Romanulu, ianuarie 1884 (Anul 28)

1884-01-28

90 ROMANULU 28 IANUARIE 1884 prevedea în unele disposițiuni ale iei, ca supușii austro-ungari, alți de­cât cei de naționalitate israelită, să potă cumpăra imobile rurale în terá. i Dați-mă voie se răspund și la acesta obiecțiune, de­și ea nu a fost făcută de nimeni, dar pentru a completa desvolta­­rile ce sunt ținut­a da după regulamen­tul nostru. D-lor, în privința acesta, rog de mal ’nainte se se observe ca dreptul pentru supușii austro-ungari neisraeliți d’a cum­păra imobile rurale în țară resultă, nu atât din restul convențiunii comerciale, cât din legile în vigore la epoca când s’a încheiat acea convențiune, legi la cari testul convențiunii nu face de­cât să se refere pur și simplu. In adever, bine-voiți a vă raporta la articolul ăntei, aliniatul din urmă al a­­cestei conventiuni, fi­mcă ce dice: „Se înțelege ca prin acesta disposițiune „nu se derogă la legile și ordonanțele „în vigore în Statele celor duce înalte „pârțî contractante și aplicabile tutor „străinilor în general și anume : „1..........................................’.............................. „2. In România la legile și prescrip­­­țiunile relative la proibițiunea d’a do­­bbăndi și poseda imobile rurale." Cum aveam daz­inore să o die, nu prin convențiune s’a acordat drepturi austro-ungarilor neisraeliți să dobândescă imobile rurale în țară. Ea nu face supt acest raport de­cât să se refere la le­gile țerei. Și de­și prin articolul 4 al acelei con­­vențiuni se introdusese­ră disposițiune care părea ca voiesce să suprime acel a­­liniat final de la art. 1, însă prin pro­tocolul final, care s’a încheiat înainte de ratificarea acestui act internațional, s’a explicat câ, prin acel art. 4, nu se înțe­lege a se deroga la restricțiunile prevă­­dute în art. 1, aliniatul final , și ast­fel s'a suprimat acel art. 4 care era în con­trazicere cu art. 1, și care, décá s’ar fi menținut, ar fi periclitat întrega con­vențiune. In adever, cea ce dice art. 4 din pro­tocolul final : „Art. 4. Este bine înțeles ca prin dis­­posițiunile art. 4, cele după înalte pârțî contractante nu înțeleg de­loc a deroga la restricțiunile făcute de ultimul aliniat al art. 1, în privința dreptului de a do­bândi și poseda bunuri imobile rurale.“ Cu alte vorbe, prin acest protocol fi­nal s’a șters art. 4 și s’a menținut ali­niatul din urmă al art. 1, în totă între­gimea lui. Apoi, deci acest aliniat al art. 1 nu face de­cât să se refere la legile țerei în privința acestui drept pe care noi ’l-am rădicat la nălțimea unui drept cetățenesc de prima ordine, și decá țara în urma tratatului de la Berlin și’n exercițiul de­plinei sale suveranități, a venit în urmă și a modificat legi în sensul d’a interdice tutor străinilor fără osebire de rit, drep­tul d’a dobăndi imobile rurale în țară fără un anume lege, și când în urma a­­cestei disposițiuni a art. 7 înaltele pu­teri semnatare ale tratatului de la Ber­lin au recunoscut independința României, este evident câ drepturile reservate prin art. 7 esclusiv cetățenilor constitue o o parte din dreptul nostru public intern o­­bligatoriu pentru tote Statele, ale căror convențiuni comerciale nu fac de­cât se referă în acesta privință la legile ferei. In urma încetării din viață a A. S. R. Principesei Maria Infanta de Portugalia, soția A. S. R. Principelui George de Sadsonia, Curtea MM. LL. Regelui și Reginei a luat doliul pe 15 zile cu în­cepere de la 25 