Romanulu, ianuarie 1884 (Anul 28)

1884-01-28

anul al XXVIII-LE Voiesce și vei putea ANUNCIURI Linia de 30 litere petit, pagina IV..............................40 bani Deta „ „ „ „ III......................2 lei — „ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse, LA VIENA, la d-niî Haasenstein et Vogler, Wallfischgasse 10. LA FRANCFORT, S. M. — la G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — SAMBATA, 28 IANUARIU 1884.^ Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tate țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8. Place de la Bourse LA VIENA, la d. B. G. Popovicî, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Francesco da Paola (N. D.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Londra, 7 Februarie.­—5 ore sera. — Depeși din Egipet anunță ca generarele Gordon ar fi prins de către resculații din Egipetul de sus. Londra, 7 Februarie. 10 ore sera. — Marchizul de Hartington, ministru de res­­bel, declară în Camera comunelor ca gu­vernul n’a primit nici oă informațiune care se confirme spirea ca generarele Gordon ar fi fost făcut prisonier. Pesta, 7 Februarie. — Camera depu­taților a­otărît cu uă mare majoritate se intre în discusiunea articolelor legii fi­nanciare. In cursul desbaterilor, președin­tele consiliului și ministrul de finance au combătut tote acusurile și criticile opo­­sițiunii. Londra, 7 Februarie. — Banca Enghi­­tezei a rădicat scumptul său la 3 jum. la sută. 20 BANI EXEMPLARUL ȘI AUIAINISTR­A­ȚIN­UT S.A. 14, STRADA DÓMNEI, 14 BUCMSCI, 1 sr 1881 Lucrarea pentru revizuirea Consti­­tu­țiunii și a legii electorale a fost é­­răși întreruptă. Constatam numai și înregistrăm faptul, fără se ne permitem d’a-l de­­saproba, de vreme ce întreruperea s’a făcut cu scopul d’a discuta și vota bugetele. Din contră, dacá am voi se jude­căm și se ne rostim asupră-i, am fi înclinați mai mult d’a felicita Ca­mera. Intr’adevĕr, punerea în discusiune a bugetelor cu aprope cince luni și jumătate mai nainte de începutul a­­nului bugetar, lasă deputaților și tim­pul și liniștea trebuitore pentru dis­cutarea fie­carei cifre bugetare în a­­mănunt. Pe d’altă parte, votarea bugetelor mai de timpuriu este semnul ca sfîr­­șitul se apropie, câ Adunarea se pre­­gătesce a începe redactarea testamen­tului ier politic, adecă revizuirea legii electorale. Discusiunile bugetare ne lasă a­­própe reci. Ajuns’a într’adever­ită tradițiune ca bugetele votate de partita liberală nu numai se nu lase deficite, ci chiar se producă escedente. Și nici un motiv nu ne autori să se credem ca se va urma alt­fel și de astă-dată. In valorarea veniturilor s’a întrebu­ințat într’adever tot sistema care atât de bine a isbutit un șir atât de lung de ani și care are în favore-i că destul ? "do 1 tin­g­ în esperianță". D’aceia, din acest punt de vedere, deci ne lasă discusiunile, de vreme ce nici uă îngrijorare nu ne presintă pentru viitor. Dar — și puntul acesta îl semna­lăm cu osebită bucurie — d’astă­­dată, ca nici uă­ dată la noi, s’a sem­nalat cu stăruință și cu convingere nedreptatea ce este la temelia siste­mei impositelor nóstre. In aplausele Camerei, s’a dovedit ca numai un fel de avere, cea imo­biliară, plătesce imposit și ia parte la purtarea sarcinelor publice. Averea mobiliară din contră, acea avere care a luat un mare desvol­­tare în anii din urmă, nu contribuie cu nimic la sarcinile Statului, de­și ea mai cu osebire folose mari trage din echilibrarea bugetelor, din stabi­lirea creditului Statului, din întro­narea ordinii în finance. Acesta stare de lucruri nedreptă și neechitabile a fost recunoscută de raportorele comisiunii bugetare și chiar de guvern prin autoritata voce a președintelui consiliului. Intr’un cuvânt, din discusiunile ur­mate asupra capitolului impositelor directe din proiectul de buget al ve­niturilor pe 1884-85 rezultă câ ade­vărul e cunoscut, câ lumina s’a fă­cut și ca începem a intra și noi pe calea