Romanulu, octombrie 1881 (Anul 25)
1881-10-14
ANUL AL DOUĂZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Lima da 30 litere petit, pagina IV, — 40 bant Dato » , , pagina III, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea chiarului. LA PARIS, la Havas, Laffîte et C nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardti. 20 BANI ESEMPLARUL -----------*:**$$&** Inaugurarea liniei Mărășescu- Buzeu Serbarea va avea loc mâne. Mercuri 14 Octombre. M. M. L. L. Regele și Regina vor pleca de la gara Cotroceni la orele 9 dim. Cu trenul regal vor pleca invitații. La orele 12. 34, trenul regal se va opri la Buzeu, unde se va celebra, în fața gărei, supt un pavilion special, un serviciu divin și sânțirea Redacțiunea și Acministrațiunea strada Domnei 14. MERCURI, 14 OCTOMBRE 1881 Lumineaza-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Laffîte et Cune, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croceri- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARUL BUCIM. S BRUIAEEL 1881 Mâne se inaugureza deschiderea unei nouă linii ferate. Linia destinată a lega Mărășesciî de Buzău s’a pune astfel într’uă comunicare directă partea de sus a țârii cu capitala a fost, și cu drept cuvânt, numită linia Unirii. însemnătatea politică a acestei linii e deci netăgăduită. Dar ceea ce-i dăuă și mai mare ’nsemnătate, mai ales din punt de vedere economic, este c’acésta e cea dantei lucrare mare, cea d’ântei liniă de drum de fer, construită d’a dreptul de către stat. Concesionarii străini au fost înlăturați ; ingeniarii străini au fost lăsați la uă parte; studiele s’au făcut de junele corp al ingeniarilor români; lucrarea asemenea s’a executat tot de el; materialele trebuitore s’au procurat direct de la fabricele străine; și ’n aceste condițiuni, drumul de fer Mărășesci-Buzeu este nu numai cel mai ieftin din câte există ’n țeră, ci și — pe cât ni s’afirmă — din cele mai bine construite. Dorim din totă inima să fiă așa. Lucrările publice au fost ocasiunea de căpetenie pentru străini d’a ne esploata. Am plătit adesea forte amar ședința lor problematică și de multe ori — deci nu totd’auna — am fost victimă a ’ncrederii ce le-am acordat. Construirea unei linii ferate de 75 kilometri numai de către ingeniari români mai bine și mai ieftin decât cele construite de către străini este semnul otărîtor al posibilității emancipării lucrărilor publice. Putem,zicem cu o mândriă astă-ji, putem face și noi lucrări de cele ce făceau străinii în țara nostră și le putem face mai bine chiar și mai ieftin. Pe d’altă parte, construirea liniei Mărășescu-Buzău d’a dreptul de către stat dovedeșce c’am pășit definitiv de pe tărâmul încrederii absolute numai în alții și neî ncrederii în noi, pe domeniul fecund al încrederii în noi onșine, încredere legitimă și întemeiată pe studie, pe bună-voință și pe iubirea binelui generale. Salutăm deci cu bucurie inaugurarea punerii în circulare a liniei unirii, și felicităm pe ingeniarii ce au lucrat la construirea iei ca naintașii unei ere spornice de progres economic fără jertfele și umilirile din trecut, apelor de către P. S. S. Episcopul din Buzău. După terminarea ceremoniei, se va face presintarea corpului ingeniarilor și antreprenorilor, autorităților locale și personelor invitate. După aceste presintări, trenul regal va pleca la Focșani oprindu-se câteva minute la fiecare stație. La Râmnicu-Sărat, unde trenul va sosi la orele 2. 16, autoritățile locale vor fi presintate M. M. L. L. Regele și Regina. Trenul regal va sosi în Focșani la orele 3.45 d. am. După coborîrea MM. II. Regele și Regina, P. S. S. Episcopul din Buzău va sânți localul gării. Apoi Regele și Regina vor proceda la climentarea în temeliele stației a documentului comemorativ al construirei liniei. Autoritățile locale vor fi presintate MM. LL. Regelui și Reginei. După aceste presintări, va urma banchetul la care vor bine-voi să asiste Maiestățile Lor. Sera, MM. LL. Regele și Regina vor primi la d. Tufei cică societatea aflată în oraș. Personele cari ar voi să asiste la ceremonia inaugurării pot pleca cu trenul de plăcere cu prețul jumătate. Acest tren va porni de la gara Târgoviștea la 7 ore dimineța. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Tunis, 24 Octombre. — Cele trei colone francese plecate din Tunis, Susa și Tebesa, comandate, cea d’antoin de generalele Etienne și a treia de generarele șef Saussier, a doua de generarele Forgemol, își urmără naintarea lor spre Kaiman. Se crede că ele vor ajunge acolo la 28 Octombre. Insurgenții se pregătesc a apăra trecătorile ce se află dincolo de Fum-el-Kharuba. — —— — t ■im MO Timihiiiiu min >.«miBggi Bannen alchi»ymigi POLITICA ESTEIM. întrevederea împăratului Francisc Iosef cu regele Humbert Corespondința din Pesta, vorbind despre visita comitelui Robilant, ambasadorul italian la Budapesta, unde a fost primit în audiență de împăratul, dă scirea următore : »Dăm dintr’un izvor diplomatic scirea că cornitele Robilant, va merge din Viena direct la Berlin, unde va fi primit în audiență de împăratul Wilhelm. Ni se asigură, că regele Humbert, după ce va face visitatea augustului nostru suveran, își va urma călătoria la Berlin pentru a visita pe împăratul Wilhelm. Telegramele ce am primit din Roma, ne fac cunoscut că greutățile cari s’au ridicat la început în sinul ministerului actual înpotriva călătoriei regelui Humbert, au fost înlăturate chiar prin inițiativa energică a regelui. »Caracterul revoluționar al iridentiștilor a contribuit forte mult a mări influența partitelor, cari au susținut proiectul călătoriei regelui. Corespondința din Pesta adaugă în urmă, că regele Humbert va fi primit într’un mod simpatic nu numai la curte, ci și de întrega poporațiune a monarhiei austro ungare. »In ceea ce privesce semnificarea politică a acestei visite — urmără acestă fere — suntem în posițiune d’a putea constata, că relațiunile escelente dintre guvernul austro-ungar și intimul săfi aliat imperiul german față cu guvernul republicei franceze nu vor suferi cea mai mică schimbare prin vizita regelui Humbert făcută celor două suverani, cari au încheiat u alianță intimă austro-ungară-germană pe un basă puternică de simpatii mutuale și de interese comune ale poporelor acestor două monarhii .Nu se va aduce, prin urmare, nici uă schimbare în situațiile a alianțiî austro-ungaro-germană față cu Francia. »Noi seim acesta de la personagie politice, cari au, prin înalta lor posițiune, cea mai mare competință d’a judeca în acestă afacere Valorea ce se dă, atât de către cabinetul austro-ungar cât și de cel german, înțelegerii depline cu guvernul francez a devenit acum forte mare." Terminând, Corespondința din Pestadice: »In ceea ce priveșce semnificarea vizitei regelui Humbert la Viena și Berlin, putem se afirmăm după informațiuni autentice, că relațiunile Austro-Ungariei și Germaniei cu Franța nu sunt de loc influințate și nu sufer cea mai mică schimbare prin visita regelui Humbert." Urmașul baronului de Haymerle Citim următorele în Neue Trete Presse de la 22 Octombre : »Interimul Szlavy-Kállay la ministerul de externe se va termina, după cum ni s’anunță, d’uă dată cu ’nchiderea sesiunea delegațiunilor. Imediat după ’nchiderea sesiunii delegațiunilor va avea loc numirea noului ministru de externe. Prin cercurile bine informate s’asigură c’ambasadorele din Petersburg, comitele Gustav Sigmund Kalnoky, are cei mai mulți sorți d’a fi numit, mai ales că însușî corniței v.Andrassy, întrebat asupră’i de Coronă, s’ar fi pronunțat cu multă căldură pentru acestă candidatură. Cornițele Kalnoky este considerat ca un persană bine-veijută prin locurile ’nalte și, ca uă probă despre acesta, se povestesc următorele prin cercurile politice : Pe când cornițele Kalnoky era încă ambasador în Hanga, fură supuse împăratului raporturile săle asupra stării de lucruri de acolo. M. S. făcu cu propria sea mână următorea observațiune pe unul din ele : „Autorele raportului pare cu deosebire capabile și ar putea să fie întrebuințat eventuale și într-un post mai însemnat. Nu mult după aceea, baronul Langenau își cere demisiunea și cornițele Andrassy se grăbi a propune pe cornițele Kalnoky pentru postul de ambasadore la Petersburg. Cornițele Kalnoky va fi chemat la Varna pe timpul sesiunii delegațiunilor și atunci se va lua hă otărire definitivă. Comitele Kalnoky are acum 49 ani, este cavaler de Malta, neînsurat și era cumnat cu repausatul comite Johann Waldstein, care făcea parte din aristocrația ungară; el mai este și maior generale afară din serviciu. In ceea ce priveșce vederile comitelui Kalnoky asupra politicei din întru, atât este sigur că el nu face parte din partita constituțională. Fratele