ianuarie. * * * In ședința de Mercurii a Camerei s au depus urmatorele proiecte de lege : 1) pentru sporirea salariilor magistra­ților ; 2) pentru crearea resurselor necesarie acestei sporiri. Proiectul propune un a­­daos de 5 lei pentru intentarea ori­carei acțiuni cu un obiect de mai bine de 1000 lei; 3) proiectul pentru a supune la tacșa de 2 °/C acțiunile societăților particulare, la tacșa de 5 °/6 cupanele și dividendele efectelor publice de stat, ale celor garan­tate de stat, precum și ale societăților particulare, fundate pe acțiuni. * * * Nouii membri ai consiliului comunal s’au întrunit a­sérà, spre a să consulta asupra alegerii primarel­ui și ajutorelor. De­sprá, uă duoă întrunire. Ni se spune ca, în urma declarării d-lui Stătescu câ nu-i este cu putință d’a primi însărcinarea de primar, d. Eleva ar avea maî cei mulți sorți d’a fi ales primar. * *­­X­Prefectura din Galați, în vederea balei de vite, a ordonat, dice Posta, ca târgu­rile de vite cornute din acest județ se fie cu desăvârșire oprite până la uă nuuă disposițiune. * * * A­l­astă-sară s’a dat la teatrul național opera Haiducul de d. Bimboni, în benefi­ciul d-nei Lodi. Lucrarea simpaticului șef de orchestră a operei italiane a fost primită și de astă­ dată cu bună-voință de câtre public. In cronica musicală vom vorbi pe larg despre meritele musicale ale acestei lucrări. Succesul se rei însă a fost pentru bene­­ficiente, care și de astă dată a cules aplauze din cele mai meritate. I s’au oferit nu­­meróse buchete. * * * Societatea grădinarilor din Bucuresci „Flora“ arangiază pentru aniversarea în­­temeierei sale, un bal care se va da Sâm­bătă, în sala societații Liedertafel, strada Academiei, No. 23. SCIRI D’ALE DILEI Astă­dî 27 Ianuarie, termometrul casei Menu (succr. de Shuer), calea Victoriei, 75, arată grade Réaumur . La 12 ore noptea — 1.5 La 7 ore dim. — 50. La amiabi­­ j- 5.5 înălțimea barometrică 76y mm. Cerul senin. * * * INCENDIUL REDACȚIUNII­­ ROMANULUI“ In numărul de eri am dat ore care a­­mănunte asupra acestui incendiu, care, într’un timp atât de scurt, a distrus cu desăvârșire redacțiunea Românului. Focul, după cum am spus, a izbucnit pe la ora 12 și jumătate din nopte prin resturnarea unei lampe. Tóte încercările pentru a-l stinge de la început au rămas zadarnice; cu tote aceste mult timp el nu cuprinsese de­cât numai o­ parte din a­­partamente și, deci ar fi sosit ajutore la timp, negreșit ca n’ar fi luat proporțiu­­nile la care s’a urcat mai târziu. Poliția a sosit peste vr’yă jumătate de oră și a luat imediat tóte măsurile tre­­buitore pentru a menține ordinea, și a organisa ajutor­ele. Citim­ de asemene printre personele cari au alergat între cele d’ăntei la incendiu pe d. T. Rădu­lescu, supt-director la ministerul de fi­nance, Manolescu, procuror, I. Rădulescu, primarul Pitescilor și alții. Pompierii au sosit după vr’uă după ore, er nu după jumătate de oră după cum din erore de tipar s’a spus în numărul de ori. Causa acestei întărzieri e câ nici un oficiar nu se putea găsi nicăirî, duoi dintr’enșii fiind la arest­ar cei­l­alți aiu­­­rea și solut este câ pompierii nu pot eși față de oficiarî. Când ei au sosit la fața locului, incen­diul luase deja nisce proporțiuni din cele mai mari și tote silințele lor trebuiau să remână zadarnice. Cu tot devotamentul bieților soldați, nu s’a mai putut face nimic; grindile și parte din ziduri cădeau din tote părțile; într’un moment surpân­­du-se acoperișul, un