egalitâții sarcinelor, fie averea mobilă sau imobilă. C. președinte al consiliului a ob­servat, ceea ce este pe deplin exact, cu greu forte va fi la noi de a găsi mijlocul prin care averea mobiliară să fie atinsă în întregime. Un număr de deputați, de­și re­cunoscând acest adevăr, au propus un proiect, care atinge cel puțin uă parte, și cea mai însemnată, a ave­rii mobiliare. Ece acel proiect . Art. 1. Acțiunile societăților particu­lare fondate pe acțiuni, vor fi împuse la un faclă de înregistrare de 2­/6, respinși în momentul emisiunii. Art. II. Cuponele și dividendele efec­telor publice de Stat, ale celor garantate de Stat, precum și ale acțiunilor societă­ților particulare, fondate pe acțiuni, vor suporta uă facsă de înregistrare de om/o, plătită în momentul încasării. Art. 111. Un regulament de administra­­țiune publică va reglementa modul perce­perii acestor facte. I. Gr. Poenaru-Bordea, Ion I. Rădulescu, Cantemir, V. Iepurescu, Bibicescu, T. Bol­­dur-Lățescu, P. Strejescu, A. Dimitriade. Autorii acestui proiect au argu­mentat ast­fel: Daci cine­va are un moșiă séű uă casă, plătesce statului 6 °­0 din veni­tul iei și­ diferite decimi comunale și județene. Când cnse își vinde moșia și se în­locui titluri fiduciare, posede aceiași avere, are același venit, deci nu și mai mult, dar nu mai plătes­­c statului nici impositul funciar de 6 °/0, nici cele­l­alte decimii comunale și jude­țene. Acesta e nedrept, cu totul ne­drept. Felicitam dor pe deputații cari au înfățișat proiectul ce inserarăm mai sus și ne place să credem ca Adu­narea îl va vota. Pe ne a­fâră, Camera a admis ur­­mătorele capitole din bugetul de ve­nituri : Contributiuni directe Foncieră..................... 9,300,000 Cai de comunicare . . 4,600,000 Licențe de băuturi spirtase 4,150,000 Patente........................... 2,600,000 d­ecim­ea de percepere . 2,200,000 Tacsa de 5% asupra re­tribuțiunilor. . . . 1,900,000 Amendi după legea licen­țelor ........................... 30,000 Tacla de transmitere. . 150,000 Total. . . . 24,930,000 Contributiuni indirecte. ? Tutunul. — Venit net al regiei................... 18,000,000 Amendi din legea mo­nopolului .... 60,000 18,600,000 Vămi.—Import. ..... 15,390,000 Esport................ 2,200,000 Plumbagiu, maga­sinagiu............. 230,000 Venituri accidentale Vănd. obiectelor con­100,000 fiscate ................ 80,000 18,000,000 Acestea sunt cifrele adoptate de Cameră în cele două ședințe ce au­ fost deja consacrate desbaterii buge­telor. Discuțiunea să va urma astă­eji a­­supra celor­alte capitole bugetare. Vom da semn­­ li cu­­ți despre ceea ce să va face, pentru ca din ce în ce mai mult națiunea se pute controla, prin studie asupra bugetelor, modul întrebuințării banilor săi, deputatului Sturm ca principele de de Bismarck a blamat pe Germanii din Austria nu pentru atitudinea lor față cu Slavii, ci pentru ca a com­bătut guvernul liberal. Principele de Bismarck a imputat mai intenii Ger­manilor din Austria ca nu respectă dinastia, pe împărat, drepturile și forța lui. Tocmai Germanii din Austria — di­e Norddeutsche Allgemeine Zeitung—­sunt de preferință chemați se susțină principiul monarc­­ic și să fie credincioși față cu mo­­narc­­ul, împărat de originea lor; lor le incumbă de a da celor­l­alte naționalități austriace un exemplu și de a procura di­nastiei un guvern, care se aibă trebuință tocmai de elementul german ca mijloc de unire între tote cele­l­alte elemente. Nici uă țară nu este pre­cura, mai mult ca Cisleitania, un terem mai potriv­it pentru un guvern de majoritate parla­­mentară, din cauza destinarilor de lim­­bă și naționalitate ce există în ea. Dinastia este principiul care unesce, or luptelie parlamentare sunt principiul care desbină­"" și Germanii din Austria au dat uă do­vadă de cea mai mare nepricepere poli­tică, căci, în loc de a se sforța se stabi­­lescă uă monarh­ie tare, alerga după do­­minațiunea majoritâții