Romanulu, ianuarie 1883 (Anul 27)
1883-01-15
88 In urma încetării din viață a A. S. R. Principelui Carol al Prusiei, frate al M. S. Imperatorului Germaniei și Rege al Prusiei, Curtea MM. S. Regelui și Reginei a luat doliul de patru săptămâni, cu începere de la 9 Ianuarie. * * . * Mercurî, 12 Ianuarie, la orele 81 /2 sera, M. S. Regele a mers la cercul militar, unde a ascultat conferința ținută de d. căpitan D. Gheorghe, asupra importanței studiului penal în armată. * * * Din causa zăpezii care a cădut între Craiova și T.Severin, cursa Vărciorova, care urma să sosască la 9 și 25 minute sera, n’a sosit.* In fine adunarea cetățenilor de la 4 ianuarie au avut un frumos resultat; s-au ținut mai multe discursuri arătându-se importanța înființarei unui comitet care să reprezinte interesele județului și se se potă pune în comunicație cu comisia permanentă din Bucuresci a congresului economic. Acastă adunare a fost prezidată de d. V. T. Lovinescu directorele gimnasiului, iar raportor a fost d. ingeniar N. V. Stamati pentru lucrările făcute mai înainte. Resultatul acestei întruniri a fost alegerea unei comisiuni de 15 persone care se proceda cât mai neîntămplat la lucru punându-se în înțelegere cu comisiunea permanentă din Bucurescî de la care să cară lămuririle cuvenite (Gazata de Fălticeni). * * părtinitorul, este numele unui nou Jiar a apărut în Focșani, urâm viață lungă.* istantin Dinicu, vestitul staroste dei din Bucurescî, s'a săvârșit din viață î la 6 ore. * SENATUL ședința de la 13 Ianuariu 1883. nța se deschide la orele 3 d. a., suptinția d-lui Dim. Ghika, cu 40 d-nî •î presințî. arul ședinței precedinte se aprobă. perescu dice ca Adunarea deputaților ii a se modifica și articolul 118 din uțiune care este relativ la garda natal adoptă. Hearn, raportorele comitetului de deja citire raportului proiectului de n care se acordă oă pensiune de d-lui Bossie, proiect care se punn 37 voturi contrar. itază apoi legea pentru clădirea de ___^„Istrucțiune, se recomandă guvernului propunerea pentru construcțiunea unei cai ferate de la Focșani la Odobesci și se votază în fine cu unanimitatea voturilor legea pentru schimbilor, create prin D. A. Angeles de delegați, dar de lege privitor la țtinii armatei, carnistrul de resbeli armatei. Se pune la vot art. 1 din capitoiul disposițiunilor generale și se primesce; asemenea sunt votați fară discusiune articolil 2 până la 13. Se citesc și se pun la vot articolil din cap. IV, privitori la administrațiunea interioră a corpurilor de trupă și a stabilimentelor militare; sunt votați fară discusiune art. 14—17. Se citesce capitolul V, privitor la controlul administrațiunii armatei și art. 18 — 19 sunt primiți. D. generale G. Manu declară câ citesce pentru prima oră acastă lege, și fiind ca nu scie absolut nimic în privința acestei legi, nu pate lua parte într’un mod conscincios la discuțiune Cu tote acestea citind acum legea declară ca multe lucruri privitore la controlorii armatei sunt de neînțeles. Deea se întrebă: Sunt acești controlori civili sau militari ? legea nu explică, posițiunea controlorilor este rea stabilită. Așa există oă sumă de nedumeriri pentru care cere de la d. raportare explicație. D. generare A. Angelescu, declară ca vina este a d-lui generare Manu, dacă nu cunosce legea. Acastă lege a fost depusă pe biuroul Senatului din naintea Crăciunului și s’a discutat în comisiune, ânsă d. Manu nu s’a ocupat de densa. Apoi d. raportare explică ceea ce de generare Manu n’a înțeles. Ne mai luând nimeni cuvântul, citirea proectului de lege urmată. Se votază articolii 20, 23, 24, 25, 26 și să primesc. Se pune legea în total la vot și se primesce cu 26 bile albe și 3 negre. C colonel G. Mărculescu, raportorele comitetului de delegați, da citire raportului și proectului de lege privitor la indigenatul d-lui