Romanulu, octombrie 1881 (Anul 25)

1881-10-14

ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Lima da 30 litere petit, pagina IV, — 40 bant Dato » , , pagina III, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea chiarului. LA PARIS, la Havas, Laffîte et C­ nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardti. 20 BANI ESEMPLARUL -----------*:**$$&** Inaugurarea liniei Mărășescu- Buzeu Serbarea va avea loc mâne. Mer­­curi 14 Octombre. M. M. L. L. Regele și Regina vor pleca de la gara Cotroceni la orele 9 dim. Cu trenul regal vor pleca invi­tații. La orele 12. 34, trenul regal se va opri la Buzeu, unde se va cele­bra, în fața gărei, supt un pavilion special, un serviciu divin și sânțirea Redacțiunea și Ac­m­inistrațiunea strada Domnei 14. MERCURI, 14 OCTOMBRE 1881 Lumineaza-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Laffîte et C­une, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce­ri- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARUL BUCIM. S BRUIAEEL 1881 Mâne se inaugureza deschiderea unei nouă linii ferate. Linia destinată a lega Mărășesciî de Buzău s’a pune ast­fel într’uă comunicare directă partea de sus a țârii cu capitala a fost, și cu drept cuvânt, numită linia Unirii. însemnătatea politică a acestei li­nii e deci netăgăduită. Dar ceea ce-i dă­uă și mai mare ’nsemnătate, mai ales din punt de vedere economic, este c’acésta e cea dantei lucrare mare, cea d’ântei li­niă de drum de fer, construită d’a dreptul de către stat. Concesionarii străini au fost înlă­turați ; ingeniarii străini au­ fost lăsați la uă parte; studiele s’au făcut de junele corp al ingeniarilor români; lucrarea a­­semenea s’a executat tot de el; materialele trebuitore s’au procu­rat direct de la fabricele străine; și ’n aceste condițiuni, drumul de fer Mărășesci-Buzeu este nu numai cel mai ieftin din câte există ’n țeră, ci și — pe cât ni s’afirmă — din cele mai bine construite. Dorim din totă inima să fiă așa. Lucrările publice au fost ocasiu­­nea de căpetenie pentru străini d’a ne esploata. Am plătit adesea forte amar șed­ința lor problematică și de multe ori — deci nu tot­d’a­una — am fost victimă a ’ncrederii ce le-am acordat. Construirea unei linii ferate de 75 kilometri numai de către ingeniari români mai bine și mai ieftin de­cât cele construite de către străini este semnul otărîtor al posibilității e­­mancipării lucrărilor publice. Putem,­­zicem cu o mândriă astă-­ji, putem face și noi lucrări de cele ce făceau străinii în țara nostră și le putem face mai bine chiar și mai ieftin. Pe d’altă parte, construirea liniei Mărășescu-Buzău d’a dreptul de către stat dovedeșce c’am pășit definitiv de pe tărâmul încrederii absolute numai în alții și ne­î ncrederii în noi, pe domeniul fecund al încrederii în noi onși­ne, încredere legitimă și în­temeiată pe studie, pe bună-voință și pe iubirea binelui generale. Salutăm deci cu bucurie inaugu­rarea punerii în circulare a liniei unirii, și felicităm pe ingeniarii ce au lucrat la construirea iei ca nain­­tașii unei ere spornice de progres economic fără jertfele și umilirile din trecut, apelor de către P. S. S. Episcopul din Buzău. După terminarea ceremoniei, se­­ va face presintarea corpului ingenia­­­­rilor și antreprenorilor, autorităților locale și personelor invitate. După aceste presintări, trenul re­gal va pleca la Focșani oprindu-se­­ câte­va minute la fie­care stație. La Râmnicu-Sărat, unde trenul va sosi la orele 2. 