Romanulu, ianuarie 1882 (Anul 26)

1882-01-15

ANUL AL XXVI-LE VINERI, 15 IANUARIU 1882.* Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV........................... 40 bani Deto „ „ „ pagina III...........................2 lei — A se adresa : IN' ROMANIA, la administrațiimea (Harului. LA PARIS, la Havas, Lafflte et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube ct C-nie, 130, Fleet Street E. C. LA VIENA, la domnii Haasenstein și Vogler, Walfisch­­gasse 10. LA PRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și A- merica. — Scrisorile nefrancate se refusă — REDACTIUNEA 81 ADMINISTRATIUNEA 14, STRADA DO­AMNEI, 14. 41 . BDCIESCI, ü CALENDAR 1882 Cu cât uă cestiune tratată și re­­solvată de un guvern este mai mare, cu atât oposițiunea o esploatază mai mult; cu cât resolvarea a fost mai nemerită, cu atât esploatarea este mai învierșunată. E ceva firesc ca reușita­­ să esaspere pe inamici, și ca un lu­cru bun să nu pută fi combătut, de­cât prin mari silințe. Ast­fel s’a întâmplat de la 1876 până astă­ cu­, cu resbelul de la 1877 și cu cestiunea căielor ferate. Nici acum, când faptele dau uă atât de strălucită aprobare actelor guver­nului liberal, în aceste două mari cestiuni, foțele oposițiunei nu încetază de a face cele mai mari crime din participarea României la resbel și din­­­ răscumpărarea căielor ferate. Chiar cailele trecute , nă scrie ve­nită de la Berlin despre o­ nouă­o­­tărîre ce ar fi dat-o tribunalul su­prem de comerciu de la Lipsca, a servit de protest unor foi ale oposi­­țiunii a face lungi articole de acazări și de injurie la adresa guvernului și a Camerelor liberale. După acestă hotărîre, ast­fel cum se bine-voiesc a o explica organele opo­­sițiunii, s’ar fi interzis guvernului ro­mân de a face vre-un pas pentru strămutarea scaunului societății căie­lor ferate de la Berlin la București, fără învoirea și autorizarea casei Lan­dau.­­ Acestă scrie, venită în urma sen­tinței atât de absolut favorabile nouă, dată de tribunalele de la Berlin, și mai ’nainte de a se judeca afacerea în apel, ne-a surprins , am cercetat cler și am aflat că nimic nu s’a câș­tigat în contra guvernului Român ; că nici citațiune n’a primit guvernul sau direcțiunea regale a căilor ferate, nici înfățișare n’a fost, nici judecată n’a urmat. Daca s’a petrecut ceva la Lipsca, și a trebuit să se petrecă, de­ore­ce se face atâta larmă, acel ceva nu pate să fiă perderea unui proces, căci­ o repetim, nici înfățișare n’a fost, nici judecată n’a putut se urmede. Singurul lucru ce s’ar fi putut întâm­pla, este pote să oprire provisorie de strămutare a scaunului Societății la București, până se va resolva proce­sul pendinte asupra acestei cestiuni. In acest caz, nici casa Landau n’a câștigat nimic, nici societatea căselor ferate n’a perdut nimic. Acestă so­cietate n’avea câtu­și de puțin de gând să facă strămutarea scaunului, mai ’nainte de a se resolva procesul pendinte; deci, oprirea pr­ovisorie ce ar fi cerut-o și dobândit-o casa Lan­dau, nu însemnă că nimic; ea este chiar ridicolă, căci e ridicol ca cine­va se cără de a se opri, ceea­ ce ni­meni n’are de gând se facă. Guvernul și direcțiunea regală se află în cea mai bună situațiune ; ei pot privi cu cea mai deplină liniște, la silințele neputinciose ale celor cari în realitate numai prin rivalitatea lor cu casele Discontogeselschaft și Gr. Bleichröder, ci nu pentru ura său