Derusi, care se votază cu 23 bile albe contra 3 negre. D. colonel C. filat, raportorele comieetului de delegați, da citire raportului și proectului de lege privitor la orașele Focșani și Botoșani, care cer a se considera ca comune urbane de prima clasă. Proectul punându-se la vot se primesce. Se votază apoi indigena ele d-lor Cricel, Aboruzi și Popp Andrei. Ședința se rădică la ora 5. ADUNAREA DEPUTAȚILOR SESIUNEA ORDINARA Ședința de la 13 Lmuarie 1883. Președinția d-lui președinte Lecca. Ședința se deschide la 2 ore după aminei. Presințî 104 domni deputați. Sumarul ședinței precedinte se aprobă. D. ministru de finance comunică Mesagiul regesc cu proiectul de lege privitor la înființarea unui serviciu de intreposit, în orașele Brăila și Galați. D. E. Costinescu raportare citesce propunerea de modificarea 133 din Constituțiune relativ la inalienabilitatea pământurilor foștilor clăcași. ROMANULU 15 IANUARIIT 1883 D. Vultuescu susține necesitatea revizuirii acestui articol. Cea mai mare preocupare a nostră democraților, în ordinea economică și politică, trebuie să fiă d’a face pe fiecare cetățean independinte, și independința nu se pote căștiga decât asi curând mai ales cetățeanului plugar, care este temelia casei, conservarea pământului pe care-l muncesce. In țârile cele mai democratice, în unele țâri din Statele Unite, s’a dispus prin Constituțiunea acelor țâri, cu casa și că porțiune de pământ necesar inesistenței unui locuitor de la țară, să nu potă fi alienabile supt nici un chip. Am voi ca acastă salutară măsura se se ia și de viitorul legiuitor constituant, să devie uă disposițiune constituțională inalienabilitatea proprietății oricarui locuitor de la țară, fară distincțiune și în întinderea ce va voi, se se frișeze 10 sau 15 pogone. Acastă măsură ținem să se întindă la tot locuitorul sătean, fiă el clăcaș , fiă însurăței, fiă moșnean. Nici unul să nu potă să-și pardă partea de pământ necesariă esistenței sale, nici prin vărsare voluntară, nici prin văndare silnică. Cu modul acesta vom evita țârei proletariatul și vom lega astfel și mai mult de țară pe acel cari sciț nu numai să-și munească pământul, dar și să și apere cu pepturile lor. D. Cogălniceanu dice câ trebuie să se lase Constituantei se preciseze modul cum acel articol va fi revizuit precum și tote cestiunile de amănunt. D. Vulturescu susține că trebuie să se preciseze ceea ce Constituanta va avea de făcut. Discuția se închide și revizuirea art. 133 se primesce. D. E. Costinescu raportare citesce propunerea pentru precisarea în Constituțiune câ ea se aplică în totul și în Dobrogea. D. N. Ionescu cere ca să se pună în articolul I al Constituției acastă disposițiune. D. Costinescu, în numele comisiunii,jice câ adoptă ideia d-lui Ionescu. D. N. lonescu jice ca trebue să se voteze un articol prin care să se preciseze ca este de nevoe a se modifica de camera de revizuire, întragă legea electorală. Se pune la vot propunerea susținută de 20 dee deputați, ca județele de peste Dunăre Constanța și Tulcea să se intercaleze în art 1 din Constituțiune, și se primesce. D. Boldur-Lățescu rogă Adunarea ca să se revizuiască art. 77 din Constituțiune pentru ca să fie în Senat represintată pe lângă Universități și Academia Romănă. D. Cogălniceanu în numele Academiei combate propunerea d-lui Lățescu,ficând ca Academia vrea să stea departe de luptele politice, vrea să fie represintanta numai a stiinței române. D. Lățescu își retrage propunerea. D. Eliade cere ca să se introducă în Constituțiune uă disposiție prin care, la ve*•’ M ----* + a ArGCITintare fară că majoritate ne aoue imun. Se pune la vot și se primesce. D. E. Costinescu comunică Camerei cu Senatul a votat un amendament prin care se declară ca este casa se revizui și art. 129. Intrabă dacă sunt 20 deputați care susțin acastă