pompier ce se afla d’asupra dispăru; ajutore venind îndată cu mare greutate au scos de supt dărâ­mături, într’un stare îngrijitore la ve­­­dere dor nici de cum periculosa pentru densul, câci n’avea de­cât câte-va confu­­siuni. Din apartamentele d-nei Sofia Rosetti nu s’a putut scote mai nimic; totul a ars cu desăvârșire, fară a se scăpa cel mai mic obiect. Din apartamentele d-lui Vintilă Rosetti, situate alături cu acele ale d-nei Sofia Rosetti, s’au putut scote un ore­care nu­măr de cârti; mare parte însă, dintr’ân­­sele frumosele séle colecțiuni de lucrară, de arhhitect­ură, cârți de mare valori a­donate de Mircea Rosetti, precum și oă mulțime de documente prețiose prin istoria nostră, au fost distruse sau prăștiate. Din redacțiune s’a scăpat că mare parte din colecțiunea Românului, se speră ca părțile ce mai lipsesc încă se vor pu­­tea găsi. Din apartamentele d-nei și d-lui C. A. Rosetti, unde focul a pătruns mai tărdu­, s’au putut scăpa mai multe obiecte, parte din mobilier și tablouri; unele dint­re a­sele însă au suferit ore­care stricăciuni! Incendiul nu s’a potolit de­cât la orele 5. Pompele n’au încetat însă să lucreze mai tota dina, câci flăcări și fum mi­ din unele pârțî ale fostei redacțiuni De cu dină nenumărată lume veni’’din tóte părțile capitalei se vadă de aprope locul sinistrului, un cordon de soldați fui stabilit imediat pentru a opri mu­lțimea curioșilor, care să îndesa din tote părțile, să intre înăuntru. Casa nu mai era de­cât uă ruină. Administrațiunea și legătoria de cârji n’au suferit de­cât perderi mici. Stabili­mentul tipografic al d-lui Carol Gobi, unde e instalată provisoriü redacțiunea Românului, a fost cruțat de foc și n’a suferit cea mai mică stricăciune. De cu­mrb­ă, un mare număr de prieteni și cunoscuți veniră la otelul Bulevardu­lui spre a esprima familiei Rosetti păre­rea lor de reü pentru acesta nenorociții întămplare care n’o lovesce numai pe derail In tot timpul dilei s’au făcut cercetași prin curte și prin dărâmături pentru a să regăsi cel puțin resturi din documente precum și obiecte scumpe familiei. Cu cea mai mare greutate și grație concur­sului bine-voitor al d-lui Victor Petrescu, s’au mai putut găsi unele scrisori și acte însemnate, împrăștiate prin curte. Prin ruine nu s’au găsit de­cât căte­va scule arse. Tote obiectele scăpate au fost trans­portate în casa d-lui Crissoveloni, situată în strada Lipscani, unde d-na și d. Ro­setti își vor înstala în curând locuința. Cu totâ neorânduiala ce a domnit ne­apărat în administrațiune, diarul a apă­rut și a fost împărțit la aceiași oră și cu aceiași regularitate ca și în trecut. Abonații diarului, prin urmare, au tre­buit toți să primescă diarul. Déci, din în­tămplare, s’a făcut vr’aă neregularitate, d-nii abonați sunt rugați din nou se a­­dreseze imediat reclamațiunile lor la ad­ministrațiune, situată tot în strada Dom­­nei No. 14. C? ADUNAREA DEPUTAȚILOR SESIUNEA ORDINARA U Urmarea ședinței de la 26 Ianuarie Cap. timbrului s’adoptă, fără desbatere, în suma de 7,700,000 lei. Să citesce § saline, în suma de 7 mii. 200,000 mii. D. I. Rădulescu cere reducerea acestei evaluări, pe care o consideră ca prea ur­cată. D. Em. Costinescu, raportare, respunde ca crede câ evaluarea făcută se va aco­peri și se întemeiază pe crescerea ce a adus deschiderea de câi ferate în lunele din urmă. Acum se deschide și uă altă li­nie și e de credut câ acesta nouă linie va mai urca consumarea sării. D. I. Rădulescu