pretențiunile ce ar avea în contra guvernului român, se svîrcolesc spre a dobândi un sentință eficace în favo­­rea lor. Mai tote acțiunile vechi, fundamen­tale și de prioritate, sunt în manele guvernului; din enorma sumă de a­­prope trei sute milione, n’au mai ră­mas ne­ presch­imbate de­cât vre pa­tru milione și ce­va, între cari tre­buie să se numere și cele perdute sau dispărute din felurite cause, per­­derî deja constatate prin ne-reclama­­rea cupanelor. Obligațiunile 6 la sută ale socie­tății sunt asemene mai tate preschim­bate ; micul rest ce mai este, și daca mai este, va fi în curând somat să se înfățișeze la plată, conform con­­dițiunilor cu cari acestă datoriă a so­cietății a fost contractată. Ast­fel tote acțiunile, putern dice, ale societății sunt în manele guver­nului, și tote datoriile acestei socie­tăți sunt plătite. Lichidarea mult în­curcatei situațiuni a căielor nostre fe­­rate s’a făcut cu un succes ne­sperat lăsând Statului român un câștig ime­diat de peste 32 milione, din ceea ce era îndatorat a plăti. După cum societatea căielor ferate a încetat de a esiste, de fapt, din cina în care majoritatea acțiunilor a fost preschimbată, asemene proprie­tatea de fapt a căilor ferate este nu­mai a Statului român, din momen­tul ce mai tote acțiunile, ce repre­­zintă acea proprietate, sunt în mâ­­nele guvernului. Direcțiunea regală este însă ne­în­­cetat șicanată prin procesele ce i se intentază la Berlin. Ce face acesta ? Ore administrațiimea domeniilor n’are ne­încetat pendinte sute de procese ? Ore înse­ șî direcțiunea regală, nu va fi ne­voită să aibă în ori­ce caz, un serviciu contencios ? Cât despre ch­el­­tuielele ocasionate de procesele de la Berlin, ele nu sunt plătite din­ veni­turile statului, sau din veniturile că­ielor ferate, ci din suma forte însem­nată prevădută pentru procese, în convențiunea de rescumpărare. Aceste ch­eltuieli se fac prin urmare în corup­tul vechilor acționari, și suma acor­dată pentru procese este atât de mare (vre­o,000,000) în­cât ori­ce s’ar ch­eltui în onorarie de avocați la Ber­lin, nu se va lua de­cât o­ parte re­lativ minimă, din ceea­ ce este pre­­văzut. In ceea ce privesce pericolele ce se pretinde că ar putea se resulte din procesele ce nu se intentază la Berlin, ele sunt cu totul imaginare. Nici chiar cauțiunea de 500,000 mărci, depusă în văra trecută de direcțiunea regală, nu mai este în nici un fel de pericol. In virtutea unei­otărîri cu data de 4 Noembre 1881 a curtei de apel din Berlin, acea garanție ne-a fost restituită. Tot prin acea­otărîre d. de Kaufmann a fost condamnat la peste 8000 mărci chieltuieli de jude­cată. Cât despre cestiunile de drept, în jurul cărora se învârtesc tote proce­sele ce se urmără la Berlin, ele au fost resolvate în favorea nóstra prin­­tr’uă sentință cu data de 10 Noem­bre a tribunalului de comerciu de la Berlin. E că partea cea mai însemnată a dispositivului acestei sentințe : „Se respinge cererea reclamantului (Kauf­mann) de a stabili că Societatea Căielor fe­rate Române n’are dreptul de a’și transfera fără consimțimentul șeii, scaunul din Berlin în București, *ca într’un situat afară din imperiul Codului de comerț german și a Procedurei civile germane și că trebuie să opriască acel transfer, eventualminte se’l revóce dacâ a fost deja săvârșit.