16, autoritățile lo­cale vor fi presintate M. M. L. L. Regele și Regina. Trenul regal va sosi în Focșani la orele 3.45 d. am. După coborîrea MM. II. Regele și Regina, P. S. S. Episcopul din Buzău va sânți localul gării. Apoi Regele și Regina vor proceda la cl­­i­mentarea în temeliele stației a do­­­­cumentului comemorativ al construi­­­­rei liniei. Autoritățile locale vor fi presintate MM. LL. Regelui și Reginei. După aceste presintări, va urma banchetul la care vor bine-voi să asiste Maiestățile Lor. Sera, MM. LL. Regele și Regina vor primi la d. Tufei cică societatea aflată în oraș. Personele cari ar voi să asiste la ceremonia inaugurării pot pleca cu­­ trenul de plăcere cu prețul jumătate.­­ Acest tren va porni de la gara Târ­­goviștea la 7 ore dimineța. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Tunis, 24 Octombre. — Cele trei colone francese plecate din Tunis, Susa și Tebesa,­­ comandate, cea d’antoin de generalele E­­tienne și a treia de generarele șef Saus­­sier, a doua de generarele Forgemol, își urmără naintarea lor spre Kaiman. Se crede că ele vor ajunge acolo la 28 Octombre. Insurgenții se pregătesc a apăra trecătorile ce se află dincolo de Fum-el-Kharuba. — —— — t ■im MO Timihiiiiu min­ >.«miBggi Bann­en alchi»ymigi POLITICA ESTEIM. întrevederea împăratului Francisc Iosef cu re­gele Humbert Corespondința din Pesta, vorbind despre visita comitelui Robilant, ambasadorul ita­lian la Budapesta, unde a fost primit în au­­diență de împăratul, dă scirea următore : »Dăm dintr’un izvor diplomatic scirea că cornitele Robilant, va merge din Viena di­rect la Berlin, unde va fi primit în au­­diență de împăratul Wilhelm. Ni se asigură, că regele Humbert, după ce va face visita­tea augustului nostru suveran, își va urma călătoria la Berlin pentru a visita pe îm­păratul Wilhelm. Telegramele ce am pri­mit din Roma, ne fac cunoscut că greută­țile cari s’au ridicat la început în sinul ministerului actual în­potriva călătoriei re­gelui Humbert, au fost înlăturate chiar prin inițiativa energică a regelui. »Caracterul revoluționar al iridentiștilor a contribuit forte mult a mări influența par­titelor, cari au susținut proiectul călătoriei regelui.­ Corespondința din Pesta adaugă în urmă, că regele Humbert va fi primit într’un mod simpatic nu numai la curte, ci și de în­­trega poporațiune a monarh­iei austro un­gare. »In ceea ce privesce semnificarea poli­tică a acestei visite — urmără acestă fere — suntem în posițiune d’a putea constata, că relațiunile escelente dintre guvernul au­­stro-ungar și intimul săfi aliat imperiul ger­man față cu guvernul republicei franceze nu vor suferi cea mai mică schimbare prin vizita regelui Humbert făcută celor două suverani, cari au încheiat u­ alianță intimă austro-ungară-germană pe un basă puter­nică de simpatii mutuale și de interese comune ale poporelor acestor două mo­narh­ii .Nu se va aduce, prin urmare, nici uă schimbare în situați­ile a alianțiî austro-un­­garo-germană față cu Francia. »Noi seim acesta de la personagie politice, cari au, prin înalta lor posițiune, cea mai mare competință d’a judeca în acestă afa­cere Valorea ce se dă, atât de către ca­binetul austro-ungar cât și de cel german, înțelegerii depline cu guvernul francez a de­venit acum forte mare." Terminând, Corespondința din Pesta­dice: »In ceea ce priveșce semnificarea vizi­­tei regelui Humbert la Viena și Berlin, pu­tem se afirmăm după informațiuni auten­tice, că relațiunile Austro-Ungariei și Ger­maniei cu Franța nu sunt de loc influințate și nu sufer cea mai mică schimbare prin visita regelui