propunere. D. N. Ionescu este de părere ca, afară de cazul când se face uă reformă electorală, Camerele de revizuire pot funcționa ca Camere ordinare. D. Al. Lahovari se întrabă dacă îndărătul motivelor vădite nu este un motiv ascuns, pate fară intențiune, din partea celor mai mulți cari fac acastă propunere, dar, fapt care motiv pate să existe un mare pericol. Punerea în revizuire a art. 129, este punerea în cestiune a întregei Constituțiuni. D. prim-ministru nu crede ca e bine să se revizuască art. 129. Intr’uă stabilitate bine organisată este siguranța societății ș’a Statului român, d’aceea nu póte admite revizuirea cerută de Senat. D. G. Vernescu este contra revizuirii art 129 și nu crede ca Camerele de revizuire se pot transforma în Camere ordinare. Se închide discuțiunea. D. Eliade se plânge ca s’a închis discusiunea prea repede. Se pune la vot propunerea d’a se supune revisuirii art. 129 și se respinge. D. Mărgăritescu propune un amendament pentru împedicarea cumulului. D. Dim.Huni presintă următorul amendament iscălit de 20 deputați : „Propunem a se supune revisuirii art. 132, al. III în sensul d’a se prohibi cumulul prin Constituțiune chiar:“ D. A. Ionescu Iice ce se cere a se introduce în Constituțiune un principiu care deja există. Mai bine să lăsâm Camerei ordinare grija d’a regula principiul ce e cuprins în art 132 al. 111. D pim-minstru observă câ mulți din duiî deputați nu sunt înțeleși asupra cumulului. D. Dim. Giani, respunjând dlui N. Ionescu,jice ca art. 132 al. III nu împedică cumulul, nu face de cât a oțărî câ, în cel mai scurt timp, se va face uă lege specială pentru a stăvili abusul cumulului. D. K F.eva. este în contra revisuiriî al. III al art. 132. Crede ca e destul a se face uă lege specială. D. G. Vernescu este pentru revizuirea acestui articol. Este bine,zice d-sea, pentru morala publică, ca să se pună orecare margini acelora care voesc să vină în Cameră, ca să vină ca omeni neinteresați. Se pune la vot propunerea de revizuire a art. 132 și se adoptă. Se procede la votarea în total cu apelul nominal a propunerii de revizuire a Constituțiunii și resultatul este cel următor: Votanți..................95 Majoritate asolută . 48 Pentru..................80 Contra...................15 D N. Blaremberg (Jice câ vede câ raportorul se pregătesce a da a doua citire atunci când primul voteancă calde sea cere să se respecte termenul de 15 file cerut de Constituțiune. D. președinte )jice ca a crescut ca de la 22 Decembre când s’a dat citire și s’a luat în considerațiune declarațiunea.Zilele care s’au luat ca vacanță erau un interval care se numără și astfel s’a otărît. D. Dimancea, comentând art. 129 al Constituțiunii, conchide câ bine a otărît biuroul. D. G. Vernescu este de părerea d-lui N. Blaremberg și crede câ a doua citire nu se pote face decât după 15 zile, adică la 28 Ianuarie și a treia la 12 Februarie. D. ministru de interne, G. Chițu. D-lor, onor. d. Vernescu a terminat pronunțând cuvintele acestea : este cestiune de 15 <iile și ne răpiți acele 15 file de cugetare. Ași întreba pe onor. d. Vernescu, dacă doresce ceea ce a jis în urmă, și nu cere decât 15 cjile, unde vede interesul d-sea, în partea cui vede d-sea acel interes de a răpi acele 15 file din viața cugetatore a națiunii ? Și dacă onor. d. Vernescu ar fi sincer liberal, pentru ce atâtea și atâtea presupuneri, atâtea și atâtea bănuieli mai înainte de a pronunța aceste cuvinte ? Pentru ce întreb ? E. te pate altceva în mintea onor. d. Vernescu, când se esprimă numai supt forma de bănuieli; îî mulțumim și pentru acesta cu nu ne a făcut direct acusațiuni, dar bănuiala se vede în mintea d-sale, și, bănuială pentru bănuială și presupunere pentru presupunere, să ne fie și nouă permis se ne întrebam, fară să acusâm, cum se întâmplă ca numai aceia cari votază pe față