“ „In privința acțiunei convenționale a Di­recțiunei Princiare : I. Reclamantul Kaufmann, pirot în ac­țiunea reconvenționale a Societății se con­damnă : „a recunosce : 1) „Că Societatea Acționarilor Căi­lor ferate Române are drept de a decide prin Adunarea Generală transferarea scaunului la București. 2) „Că resoluțiunea Adunărei generale de la 18 August 1881, prin care se decide transferarea scaunului la București este va­labilă. 3) „A-și retrage protestul rădicat în con­tra înscriere! acelei resoluțiuni în condica de comerciu din Berlin.“ II. „Reclamantele și pîrîtul în reconven­­țiune Kaufmann se mai condamnă a) „de a recunosce că Societatea inti­mată prin schimbarea împregiurarilor ce s’a operat de atunci, nu este în stare de a re­voca esecutarea deja făcută a resoluțiunilor Adunărei generale de la 3 Marte 1880, și de a șterge înscrierile făcute în condica de comerciu în basa acelor resoluțiuni; <* b) „de a nu mai cere esecutarea ime­diată a otârîrei de la Lipsca în acestă pri­vință (a puntului desemnat supt II, a) și de a se mulțămi în loc de acesta cu lichi­­darea pagubei ce i s’ar fi causat sau se va mai causa prin nepunerea lucrurilor în sta­rea anterioră. “ Sentința care cuprinde acest dis­­positiv este o­ lucrare juridică de mare însemnătate, desvoltată în 104 pagine; motivele arătate de densa, spre a ajunge la asemeni conclusiuni, sunt din cele mai puternice ; ele n’ar putea să intre însă în cadrul acestui articol, și ne mărginim a reproduce aci mai numai pe acelea care înfățișază mult interes, pe acelea care ser­vesc a dovedi că sentința tribuna­lului suprem de la Lipsca este nee­­secutabilă. E că acele motive: „Decisiunea de la Lipsca a impus Soci­­etăței­­­ de a face două lucrur: „1. restabilirea stărei de lucruri anteri­­ore acelei Decisiuni. „2. ștergerea din registrul de comer­ciu a inscripțiunilor făcute ’n urma reso­luțiunilor de la 3 Marte 1880, de a nu urma cu esecutarea ’resoluțiunilor de la 3 Martie 1880. „Societatea nu pute spune c’acesta i-ar fi imposibil în drept, căci : 1. Curtea de Casație nu se pute admite că a obligat pe cine­va la un foc ilegal. 2. Nu s’a probat că există vr’uă dispo­­sițiune legală care se interzică acesta. „Dar imposibilitate­a de fapt, Tribunalul o recunosce din contra ca esistentă, căci ch­iar după Statutele vecin, Societatea nu póte face modificări fără voia Statului ro­mân. „Pentru a restabili starea de lucruri an­terioră, ar trebui dor ca Societatea să ceră voia guvernului român care s’ar ampresa de sicur d’a o refușa. „Er operațiunea materială a represchim­­bării acțiunilor contra de obligațiuni de stat e evidint că s’ar lovi la nișce dificul­tăți practice insurmontabile.“ E că dér statornicit că ceea ce s’a făcut pentru rescumpărarea căielor nóstre ferate rămâne bine făcut și nu­­ se póte desface, ori câte silințe s’ar pune. Pe lângă acesta, este dobândită în favorea noistră și sentința neapelabilă a tribunalului de conflicte, că auto­ritate specială germană, care se în­­trunesce numai la mari ocasiuni, spre a judeca conflictele dintre autorități. Acestă înaltă autoritate, ce s’a în­trunit după cererea însuși a principe­lui cancelariu al Germaniei, și a fost sesizată printr’un act semnat de în­­suși principele, a decis că ori­ce a­­vere a unui Stat străin, prin urmare și a Statului român, s’ar găsi în im­periul german, nu pate să fiă seces­­trată. Deci, ă că­ ne apărați de ori­ce te­mere de secestru asupra averii nós­tre; și, încă vă dată, acestă decisiune