Romanulu, noiembrie 1881 (Anul 25)
1881-11-26
f t ANUL AL DOUE SfECI ȘI CINCILE Redacțiunnea și Administrațiunea strada Donmei 14. Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto , , , pagina III, — 2 lei — A se adresa: IM ROMANIA, la administrațiunea ziarului. LA PARIS, la Havas. Laffite et Cune. 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA , la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. A.,' -> LA FRANCFORT, S.-M. G. L. Daube et C- nie, ' '*/ pentru Germania, Belgia, 0* landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL i rana KW BDCDRESGI, 1Ä? 1881 Comercianții din Capitală au supus, anul trecut, Camerelor dă petițiune, ’n care arătau unele din neajunsurile de care sufere comercial și indicau orecare ’ndreptări. Din nefericire, cestiunea nu era de ajuns studiată. Nici relele arătate nu erau cele mai mari, nici îndreptările propuse cele mai nemerite. Apariția predomina prea mult fondul reale al lucrurilor în numita petițiune și deci era firesc ca ea să nu găsescă ’n Adunarea deputaților resunetul și sprijinul la care s’asteptau petiționarii. Petițiunea a fost dar înlăturată. Cestiunea merită totuși uă deosebită atențiune. Comerciantele fiind într’adevăr un mijlocitor între producător și consumator, el îndeplinesce un rol însemnat în societate. Prin intermediul lui, producătoarele pământean duce departe peste țări și mări, oriunde să simte trebuință produsele muncii sale și tot prin el producătorul din afară ofere consumațiunii interne produse pe care nu le are țara. Intr’un cuvânt, rolul comerciului este d’a alesni schimbul între națiuni. Cu cât națiunile au propășit, cu cât mijlocele de comunicare au sporit și s’au înlesnit, cu atât comerciul a câștigat în desvoltare și ’n însemnătate. Așa a fost pretutindeni, așa și la noi. Comerciul are trebuință de capitale și de credit. Capitalul îi lipsia aprope cu desăvârșire la noi până anii trecuți, fiindcă nu se putea dobândi decât în condițiuni forte grele, cu dobânzi atât de urcate, încât treceau peste câștigurile ce ofere în genere acest mod de muncă, mai cu osebire când e esercitată onest. Crearea Băncii naționale a Alăturat și va alătura din ce A ce mai mult acest neajuns. Ea ține la disposițiunea comercianților serioși, capitalele trebuitore, în condițiuni atât de ușore, încât să pere fice că comercial să găsesce acum într-o posițiune de cel puțin de trei ori mai favorabile decât mai nainte. Dockurile, care vor începe a funcționa cheiurile ce s’a decis a se face mai multe porturi, îi vor ușura și mai mult acestă posițiune. Aceste lucrări însă făcute, sau aprópe d’a se face, nu vor pute da resultatele mulțămitore ce cu drept cuvânt s’așteptă de la ele, dacă comerciul român nu se va pune c’un minut mai nainte A stare d’a inspirată desăvârșită Acredere, adică d’a atrage creditul. Creditul, este soiut, nu se impune, nici să legifereză. El să dobândesce. Spre a-l dobândi casă trebuiesc frecare condițiuni, dintre care unele la noi lipsesc cu totul, or altele o mare parte. Intre aceste condițiuni, semnalăm dă cam dată, reservându-ne a reveni cu mai multe amănunte, următorele două: 1) Intabularea firmelor comerciale; 2) Registre ținute conform prescrierilor codicelui de comercia. La noi, spre a se face cineva comerciant, n’are decât să achirieze un prăvălia, să cumpere câtă-va marfă, să puie afară uă tablă, ș’atâta tot. Va fi dat mai nainte faliment, acesta pare a nu preocupa pe nimeni; îndată ce acel om își va fi schimbat numele sau va pune pe tablă numai numele vrenui tovarăș, de multe ori un om de paie, întreprinde nesupărat comercial. Deprins cu falimentele, când a isbutit a mai înșela pe cineva ca să ’i dea marfă pe credit, dă un nou faliment când marfa s’a vândut și creditorii nu mai au din ce să se despăgubască; căci banii n’au cum să-i urmărăscă, or altă avere ce a mai putut posede, a fost trecută din vreme pe numele socieî, sau al unui amic comple sinte. In astfel de condițiuni, și mai cu osebire când asemene fapte se produc despruă piață, e firesc ca ea să nu inspire Acredere și comercial iei să nu potă dobândi credit. Comercianții cu adevărat onești și muncitori sunt