menține temerile sale­i în privința exageratei valorâri a venitu­lui sării. Suma prevădută se adoptă. Se citesce capit. „băuturilor spirtase“ în suma de 6,600,000. D. raportare observă ca, în acesta sumă fiind coprins și produsul tacșei sporite pe prunt și acea tacșă nefiind încă votată de Cameră, acesta evaluare trebue să se reducă cu 200,000, adică să remână nu­mai 6,400,000. D. Bibicescu declară câji la acest articol, se crede dator d’a atrage atențiunea d-lui ministru de financie asupra unei cestiuni la noi lăsată în părăsire, dar care i intere­­seza de aprope și în gradul cel mai mare producerea țarei. Avem tratate de comer­­cia încheiate pe compensațiuni, de fapt ensâ — și tabloul comerciului pe care minis­­terul îl publică de câți­va ani o dove­­d(­șce­­ compensații mea pentru noi a ajuns n­­­umaî un cuvânt și causa de căpetenie a acestei stâri de lucruri este cât mai cu semă statele vecine, prin prima ce acordă celor ce esportâ tocmai materiile pe care convențiunea nostră le impune greu, spre a protege producerea internă, pun între­prinderile române în neputință de a pros­pera și le răpesc ast­fel ttocmai sprijinul condițiunea de trai și de prosperitate pentru dobândirea căreia mult am acor­dat noi în schimb. Cu tote acestea, cu tote ca aceste pro­­cedere rădică convențiunilor acea basă pe temeiul căreia au fost încheiate, to­tuși d-sea înclină a crede ca nu putem, n’avem dreptul d’a ne plânge, câci con­­vențiunile nu pot, n’au dreptul și nici nu stipuleza ceva ca să oprescă pe acele State d’a încuragia producerea lor și es­­portarea iei. Așa fiind, fără să desaprobe proceda­rea lor, d. Bibicescu constată ca prima de esport pentru zahăr care există în Rusia și în Austria, au întrerupt nu nu­mai propășirea, ci chiar existența cât de modestă a fabricelor de zahăr române. Spirtul asemene pătrunde în țară la noi și cel rusesc ne-a ținut cu desăvârșire pept în Dobrogea. Acesta stare de lucruri, în urma unor m­oî măsur’î legislative, devine îngrijitore. Intr’adevâr, Colecțiunea de legi a impe­riului rusesc a publicat dilele trecute un lege după care prima de esport pentru spirt e urcată de la 1 leu 32 pe vedra la aprópe 3 lei. Acesta ar face ca spirtul rusesc să pătrundă mai mult la noi și chiar să ucidă povernele ce există în țară. Intr’adever, la noi uă vedra de spirt se vinde cu 6 lei, și e sicur câ, déca pentru exportul spirtului rusesc guvernul do­uă primă de 3 lei pe vedra, e sicur câ acel produs străin va birui neapărat în luptă pe al nostru. D. Bibicescu, décâ uă asemene cesti­­une ș’ar putea privi numai din punt de vedere moral, nu s’ar îngriji; dar spirt se consumă în țară, acel spirt se pro­duce din bucate și constitue un debușeu ! » pentru cereale, mai cu osebire în timpuri când, ca acum, cerealele nu se pot esporta. E dér folositor din tóte puntele de ve­dere și necesar propășirii agricole d’a păstra cerealelor române acest debușeu intern. Rogă dor pe d. ministru de fi­nance să bine-voiască a studia d’aprópe acesta cestiune ș’a găsi mijlocul d’a a­­dăposti producerea română d’acesta nupă lovire. D. ministru de finance răspunde cu spir­tul străin plăteșce la intrarea lui în țară mai mult de­cât ce plăteșce guvernului spirtul ce să produce aci, deci temere n’ar fi, totu­și, promite a studia ces­­tiunea. D. Costinescu, raportare, recunosce în­semnătatea cestiunii rădicată de d. Bibi­cescu și crede și d-sea câ primele de es­port sunt mijlocul cel maî sicur d’a