este fără apel. Prin urmare : Tot ce s’a făcut, în ceea ce pri­vesce rescumpărarea căielor nóstre ferate remâne bine-făcut. Sentința tribunalului de la Lipsca este neesecutabilă . Cauțiunea de 500,000 mărci ne-a fost restituită. Secestru asupra averei nóstre, ce s’ar afla la Berlin, nu se pute pune. In fața acestei situațiuni, ori­ce fel de îngrijiri trebuie să dispară. Sentința tribunalului de comerciu, de la 10 Noembre se va judeca în apel la 27 ale cuvintei, adecă mâne. In ori­ce cas putem aștepta deci­­siunea cu cea mai mare liniște; sun­tem șiruri de a nu perde nimic și de a remânea cu tot ce am dobân­dit, cu rescumpărarea deplină și cu căiele ferate, arterele vieții nóstre e­­conomice, în deplina nostră stăpâ­nire. Lichidarea și disolvarea societății ne vor mântui peste câte­va luni, și de șicanele, de altmintrele neofensive, ce ni se fac. INFORMAȚIUNI Citim în la Gazette de Roumanie cu data de 14 Ianuarie : „In întrunirea de la clubul liberal care a avut loc ieri sora, că moțiune s’a votat de unanimitatea membrilor presințî, prin care d. C. A. Rosetti era rugat să păstreze portofoliul ministerului de interne." L’Indépenda­nce Roumaine cu aceiași dată scrie următorele: „Vă deputațiune a majorităței Camerei s’a dus astă­ de la d. Rosetti ca sé ’l rage se’și retragă demisiunea.“ Pe cât seim și noî, d. Rosetti a esprimat printr’uă epistolă senatorilor și deputaților cele mai vii simțiminte de recunoscință și î-a rugat a’l învoi d’a stărui în demisiu­nea sea. Printr’un decret regale cu data de 13 cuvinte s’a acordat Bene m­erenți clasa I d-lui Gasselin, vice-consul al Republicei franceze la Rusciuk, pentru scrierile sale filologice. D. Paraschiv Ionescu, actual președinte al tribunalului Teleorman, a fost numit su­­plininte la tribunalul de apel din Tulcea, în locul d-lui St. Mihaescu; él în locul d-lui Paraschiv Ionescu a fost numit d. Mari­­nescu, actual jude instructore la tribunalul Teleorman. Luminează-te și vei £ L ABONAMENTE: In Capitală și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 1«I. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiimea diaruluî și oflciiU poștale. LA PARIS, la Havas-Laffite et C-nie, 8, place -de la Bonrs* LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Crocé, Via San Fran­cesco, da Paola (N. O.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — Sulina, 12 Ianuariü. Intrare: vaporul engles Devent, din Con­­stantinopole, pentru Sulina, vaporul engles Austin, din Constantinopole, deșert, pentru Sulina. Eșite : vaporul engles Spartan, pentru Gibraltar, cu porumb și orz din Sulina, și­ RVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HA­VAS i­aris, 25 Ianuarie. — Vă notă a Agen­ție.7 Havas anunță că d. Allain Targe, mi­nierul finanțelor, a primit a­ sî dimineța pe câii de Rothschild, de Machy, Joubert și Moteau, sindicul agenților de schimb din Paris. Rezultă din conferința ce acești ban­d­­eg i au­ avut cu ministrul, că grația mă­surilor deja luate și concursului înaltei Bănci și­­ stabilimentelor de credit, grația sprijinu­lui­ făgăduit de guvern, lichidarea operațiu­­nilor Bursei pentru 31 Ianuarie este asi­gurată. Banca Franciei a pus la disposițiunea pieții din Lyon un sută milione franci asu­pra­ depositului de titluri. Paris, 25 Ianuarie. — Prevederile sunt cu totul diferite despre resultatul desbaterii care va avea loc mâne în Camera deputa­ților în privința proiectelor de revizuire. Cabinetul menține revizuirea limitată, dar nu va cere Camerii să adereze la propu­nerea s­a privitóre la inscripțiunea scruti­nului de listă în Constituțiune; el va cere numai autorizarea de a pune cestiunea în congres. St.