Romanulu, noiembrie 1884 (Anul 28)
1884-11-26
1058 PENTRU D. MINISTRU AL JUSTITIEI Adese ne-am plâns contra chipului cum se portă unii funcționari, și mai ales portăreii, faciă cu cetățianii când au a esecuta vre-uă sentință. El nu mai caută daca au dreptate sau nu se aplice sigiliele, ci se duc orbesce, pecetluesc obiectele, fară ca sé mai cerceteze daca sentința este contra acelei persone sau nu. Astfel s’a întâmplat Sâmbăta trecută cu d. portărel V. Vasilescu, care, fară a avea uă sentință contra d-nei Elena Ionescu, i-a sechestrat mai multe obiecte. Sentința, cu titlu executoriu, pe care o avea în mâni d. V. Vasilescu, este contra repausatului Anton lonescu, care n’a avut nici uă avere, éi nici de cum contra d-nei Elena Ionescu, și pe care d. portărel o numesce în somațiunea sea moștenitórea d lui Anton lonescu. Tóte esplicațiunile ce i s’au dat d-lui Vasilescu, câ n’are dreptul să sechestreze pe d-na E. lonescu, de vreme ce nu este moștenitórea d-lui A. lonescu ci proprietara averii și cu sentința dată contra lui A. lonescu pentru cheltueli de judecată și lăsată neesecutată în curs de două ani nu se póte aplica asupra d-nei lonescu, tóte aceste explicațiuni fură zadarnice. Mărturim ca nu înțelegem acesta procedare, pe care d. Vasilescu însușî, recunoscând’o în sine câ este ne-corectă și nelegală, a stăruit, chiar în procesul său verbal, a o ascunde dând d-nei Elena Ionescu titlul de moștenitore a d-lui Anton Ionescu, ceea ce este ne-exact. Ar fi de dorit ca d. ministru al justiției, care de sigur ca nu cunosce tote mizeriile la care sunt espuși cetățianii din partea portăxi Lkw-Se telegrafiază din New-York cu data de la 4 Decembre, câ președintele Arthur a presintat congresului un proect de lege care tinde a acordată pensiune fostului președinte Grant, care, din causa fall- uum parcea poiaâcmnm OU IO VK** r» q— uaun uuuc d» au^iu înw, ''jțe lepsescă atunci când se află cel puțin, pe cei cari merg prea departe cu excesul lor de zel pentru creditori. Iar din departamentul Bouches-de-Rhône se va pronunța în ședință estraordinară contra sporirei vamale asupra grânelor. Pester Lloyd reproduce supt tată reserva următorea serie publicată de diarul ungur Ellenzeck, care apare în Cluj: „După nișce informațiuni autentice ce avem, se vor începe în curând lucrări de întărire în localitățile din Transilvania. După disposițiunile de pene acum, vor fi construite în Dej, Târgul Mureșului Schesburg întăriri semi-permanente, ast șifel ca ’n fiecare să potă încăpea câte 15.000 omeni.“ Diarul Fanfulla dice ca la 1 Decembre s’a inaugurat un monument ridicat în memoria lui Virgiliu, într’uă mică localitate câreia latinii îi dedeau numele de Ande și care aici se numesce Pictola și se află la trei kilometri departe de Mantua. Badische Landeszeitung primește următorele din Metz: „După un scompt răspândit la Metz, are să se proceda cu cea mai mare rigore la punerea în esecutare a celui din urmă rescript privitor la emigrați, și se vor espulsa toți străinii cari s’au amestecat mai mult sau mai puțin în alegerile din urmă. Instrucțiunea începută în acesta privință a otărît ca mai multe persone să parasescä, déci nu Lorena, cel puțin orașul Metz.“ Un lucrător a găsit acum câteva dile la Berdsall (Englitera), pe linia „Great Northern Railway“, oă cutie de tinichea conținând trei cartușe de dinamită. D. August Strindberg, renumitul scriitor suedez, a compărut acum câteva zile naintea curții cu jurați din Stokholm, supt inculparea ca a ultragiat religiunea, într’uă carte publicată de curând. După o lungă deliberare, juriul a dat un verdict de achitare, salutat de aplauzele unanime ale publicului care asista la desbateri. Mulțimea care se afla în giurul palatului de justiție a făcut scriitorului uă ovațiune entusiastă și l’a condus penă la locuința sea. D. Strindberg, într’uă scurtă alocuțiune, a dus ca acesta manifestațiune nu se face pentru densul, ci este uă victorie pentru libertatea consciinței, se află redus într’uă stare de lipsă. Țara făcuse deja un dar fostului președinte de 250. 