pune produsul intern în posițiune d’a lupta cu succes. Se unesce dar și d-sea cu ideia d’a se studia cestiunea d’aprope. D. I. Codrescu dice ca cel mai bun și maĭ sicur midloc în asemeni cestiuni, este proibițiunea. D. prim-ministru e de părere să nu se pună prea mare preț pe proibițiune, câci ceea ce să petrece în Statele ce aplică sistema proibitivă trebuie să ne lumineze și să ne facă atenți de a nu cădea în gre­­șalele lor. Sistema primelor combinată cu cea proibitivă e singura care póte ajuta desvoltarea producerii interiore. Discusiunea închidendu-se, capitalul se voteza în suma de 6,400,000 lei. Venitul ministerului domeniilor, după discusiunea urmată, la care i­au parte d-nii Iepurescu, N. Ionescu, Costinescu și președintele consiliului, se adoptă în suma de 20,015,566. Discnsiunea acesta a fost însemnată prin faptul ca s’au semnalat neajunsurile legii întocmirii proprietății în Dobrogea și d. prim-ministru a promis a presinta, pate chiar în sesiunea acesta, un proiect pentru modificarea acelei legi. Cele­l­alte capitole ale bugetului de cheltuieli s’adoptă fară desbatere. Bugetul de venituri în totale s’adoptă în suma de 128,469,433 lei. Ședința să rădică la 5 ore. A­Gr I U­I 1­0) Discnsiunea ce s’a ivit în colonele Ro­mânului în privința agiului este de cea mai mare actualitate. Cestiunea acesta fiiind de un mare in­teres general, ar fi de dorit ca discnsiu­nea publică să aibă efectul salutar de a îndupleca pe cei chiemați a lucra, de a lua fără întărziere măsuri înțelepte, spre a combate râul, care, ca un părăsit, amenință de a năbuși tinerii germeni ai comerciului român. Nu exagerâni de loc. Agiul esorbitant a devenit uă calamitate pentru comercial întreg. Agiul opreșce avântul seu, opreșce transacțiunile sele și îi sustrage masa stabilă în întreprinderi­le sale. Comerciul suferă, câci agiul ab­­sorbe resultatul muncei sele. Este ânse recunoscut ca comercial în viața publică și a statului, ocupă un loc de prima im­portanță, și de aceea, credem, să va re­cunosce j câ aici este în joc un interes ge­­neral. Nu putem susține, ca este numai una și singură causa care a priori a provocat acesta desastrasá și anormală situațiune. Căușele sunt complecse. Și nu prin uă singură și isolată măsură vom reuși a vă înlătura. Aci trebuie să serie de măsuri studiate, pregătite și puse în aplicațiune cu perseveranța de la un centru tare și înțelept, care nu pote fi alt de­cât Banca !) Acest articol pe care T­reom adam cititorilor noș­tri ne este trimis de uă perfora forte^competinte­­i Națională. E că dar pe cine înțelegem prin cuvintele de „cei chemați a lucra.“ Nu putem aștepta, de uă cam­dată, ca sirguințele ce solicităm de la acest mare institut național, să fie încoronate îndată de un succes complet. Râul nu se póte stîrpi cu desăvârșire. Dar ceea ce avem deplina încredere este, co­rgiul s’ar in­fringe în limitele sale naturale, dacâ Ban­ca ar pune în mișcare numai că părti­cică a mijlocelor de care dispune pentru un așa scop. Ea ar fi putut și fir pu­tea să țină pept și să paraliseze specula­­țiunile acelora, câror datoram în mare parte co­rgiul s’a putut rădica și men­ține la înălțimea artificială de 4­/1— 41­­ /.2 la sută. Cine n’a vădut, mai de m­ădi, cu ce grabă s’a scoborît basul, când Banca Na­țională și Creditu­l funciar rural au înce­put a scote aur. Di­scordarea a fost ime­­diată. Se constatase din nou cu deja ten­dința, veleitatea de a pune stavilă aspira­­țiunilor