­Petersburg, 25 Ianuarie. — Gazetta Bursa anunță că s-a stabilit un acord în­tre Rusi­a și Turcia pentru plata despăgu­birii de resbel . Turcia va plăti anual Ru­siei­­ zece milione franci, care vor fi garan­tați prin a­­ zecea parte a veniturilor câtor­va provincii și prin a zecea parte a contribuțiu­­nilor generale. Perceperea se va face de comi­tetul de administrațiune însărcinat cu pri­mirea rețetelor pe socotela Bondholderilor-Berlin, 25 Ianuarie. — Reichstagul ur­­meza discusiunea bugetului Imperiului. Mi­nistrul Puttkamer observă că-­și face cine­va ilusiune daca crede că guvernul a fost cu totul abătut prin cele din urmă alegeri pentru Reichstag. „Sesiunea actuală, vice ministrul, dă bune resultate; bugetul va fi votat și po­litica cancelariului a câștigat deja să vic­toriă în cestiunea anexării Ham­burgului la Uniunea vamală. Cât pentru resrriptul im­perial de la 4 Ianuarie, el este in condi­­țiune ast­fel în­cât să prevină tote noile conflicte. Față cu crisele europene ce ne amenință, este de prevăzut că monarh­ia iu­n«filială, și regală va fi pentru susținerea umpplriul­ui a libertății. “ Pesta, 25 Ianuarie. — Camera deputa­ților a­otărît, cu 234 voturi contra 161, într’un vot cu apelul nominal, d’a începe discusiunea pe articole a bugetului pentru 1882-83. Con­stantinopole, 25 Ianuarie. — In pri­vința protestare! Porții privitore la Nota anglo-franceză trimisă Ivedivului, cabinetul din Berlin ar fi respins lui Assym pașa, ministru al afacerilor străine, că neînțelegerea Englitezei și a Porții nu avea două­ cam­dată nici uă însemnătate, că în caz de tul­­burări în Egipt aceste două puteri ar tre­bui să aibe sancțiunea Europei ca să lu­creze, tóte tratatele privitore la Egipt fiind internaționale, și că prin urmare nu este nimic ele făcut pene atunci. Se văd tendințe din partea Porții a se apropia de Francia ; demersuri în acest sens au fost făcute sau se vor face lângă d. Tissot, ambasadorele Franciei. Ca do­vadă aparentă, diarul El Djewail d’astă­cji nu conține nici un critică în contra Fran­ciei, el menționăză ca simple fapte, fără a adauge comentarii, arestarea lui Tareh pașa, fratele beiului de Tunis și­otărîrea Sulta­nului din Maroc privitore la agitatorii alge­riani. Observațiuni impaciuitare se vor face în privința ostilității unei părți a presei franceze în contra Turciei. S’a răspândit scomptul că guvernul din Bagdad ar fi cerut trupe pentru a opri pe Mansur pașa, capul Monteficilor, care s’ar fi resculat din nou. Nu s’a primit nici oă confirmare a acestui fapt. Se scie că doaă israeliți din Iași au tri­­mis M. S. Regelui, cu ocasiunea­­ filei de 10 Mai, 14.000 lei, din venitul cărora să se ajute copiii orfani ai militarilor căcii­ți în ultimul resbel. M. S. Regele primind acestă sumă și-a reservat singur dreptul de a dispune de ve­nitul banilor. M. Lea a­otărît de astă dată ca fata cea mai mare a maiorului Giurescu căzut la Rahova, să se cresca cu venitul banilor de mai sus într’un institut al Statului. DIN AFARA FRANCIA. Se anunță din Paris, cu data de 24 Ianuarie, către Rester Lloyd, că consiliul superior al armatei, care a ținut în ajun­să ședință la