Humbert." Urmașul baronului de Haymerle Citim următorele în Neue Trete Presse de la 22 Octombre : »Interimul Szlavy-Kállay la ministerul de externe se va termina, după cum ni s’a­­nunță, d’uă dată cu ’nchiderea sesiunea de­­legațiunilor. Imediat după ’nchiderea sesiunii delegațiunilor va avea loc numirea noului ministru de externe. Prin cercurile bine informate s’asigură c’ambasadorele din Pe­tersburg, com­itele Gustav Sigmund Kalnoky, are cei mai mulți sorți d’a fi numit, mai ales că însu­șî corniței­ v.An­drassy, întrebat asupră’i de Coronă, s’ar fi pronunțat cu multă căldură pentru acestă candidatur­ă. Cornițele Kalnoky este considerat ca un per­­sană bine-veijută prin locurile ’nalte și, ca uă probă despre acesta, se povestesc urmă­torele prin cercurile politice : Pe când co­rnițele Kalnoky era încă ambasador în Hanga, fură supuse împăratului raporturile săle asupra stării de lucruri de acolo. M. S. făcu cu propria sea mână următorea ob­­servațiune pe unul din ele : „Autorele ra­portului pare cu deosebire capabile și ar putea să fie întrebuințat eventuale și într-un post mai însemnat­. Nu mult după aceea, baronul Langenau își cere demisiunea și cornițele Andrassy se grăbi a propune pe cornițele Kalnoky pentru postul de ambasa­­dore la Petersburg. Cornițele Kalnoky va fi chemat la Varna pe timpul sesiunii delega­țiunilor și atunci se va lua hă otărire defi­nitivă. Com­itele Kalnoky are acum 49 ani, este cavaler de Malta, neînsurat și era cum­nat cu repausatul comite Johann Waldstein, care făcea parte din aristocrația ungară; el mai este și maior­ generale afară din ser­viciu. In ceea ce priveșce vederile comitelui Kalnoky asupra politicei din întru, atât este sigur că el nu face parte din partita cons­tituțională. Fratele său, com­itele Bela Kal­noky, e dintre proprietarii mari constituțio­nali din Moravia și fu ales de aceștia în Landtag și ’n Reichsrab­. Se crede însă că, cel puțin în primii timpi, va adopta o­ a­­titudine pasivă față cu cessiunile din întrun­­dițiunilor de­ viață, precum ș’a misiunii ță­rilor ce compun Austro-Ungaria, s’au des­fășurat în acesta chiar, cât și ’n Europa, de trei-deci ani încope uă stare de lucruri care, pe d’uă parte a luat în aceste din urmă timpuri caracterul unor simptome se­riose de bale de Stat, și pe d’alta ascund în sine nisce pericole ’nsemnate chiar pen­tru un viitor forte apropiat. Căci de la uă politică internă nesănă­­tosă s’a trecut, de la 1850, la uă politică esterioră greșită, și dăc’acesta din urmă, de la retragerea lui Beust, cum îmi place a crede, a rupt, spre folosul Austriei și Eu­ropei, cu vech­­ele tradițiuni, apoi în schimb politica internă a apucat de la un timp în­coce, atât în Austria cât și ’n Ungaria, pe nișce căi cu atât mai îngrijitore. In veci acestă politică a fost nesigură și șo­­ăitore. Trecerea de la uă influință liberală la una clericală nu face nimic, căci acestă șovăire a cumpenit între­gă partită liberală și alta conservatoire, după modelul luptei dintre Whigiî și Torryî din Englitera, se vede mai mult sau mai puțin în ori­ce țără ci­­vilisată, fie ea guvernată în mod absolut, constituționale sau republican. In Austro-Ungaria ense, cumpăna șovă­­iesce de mulți ani și între diferitele rase mari, între Unguri, Germani și Slavi, și ’mi se pare c’acest fapt ascunde în sine nișce pericole nu tocmai mici. Când Francia, Prusia și Rusia ’șî-au pus ’nainte ținta lămurită și consem­nțiosă, d’a contopi pur și simplu în ele porțile de na­ționalități străine ce ’și încorporaseră, a­­poî