parlamentare, din care causă ei, după cum se putea preve­dea, au fost învinși pentru multă vreme de elementul slav, ajutat de oposițiunea maghiară contra germanismului. Liberalii Germani și căpeteniile lor din Austria n’ar putea, deci ar guverna, se împedice întinderea anarh­iei. Numai mâna sigură a monarh­iei a putut să învingă greu­tățile ce rezultă din diversitatea țârilor Coronei; numai ea a putut reuși, ca în curs de patru secole, să țină unite ele­mentele împrăștiate. D-nii ,Herbst și Ple­­ner n’ar fi fost în stare să facă acesta. ENGLITERA Times află ca în consiliul de mi­niștrii ținut Vinerea trecută la mi­nisterul de resbel, s’a luat­otărîrea d’a se cere la Parlament un credit de duce milione livre Sterlinge spre a pune în stare de apărare porturile Engliterei și pe acelea ale coloniel­or englese. Uă telegramă din Londra, cu data de 5 Februarie și publicată de Neue freie Presse, ne aduce urmatorele a­­mănunte de prin Englitera : Astă­zi s’a început sesiunea Parlamen­tului, care trebuie se­otărască pentru multă vreme despre sorta cabinetului și a liberalilor. Nominal, Camera comunelor numără adî 332 liberali, 242 conservatori și 62 home­ruleri. Totu­șî uă mare parte din liberali desaprobă politica egiptena a cabinetului, pe când un alt grup este ne­mulțumit cu chipul cum este vorba să se esecute reforma electorală. Membrul conservator sir Bourcke a făcut următo­­rea propunere : „Atragem cu respect atențiunea reginei asupra nesuccesului de care au fost în­soțite pene acum tóte încercările cabine­tului de a pune afacerile egiptene pe uă basă sânătosă, atât întru cât privesce reorganisarea justiției și resolverea sa­­tisface tare a cestiunii financiare, cât și restabilirea liniștei și a siguranței prin provinciile mărginașe. Actuala politică engleză n’a avut de resultat de­cât uă slăbire a autorității guvernului egiptean indigen, fără a da ceva satisfăcător în loc. Cn asemene atitudine este un pericol pentru Egipet, întărziază pentru un timp nedeterminat restabilirea unei asemene situațiuni, care să potă înlesni retrage­rea trupelor engleze ; acesta atitudine sporesce, într’un chip periculos, răspun­derea Englitezei atât față cu Egipetul cât și cu puterile europene. Declarăm ca nici uă măsură alta nu va putea produce uă îmbunătățire sen­rtă garanție a stării de lucruri din Egipet, de­cât numai aceea care se va întemeia pe recunoscerea es­­presă a acelor îndatoriri luate de cabi­netul engles când s’a amestecat în afa­cerile egiptene.“ Ziarele oficiase afirmă ca guvernul refuză modificarea fruntariei Transvaalu­­lui, câci acesta ar implica oă călcare de curent a Englitereî față cu căpeteniile indigene ; totu­și Englitera a consimțit la cea­l­altă modificare ce s’a cerut în tratat, și să­dice ca delegații Transvaalu­­lui s’au declarat satisfăcuți. In Camera lordilor, marchizul de Sa­lisbury blama guvernul ca a luat u­ ati­tudine șovăitore în afacerile egiptene ; el accentua ca Ivectivul n’are nici un drept d’a renunța la Sudan și împrumutul cu Rothschild are de sigur în sine un aran­ DIN AFARA AUSTRO-UN­GARIA Norddeutsche Allgemeine Zeitung, vorbind despre desbaterile din Camera austriacă în privința cestiunii lim­bei, publică un articol care­­ pare inspirat. El dice cu e ne-exactă a finnațiunea­gjament secret cu guvernul. Lordul Gran­­ville răspunse în mod positiv, cu guver­nul cugetă a evacua Egipetul îndată ce­ î­n permite starea lucrurilor; c-sea negă cr­istența unui arangjament secret cu Roth­schild, dicând ca guvernul n’a sciut ni­­m­e despre acest împrumut. Propunerea de mai sus a d-lui Bourcke a­ fost respinsă în Camera comunelor cu Trojpoturi contra 20.