ministe­rul de resbel supt președinția d-lui Campenon, a discutat cestiunea re­­chiămării în cel mai scurt timp a trupelor din Tunis și a creării de cadre pentru oă armată africană per­­manente și locale. Resultatul discuți­­unii este încă necunoscut. AUSTRO-UNGARIA In fața organisațiunii sistematice ce se vede acum în bandele insur­­genților, nu trebuie se mai avem cea mai mică îndoală — scrie Pester Lloyd de la 24 Ianuarie — că miș­carea a fost plănuită și pregătită cu mult mai ’nainte încă. Ordinul de a se aplica legea militară și ierna cea dulce au grăbit cel mult pute isbuc­­nirea insurecțiunii, dar planul pentru ea era făcut cu mult mai ’nainte încă de acum câte­va luni agenții străini ai unui guvern străin colpor­tau un fel de memoriu care cuprin­dea tote plângerile și reclamele po­­porațiunii din provinciile ocupate. Acest Memoriu a fost predat într’un loc, care a aprobat să se profite de ocasiune spre a se ridica obiecțiuni contra ceea­ ce se numește acolo i­oua administrațiune austro-ungară din Bos­nia și Herzegovina. Acest document, pe care a avut ocasiune să-l vedin corespondintele din Viena al ziarului Daily Telegraph, începe ast­fel : Presa europena se ocupă forte arare­ori cu afacerile Bosniei și ale Herzegovinei, pentru că sau nu cunosce cele ce se petrec în aceste provincii sau că privesce pute ca satisface tare starea lucrurilor. Totu­și tre­­­buie să presupunem că diferitele cabinete sunt mai mult sau mai puțin informate des­pre anevoiasa și durerosa situațiune ce gu­vernul austro-ungar a creat în aceste pro­vincii sacrificate ambițiunii lui de către Congresul de la Berlin. Bosnia nu a câștigat nimic prin schimbarea de dominațiune. Ad­­ministrațiunea urmăresce cu cea mai mare asprime tate publicațiunile care nu sunt numai uă simplă panegirică, și numai sin­gură presa slavă informécfii pe cititorii sei că Aust­ro-Ungaria n’a putut să ’ntemeie d­e prosperitatea Bosniei și a Herzegovinei. Memoriul — adaogă Pester Lloyd — este d’uă lungime rară și cerce­­tăd­ă mai ales relațiunile dintre cele trei confesiuni mai însemnate din provincii, adică musulmani, ortodocși și catolici. Este lesne de înțeles că întregul document a fost redactat în­tr’un­ scop otărît, bine cunoscut. Ci­tatul corespondinte al diarului Daily telegraph observă că, printr’acesta, se dă uă dovădă documentară, că pe când Rusia da în mod oficial guver­nului austro-ungar asigurările cele mai amicale, ațîța de altă parte con­tra Austro-Ungariei agitațiunea pan­­slavistă sau pe agenții ruși ne-oficialî de prin provinciele ocupate. ENGLITERA Citim în Daily News: Se fac mari silințe în Bradford spre a da un efect practic mișcare­ ce tinde a ’ncuragea consumațiunea de producte ma­nufacturate locale. Se va da ’n curînd un bal la care domnele vor asista în­ costu­­muri făcute exclusiv din materii eșite din manufactura engleză, scoțiană sau irlandeză. BOSNIA și HERZEGOVINA Oficiosul Politik, din Praga, pri­­meșce de la corespondintele său din Viena scriea că, provinciilor ocupate, după pacificarea Austria va în­corpora Bosnia și Herzegovina îm­preună cu districtul și portul Spizza care trebuiai­ cedate Muntenegrului. Ungar­ia a aderat deja la acestă so­­luțiune și, întru cât privesce partea internațională a cestiunei, principele de Bismarck s’a angajeat ; ba se crede chiar că autorul acestui plan este ânsu­și principele de Bismarck, Pester Lloyd, vorbind