acestă țintă era tot atât de matur cu­getată cât și de esecutabilă cu mijiloce mai mici (în Francia și Prusia) sau mai mari (în Rusia). In Austro-Ungaria, din contra, este cu totul peste putință ca una din acele trei rase mari se pote supune sau măcar să-și asimileze pe cele­l­alte două, tot atât de peste putință ca ’n Elveția, și de aceea po­litica internă a monarh­iei ar fi trebuit chiar de la început să nu aibă altă direc­țiune de­cât acea a confederațiunii, adică dreptate față cu toți în aceea­și măsură și unirea tutor celor despărțiți prin limbă și moravuri pe tărâmul unor sforțări cultu­rale și al unei prosperități comune. Nu putem tăgădui că politica austro-un­­gară, de la mortea lui Iosef II, mai mult a împedicat de­cât a ajutat progresele e­­ducațiunii ș’ale prosperității și de aceea, spre a mai putea ține în piciore clădirea Sta­tului din ce ’n ce mai sdruncinată, a prac­ticat mașima 1 wide et impera față cu po­­porele din Austro-Ungaria. Asta­ da­­ărăși, acestă procedere vătămă­­tare este gustată și aplicată ca uă desco­perire cu totul nouă a înțelepciunii de Stat, dar tocmai în aceste dile nu-mi pot stă­pâni uă ore­care îngrijire, că, dăca se va merge nainte cu acestă desbinare, se pote întâmpla ca într’uă bună dimineață Aus­tria să piară din Europa fără a mai lăsa nici urme. Nu numai diferitele guverne ale Austro- Ungariei, ci și poporele din ea au comis multe greșeli și nedreptăți. Mai întâiü Germanii. Aceștia s’au forțat cu totă seriositatea, aprope de la mortea Măriei Teresa, să germanisese pe Slavi. Spre a ajunge la acestă țintă, ei au între­buințat micifiece aprope de necredut. Cehi­lor nu le era permis până la 1848 măcar carte de invitațiune să tipărăscă în limba cehă, or Polonilor li se tăia cu farfecele un colț din căciulă în patru colțuri. După revoluțiunea de la 1848 și 1849 germanismul își întinse sfera sea de putere și asupra Ungariei și exercită aci acelea­și șicane înjositore. De la cine­va, bend un pahar de vin, ar fi strigat: „Trăiscă Maghiarul!­ era pe­depsit cu ’nchisorea. Dar când, în urma pacinicelor schimbări de la 1859-1861, se dovedi că n’aveau cea mai mică perspectivă și reușită, atât în Au­stria cât și in Ungaria, tóte aceste sforțări de germanizare, atunci presa vienesă, de la c >l d’anteia diar politic până la cea din urmă față umoristică, își impuse sar­cina d’a hărțui, d’a caricatura, d’a batjo­cori necontenit pe Unguri și mai cu deo­sebire pe Slavi și a’î trata, de pe piedes­talul culturei europene, ca pe nișce bar­bari asiatici. Maghiarii, trebuie s’o mărtusim­ărăși, au comis și ei greșeli mari. In loc ca, prin toleranță, să caute a face din Slavi și Ro­mâni nisce buni Unguri, îi aruncară, da 1848, prin încercarea d’a le răpi naționa­litatea, în lagărul inimic, ș’astă di se face din nou încercare d’aî maghiarisa, c’uă mare îngrijire în adevăr, dar tot fără nici uă speranță de reușită. D’asemenea Polo­nii apăsară vecinie pe Rușii din Galiția, al căror nume este chiar pocit, și cari trebuie să se număscă oficial ruteni. Consecințele acestor lovituri să văd pre­tutindeni. Germanii culeseră în țările slave din Austria, și mai ales în Boemia, a ceea ce sămănaseră de sute de ani; în Unga­ria, ei sunt plătiți acum de maghiari cu a­­ceea­și monedă pentru actele violenți de ger­manizare din perioda reacționară. Dér­ensu­șî maghiarii se văd din ce în ce mai m­ult în fața unei conspirațiuni for­male a Slavilor și Românilor apăsați de ei, pe când Rutenii din Galiția încurcă și rup firele țesăturei polonese. Se