său, comitele Bela Kalnoky, e dintre proprietarii mari constituționali din Moravia și fu ales de aceștia în Landtag și ’n Reichsrab. Se crede însă că, cel puțin în primii timpi, va adopta o atitudine pasivă față cu cessiunile din întrundițiunilor de viață, precum ș’a misiunii țărilor ce compun Austro-Ungaria, s’au desfășurat în acesta chiar, cât și ’n Europa, de trei-deci ani încope uă stare de lucruri care, pe d’uă parte a luat în aceste din urmă timpuri caracterul unor simptome seriose de bale de Stat, și pe d’alta ascund în sine nisce pericole ’nsemnate chiar pentru un viitor forte apropiat. Căci de la uă politică internă nesănătosă s’a trecut, de la 1850, la uă politică esterioră greșită, și dăc’acesta din urmă, de la retragerea lui Beust, cum îmi place a crede, a rupt, spre folosul Austriei și Europei, cu vechele tradițiuni, apoi în schimb politica internă a apucat de la un timp încoce, atât în Austria cât și ’n Ungaria, pe nișce căi cu atât mai îngrijitore. In veci acestă politică a fost nesigură și șoăitore. Trecerea de la uă influință liberală la una clericală nu face nimic, căci acestă șovăire a cumpenit întregă partită liberală și alta conservatoire, după modelul luptei dintre Whigiî și Torryî din Englitera, se vede mai mult sau mai puțin în orice țără civilisată, fie ea guvernată în mod absolut, constituționale sau republican. In Austro-Ungaria ense, cumpăna șovăiesce de mulți ani și între diferitele rase mari, între Unguri, Germani și Slavi, și ’mi se pare c’acest fapt ascunde în sine nișce pericole nu tocmai mici. Când Francia, Prusia și Rusia ’șî-au pus ’nainte ținta lămurită și consemnțiosă, d’a contopi pur și simplu în ele porțile de naționalități străine ce ’și încorporaseră, apoî acestă țintă era tot atât de matur cugetată cât și de esecutabilă cu mijiloce mai mici (în Francia și Prusia) sau mai mari (în Rusia). In Austro-Ungaria, din contra, este cu totul peste putință ca una din acele trei rase mari se pote supune sau măcar să-și asimileze pe celelalte două, tot atât de peste putință ca ’n Elveția, și de aceea politica internă a monarhiei ar fi trebuit chiar de la început să nu aibă altă direcțiune decât acea a confederațiunii, adică dreptate față cu toți în aceeași măsură și unirea tutor celor despărțiți prin limbă și moravuri pe tărâmul unor sforțări culturale și al unei prosperități comune. Nu putem tăgădui că politica austro-ungară, de la mortea lui Iosef II, mai mult a împedicat decât a ajutat progresele educațiunii ș’ale prosperității și de aceea, spre a mai putea ține în piciore clădirea Statului din ce ’n ce mai sdruncinată, a practicat mașima 1 wide et impera față cu poporele din Austro-Ungaria. Asta daărăși, acestă procedere vătămătare este gustată și aplicată ca uă descoperire cu totul nouă a înțelepciunii de Stat, dar tocmai în aceste dile nu-mi pot stăpâni uă orecare îngrijire, că, dăca se va merge nainte cu acestă desbinare, se pote întâmpla ca într’uă bună dimineață Austria să piară din Europa fără a mai lăsa nici urme. Nu numai diferitele guverne ale Austro- Ungariei, ci și poporele din ea au comis multe greșeli și nedreptăți. Mai întâiü Germanii. Aceștia s’au forțat cu totă seriositatea, aprope de la mortea Măriei Teresa, să germanisese pe Slavi. Spre a ajunge la acestă țintă, ei au întrebuințat micifiece aprope de necredut. Cehilor nu le era permis până la 1848 măcar carte de invitațiune să tipărăscă în limba cehă, or Polonilor li se tăia cu farfecele un colț din căciulă în patru colțuri. După revoluțiunea de la 1848 și 1849 germanismul își întinse sfera sea de putere și asupra Ungariei și exercită aci aceleași șicane înjositore. De la cineva, bend un pahar de vin, ar fi strigat: „Trăiscă Maghiarul! era pedepsit cu ’nchisorea. Dar când, în urma pacinicelor schimbări de la 1859-1861, se dovedi că n’aveau cea mai mică perspectivă și reușită, atât în Austria cât și in Ungaria, tóte aceste sforțări de germanizare, atunci presa vienesă, de la c >l d’anteia diar politic până la cea din urmă față umoristică, își impuse sarcina d’a hărțui, d’a caricatura, d’a batjocori necontenit pe Unguri și mai cu deosebire pe Slavi și a’î trata, de pe piedestalul culturei europene, ca pe nișce barbari asiatici. Maghiarii, trebuie s’o mărtusimărăși, au comis și ei greșeli mari. In loc ca, prin toleranță, să caute