în număru’i de la 23 Ianuarie despre acestă ces­tiune, scrie urmatorele: De­și chiar noi am arătat în curs de mai mulți ani și ’n diferite ocasiuni argința anesării, totu­și credem că în momentul de față guvernul are alte dureri, de­cât aceea d’a se ocupa cu regularea definitivă a po­­sițiunii provinciilor ocupate. In acesta scrie pare să fiă exact numai că guvernul ungur, care până acum s’a opus cu cea mai mare violență la anexare, având în vedere eveni­­mentele de față, va fi dispus a renunța la oposițiunea s­a, îndată ce, după efectuarea pacificării,­­va veni momentul pentru uă regulare definitivă a cestiunii. Ne ’ndorm­ense c’acésta soluțiune se va face ast­fel precum oice Politik. Bosnia și Herzegovina n’aîi fost ocupate, ba s'ar putea­­ fi ce­dră­­pite, numai cu banii și sângele Austriei, ci și cu aceia ai Ungariei. D’aceea ni se pare ne­admisibil ca aceste provincii să fie încorporate numai la Austria, cu tot adao­sul că „principele de Bismarck s’a anga­­jeat pentru uă asemenea soluțiune și că autorul acestui plan ar fi ch­iar principele“. Aci diarul din Pesta mai tju­ce că Ungaria nu găseșce de trebuință a se supune planurilor pe care le face principele de Bismarck. MUNTENEGRUL Neue freie Presse ne spune că cer­curile guvernamentale din Viena sun­­f arte mulțămite de atitudinea person­­ală a principelui Muntenegrului. Se zice că generalele Iovanovici, cu oca­siunea ultimei sale șederi în Cattaro, s’a dus până la Danilovgrad unde a avut uă întrevorbire cu principele Nikita. Principele dete tate asigură­­rile posibile d’a corăspunde dorințe­lor Austriei și promise în acela­și timp că toți insurgenții cari voi­ fi respinși peste fruntarii vor fi desarmațî și internați. Totu­șî principele nu ascunse că va întâmpina nci mari greutăți, de vreme ce poporațiunea simpatiseză cu insurgenții și nu posedă puterea trebuinciosá spre a face se i se res­pecte pretutindeni ordinele. Acestă ver­siune este confirmată și de corespondintele din Viena al dia­rului Bohemia. După relațiunile sale, cei de prin cercurile militare din Viena se așteptă și la un pericol a­­menințător din partea Muntenegrului, de vreme ce principele Nikit­a, cu totă bună­voința s­a, nu mai este stăpân pe țără și speră că Austria va res­tabili ordinea și ’n Muntenegru. Din acestă causă se iau măsuri militare forte seriose. De altă parte, Pester Lloyd publică urmatorea telegramă ce i se trimite din Ragusa, cu data de 2­3 Ianuarie: Principele Nikita primi Joia trecută în Danilovgrad un deputațiune herzegovinena, care ceru sprijinul Muntenegrului. Față cu colonelul Thömmel, ministrul reședințe aus­­tro-ungar din Cetinje, principele îi răspunse că nu trebuie să conteze pe un asemene sprijin. El îndemnă pe herzegovineni să se reîntorcă imediat pe la căminurile lor, căci la cas' contrariu va fi nevoit să-i interneze pe toți în Podgoritza. Insurecțiunea din Dalmația și Herzegovina. Insurecțiunea din Dalmația și pro­vinciile ocupate,­­Ilie Neue freie I Weist apare acum poporului într’un fora forte seriosa. Prin convocarea reser­viștilor corpurilor de armată ce se află în Sud, „micele Crivoscia și Her­zegovina" încep a Îngriji popora u nea nostra și consecințele periculosei politice de ocupațiune au început să fie vădute de aceia, cari își rîdeau­ de argumentele aduse contra iei. Totu­și, adaogă Neue freie Presse, ne a­fl­a­m­ în fața unor fapte îndeplinite și atât

Next