negru, cari sunt contra revizuirii, numai aceia sunt de opiniunea d-lui Vernescu la fiecare argument și presupunere a d-lui ? Constituanta nu s’a gândit se facă și un regulament ad-hoc ;pentru fiecare articol, a lăsat neapărat, și eu fie câ bine a făcut, a lăsat la aceia cari nu se aplice acestă Constituțiune, acelora a lăsat interpretarea mnicelor lacune ce esistă în ea precum în tote operile omenesc, se vede ca sunt lacune, și încă în opere eminente, de la Constituante mult mai esperimentate și mult mai bine constituite decât a fost Constituanta nosstră de la 1866. Dacă dor este cestiune de interpretare, tocmai de aceea ar trebui se o discutam cu mai mult sânge rece decât a făcut d. Vernescu. Constituțiunea zice : „Puterea legiuitóre are dreptul de a declara câ este trebuință a se supune revizuirii dispositiunile din Constituțiune anume arătate.u Onor. d. Vernescu rădică sus și tare vorbele acestea : puterea legiuitóre , întrebeasă pentru ce, cu ce scop, ce ton vă dau aceste vorbe puterea legiuitóre, în calea interpretațiunii pe care v’ați pus? Insemnată are cu totă puterea legiuitóre trebuie, la același moment, și pentru același punt, pentru același capăt de revizuire, se fie de acord și să precedă de vădată, în același moment? Nici de cum. Ce însemnază dor ? Insemneză ca fiecare din factorii puterii ce are dreptul de inițiativă pentru de revisuire, adică Regele prin țară Cameră și Senat, și Camera al în parte, fiecare, sau și toți lasm dreptul le inițiativă când cuesitatea de revizuire a Constitur----- T_ ce s’a întâmplat la noi? Mai mulți deputați, câți cere regulamentul, adică 20, am dis cu este trebuință de a se revisui cutare sau cutare punt. S’a împlinit dar articolul cu puterea legiuitóre are dreptul de a cere revizuirea. Acastă făcută, ați vădut ca propunerea suptscrisă de 20 d nî deputați s’a trecut în secțiuni, secțiunile, adică Camera, a primit-o numind delegații iei, și aceștia au venit cu raportul lor asupra acestei cereri și l’ați citit. Ce mai zice acum Constituțiunea ? Rice să se citască acastă declarațiune de revizuire de trei ori din 15 în 15 <j fie în Ședință publică și fiind primită de ambele Adunări, atunci acestea se disolvă de drept. Acum, onor. d. Vernescu, încăjuă interpretațiune gramaticală înainte de a veni la cea rațională, la cea logică. Dacă ar fi voit legiuitorul să înțelegă câ acestă declarațiune citită din 15 în 15 file nu este valabilă decât numai când va fi și primită din 15 în 15 zile, ar fi fis nu numai citită dar și primită. Nu se precisază câ revizuirea trebuie discutată și votată de trei ori. Acum, făcându-se a doua citire, pot prea bine dinî deputați să cjică câ de órece s’a discutat că dată, nu mai este nevoie să mai desbatem. Cu tote acestea véd ca numai aceia cari au votat negru, sunt aată-di contra citirii a doua, și persistă a fice ca daca se va considera astăzi citirea a doua, apoi le vom răpi timpul de cugetare. Eu însă mă mir și mă întreb la ce acastă oposițiune? caci dacă sunt otărîți a reveni, apoi au destul timp să tot cugete în 15 jdear dacă vor persista în ideile lor, atunci chiar dacă le-am da încă 50 de file, totuși la urma urmei d-lor vor vota negru. Aceia cari sunt în contra orîcârei revisuiri, ce ar face de cele 15 sau 30 de cjile, de cugetare, câci tot bilă negră dau ? Socotesc ca ar fi a ne perde timpul ca se stabilim de aci înainte că teoria care ar consista în aceia cu cele 15 file trebuie să se compteze, nu de când se va face citirea declarațiunii, citirea cum zice Constituțiunea, ci de când se da votul în urma desbaterilor cari pot să dureze 10, 15 sau 30 de dnre- Acesta nu a voit legiuitorul să o dică- Afirm acesta cu restul legii. De aceea rog pe onor. Cameră să adopte acestă interpretare și să încuviințeze de a se face chiar astăzi a doua citire a propunerii de