Romanulu, iunie 1881 (Anul 25)
1881-06-11
Redacțiunnea și Administrațtunea, strada Pumnei 14. ANUL AL DOUĂZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deta , , , pagina III, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la idministrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 Place de la Bourse. LA. LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. VValfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMFLARUL JOUI, 11 IUNIU 1881. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: la Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. entru tote țările Europei, trimestru 15 lei ; se adresa iN ROMANIA, la administrațiunea oiarului LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleischmarkti IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile neflancate se refusă. 20 BANI ESEMFLARUL BUCIUMI, II CIREȘIAR 1881 „După suferiri multe, inima se ’mpetresce: „Lanțul ce ’n veci ne-apesa uităm cât e de greu : „Reul se face fire, simțirea amorțeșce. „Și trăiesc în durere ca ’n elementul meu! Aceste versuri ce zugrăvesc situațiunea morală a unui popor fost lung timp în suferință ne veniră ’n minte, prin asociare de idei, când ne gândirăm că mâne este aniversara proclamării revoluțiunii de la 1848. Mâne, se ’ndeplinesc 38 ani de când în mijlocul poporului setos de dreptate și de lumină, dar îngenuchiat supt jugul greu și imoral al apăsării, apăru cuvântul adevărului, al dreptății și luminii. Mâne sunt 33 ani de când glasul învierii c ciema pe Români la vieță, resunând de la un capăt al țării până la cel-l-alt și redeșteptând în tote inimele aspirațiunile mărețe ce păreau adormite supt giulgiul de gheță al nedreptății și apăsării. Mâne e aniversara ce trebue să ocupe locul de frunte între zilele mari și fericite ale poporului român. In acésta fii véfiu lumina acea nemuritóre programă de la 1848, care fu necurmat și totd’auna d’atunci în cace programa națiunii, credul ei, visul ei chiar. Să salutăm dar cu iubire acestă fii, care însemneză începutul unei nouă ere în istoria națională, căci S’o salutăm asemenea cu mândriă, comparând programa de la 1848 cu starea nostra civilă, politică și economică d’asta fii vedem nu numai c’am săvârșit tot ce speram, dar c’am trecut chiar peste așteptările, peste speranțele d’atunci. Cești 33 ani n’au fost perduți. Din contră, — și trebuie să ne-o spunem pe față pentru ca pe deplin să ne convingem de puterea, de energia, de virtutea și virtutea națiunii din care avem fericirea de a face parte — din contră, acești 33 ani au lungimea mai multor secole decă comparăm lucrarea lor cu a altor națiuni. De la domnia arbitrară și ca stăpân a unui om ajunserăm la regimul suveranității naționale . De la privilegie — la egalitate; de la umilita strajă a pământului — la respectata ș’admirata oștire a României. E bine, e folositor chiar să ne-aducem totdeauna aminte aceste progrese, pentru ea din lesniciunea cu care le-am putut săvârși să tragem încrederea ce ne e trebuitóre, spre a străbate și de aci înainte cu fericire calea ce mai avem spre a ne pune la nivel cu celelalte națiuni civilizate, mai bătrâne decât noi în muncă liniștită. Un fapt care nu póte fi privit decât ca de bun augur pentru viitor să severși ieri. D-nii I. C. Brătianu și C. A. Rosetti, aprope singurii ce au mai rămas din supt scriitorii programei de la 1848, au reluat frânele guvernului. Vâslași dibaci, neobosiți și fericiți, ei au solut a ține totdeauna sus stindardul de la 1848, ș’a-r face să strălucască cu splendarea luminei, a adevărului și a dreptății. Fruntași, ca și atunci, între luptătorii pentru drepturile națiunii, revenirea lor la guvern împreună și chiar în ajunul marei dile ce vom sărbători mâne, dă drept națiunii să spere și mai mult decât în trecut de la iubiții și fericiții iei conducători. Salutăm dar noul guvern nu numai pentru că venirea lui restabilesce echilibrul constituționale un moment întrerupt, ci și pentru că ’n el vedem pe cei doui luptători albiți în luptele naționale, încongiurați de tineri, cari de timpuriu au solut a