­­ SÓ. Gosh­en ținu Sâmbăta trecută li Ekipon un discurs, în care se o­­cuipa cu amănuntul de cestiunea e­­giptena. D-sea esprima speranța, ca nu se va intămpla nimic care ar pu­­tea­ să facă pe Europa a crede ca Epgistera voiesce de tema de greu­tăți, să devină necredinciosa misiu­nii sale în Egipet. Aci nu mai este v&s­­b­a numai de regenerarea țarei, ci și pentru distrugerea sclavismului, și tifiM Europa își rădică acum vocea și­­e a aminti Englitereî îndatoririle c­A șî-a­ luat la Nil și a câror depli­­nire îl incumbă. Englitera va satis­i­feră kreest apel, dar în schimb ea ai dc­eptul a aștepta ca marile pu­­teri să-i dea acel ajutor ce sunt în pozițiune a-i da. Acesta constâ în a­­ce­a de a deslega legăturele acelea cari lega mâinie Englitezeî în Egipet, și aceste legături sunt : legea în pri­vi­nța lichidațiunii. Intru­cât va exista acestă lege în considerațiune pentru creditorii europeani ai Egipetului, va fi peste putință a găsi mijlocele pen­tru măsurele estra­ordinare devenite trebilinciose pentru siguranța Egipe­­tuluî.­i­ SPANIA • Uitim urmatórele în National Zei­tung din Berlin : Soiri autoritate sosite din Madrid în Belim,ispun ca prin cercurile guverna­­din Spania se așteptă pericolul lin a unei revoluțiunî militare, care pate isbucni dintr’un moment într’altul. Se scie ca uă necontenită conspirațiune militară se întinde prin armată. Relațiuni positive spun ca ea se pregătesce a da lovitura decisivă, numai d’a nu lăsa țerile turcesci în ma­nile Rusiei și ale Englitezeî și d’a fi gata la un moment dat, spre a lucra în cea mai completă unire. Față cu nisce inte­rese d­­ă asemene însemnătate, certa pen­tru Alsacia-Lorena este lucru de nimic. Totuși și acesta cestiune pate să fie dis­cutată. De fapt Francia a perdut partita pe care o juca de secole, de vreme ce unitatea germană s’a efectuat cu totá o­­posițiunea iei. Cu tote acestea Germanul n’are nici cum intențiunea d’a trage tóte folosele din acesta partită câștigată; din contra, se vor găsi mijloce și cât d’a re­duce câștigul de nimic al Germaniei și d'a vindeca rana Franciei. Francia nici n’a refuzat nici n’a consimțit la acesta. Se duce ca Francia trebue se ’și readune forțele mai înainte d’a-și putea lua un rol în politica esterioră. Pate ca discursul lui Gambetta în Cherbourg, care a fost atât de reîi primit în Berlin, fu privit ca ăntâiul răspuns positiv pe acest tărâm. Alianța între Francia, Germania și Austria.­­ De curând a apărut al ci­oilea vo­lum din cartea „Bismarck. Dupi­spre­­­zece ani de politică germană“. Nou­ în acesta carte este o­ relațiune din 1880 care făcută de un deputat di­n Reichstag din apropierea cancelaru­lui imperial și este relativă la nișce propuneri pe care principele de Bis­marck, după încheiarea alianței cu Austria, le ar fi făcut ambasadorului francez de pe atunci din Berlin, d. St. Walk­er. In acesta relațiune se a­­firmă ca din partea germană s’ar fi dis, ca luptele care dăinuiesc de mai bine de două secole între Germania, Austria și Francia, în care preotul victorielor a fost cucerirea unor fâșii de pământuri ce erau departe de a se putea compara cu sacrificiele făcute spre a le dobândi, au condus numai la aceea d’a procura Englitezeî și Ru­siei ocasiunea d’a-și rădica colosala lor putere. Germania, respectiv Pru­sia, trebui să lase pe Rusia se facă ce voia în Polonia și Oriunte fiind­că, în lupta iei cu Francia, avea tre­buință d’un sprijin în spate. Acum însă a venit momentul pentru cele trei puteri militare din centrul Eu­ropei sau d’a privi lămurit la sorta pământului său, inspirate d’uă gelosie órba, să se țină una pe alta în loc. Nici uă dată, mai mult ca în acest mo­ment, n’a fost mai trebuinciósa ali­anța celor trei puteri din centrul Eu­ropei, Francia, Germania și Austria, care represinta suma cea mai mare, cea mai compactă de educațiune, cul­tură și forță. Relațiunea în cestiune înch­eiă apoi ast­fel : Programa puterilor ar trebui se fie : Nici uă palmă de pământ din peninsula balcanică se nu tracă în manile Englite­­reí sau ale Rusiei; pământul turcesc din Europa să nu aparțină de­cât Austriaci­­lor, Francezilor și Germanilor. Dar după ce aceste popore se vor stabili în penin­sula balcanică, vor