a face din Slavi și Români nisce buni Unguri, îi aruncară, da 1848, prin încercarea d’a le răpi naționalitatea, în lagărul inimic, ș’astă di se face din nou încercare d’aî maghiarisa, c’uă mare îngrijire în adevăr, dar tot fără nici uă speranță de reușită. D’asemenea Polonii apăsară vecinie pe Rușii din Galiția, al căror nume este chiar pocit, și cari trebuie să se număscă oficial ruteni. Consecințele acestor lovituri să văd pretutindeni. Germanii culeseră în țările slave din Austria, și mai ales în Boemia, a ceea ce sămănaseră de sute de ani; în Ungaria, ei sunt plătiți acum de maghiari cu aceeași monedă pentru actele violenți de germanizare din perioda reacționară. Dérensușî maghiarii se văd din ce în ce mai mult în fața unei conspirațiuni formale a Slavilor și Românilor apăsați de ei, pe când Rutenii din Galiția încurcă și rup firele țesăturei polonese. Se pare că bărbații de Stat austro-ungari, cu puține escepțiuni, au talentul d’a nemulțămi și a împinge în lagărul inimic tocmai pe acele națiuni din monarhie care vor veni cu timpul în cestiune și care sunt prin urmare cele mai periculose. Astfel înainte de resbelul din 1859, Italianii și Maghiarii fură ațâțați la ură contra monarhiei, când principele de Bismarck, la 1866, deslănțui cestiunea germană, găsi pe Maghiari cu Germanii în prima liniă a nemulțumiților. Klapka putu forte lesne atunci si organiseseră legiune ungară și să găsiră Germani din Austria cari, la primirea scrrii de la Königgrätz, o serbară și salutară cu șampanie. Politica internă de astădi a Austriei și Ungariei, care este in contrazicere cu politica din afară a monarhiei, a făcut ca, în Austria, Germanii și Rutenii, în Ungaria Germanii, Slovacii, Serbii și Românii să fie înăspriți și nemulțămiți și să-i silăscă a ajunge la uă agitațiune tocmai într’uă vreme când Austro-Ungaria va fi amenințată d’uă parte de aspirațiunile micelor State din peninsula balcanică, d’altă parte de Rusia și când nu va putea căuta și găsi un sprijin sigur decât în imperiul și poporul german. Întinderea agitațiunilor panslaviste în Ungaria și Galiția, a celor române în Ungaria și Bucovina, dovedește că partea orientală a monarhiei este amenințată cu tată seriositatea. Ciudat este numai, observăm acesta în trăcăt, că tocmai cele două națiuni, a căror existență nu pare câtuși de puțin amenințată prin nimicirea Austriei. Germanii și Rutenii din Galiția , sunt cele mai credinciose imperiului, pe când alte națiuni, precum Maghiarii, Polonii și Cehii, care într’un asemene caz au totul de perdut, par a lucra în mod formale la peirea Austriei. Tot astfel s’au arătat și se arătă încă cât se pote de nesimțitore față cu interesele imperiului de la Dunăre acele puteri europeane care au avut și au mai mult de perdut prin degradarea Austro-Ungariei. Voiesc a vorbi de Francia și Engliteza. Am audit adeseori afirmându-se, că ideia fundamentală a politicei lui Napoleon III era de a-și răsbuna pe aliații de la 1813 și 1815. Cred a fi mai bine informat.. Napoleon III avea în adevăr intențiuni ostile numai față cu Austria, și planul său nu era nici mai mult nici mai puțin decât împărțirea Austriei între Piemonte, Prusia, Polonia și Ungaria. Pentru că a necunoscut atât de mult trebuința Austriei pentru Europa, el a fost pedepsit într-un chip aspru și amarnic, ca și toți aceia cari au comis aceeași greșală. Napoleon începu resbelul Crimeii spre a sili pe Rusia să dea Polonia ; el fu mai norocit în Italia, unde Piemontele și Francia eșiră din luptă amândouă măritele --------------------«äjg»----------------- Starea lucrurilor și pericolele din Austro-Ungaria Altföld, țăra ungară de la Tisa, își are zîna iei, pe Delibab, întocmai precum pustietățile africane își au fata morgana lor. Acestă zînă este capriciosă ca și tóte domnele mari și, de ea prin farmicele săle, arătă privirilor aceluia care călătoresce prin pustii, sătulețe, cătune sau orașe așezate departe în nouri, apoi ele apar necontenit, răsturnate, adică cu capul în jos. Totuă asemene aparițiuni a Célibábei la orizonte îmi pare a fi și Austro-Ungaria, căci ea este vecruta, din nenorocire, totdeauna răsturnată, și acesta nici spre folosul iei nici spre acela al proprietor săle naționalități. Prin vederea pe dos a naturei și a con-După revista lunară germană: »Auf der Höhe (Pe Pise),* care apare în Berlin.