estreme ale agiotagiștilor o face mult, produce să ore­care ușurare tîrgului. Dar în­dată ce casele din strada Colței să închiseră, ecă ca­și agiul începu a să urca er cu uă repediciune electrică, demonstrând ca acordul este perfect în cercurile opuse. Nu ne legănam în ilusiuni. Pe cât timp importul țarei întrece exportul cu multe milione, pe cât timp guvernul tre­bue se trimită anual peste 30 milione aur în străinătate, pentru plata dife­ritelor cupane ce s’află acolo ; pe cât timp esportul productelor nóstre lânce­zește ca es-timp, nu putem spera ca a­­giul se dispară cu totul. Și în alte țeri aurul are astă­ de agiu; deosebire numai, ca la noi este atâta la sută cât este a­­colo la mie. Dar s’ar putea mărgini acest flagel la dimensiuni mai puțin vătămătore comer­ciului tereî. Sunt operațiuni de arbitra­­giu care ar aduce aur în țară, altele care l’ar reține la noi. Inițiativa incumbă după noi. câncei naționale. Admitem câ din puntul de vedere curat al arbitragistu­­lui, al bancherului, aceste operațiuni n’ar fi în­tot­deauna remunerative , ba, mai mult, de multe ori ar aduce póte chiar oă mică pagubă. Dar ele ar fi mai mult de­cât justificate prin­otărîrea de a veni în ajutorul comerciului teren, comerciului care contribuie într’un mod esențial la formarea dividendelor bâncei. Porto pentru aur este de la Viena 1 °/0o, din Elveția ’/s °/o, din Francia și Belgia­­/» 0/c ȘÎ pentru sume mari și mai puțin. Cursul pieței nóstre pentru devise este: Paris 3 luni 99.50, cek 100.40 Lon­dra 3 luni 25.15 cek 25.35. Cifrele acestea vorbesc cu destulă elocință și bancherii cari dirig afacerile banceș­cu un netăgă­duit devotament sunt destul de esperți, spre a se i­ei singuri, fară indicațiuni din partea nimenui, cum și în ce mod ar tre­bui purces, spre a micșora sacrificiul mo­mentan al operațiunilor de a aduce și a reține aurul în țară. Ar mai trimite cine­va un napoleon de aur afară, când banca î-ar vinde devisele străine al pari plus porto banilor . Banca Națională are cre­dite nelimitate pe piețele occidentului; în ast­fel de împregiurari ar trebui să îi fie permis a le utiliza spre binele comer­ciului nostru. Am dis sacrificiul „momentan“, căci sun­tem convinși ca acesta jertfă s’ar com­pensa forte curând prin reactivarea a­­facerilor comerciale și financiare în întrul­gerea. Afară de asta, pate să-i convie băncei, ca biletele sale să fie din ce în ce mai deva­luate? Pate să-i convie, ca comercial ro­mân, uă parte numerosă și importantă a clientelei sale, să fie­ isl­it, și slăbit din ce în ce mai mult prin imensele păgubi, ce-î causezá ogiul? Și nu cere ch­iar și prestigiul bâncei, ca ea să fia din pași­ FOIȚA ROMANULUI, 28 IANUARIU 22 CAYETAM VICTORIA de L­UCIAN lI SA­H­T PARTEA A PATRA XI Primirea entusiastă făcută trupei și persanei sale, nu numai de poporul din orașul Queretaro ci și chiar de creolii cei mai influenți, fu­ră caută de vie mulță­­mire pentru junele patriot. Ast­fel insu­­recțiunea, de­și învinsă în mai multe pârțî ale țerei unde ea își rădicase drapelul, avea simpatia tuturor. Pretutindenea în­tâlnea suflete setose de libertate, gata a intra în marea luptă ce s’angagiase, și pe cari nu le descuragea nici uă înfrîn­­g­ere și nici una din crudimele calculate a­le inamicului. Cayetano, fiind în­tot­dea­una forte aspru în alegerea ómenilor săi, câci ca un adevărat generare ținea mai mult la calitate de­cât la număr, primi cu tóte acestea uă sută de tineri de bună