găsi ele drumul și spre Asia mică și i­usle, spre a descepta prin țe­rile amorțite ale Asiei uă nouă viață și a culege bogății? Acesta nu va trebui să se realiseze nici printre vă lovitură violente nici prin vr’un resbel, va fi trebuință DISCURSUL D-LUI STATESCU la primul din numerele precedinte am dat sem­ă despre discursul d-lui Stătescu, rostit în Senat cu ocasiu­­nea desvoltarii ce a făcut propunerii sale privitore la interpretarea art. 7 din Constituțiune. Reproducem adî după hiarul oficial, părțile cele mai însemnate din acea cuvântare. D. Eug. Stătescu. Domnilor, nu voi in­tra în considerațiunî de ordine politică sau naționale; ele s’au desfășurat în șe­­dința precedintă și pe cer voie astă­­zi să mă țin pe tărâmul esclusiv juridic. Domnilor, prin legea interpretativă ce am avut onore a propune, se zice ca, „dreptul de a cumpăra imobile rurale în România, fiind un drept cetățenesc re­­servat exclusiv pămăntenilor și celor îm­­pămănteniți, nu se póte acordă societăți­lor prin acțiuni la purtător, nici face o­­biectul instituirii acelor societăți.“ Re­­mâne dar se stabilesc adî, décà trebuință mai este, ca acesta lege interpretativă nu modifică întru nimic art. 7 și nu este de­cât reproducțiunea exactă a testului Constituțiunii și a spiritului în care a fost votat acel test. Domnilor, art. 7 din Constituțiune, în ceia ce se atinge de puntul care ne preo­cupă, glăsuesce ast­fel: „§ 3. Naturalizarea nu se pote acorda de­cât prin lege și în mod individual. „§ 5. Numai Românii sau cei natura­­lisau­ români pot dobăndi imobile rurale în Romănia.“­ Rezultă de aici ca societățile anonime, neavând uă naționalitate determinată, nu se pot constitui cu scopul de a cumpăra imobile rurale în țară, ca, în tot cazul naturalizarea lor și dreptul de a cum­păra moșii, nu li se póte conceda de­cât printr’uă lege speciale și individuale fie­căreia societăți. S’a dis, d-lor, câ societățile anonime prin faptul ca constau într’uă asociațiune de capitaluri, ér nu de persone, prin acesta chiar nu au uă naționalitate proprie a lor, și ca prin urmare nu s’ar putea să intre în previsiunile art. 7. Este uă e­­rore provenită, cred, din faptul ca nu s’a avut în vedere testul precis al art. 7. Când § 5 din art. 7 dice ca numai Ro­mânii sau cei naturalisaț­ români pot do­băndi imobile rurale în România, prin a­­cesta chiar el exclude pe aceia ce nu au uă naționalitate determinată. Nu este de ajuns, pentru a se admite societățile prin acțiuni la beneficiul pro­prietății teritoriale reservat exclusiv na­ționalilor prin art. 7, nu este de ajuns să cricem ca ele nu au un naționalitate străină caracterisată) Ar trebui pentru a­­cesta se se stabilesc a­cum câ ele au naționalitatea română , câci, încă vă dată, chior, o repet, din testul și spi­ritul art. 7, reese ca numai Românii si 7­1 cei naturalisați români pot dobăndi imo­bile rurale în România. Când dar legea in­terpretativă vine să afirme acest sens al art. 7 din Constituțiune, ea nu ese cu uă iată din tecstul și spiritul lui; ea nu face de­cât să-l afirme. D-lor, s’a mai dis ca prin faptul ca so­cietatea este constituită în țară, câ obiec­tul comerciului ce­ se esercită în țără, câ aici își are sediul și cu guvernul român a autorizat-o să se constitue, prin acesta chiar ea nasce în România și este prin urmare naturalisată sau de naționalitate română. D-lar, și la acest argument care nu este de­cât un curent de a să înduci, art. 7 răspunde în mod peremptoriu­. In adevăr, când § 3 al art. 7 dice ca naturalizarea nu să pute acorda de­cât printr’un lege și atunci în mod individual, cum putem noi admite ca colectivităților, numite societăți, ca să potă atribui printr’un simplu jur­nal al consiliului de miniștrii, fără lege? Decá numai prin lege se pute acorda ce­tățenia și dreptul de a dobăndi imobile rurale în țară, este evident ca numai prin lege să pot constitui persone juridice, ficțiuni, cu asemene drepturi în țară ! Când dor prin legea interpretativă să dec­larâ ca acest drept nu să pute recu­­nosce societăților anonime prin simplul jurnal al consiliului de miniștrii, nu fa­cem de­cât să stam în termenii categorici și în spiritul art. 7 din Constituțiune. Acesta este indubitabil când societățile prin acțiuni sunt formate chiar de la în­ceput de străini, sau de străini în unire cu românii, când adică promotorii, fon­datorii sau sunt­ scriitorii capitalului social, sunt în tot sau în parte străini. Atunci ele au nevoe de uă lege spe­cială pentru ca se potă dobăndi imobile rurale în țară. Dar ce să se facă cu so­cietățile prin acțiuni cari s’ar constitui chiar de la începutul lor de capitaliști exclusiv pămănteni ? Mai antei, d-lor, a­­cesta obiecțiune, cum avea onorea s’o die, nu s’ar putea rădica în favorea societății a cârei constituire și aprobare a provo­cat acesta lege interpretativă, câci ea de la început este constituită, parte de Ro­mâni și parte de străini. Dar chiar déca societatea ar fi constituită exclusiv de pă­mănteni, totuși cred ca dreptul de a do­băndi imobile rurale nu ’i s’ar putea a­­corda de­cât printr’un a­num­e lege. Și om­entul este forte simplu! Este ca a­­ceste societăți, prin mecanismul lor, prin propria lor natură constitutivă nu au și nu pot să aibă o priori uă naționalitate determinată, fișă! Acțiunile, cari la în­ceput «tipic în mână de detentori români, pot, prin faptul ca ele sunt negociabile și transmisibile la purtător, port să de­vie în urmă în mare parte în manile străinilor; și când acele societăți vor avea de obiect dobăndirea de imobile rurale, este forte probabil ca acțiunile lor vor fi căutate de străini, cari, după Constitu­țiune, nu pot dobăndi alt­fel imobile ru­rale în România, de­cât prin împământe­nire, adică prin a­nume lege. Atunci se va intămpla acest fapt, ca unde la înce­put am avut uă societate constituită de acționari români, în urmă acea societate, prin jocul firesc al legilor lor constitu­tive, s’a transformat într’uă societate de străini. Apoi, ch lar, când marea majori­tate a acțiunilor unei societăți se află în mâna nepămăntenilor, prin acesta chiar acea societate ,și a schimbat naționalita­tea, a devenit de fapt uă persona străină, și este cunoscut - nu este ceva nou—ca deținătorii acțiunilor au dreptul la pa­trimoniul social în raport cu suma acțiu­nilor ce dețin și cari represintă acel pa­trimoniu­ social. Când marea majoritate a acționarilor este de străini, tote organele societății, cari emană de la adunarea generală a a­­celor acționari, vor fi necesarmente com­puse de străini, și chiar de am admite ca la lichidație imobilele se vor vinde, totuși până atunci, vă întreb : cine va stăpâni, cine va administra și cine va esploata acele imobile rurale, deci nu or­ganele societății compuse de străini? Pate însă să se recunoscă asemenea drepturi unei colectivități de acționari prin simplul jurnal al consiliului de mi­niștrii, când indivizilor nu li se pute a­­corda de­cât printr’un anume lege ? Eu unul nu cred! Când dér s’ar con­stitui societăți anonime având de obiect cumpărarea de imobile în țară, și când s’ar autoriza asemene societăți fară lege, fară intervenirea Corpurilor legiuitore, s’ar necunosce de­sicur tecstul positiv al §. 3 combinat cu § 5 din art. 7, după care dreptul de a dobăndi moșii în țară nu se pote acorda străinilor de­cât prin­tr’uă lege individuală și specială. Am ți­nut să apropii te­stul legii interpretati­ve de te­stul Constituțiunii, ca să arăt ca­nci nu este uă interpretare ostensivă care se face, ci câ remânem pur și sim­plu în termenii categorici ai acestui tecst din art. 7. Domnilor, s’ar mai putea face o obiec­țiune; s’ar putea elice câ aliniatul din urmă al . 5 din art. 7 prevede ea, con­­vențiunile internaționale, nefi asistente, remân în vigore cu tóte clausele și ter­menii cuprinși între casele și cu conven­­țiunea comercială cu Austro-U­ngaria ar

Next