singurii care sufer consecințele acestor fapte imorale. Adevărații fraudatori, când sunt condamnați, stau câtva timp în pușcăria, dar când ei, după ce și-au făcut termenul, rîd ei înșii de creditorii naivi, cari le-au încredințat avutul lor. Ar trebui dor, în interesul adevăratului comercia onest și folositor țărei, să se puie capăt acestor îndrăsnețe jafuri, care să comit jiua caméra mare c’un curagiu demn numai de căușele bune și oneste. Acesta s’ar pute face obligându-se toți comercianții a-și înscrie firmele la tribunalul său la camera de comerciu, declarând felul comerciului ce fac, capitalele de care dispun, etc., și ’ndatorându-se toți, fără osebire, a ține registrele prevăzute de codicele comerciale. Astfel, controlul autorităților ar fi mai mare, mersul întreprinderii s’ar constata și cu și, și fraudatorele— când va ’nceta plățile — va fi recunoscut și dovedit prin chiar registrele ca falit fraudulos și deci mai aspru pedepsit. Temerea de pedepsa criminală, care A organisarea ce propunem va fi totdeauna urmarea gestiunii neoneste — va Afrena curagiul înșelătorilor. • ’ .J . I f;î;; ;.j I ; iy : , Acestea vă dată făcute, trebuie să ne gândim că Statul are cel d’ântâi interes d’a protege comerciul stabil, comerciul ce se pune A condițiuni d’a atrage ș’a merita credit, în contra comerciului ambulant care — în unire cu indivizi din cei ce se fac comercianți numai cu scopul d’a-și însuși averi străine — face adevăratului comerciu serios uă concurență omorîtore. Supunem aceste cugetări d-lui ministru al comerciului și lucrărilor publice care — după cum anunță mesagiul de deschidere a actualei sesiuni legislative, are să prezinte Camerelor mai multe proiecte privitore la comerciu. Am spus ieri că guvernul a presintat comisiunea de răspuns la Discursul Tronului actele diplomatice privitore la cestiunea Dunărei. Acesta infomațiune nu era tocmai exactă. Comisiunea a cerut guvernului presintarea actelor diplomatice; guvernul însă în considerațiune că cestiunea și negocierile sunt încă pendinte și că este în contra tuturor usurilor diplomatice d’a se comunica actele în timpul negocierilor, s’a mărginit a da numai verbal explicațiunile cele mai amănunțite. D-nii Gl. Vernescu și T. L. Maiorescu, care represintau oposițiunea în comisiunea de răspuns la Discursul Tronului, au stăruit a cere presintarea actelor diplomatice și asupra refusului guvernului, și-au dat demisiunea din comisiune. Astăzi se va procede, se crede, la alegerea a alți doui membrii în locul celor demisionați. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGUCINȚIEI HAVAS Haga. 6 Decembre.—Camera olandeză a adoptat creditul cerut pentru postul de însărcinat de afaceri al Țerilor-de-jos la Bucuresci, Berlin, 6 Decembre.—Cornițele Kalnoky, întorcându-se din Petersburg, a ajuns asta de la Berlin, va vedea mâne pe principele de Bismarck. Sofia. 6 Decembre. — S’a aflat cu plăcere că interpelarea făcută în camera deputaților din Bucureșci asupra situațiunei Românilor în Bulgaria, a fost retrasă și se asigură că guvernul princiar n’a refuzat nici să dată unei comunități române stabilite în Bulgaria d’a primi instrucțiunea de la profesorii români. Nikad-pașa, cel d’anteia comisar al comisiunei pentru Vakoufi, placă în concediu două lună. S. D. Balabanof, aginte diplomatic al Bulgariei la Constantinopole, a ajuns la Sofia în virtutea unui concediu. Incidentul întâmplat între ministrul de interne și redactor ele gerante al ziarului Vocea Bulgariei n’are nici oă ’nsemnătate politică. Viena. 