se face iubiți prin purtarea lor. Soiut este că la apelul revoluțiunii de la 1848 mii și mii de săteni alergară, spre a pune în serviciul programei naționale brațele și inima lor. Când sărbătorim dar fi iua măruță de 11 Iunie 1848, e bine să ne aducem mai cu deosebire aminte d’acea poporațiune rurală tot-d’a-una gata la orice sacrificie pentru țară, dar asemene mai tot-d’a-una uitată în trecut când a fost vorba d’a se face îmbunătățiri în starea iei. De câțiva ani, ce e drept, poporațiunea rurală a avut fericirea d’a vedea că ’mbunătățiri însemnate i s’au făcut. De n’ar fi decât împroprietărirea a 40,000 familii de însurăței, acest singur fapt e totuși d’ajuns spre a fi privit ca un pas însemnat în desvoltarea poporațiunii rurale. Când 40,000 familii sunt scăpate din ghiara esploatării, când li se dă mijlocul d’a munci pentru ele și pentru propășirea și înavuțirea lor, neîndoiosește că un fapt însemnat e săvârșit și urmările lui nu pot fi decât bine-făcătore pentru țară. Mai sunt însă și altele, pe care nu le mai amintim, fiind tuturor cunoscute. Voim înse s’atragem seriosa atențiune a Parlamentului asupra unui proiect depus (piese trecute pe biuroul Camerii. C. I. Brătianu, într’uă întrunire privată de senatori și deputați schițând programa activității viitore a partidei liberale, ceru ca selonul să aibă locul de căpetenie în îngrijirea și în iubirea represintanților națiunii. Să-i dăm lumină, să’i dăm sănătate, fiicea d. Brătianu. Din acest îndemn lua nastere un proiect de lege care s’a depus piese trecute de mai mulți d-nn deputați și care dispune ca monastirile ce nu sunt sau nu vor fi ocupate de monahhi san monache să se transforme în spitale pentru poporațiunea rurală, ca monahhele și monahhii să fie infirmieri în aceste spitale. Ideia e nu se póte mai fericită și resultatele ce va da aplicarea iei vor fi bune din tote puntele de vedere. Rugăm dor cu stăruință pe represintanții națiunii a se ocupa de dânsa cât mai în grabă. Chieltuielele ce se vor face cu instalarea și funcționarea acestor spitale sunt dintre acelea ce se vor reproduce însotit prin scăparea poporațiunii muncitore din ghiarele bólelor ce o bântuie și o fieciuesc. SERVICIUL TELEGRAFIC A.IL AGEIXTIÍGI HAVAS Londra, 21 Iunie. — „Camera lorfiilor*. — Lordul Granville spune că agintele engles la Sofia recunosce însuși necesitatea unei revizuiri a Constituțiunei bulgare. „Europa, adauge ministrul afacerilor străine, pune temerii pe moderațiunea principelui Alexandru, sperând că acesta moderațiune va aduce un compromis satisfăcător. Principele avea de sigur dreptul d’a face un apel la țară pentru acestă revizuire a Constituțiunei, și poporul bulgar ar lipsi de înțelepciune dacă n’ar arăta un spirit conciliator. „Camera Comunelor*. — Sir Ch. Dillie, răspunzând d-lui Churchill, constată că protecțiunea franceză nu va lovi nici decum drepturile engleze în Tunis. Marsilia, 21 Iuniü. — Liniștea este restabilită în oraș. Petersburg, 21 Iuniu. — Principele Milan a plecat. Paris, 21 Iuniu — Mustafa-pașa, capul misiunei tunisiane, a exprimat președintelui Republicei simpatiele lui Mohamed-es-Sadek, stăpânul său, pentru Francia șiotărîrea acestuia de a observa cu realitate clausele tratatului de la 12 Maiü. D. Barthélemy St. Hilaire, ministru al afacerilor străine, expune într’uă circulară, cu data de la 20 Iunie, că politica franceză, în cestiunile Muntenegrului, Greciei și Tunisiei a fost necurmat animată de simțiminte pacinice. Berlin, 21 Iunie. — Guvernele german și italian au convenit că tratatul de comerciu între Germania și Italia de la 31 Decembre 1865 și convențiunea pentru navigare de la 14 Octombre 1867 se remâte în vigore pene la 31 Decembre anul de față. Roma, 21 Iunia. — „Camera deputaților”.