familie, cari veniră să-i cera să servesca fapt el ca simpli soldați până în cliua în care, fie prin instrucțiune, fie prin cura­­nt­ier, tar putea să căstige un grad. Tote armele de care putea să dispună le împărți de preferință la acești metiși, și, după după­zeci și patru de ore de la in­trarea lui în oraș, mica armată a insur­­genților număra trei mii de luptători. Cayetano ordona îndată să plece în di­recțiunea despre Cordiliere un mare con­voi de munițiune, dându-i ca escortă pe Indieni și pe nuoii săi recruți. Peste vă­di voia să pornescă și el cu ómenii sei , trupele pe cari le aducea generarele Cal­­leja nu puteau să întărdiede d’a] sosi, și ele erau forte numerose și aveau­ uă bună artilerie, ast­fel în­cât Cayetano nici chiar nu se gândea a lupta în contra lor. In ajunul cin­ei ficșată pentru plecare, tânărul șef se duse în sala principală a casei în care ședea. Acesta era locul în care se adunasi autoritățile civile și mili­tare ale orașului pentru a discuta impo­­zitele, aci se celebrau serbările oficiale. Și cu tote acestea, didurile acestei case erau numai spoite cu var , patru ferestre mari, fără geamuri, fără perdele, dedeau uă lumină dintre cele mai vii. Un por­tret al lui Carol­ Chintul represinta pu­terea suverană. Ici și colo, căte-va foto­­liuri vechi, puse în giurul unei mese masive ; într’un colț al salei se aflau mai multe lânci și globurile de argint pe cari le purtau regidorii în procesiuni. Dinain­tea unui Crist de fildeș ardea­uă lampă de aur, și restignitul, cu capul aplecat, ...u­n­ prin­ n, copiiliH, pin zéstra care se afla în față-i, bogatele pă­mânturi muncite cu sudarea unui popor, care de trei secole suferea jugul cel mai aspru. Cayetano mai nainte d’a da ordin lui Hueto ca s’a aducă pe oficialii prisoneri, pri­vi mai mult timp pe acest Crist. Rana colo­nelului Rodriguez, mai puțin gravă de­cat se creduse la început, făcea se se spere uă repede vindecare. Slăbit de perderea sân­gelui, obosit de cugetarea înfrângerei sale, oficialul, tăcut și trist, intra în sala în care cu câte­va zile mai înainte domnea ca un stăpân, rechemat pe brațul unuia din căpitanii sei și urmat de două-zeci din locotenenții lui. Toți acești omeni, cea mai mare parte tineri, päreau a fi forte îngrijați. Ei sciau ca era să se otă­­rască des­pre sorta lor, și privirile lor se concentrară duă­dată asupra lui Ca­yetano, pe care numai un mic număr din­tre ei îl dăriseră în timpul luptei ce le fusese atât de nenorocită. In momentul în care intra colonelul,­­ingeniarul scria și nuși ridică de loc capul. El purta vesta albastră a omenilor săi, fără altă deose­bire de­cât un mic galon de aur, care ținea loc de epolete. Tânărul șef se scula. La vederea feței sale bărbătască și inte­­liginte, colonelul făcu uă mișcare de sur­prindere și nu se putu opri d’a esclama. — D-tea! d-tea Pensativo! dise el. — Da, eu șef de tâlhari, cum dicea î­n-nă Uetâ, imprime tereiul. Ast­fel este sorta omenilor, seniore, éoâ­te prisonie­­rul meu și, la ora de față, póte câ în­țelegi în fine ca creolii sunt omeni. — Nu m’am îndoit nici-uă dată des­pre acesta, seniore, respinse colonelul, și decât m ar fi cunoscut mai mult, ai fi soiut-o prea bine. — Pe viața mea, d-lor, urma Cayetano care, apropiindu-se de prizonieri, căuta să recunoscă pe un oficial pe care îl vă­­duse pe­­ lângă vice­ regele câte­va luni mai nainte, credeați câ este de ajuns bi­­ciușcele d-vóstru pentru a ne pune la lo­cul nostru, și