revizuire. După o scurtă explicare dată de d-nii Kogâlniceanu și Eleva, se închide discnsiunea. — Se pune la vot propunerea d-lui Blaremberg de amănare și se respinge D. președinte. D. raportor este invitat a face citirea a doua a propunerii. D. Al. Lahovari. Protestăm! Se calcă Constituțiunea ! (scomot). D. E. Costinescu, raportorul comitetului de delegați, dâ citire propunerii de revizuire. D. președinte. Discusiunea generală va urma mâne, sau când va oțărî Adunarea. — Ședința se rădică la 7 ore. Emigrațiunile parțiale ce le fac, dintr’uă provinciă într’alta, poporațiunile sărace din Italia, nu sunt decât simptome isolate și dovedesc sforțarea instinctivă a bolnavului care schimbă de loc pe patul lui pentru a găsi oă alinare momentană, fără speranță de vindecare. Dar râul economic produce consecințe mai îngrijitore și crează în peninsulă oă poporațiune numerosă care, departe de a contribui la prosperitatea publică, este pentru clasele diriginte un subiect de îngrijire. Dacă cei care suferă se încăpățineză a rămâne în țară, ei sfîrșesc prin a deveni element de temut, căci în curând cad supt influența sectelor care predică uă nouă dreptate socială ; dacă seotărăsc a emigra, plecarea lor este pentru țară uă causă de slăbire. Ece pentru ce propagarea ideilor socialiste, care a făcut în timpul din urmă progrese mari, merge du uăpotrivă cu crescerea emigrării în străinătate. Voi lăsa la uă parte cel d’ăntâî din aceste două fenomene care nu intră în cadrul acestui studiu, pentru a nu mă opri decât căteva momente la cel-l-alt, care este pentru Italia d’un interes vital. Emigrarea din provincie în provincia, deși dovedind uă stare de sărăcie generală, nu reprezintă, în economia generală a țarei, decât un schimb de puteri; dar marele fenomen al emigrării, care se desfășură d’asupra și’n afară de emigrarea internă, departe d’a ușura țara prin micșorarea gurilor, precum cred unii economiști optimiști, nu face în realitate decât a o ușura prin micșorarea brațelor, și este ca uă venă mereu deschisă ce ar trebui închisă petru a reda țarei echilibrul său economic. Sunt, în adevăr, cei mai tari, cei mai curagioși și cei mai inteligențî cari se otărăsc de obicei și a părăsi oă patrie care nu le dâ pâne și cari se duc să caute, adesea în zadar, în nisce țâri pe cari le cred primitóre, mijloce de traiu în schimbul muncei lor. Oricine a vedut la lucru pe acest! ei patriați, s’a putut convinge ca a trebuit în adevăr ca patria lor să fie forte crudă pentru dânșii ca să fi găsit locuirea iei de nesuferit. Ei sunt cumpătați, răbdători și supuși. Numărul emigranților merge crescând : nu era decât de 80,000 pe an acum cățiva ani; a fost de 100,000 în 1881; și, în 1882, s-a urcat la 135,000. Dacă trebuie să credem statisticele cele mai recente, numărul Italianilor răsipiți pe pământurile străine ar fi aprope de un milion. Cei mai puțin aventuroși se duc să caute de lucru în Europa și mai ales în Francia, dar în America meridională, în Australia și chiar în Africa sunt mulți. Optimiștii pe cari l-am citat mai sus râd în acest fenomen uă dovadă de spiritul de întreprindere care insuflă poporul italian, și, neputând găsi un remediu, se prefac ce se laudă cu acesta, dar, în realitate, acestă mișcare crescândă de emigrare nu este decât oă întindere a sărăciei pretutindeni unde se răspăndesc enxilații Italiei și care o face să semene, vai! cu acest cerșetor care, sdrobit de nevoie, nu mai are puterea d’a-șî ascunde miseria și nu roșesce d’a o arăta pe drum. Și, cu tote acestea, ar trebui să fie așa de ușor, cu puțină bună-voință, de a pune capăt acestei durerose anomalii, pe care nimic nu o justifică! Cum se pote explica, dacă nu prin nepăsarea claselor diriginte, acastă espatriare cu duiumul a unei țâri care are atâtea resurse naturale? Pentru ce nu se da pământurile