—D. Mancini, ministrul afacerilor străine, respundând la întrebările făcute de către deputații Billio, Nicotera și Bovio în privința evenimintelor ce s’au întâmplat la Marsilia, a fus : „Nu pot comunica Camerii decât scirile oficiale ce ni s’au transmis de telegraf și care narază ciocnirile între lucrătorii francesi și italieni. Autoritățile francese, prefectul Marsiliei și consulul Italiei au arătat multă energie și au liniștit tulburarea. Mai multe arestări s’au făcut. Afipte din partea muncipalității și din partea consulului nostru invită pe Francesc și pe Italieni se respecte ordinea publică. Uă instrucțiune s’a început și se speră că se va descoperi adevărul asupra originei tulburărilor ce s’au întâmplat.* „Ambasadorele nostru la Paris a avut asemenea mai multe intrevederi cu d. Barthélemy St. Hilaire pentru a cunosce impresiunea produsă de aceste evenimente asupra guvernului francez și a primi datele oficiale ce le poseda acesta. D. Barthélemy St. Hilaire a declarat generarelui Cialdini, că Francia este interesată atât cât și Italia a face să ’nceteze aceste tulburări, pentru că la Marsilia sunt mai mult de 50,000 italieni. „Deplâng urmeză de Mancini, aceste evenimente nenorocite, dar cred că se va reuși a împăca spiritele, reprimând din ambele părți orice demonstrațiune publică și mai ales împedicând încercările acelora cari sunt dușmanii ambelor națiuni. Sper der că Adunarea va căuta să înlăture orice discusiuni în acestă privință, discusiune care ar putea să provoce aprecieri imprudente. Cât despre relațiunile dintre cele două Guverne, asigur că sunt din cele mai binevoitore și călăuzite de intențiuni conciliatorii și curtene , am dovedi despre acesta, și, de aceea, vom arăta în special recenta declarare a ministerului frances care face că e gata a îngagia îndată negocierî pentru un nou tratat de comerciu. In fine speră într’uă cooperare comună a Franciei și a Italiei spre a îndeplini opera sigură a pacificărei spiritelor și a renascereî încredere reciproce între ambele națiuni.* D. Billie replică incânci că lasă ministerului totă responsabilitatea informațiunilor date. D. Nicotera declară că nu e satisfăcut, ci d. Revio speră în menținerea bunelor relațiuni între Francia și Italia. PREȘEDINȚIA CONSILIULUI DE MINIȘTRI CAROL I. Prin grația lui Dumnezicu și voința națională, Rege al României, La toți de față și viitori, sănetate.. Nefiind demisiunea ce Ne-a înfățișat ministerul Nostru. Am decretat, și decretăm ce urmezá : Art. I. Demisiunea sus fusă este primită de Noi. Art. II. D. Ion C. Brătianu este numit ministru al Nostru secretar de Stat președinte al consiliului miniștrilor. Art. III. Președintele consiliului Nostru de miniștri este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestui decret. Dat în Bucuresci, la 9 Iunie 1881. Președintele consiliului miniștrilor, I. Brătianu. Președintele consiliului miniștrilor, I. G. Brătianu. CAROL, CAROL I, Prin grația lui Dumnezicu și voința națională, Rege al României, La toți de fadă și viitori, sănătate. Având în vedere decretul Nostru de astăzii, supt No. 1,498, Am decretat și decretăm ce urmeza : Art. I. Sunt numiți miniștri ai Noștri, secretari de Stat. D. Ion C. Brătianu, la departamentul de financie, ad-interim la resbel și președinte. D. C. A. Rosetti, la departamentul de interne. D. Eugenie Stătescu, la departamentul afacerilor străine. D. M. Pherekyde, la departamentul justiției. D. Colonel N. Dabija, la departamentul lucrărilor publice, D. V. A. Urechiă, la departamentul cultelor și instrucțiunei publice. Art. II. Președintele consiliului Nostru de miniștri este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestui decret. Dat în Bucuresci, la 9 Iuniu 1881. CAROL. POLITICA ESTERII Austria în Orient Citim în Neue freie Presse de la 20 iunie : „Acțiunea orientală a diplomației austriace este în cea mai mare mișcare, dar totuși nu s’ar putea face că baronul de Haymerle a fost în acesta tocmai favorizat de noroc. Comisiunea dináre nu se va despărți în curând, fără ca în cestiunea cea mai principală, aceea a votului preponderinte, să se fi putut ajunge la veri un resultat. De altă parte atârnă încă și acum în aerotărîrea resultată, fără participarea Turciei, din desbaterile Conferinței de patru, în privința legăturii drumurilor de fer orientale, întrucât Porta nu va adera la decisiunile adoptate de Conferința de