6 Decembre —Camera deputaților a respins propunerea minorităței comisiunei, care tindea la desaprobarea aserțiunilor ministerului Justiției în ședința de Sâmbătă în contra deputaților germani din Boemia. INFORMAȚIUNI D. I. Ghica, trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Londra, a plecat astăzi dimineță la postul său. Alegătorii colegiului I din Galați au fost chiemați în ziua de 23 cuvinte a alege în consiliul comun ale 2 consiliare. Din listele totale de 400 alegători au luat parte la vot 33. Resultatul a fost cel următor: d. G. Mihăilescu, actualele directore al ministerului instrucțiunei, a întrunit 24 voturi și d. G. Antake 21. Adversarii acestor candidați au avut: d. Ilie Deciu 12 voturi și d. dr. Talceanu 8. Pentru că în zilele de 11 Octombre și 8 Noembre, dile fixate pentru alegerea membrilor camerei de comerciu din Bucuresci, nu s’au presintat decât forte puțini alegători, ministerul agriculturei, în virtutea art. 5 din legea camerilor de comerciu, a numit membrii onorifici la acea cameră pe d-niî : Ștefan Ionide, Răducan Ion, V. I. Socec, Ștefan Dumitrescu, Dim. Tănăsescu, Petre Dancovici, N. Hagi Stoica (fiul). La concursul agricole și industriale din județul Covurlui s’au împărțit 12 medalii de aur, 25 de argint, 60 de bronz și suma de 4760 lei recompense bănesc. JOUI, 26 NOEMBRE 1881 Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote gările Europei, trimestru 15 lei se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARUL Despre reforma magistraturei judecătoresc! (Urmare 1) Una din obiecțiunile cele mai tari ce mî pare că se face în contra alegerii magistraților este că judecătorul ca om n’o să potă fi cu totul scutit de resentimentul ce suntem predispuși naturalminte a avea contra aceluia care ne contrariază în scopurile sau dorințele nóstre și ne-ar iubi în amorul propriu, prin neîncrederea ce se manifestă în refularea votului său, și care de la un moment la altul póte cădea supt juridicțiunea magistratului ofensat. Niminea nu pute nega seriositatea și justeța unei asemenea obiecțiunî. Pericolele ce ar putea isvorî pentru justiție și litiganțî din nisce asemenea situațiunî și împregiurărî aprópe înlăturabile, pentru că inerințî sistemului electivității, sunt evidente și nu mai au trebuință de demonstrațiune. Căci cu totă secreteța ce se pretinde a se păstra voturilor, în mare parte se cunosc cu timpul aceia cari au votat contra sau pentru. Lucru de mirare însă! Tocmai când mă găsiam în convorbire cu un vechin amic asupra acestor dificultăți inevitabile, și mărturisăm că nu vedeam mijlocul cum s’ar putea garanta imparțialitatea și seninătatea de inimă, ce un judecător trebuie să păstreze de uopotrivă pentru toți litiganții cu principiul electivității magistraților, distinsa persană, care numai om de lege nu este, dar inteliginte și pătrunzător, ca toți agricultorii noștri, după uă pausă de cugetare îmi răspunde , forte ușor. — Cum ? îl întrebai numai decât. Cel ales, îmi răspunse, într’uă plasă, să fie trimis în alta, cel ce este ales de un județ să fie trimis în altul, cu alte cuvinte județele și ocalele să-și schimbe judecătorii între sine. Adevărul este că eu rămăsese surprins și mulțămit de acest evrica politic al amicului mers, care îmi proba prin acesta că Românii n’au perdut nimic din calitățile străbunilor lor, cari erau luați de la cornele plugului spre a li se încredința dictature și consulate. Două obiecțiuni însă s’ar putea face acestei măsuri. Mai ántâiu străgănirea. Dar cine voiesce să aibă u bună justiție prin întocmirea unui bun sistem judiciar, nu trebuie să se dea în lături de ori-ce sacrificii posibile, pentru că justiția, care este basa societăților libere, nu va fi nici vădată cumpărată prea scump, oricât de mari ar fi sacrificiile ce se vor face pentru densa. Ea întorce îndecit și însuțit poporelor cari o iubesc și o cultivă. Deosebit de acesta noi am arătat deja, și asupra acestui punt suntem toți de acord, că reducăndu-se numărul magistraților mai mult de jumătate ceîlalțî pot fi remunerați așa de bine încât să potă preîntâmpina fără multă dificultate spesele de transport și instalațiune. Dăcă astă dî cu nesiguranța ce domnesce în magistratură sunt mulți cari se supun dificultăților și speselor de strămutare, cu atât mai mult se vor supune atunci când vor fi mult mai bine plătiți și când vor fi [șiruri pentru un period de cinci ani, timpul cel mai nemerit după părerea mea, pentru preînoirea sau realegerea magistraților. Judecătorul după espirarea termenului de cinci ani pentru care a fost ales, să aibă facultatea de a-șî propune candidatura sau în circumscripțiunea unde a funcționat sau unde a fost ales originarminte. Când judecătorul s’ar alege cu unanimitate de voturi, póte fi scutit, de schimb sau