necultivate acestor nenorociți, cari, găsind acolo un mijloc de traiu, ar îmbogăți țara? Aceste locuri nu lipsesc în Italia și acești flămânzi, cari se duc în drapta și în stânga să caute pâne dincolo de mare, le ar preface în cățîva ani în atâtea focare de prosperitate și de îmbelșugare. Munca lor stăruitore ar face minuni, câci sunt tari și stăruitori. Nu se tem nici de obosală, nici de pericole. Sunt ei cari înfruntă supt tuneluri , tóte pericolele întreprinderilor subterane, surpările, asfirsiile, și acestă îngrozitore bulă a minorilor, de curând descoperită la St. Gothard, care face atâtea victime printre lucrătorii îngropați în timp de mai multe câșuri în nișce locuri lipsite de aer și de lumină. Recruții italiani țin cei d’ăntâia loc în statisticele funerare de la St. Gothard, dar acesta nu descuragiază pe cei cari au supraviețuit. Să se inaugureze mânecă operă însemnată presintând aceiași sorți de morte și de bolă, și ’î veți vedea alergând cu miile, câci mortea accidentală sau bola viitóre sunt totd’auna de preferit femei care râde sau morții de feme. Acest moment atât de târî la muncă, care ar putea să fie pentru țara lor un element de putere și uă caută de prosperitate, nu sunt dor, de uăcam dată,decât uă dovadă despre nepăsarea acelora cari ar putea și ar trebui să îmbunătățască sortea lor. Când am vădut de aprope ceia ce povestesc, când am vădut la lucru pe muncitorul piemontes, pe plugarul lombard, pe secerătorul abureze, pe minorul din solfaturile Siciliane, când am văzut în străinătate emigrații italieni supunându-se muncilor celor mai penibile și învingând pe concurenții lor prin arderea lor la lucru, prin cumpătare și prin modicitatea salariilor, ne am întrebat prin ce ironiă a scriei fantasticul dolce far niente a putut deveni proverbial și se tracă de uă specialitate italiană, căci nu există póteră țară în Europa în care pânea se câștigă mai anevoie decât în Italia. Relele ce le pricinuesc Italiei emigrarea sunt nenumărate, nu numai din puntul de vedere economic, dar și din puntul de vedere politic și moral. Dacă acastă afluință de poporațiune dincolo de atare constituiesce pentru țară uă perdere materială însemnată, rezultă asemenea pentru Italia un simțământ de discreditare care vatămă situațiunea iei diplomatică, și situațiunea sfășietore a emigraților iei cari se duc cerșind din țară în țară pânea ce li-a fost refusată în patria lor, destăinuesc zilnic lumii secretul slăbiciunii nóstre. D’altmintrelea, este în lăcomia cu care emigrații italiani se asvârlă asupra pieților străine, uă parte superstare , câci, fără a călca câtuși de puțin principiile liberei concurențe, se póte regreta ca uă țară înzestrată de natură cu pământuri escepțional roditore, care ar putea asigura un trai modest întregei sale poporațiuni agricole, lasă un mare număr din supușii sâi să margă să dispute munca poparelor vecine și să contribue prin concurența lor la micșorarea salariilor. Emigrarea produce alte consecințe morale, mai puțin bătătore la ochi, dar nu mai puțin de plâns. Printre emigrați se strecura totdeauna pungași, hoți, care reînoiesc , în țârile unde se refugiază, isprăvile vinovate ce i au silit se se espatrieze. Căința sau temerea d’a avea noul certe cu poliția îiotărasce câte uă dată să trăască cu mai multă onestitate, dar frecventarea lor in cale de natură a rădica moralitatea emigraților cinstiți care sunt siliți să trăască în societatea lor. Din nenorocire, nici uă dată virtutea nu se comunică vițtului, și se întâmplă prin urmare câ mii de muncitori se aducă în țara lor, când se întorc, cu nisce simțiminte mai puțin curate după ce au trăit cu piierarii, cu modelurile, cu saltmbancil, cu pungașii de tot felul care se strecoră în tote coloniile italiane. Ceva mai mult, în aceste legiuni, care, din diferitele punte ale