ne priveați ca pe nisce ne­­capabili d’a ne arunca ochii asupra tru­pelor regelui! Unde vă sunt, vă rog, bi­­ciușcele și a cui o uniformă purtați ? — Sorta armelor a fost în contra nos­tră, seniore, respinse colonelul cu dem­nitate ; dar d-tea, fericitul nostru învin­gător, cred ca ai putea să mărturesci la trebuință ca ne-am făcut datoria. Daci plângem înfrângerea nostră, ea nu este însă de natură a merita sarcasmele du­­mitele. Nu voi altă dovadá de­cât prețul ce ânsuți dai victoriei d-téle. Cayeta no­tăcu un minut și păru cu vo­­esce a se reculege. — Déca norocul armelor ne-ar fi fost contrariu,­­lise el adresându-se câtre co­lonel, décá eu și cu ai mei am fi cădut în manile d-téle, care ar fi fost sórta nóstra ? Finite (ihrxh’in st­ii.imt). — Nu sciü să spun de cât adevărul, dise el c’uă voce puțin cam mișcată; déci ați fi căzut în mânele mele, m’așî fi su­pus cu durerea în suflet, câci mi-e groză de sângele vărsat, la ordinile șefului meu, generarele Calleya , v’așî fi împușcat. — Mărturisea d-tele, colonele, este pli­nă de curagiu, dise Cayetano, și meriți admirarea ce tatăl meu are pentru d-tea. Acum, ce așteptați de la mine? — Marțea, respinse colonelul, pe care o așteptăm de după dile­ră tăcere adâncă domni în sală. — Mărturiți, d-lor, disei Cayetano, cu decretele", date în contra nóstru’"sunt ne­drepte și crude. — învinsul n’are drept să discute cu învingătorul sáu, respinse colonelul, și datoria nóstra de soldați, seniore, este d’a ne supune șefilor noștri, în ceia ce mă pri­­vesce, când un om, ori­care ar fi el, contestă autoritatea regală, îl combat din puterile mele , dar nu-1 urăsc. N’aștept nimic de la îndurarea d-tele ; prin urmare, pot să-ți vorbesc liber. Pentru mine, a­­cest resbel este un resbel fratricid. D-tea și eu, se pore, acum același Dumnedeu, vorbim aceiași limbă, și același sânge curge în parte în vinele nostre. Pentru mine, ca pentru un mare număr din com­patrioții mei, drepturile ce cereți n’au de­cât un singur neajuns : acela d’a le reclama cu armele în mână. —• Uiți, colonele, respinse Cayetano cu do­uă jumătate de secol creolii cer în cia­­dar desființarea legilor cari îi dec­lară inferiori ómenilor născuți în Europa. N’a voit se se țină sema de noi ca Spanioli, ei, bine, vom fi Mecsicanî.­­jjj- Décà compatrioții d-téle ar avea e­­nergia și talentele d-téle militare, res­pinse oficialul, causa nostră ar fi pute desperată. Déci nu esti singurul șef al in­­surecțiunii, și decă­ domnesce ordinea prin­tre soldații ce comandă, deci de la înce­putul resbelului ne ai sforțat a te admi­ra, câți alții, începând cu i] Hidalgo, me­rită acest titlu de tâlhar, care te supă­ră? Găndesce-te bine, pentru un Pensati­vo, câți criminali nu jefuesc prin țară în numele libertății și fac ca] decretele vice­regelui se fie drepte ? Chemi la arme pe metiși, pe Indieni și chiar pe robii cei negrii; ei alergá la d-tea pentru iubirea aventurilor ș’a pradei. Dar aceștia sunt nisce iloți cari nu înțeleg de­cât numai serbările săngerose, și mă tem ca într’uă di chiar d-tea ai să fie victima lor. Ertă­­mă, senore, pentru sfaturile ce-țî dau; și déca fac acesta, causa este ca mai nain­te d’a vedea în d-tea un inamic, vâd pe fratele donei Laura, și... — Nu pronunța acest nume, dise Ca­yetano, nu deștepta în mine simțiminte de cari nu voiesc să-mi aduc aminte, la acesta oră când vieța d-tele este în mâ­­nile mele. Tânărul, forte tulburat, făcu câțî­va V­r­ ­ A­f ** >

Next