strămutare (cessante causa cessat effectus). Cea de a doua obiecțiune ar fi că prin strămutarea judecătorilor din localitatea unde au fost aleși s’ar distruge motivul cel mai puternic pe care se baseza sistemul electivității , pentru că atunci cetățenii n’ar mai fi judecați de aceia în cari au pus totă stima și ’ncrederea lor, dor de judecători străini, aleși și trimiși din alte localități. Nu se pote nega tăria acestei obiecțiuni , deși arbitrii sunt impuși adesea de judecător fără ca ei să-și perda valorea lor morală. Cu tote acestea obiecțiunea nu este tocmai așa de tare cum pare la prima vedere, pentru că cetățenii alegători sciind că acela de care sunt judecați, deși străin și necunoscut, pate pentru dânșii, este însă alesul unei plășî sau unui județ întreg și egal în capacitate cu acela pe cari și l’au ales spre a judeca pe semenii lor, se vor încrede și liniști. Recunosc eu însumă că situațiunea nu este identică și că nu se pote respunde în mod satisfăcător la acesta obiecțiune; dar nu pot să-mi închipuiescă combinațiune mai nemerită spre a concilia principiul electivității cu credința ce împricinații trebuie să aibă în nepărtinirea judecătorului. Și n’am decât să fac omagiele mele aceluia care ar putea găsi uă măsură mai practică și mai nemerită decât acesta. Sunt unii cari admit sistemul electivității cu condițiune însă ca magistratul vă-dată ales se remână inamovibil. Nu mi se pare oportun și nemerit a intra în fond asupra unei teorii, care a făcut se restine de mai multe ori tribuna adunărilor legislative și a dat de lucru la mulți publiciști și filosofi, mai cu sămă când stia că diligentul public român a avut ocasiunea de a citi chiar în colonele ospitaliere ale acestui diar, opiniunea multor învățați distinși asupra viitului, ce naturalminte portă în sine principiul inamovibilității , care represintă mortea și inerția, și care prin consecință nu este un principiu. Oricine a meditat îndelung asupra avantagielor și desavantagielor inamovibilității d’uă parte, și a periodicelor alegeri de alta, ș’a cântărit fără părtinire și pe unele și pe altele, a trebuit să se convingă numai decât că este de preferat cel din urmă celui d’anteiű. Astfel dar între cele două rele nu mai rămâne îndoială că trebuie ales cel mai mic.—Imobilitatea, chiar în ordinea universală a lucrurilor este negațiunea mișcării, și prin urmare a progresului și a vieții , deși cel mai profund cugetător al antichității nega absoluta imobilitate în legile naturii. Dar chiar dacă ar fi în adevăr acesta imobilitate, ea nu este decât un escepțiune la legile universale ale progresului și mișcării, cari trebuiesc să predomine și în ordinea morală a legilor politice. Să admitem dar și noi în reforma organisării judecătoresc inamovibilitatea numai pentru consilierii înaltei curți, cr periodica alegere ca lege generală a mișcării și preînoirii vieții morale a justiției. Dar chiar descinzând din sfera înaltă a teoriilor filosofice, cari nu sunt de sigur străine în materie de legiferare, putem să ne convingem ușor că și din puntul de vedere practic inamovibilitatea magistraților nu pute fi admisă ca normă generală într’u reformă judiciară rațională. Noi am observat chiar de la începutul acestei scrieri, că uă lege pentru ca să fie bună și folositare pentru un popor, trebuie să corespundă caracterului și să armoniseze cu tendințele și înclinațiunile sale. Apoi dacă nu mă înșel, tendințele și aspirațiunea poporului român nu este molatica inerție a poparelor origntale, dar mișcarea, progresul și viața supt tóte formele iei."; Abstracțiune însă făcând despre caracterul propriu al Românilor, și despre compatibilitatea principiului democratic al alegerii cu deprinderile și moravurile sale— putem susține cum că acest principiu este mult mai conform și mai potrivit decât acela al inamovibilității, nu numai cu caracterul poporului român, dar în general cu natura omului.—Acest om, pe care îl cunoscem fiecare mai mult, sau mai puțin, are de regulă trebuință de stimulențî, de un mobil real și positiv spre a-șî îndeplini dătoria; și acest mobil sau stimulanți—pe A se vedea .Românul de la 20 și 22 Noembre.