peninsulei, se îndreptară spre țârile cele mai depărtate, sunt mulți nenorociți care placă fară a avea un meserie care se li asbgure esistența. Ajunși în străinătate, ei sunt adesea siliți a se supune muncilor celor mai înjositore, și femeile mai ales ce vâd silite a îmbrățișa meseriile cele mai echivoce. Intr’uă carte remarcabilă ce a publicat-o acum d. doctor Mireur asupra Prostituțiunii în Marsilia, am constatat cu durere ca naționalitatea italiană ocupă locul de onore în tabloul contingentului ce naționalitățile străine ’i da prostituțiuni, în cel d’ăntâiă oraș comercial din Francia, acestei disposițiuni, s’a admis ca uă simplă citațiune sau publicare de estrade dintr’uă operă literară nu pate fi considerată ca uă violare a drepturilor autorului, totuși acastă escepțiune nu mai pote avea loc atunci când publicarea neautorizată are de obiect uă composițiune care ar forma prin sine însăși, precum este în speciă, un tot complet și constituind oă operă distinctă , cu puțin importă împregiurarea cu bucata alesă a fost publicată într’uă culegere compusă din estrade luate din alți scriitori; ca numai autorul singur are dreptul de a determina în ce condițiuni opera sea urmază să fie adusă la cunoscința publicului, și câ, în fața dreptului absolut ce -i consacră legea din 1793, el nu pate fi ținut să sufere publicarea uneia din producțiunile sale în orice fel de culegere, chiar atunci când pare ca nu l-ar conveni să se vadă figurând în acea culegere. Asupra cererii de daune-interese . Considerând ca, dacă este constant din elementele causei câ faptele contra cărora reclamă Ratisbonne ’î au causat un prejudiciu pre care, totuși este de a se ține în sumă și împregiurarea cu astă<și Gedalge a satisfăcut pretențiunea reclamantului , după cum acesta se constată din modificările aduse la a cincia edițiune a culegerii sale, acea din 1881, și cartonele ce a compus pentru exemplarele rămase încă nevândute din edițiunele anteriore; ca, în aceste condițiuni, alocarea numai a cheltuielilor făcute cu acest proces este o reparațiune suficientă a prejudiciului ce a suferit ; ca, pentru aceleași motive, nu este loc nici de a se mai aloca daune interse ce ar fi putut proveni din neesecutarea acestei otărîri. Pentru aceste motive, Interzice lui Gédalge dreptul de a expune și de a vinde vr’un exemplar din culegerea : la Gerbe de l’Ecolier, până ce mai ăntăiă nu va face să se stargă numele d-lui Louis Ratisbonne din josul celor două bucați de versuri: l’Ecolier docile și le Paresseur, și va scote cu desăvârșire bucata de versuri intitulată Les Lunettes. Condamnă pe Gédalge la cheltuielile de judecată făcute cu acest proces, cari vor ține loc pentru Ratisbonne drept dauneinterese. MISERIA IN ITALIA CRONICA JUDICIARA Contra acțiune literară D. Piagu, directorul iiarului la Vie populaire, a intentat un proces d-lui Catulle Mendes, fost colaborator al lui, pentru ca scosese un diar intitulat la Revue Populaire care, prin formatul, titlul, concepțiunea, planul general, disposițiunea materiilor și aspectul tipografic, îi părea ca constitue uă contrafacere a ziarului sau. Tribunalul civil din Paris, secțiunea I, a pronunțat câ, în adevăr, la Revue Populaire este combinată pentru a face pe public se crudă ca este la Vie Populaire, câ contrafacerea nu se póte nega, cu d. Catulle Mendes a causat uă pagubă d-lui Piagu și l’a condamnat a plăti acestuia suma de 2.000 lei ca despăgubire. In același timp, tribunalul aotărît cu d. Catulle Mendes a causat un prejudiciu d-lui Piagu, întrebuințând în Jiarul la Lanterne pseudonimul „Jehan Frollo“ fupt care scria în la Vie Populaire și care aparține acestui fiar. Drepturile autorilor Tot secțiunea I a tribunalului civil din Paris s’a pronunțat mai deună<jî asupra cererii d-lui Louis Ratisbonne, care se plângea ca într’un volum de