pare că bărbații de Stat austro-un­­gari, cu puține escepțiuni, au talentul d’a nemulțămi și a împinge în lagărul inimic tocmai pe acele națiuni din monarh­ie care vor veni cu timpul în cestiune și care sunt prin urmare cele mai periculose. Ast­fel î­nainte de resbelul din 1859, Ita­­lianii și Maghiarii fură ațâțați la ură contra monarh­iei, când principele de Bismarck, la 1866, deslănțui cestiunea germană, găsi pe Maghiari cu Germanii în prima liniă a nemulțumiților. Klapka putu forte lesne a­­tunci si organisese­ră legiune ungară și să găsiră Germani din Austria cari, la primi­rea scrrii de la Königgrätz, o serbară și sa­lutară cu șampanie. Politica internă de astă­di a Austriei și Ungariei, care este in contrazicere cu po­litica din afară a monarh­iei, a făcut ca, în Austria, Germanii și Rutenii, în Ungaria Germanii, Slovacii, Serbii și Românii să fie înăspriți și nemulțămiți și să-i silăscă a a­­junge la uă agitațiune tocmai într’uă vreme când Austro-Ungaria va fi amenințată d’uă parte de aspirațiunile micelor State din pe­ninsula balcanică, d’altă parte de Rusia și când nu va putea căuta și găsi un sprijin sigur de­cât în imperiul și poporul german. Întinderea agitațiunilor panslaviste în Un­garia și Galiția, a celor române în Ungaria și Bucovina, dovedește că partea orientală a monarh­iei este amenințată cu tată se­­riositatea. Ciudat este numai, observăm acesta în trăcăt, că tocmai cele două națiuni, a că­ror existență nu pare câtu­și de puțin ame­nințată prin nimicirea Austriei. Germanii și Rutenii din Galiția , sunt cele mai credin­­ciose imperiului, pe când alte națiuni, pre­cum Maghiarii, Polonii și Cehii, care în­­tr’un asemene caz au totul de perdut, par a lucra în mod formale la peirea Austriei. Tot ast­fel s’au arătat și se arătă încă cât se pote de nesimțitore față cu intere­sele imperiului de la Dunăre acele puteri europeane care au avut și au mai mult de perdut prin degradarea Austro-Ungariei. Voiesc a vorbi de Francia și Engliteza. Am audit adese­ori afirmându-se, că ideia fundamentală a politicei lui Napoleon III era de a-și răsbuna pe aliații de la 1813 și 1815. Cred a fi mai bine informat.. Napoleon III avea în adevăr intențiuni ostile numai față cu Austria, și planul său nu era nici mai mult nici mai puțin decât împărțirea Austriei între Piemonte, Prusia, Polonia și Ungaria. Pentru că a necunoscut atât de mult trebuința Austriei pentru Europa, el a fost pedepsit într-un chip aspru și amarnic, ca și toți aceia cari au comis aceea­și greșală. Napoleon începu resbelul Crimeii spre a sili pe Rusia să dea Polonia ; el fu mai norocit în Italia, unde Piemontele și Fran­cia eșiră din luptă amândouă mărite­­le --------------------«äjg»-----------------­ Starea lucrurilor și pericolele din Austro-Ungaria Altföld, țăra ungară de la Tisa, își are zîna iei, pe Delibab, în­tocmai precum pus­tietățile africane își au fata morgana lor. Acestă zînă este capriciosă ca și tóte domnele mari și, de ea prin farmicele săle, arătă privirilor aceluia care călătoresce prin pustii, sătulețe, cătune sau orașe așezate de­parte în nouri, apoi ele apar necontenit, răs­turnate, adică cu capul în jos. Totuă asemene aparițiuni a Célibábei la o­­rizonte îmi pare a fi și Austro-Ungaria, căci ea este vecruta, din nenorocire, tot­­dea­una răsturnată, și acesta nici spre fo­losul iei nici spre acela al proprietor săle naționalități. Prin vederea pe dos a naturei și a con-După revista lunară germană: »Auf der Höhe (Pe Pise),* care apare în Berlin.

Next