trei. Este prea adevărat ca ambasadorul austriac din Constantinopole, baronul Calice, a adresat încă de la începutul septemânei trecute să notă Porții, prin care se plânge de atitudinea delegatului turc în Conferința de patru și cere să declarațiune din partea Porții, daca are de gând să’șî índeplinesca cu totul îndatoririle în privința drumurilor de fer, dar totuși nu se soleancă daca acesta notă a dat vreun resultat. Zdiarele oficiase se încercă a descărca pe baronul de Slaymerle de orice răspundere în acesta privință, atribuind atitudinea îndărătnică a Porții neîncrederii de care a fost cuprinsă Turcia în urma răspândirii scomptului, că Austria are Mențiunea să ocupe calea ferată Salonic-Mitrovița. Ca cum lozinca „pene dincolo de Mitrovitza”, n’ar fi eșit din bucătăria oficiosă, și ca cum ar putea se i se facă un act de acusațiune Porții că ea, în urma ocupațiunii Bosniei și a Herzegovinei, urmăresce cu uă neîncredere plină de temere orice demers al diplomației austriace. La acestea se mai adaugă și necomoda cestiune a regatului Serbiei, care nu mai pate fi tăgăduită acum, și faptul despre candidatura comitelui Tgnatieff la ministerul afacerilor străine ruse ce este susținuta chiar de principele Gorciacoff, care voesce cu orice prețus să-șî resbune pentru tratatul de la San Stefano ceea ce ar trebuit privit ca un ce forte serios. Astfel fiind împrejurările, este lesne de înțeles că se găsesc persone autorizate care afirmă că baronul de Haymerle s’a distins mai bine ca ambasador la Roma decât ca ministru de externe. * Cornițele Ignatieff ca ministru de externe Se scrie următorele din Petersburg către National Zeitung care apare în Berlin : „Candidatura comitelui Ignatieff ca ministru din afară devine din ce în ce mai seriosă. Mai cu deosebire principele Gorceakoff luptă spre a aplana căile pentru acesta combinațiune de face că cancelariul a venit aici numai și numai în scopul spre a-și alege pe urmașul său în negociatorul păcii de la San Stefano. Modificarea tratatului de la San Stefano de către congresul de la Berlin a fost privită întotdeauna de principele Gorceakoff ca uă înfrângere a Rusiei și ca uă înjosire personală a sea. Pare că cornițele Ignatieff îi pare d-sple cel mai nemerit om ca sé ie asupră șî moștenirea acestor susceptibilități. Prin diplomația europeană nu domnesce uă îngrijire tocmai mică despre perspectiva de a vedea pe cornițele Ignatieff, cu cunoscutul său epitet, în capul afacerilor străine. Se face că guvernul german observă cea mai complectă reservă în acesta afacere, și nu’î a fost nimeriți cu putință a’l scote din ea.* Austria și Germania în cestiunea tunisiană. Corespondința din Viena al fnarului Standard voescensei că Austria și Germania au făcut confidențial Franciei comunicarea, că au de gând a pune pur și simplu la dosar ultima Notă turcască în cestiunea tunisiană sau a nu ține sema de densa. Atât baronul de Calice, ambasadorele austriac la Constantinopole, cât și cornițele de Hatzfeld, ambasadorele german de acolo s-au sforțat a convinge pe Portă că tratatele franco-tunisiane sunt valabile și nemodificabile, afară numai deca însă șî părțile contractante nu vor voi să le modifice. Astfel fiind, represintanții Germaniei și Austriei represintară cu stăruință Porții, că ar fi mai nemerit să se mulțămască cu actuala stare a afacerilor tunisiane. El exprimară părerea guvernelor lor, că Porta n’ar face alt decât ar insulta guvernul francez, și l-ar înstrăina, și în cele din urmă ar pune pe Francia în posițiune se silesca pe Turcia la on sancționare formală a tratatelor franco-tunisiane. Votul Senatului și revizuirea Constituțiunea în Francia . Joseph Reinach publică în la Revue politique et littéraire un articol în care arăta cum acțiunea scrutinului pe listă, îndată ce a venit înaintea Senatului, a încetat d’a fi uă desbatere politică spre a deveni subiectul unui conflict între un om și majoritatea corpului matur. „In amicii noștriî au fost cei d’ánteiü a constata acesta transformare. Citiți tóte ființele intransignuțî și reacționare de la 10