poesii alese publicate de d. Gédalge se aflau reproduse, cu numele d-lui L. Ratisbonne, două poesii care nu sunt de dânsul, și una care este estrasă, fară voia lui, din opera sa la Comédie Enfantine. Tribunalul a pronunțat urmatorea sentință : In ceea ce privesce cele două bucați de versuri intitulate I’Eroi ier docile și le Paressux, inserate în culegerea la Gerbe de l’Ecolier, editată de Gédalge junior . Considerând câ este constant și de altminterea necontestat de câtre defendor câ aceste două bucăți nu sunt scrise de d. Louis Bastibonne, ca , prin urmare, fară nici un cuvânt s’a imprimat la urma fiecareia din ele numele reclamantului, care este astfel arătat ca fiind autorul lor. In ceea ce privesce bucata intitulată .Les Lunettes, publicată tot în acea culegere. Considerând ca acest fragment este estras din cartea sa Comédie Enfantine, compusă de Louis Ratisbonne și cu acastă publicare s’a făcut fară autorisațiunea acestui din urmă . Considerând ca, după art. 1 din legea de la 19 iuliu 1793, autorii de ori ce scriere au dreptul esclusiv de a vinde sau a face se se vândă lucrarea lor, ca dacă, contra ACTE OFICIALE Sunt numiți și transferați. D. G. Boian, actualul prefect de la județul Roman, în asemenea calitate la județul Argeș, în locul d-lui colonel Al. Budișteanu, demisionat. D. Costache Morțun, prefect la județul Roman, în locul d-lui G. Boian, transferat. D. Grigore Iamandi, unul din cei trei membri ai comitetului permanente, din județul Fălciui, președinte al acelui comitet. D. N. Orleanu, actualul supt-prefect de la plaiul Buzau, județul Buzau, în asemenea calitate la plasa Câmpu, din același județ, în locul d-lui G. Chirculescu, demisionat. D. G. Iarca, actualul supt-prefect de la plaiurile întrunite Slănicu-Pârscovu, județul Buzau, în asemenea calitate la plaiul Buzau, din același județ, în locul d-lui N. Orleanu, transferat. D. C. N. Berică, fost supt-prefect, la plaiurile întrunite Slănicu-Pârscovu, județul Buzau, în locul d-lui G. Iarca, transferat. D. Costache Chivu, fost director de prefectură, și actual controlor fiscal, polițam la orașul Focșani, județul Putna, în locul d-lui G. P Costescu, demisionat. D. Anastase Georgescu, polițam la târgul Odobesci, județul Putna, în locul d lui Ghiță Petrov. D. Nicu I. Pandele, polițait la târgul gul Ocna, județul Bacáu, în locul d-lui Ioan Țilenschy, demisionat. D. G. Mărgăritescu, supt-comisar la poliția capitalei, în locul vacant. D. I. Tolea, fost controlor, este numit controlor și aginte de urmărire, în locul d-lui Gh. Mitrescu, demisionar D. Michail Ghiculescu este numit în funcțiunea de controlor al județului Mehedinți, în locul d-lui Dimitrie Deșiu, trecut în altă funcțiune. D. Dimitrie Penescu, actual verificatortaxator în serviciul exterior al vămilor, este numit comptabil în același serviciu, în locul d-lui Constantin Drăgulinescu, demisionat. PANTER ECONOMICA Venitul căilor ferate române In luna Noembre 1882, liniele Vărciorova-Roman, Buzâă-Mărășesci, Ploiesci-Predeal și Bucuresci-Giurgiu au produs 2 milione 189,100 lei 60 b. In luna corespunz Jotare din anul trecut n’au produs decât 1,834,102 lei 62 b. Deci un spor — în cursul lunei Noembre — de 354,997 lei 98 b. Biletele pentru persane, în Noembre 1882, au produs lei 590,423 b. 75, pe când în aceeași lună din 1881 produseseră numai 574,405 1. 27 b. Bagajele au dat uă scădere: în Noembre 1881, au produs 21,021 1. 59 b., pe când în luna corespundătóre din 1882 n’au fost decât de 18,863 lei 75 b. Mărfurile de mare iuțală au dat un spor de 13,207 lei 76 b., în 1881 s’au urcat la 54,683 lei 89 b., pe când în Noembre 1882, au fost de 67,891 lei 65 b. Mărfurile de mică iusală au produs un spor de 327,929 lei 58 b., fiind în Noembre 1881 de 1,183,991 lei 87 b., pe când în Noembre 1882 s-au urcat la 1,511,921 lei 45 b. \\