea de sigur dreptul d’a face un apel la țară pentru acestă revi­­zuire a Constituțiunei, și poporul bulgar ar lipsi de înțelepciune dacă n’ar arăta un spirit­ conciliator. „Camera Comunelor*. — Sir Ch. Dillie, răspunzând d-lui Churchill, constată că protecțiunea franceză nu va lovi nici de­cum drepturile engleze în Tunis. Marsilia, 21 Iuniü. —­ Liniștea este res­tabilită în oraș. Petersburg, 21 Iuniu. — Principele Milan a plecat. Paris, 21 Iuniu — Mustafa-pașa, capul misiunei tunisiane, a exprimat președintelui Republicei simpatiele lui Mohamed-es-Sa­­dek, stăpânul său, pentru Francia și­otă­­rîrea acestuia de a observa cu realitate cla­­usele tratatului de la 12 Maiü. D. Barthélemy St. Hilaire, ministru al a­­facerilor străine, expune într’uă circulară, cu data de la 20 Iunie, că politica fran­ceză, în cestiunile Muntenegrului, Greciei și Tunisiei a fost necurmat animată de simțiminte pacinice. Berlin, 21 Iunie. — Guvernele german și italian au convenit că tratatul de co­­merciu între Germania și Italia de la 31 Decembre 1865 și convențiunea pentru na­vigare de la 14 Octombre 1867 se remâte în vigore pene la 31 Decembre anul de față. Roma, 21 Iunia. — „Camera deputați­lor”.—D. Mancini, ministrul afacerilor stră­ine, respundând la întrebările făcute de către deputații Billio, Nicotera și Bovio în privința evenimintelor ce s’au întâmplat la Marsilia, a fu­s : „Nu pot comunica Came­rii de­cât scirile oficiale ce ni s’au trans­mis de telegraf și care narază ciocnirile între lucrătorii francesi și italieni. Autoritățile francese, prefectul Marsiliei și consulul Italiei au arătat multă energie și au liniștit tulburarea. Mai multe ares­tări s’au făcut. Afipte din partea muncipa­­lității și din partea consulului nostru in­vită pe Francesc și pe Italieni se respecte ordinea publică. Uă instrucțiune s’a înce­put și se speră că se va descoperi adevă­rul asupra originei tulburărilor ce s’au în­tâmplat.* „Ambasadorele nostru la Paris a avut a­­semenea mai multe intrevederi cu d. Bar­thélemy St. Hilaire pentru a cunosce im­­presiunea produsă de aceste evenimente a­­supra guvernului francez și a primi datele oficiale ce le poseda acesta. D. Barthélemy St. Hilaire a declarat generarelui Cialdini, că Francia este interesată atât cât și Ita­lia a face să ’nceteze aceste tulburări, pentru că la Marsilia sunt mai mult de 50,000 italieni. „Deplâng urmeză de Mancini, aceste eve­nimente nenorocite, dar cred că se va reuși a împăca spiritele, reprimând din ambele părți ori­ce demonstrațiune publică și mai ales împedicând încercările acelora cari sunt dușmanii ambelor națiuni. Sper der că Adunarea va căuta să înlăture ori­ce discusiuni în acestă privință, discusiune care ar putea să pro­voce aprecieri imprudente. Cât despre relațiunile dintre cele două Gu­verne, asigur că sunt din cele mai bine­­voitore și călăuzite de intențiuni concilia­torii și curtene , am dovedi despre acesta, și, de aceea, vom­ arăta în special recenta declarare a ministerului frances care fa­ce că e gata a îngagia îndată negocierî pentru un nou tratat de comerciu. In fine speră într’uă cooperare comună a Franciei și a I­­taliei spre a îndeplini opera sigură a paci­­ficărei spiritelor și a renascereî încredere­ reciproce între ambele națiuni.* D. Billie replică in­cânci că lasă ministe­rului totă responsabilitatea informațiunilor date. D. Nicotera declară că nu e satisfă­cut, ci d. Revio speră în menținerea bu­nelor relațiuni între Francia și Italia. PREȘEDINȚIA CONSILIULUI DE MINIȘTRI CAROL I. Prin grația lui Dumnezicu și voința na­țională, Rege al României, La toți de față și viitori, sănetate.. Nefiind demisiunea ce Ne-a înfățișat mi­nisterul Nostru. Am decretat, și decretăm ce urmezá : Art. I. Demisiunea sus fu­să este primită de Noi. Art. II. D. Ion C. Brătianu este numit ministru al Nostru secretar de Stat preșe­dinte al consiliului miniștrilor. Art. III. Președintele consiliului Nostru de miniștri este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestui decret. Dat în Bucuresci, la 9 Iunie 1881. Președintele consiliului miniștrilor, I­. Brătianu.­­ Președintele consiliului miniștrilor, I. G. Brătianu. CAROL, CAROL I, Prin grația lui Dumnezicu și voința na­țională, Rege al României, La toți de fadă și viitori, sănătate. Având în vedere decretul Nostru de as­­tă­zii, supt No. 1,498, Am decretat și decretăm ce urmeza : Art. I. Sunt numiți miniștri ai Noștri, secretari de Stat. D. Ion C. Brătianu, la departamentul de financie, ad-interim la resbel și președinte. D. C. A. Rosetti, la departamentul de interne. D. Eugenie Stătescu, la departamentul afacerilor străine. D. M. Pherekyde, la departamentul jus­­tiției. D. Colonel N. Dabija, la departamentul lucrărilor publice, D. V. A. Urechiă, la departamentul cul­telor și instrucțiunei publice. Art. II. Președintele consiliului Nostru de miniștri este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestui decret. Dat în Bucuresci, la 9 Iuniu 1881. CAROL. POLITICA ESTERII Austria în Orient Citim în Neue freie Presse de la 20 iunie : „Acțiunea orientală a diplomației austriace este în cea mai mare mișcare, dar totuși nu s’ar putea fa­ce că baronul de Haymerle a fost în acesta tocmai favorizat de noroc. Comisiunea dináre nu se va despărți în cu­rând, fără ca în cestiunea cea mai princi­pală, aceea a votului preponderinte, să se fi putut ajunge la veri un resultat. De altă parte atârnă încă și acum în aer­otărîrea resultată, fără participarea Turciei, din des­­baterile Conferinței de patru, în privința legăturii drumurilor de fer orientale, întru­cât Porta nu va adera la decisiunile adop­tate de Conferința de trei. Este prea ade­vărat ca ambasadorul austriac din Constan­­tinopole, baronul Calice, a adresat încă de la începutul septemânei trecute să notă Porții, prin care se plânge de atitudinea delegatului turc în Conferința de patru și cere să declarațiune din partea Porții, daca are de gând să’șî índeplinesca cu totul în­datoririle în privința drumurilor de fer, dar totuși nu se sole­ancă daca acesta notă a dat vre­un resultat. Zdiarele oficiase se în­cercă a descărca pe baronul de Slaymerle de ori­ce răspundere în acesta privință, a­­tribuind atitudinea îndărătnică a Porții ne­încrederii de care a fost­­ cuprinsă Turcia în urma răspândirii scomptului, că Austria are Mențiunea să ocupe calea ferată Sa­­lonic-Mitrovița. Ca cum lozinca „pene din­colo de Mitrovitza”, n’ar fi eșit din bucă­tăria oficiosă, și ca cum ar putea se i se facă un act de acusațiune Porții că ea, în urma ocupațiunii Bosniei și a Herzegovi­­nei, urmăresce cu uă neîncredere plină de temere ori­ce demers al diplomației austria­ce. La acestea se mai adaugă și necomoda cestiune a regatului Serbiei, care nu mai pate fi tăgăduită acum, și faptul despre can­didatura comitelui Tgnatieff la ministerul a­­facerilor străine ruse ce este susținuta chiar de principele Gorciacoff, care voesce cu ori­ce prețu­s să-șî resbune pentru tratatul de la San Stefano ceea ce ar trebuit pri­vit ca un ce forte serios. Ast­fel fiind îm­prejurările, este lesne de înțeles că se gă­sesc persone autorizate care afirmă că ba­ronul de Haymerle s’a distins mai bine ca ambasador la Roma de­cât ca ministru de externe. * Cornițele Ignatieff ca ministru de externe Se scrie următorele din Petersburg către National Zeitung care apare în Berlin : „Candidatura comitelui Ignatieff ca mi­nistru din afară devine din ce în ce mai seriosă. Mai cu deosebire principele Gor­­ceakoff luptă spre a aplana căile pentru acesta combinațiune de fa­ce că cancela­­riul a venit aici numai și numai în sco­pul spre a-și alege pe urmașul său în ne­gociatorul păcii de la San Stefano. Modi­ficarea tratatului de la San Stefano de că­tre congresul de la Berlin a fost privită în­tot­dea­una de principele Gorceakoff ca uă înfrângere a Rusiei și ca uă înjosire personală a sea. Pare că cornițele Ignatieff îi pare d-sple cel mai nemerit om ca sé ie asupră­ șî moștenirea acestor susceptibi­lități. Prin diplomația europeană nu dom­­nesce uă îngrijire tocmai mică despre pers­pectiva de a vedea pe cornițele Ignatieff, cu cunoscutul său epitet, în capul afacerilor străine. Se fa­ce că guvernul german ob­servă cea mai complectă reservă în acesta afacere, și nu’î a fost nimeriți cu putință a’l scote din ea.* Austria și Germania în cestiunea tunisiană. Corespondința din Viena al fn­arului Stan­dard voesce­n­sei că Austria și Germania au făcut confidențial Franciei comunicarea, că au de gând a pune pur și simplu la dosar ultima Notă turcască în cestiunea tu­nisiană sau a nu ține sema de densa. A­­tât baronul de Calice, ambasadorele aus­triac la Constantinopole, cât și cornițele de Hatzfeld, ambasadorele german de acolo s-au sforțat a convinge pe Portă că trata­tele franco-tunisiane sunt valabile și ne­modificabile, afară numai deca însă­ șî păr­țile contractante nu vor voi să le modifice. Ast­fel fiind, represintanții Germaniei și Au­striei represintară cu stăruință Porții, că ar fi mai nemerit să se mulțămască cu ac­tuala stare a afacerilor tunisiane. El ex­­primară părerea guvernelor lor, că Porta n’ar face alt de­cât ar insulta guvernul francez, și­­ l-ar înstrăina, și în cele din urmă ar pune pe Francia în posițiune se silesca pe Turcia la on sancționare formală a tratatelor franco-tunisiane. Votul Senatului și revizuirea Constituțiunea în Francia . Joseph Reinach publică în la Revue politique et littéraire un articol în care a­­răta cum acțiunea scrutinului pe listă, în­dată ce a venit înaintea Senatului, a înce­tat d’a fi uă desbatere politică spre a de­veni subiectul unui conflict între un om și majoritatea corpului matur. „In amicii noștriî au fost cei d’ánteiü a constata acesta transformare. Citiți tóte fiin­­țele intransignuțî și reacționare de la 10

Next