000 dolari cari au fost înghițiți de banca sus-menționată. După uă telegramă din Madrid cu data de la 3 Decembre, profesorii universității din Madrid cari au semnat u protestare în contra uneltirilor policieî s’au întrunit ș’au redigiat uă altă protestare în contra ordinului regal, care le refuză uă anchetă administrativă în privința evenimintelor al câror teatru a fost universitatea din Madrid. Comisiunile consiliului federal al Germaniei pentru vămi și imposite , pentru comerciu și justiție, au discutat astăzi și au adoptat tratatul de comerciu cu Grecia. Consiliul federal se va ocupa toui, în ședință plenară, de acest tratat, ca și de proectele privitore la îmulțirea caselor de ajutore pentru bolnavi și de asigururi în contra accidentelor. * Se vorbesce mult, dice Berliner Tagblatt, despre visita de felicitare săc cipele de Bismarck princesei in ocasiunea aniversării nascerii si fapt a provocat u sensațiune mai mare cu cât cancelarul, de vii ani, nu s’a arătat la palatul principelui imperial. Acum de curând s-a făcut în Germania speranța asupra comunicărilor telefonice la mari distanțe. Berlinul și Mlagdeburgul au fost puse în comunicare. Speranța isbutind pe deplin, că comunicare telefonică va fi stabilită între Berlin și Dresda. Se anunță din Paris căsătoria d-spre Evelyne Mackay, fiica Nababului american, cu un membru al aristocrației italiane, Fernando Julien Colonna, principe de Galatzo. Garanțiile ce trebuesc prevedute în legea electorală pentru secretul votului Gestiunea secretului votului dupe noua lege electorală a fost mult discutată de presă și a fost și este obiectul unei preocupațiuni seriose pentru oricare Român; câci uădată secretul votului garantat, represintațiunea țarei va fi fructul voinței și al convincțiunii fiecarui alegător, care merge spre a-șî exercita dreptul său de suveranitate. Legea electorală, ca orice lege, a voit să asigure secretul votului, însă n’a putut prevede și combate tóte manogerile ce s’ar putea întrebuința în practică. Cu ocasiunea noilor alegeri s’a putut cunosce defectele legii. Alegătorul pute fi controlat și când există control numai póte fi secret. Secretul votului trebue a fi considerat ,ca uă dogmă și nujl trebuea fi desvelit. El trebue lăsat în domeniul ROMANULU 27 .................... niniim NOEMBRE 1884 consciinței, dând compt acela ce s’a făcut numai naintea tribunalului intern, naintea eului său. Secretul nu mai póte ejh^u când se póte face control; consciința es^s < oprimi^și eul intern va trebui să cedeze eului estem seu material, care condus de pântece numai póte vota în plină libertate persona ce l-ar conveni și care are totă încrederea. Trecând din domeniul speculațiunilor philosophice în viața practică, ca se putem ajunge la un sistem salutar în materie de alegeri trebue a înlătura controlul, a garanta libertatea votului și a se lăsa libertatea cetățianului de a vota pentru persona ce o crede demnă de încrederea sa. Mijlocul dar consta în găsirea unui sistem ocolit de garanții, prin care și legea să-și potă produce efectele sale și secretul votului să nu se potă descoperi. Ca un atare sistem votul se va da în consciință de fiecare alegător și represintanții trimiși de națiune în Cameră și Senat vor fi efectul unei mature deliberațiuni. Propun dorită sistemă care crede ca îndeplinesce tate condițiunile de garanție pentru secretul votului considerat ca dogmă. E că sistema: > Să se prevadă în lege următorele disposițiuni restrictive: 1. Aspiranții de deputați și senatori să n’aibă dreptul a scote un mai mare număr de buletine, decât egal cu numărul alegătorilor din colegiul în care se propune. 2. Tóte buletinele și plicurile depuse la biurou să fie marcate de președintele biuroului cu un sigiliu special. 3. Președintele biuroului se dea^pr’e cazul alegător câte unul din tote buletinele marcate și depuse la biuron de candidați explicând alegătorilor a le pune pe tote în plicul dat de biuron. 4. Alegătorul venit la vot se fie obligat a pune în plicul dat de biuron, ștergând printr’oă trăsătură de condei, numele acelor candidați pentru care nu voeace a vota, lăsând neșterse numai numele acelor candidați în care are deplina încredere. Acesta sistemă o cred îngrădită de tote garanțiile în conservarea secretului de votare și rog a fi publicat în ziarul dv. spre a se lua în considerațiune de Cameră și Senat cu ocasiunea modificărilor ce se vor face în nooa lege electorală. R.1 rigorosen. ..... ■ IA. El recomandă întinderea legilor de neutralitate în scop de a protegta, în America, națiunile amice în contra oricârui fel de dușmănie. De acord cu MacCulloch, președintele consiliază suspendarea fabricațiunei monetelor de argint și emisiunea unor certificate de argint. Propune să se suprime dreptul de accise, cu escepțiune de spirturile destinate. El e de asemene de acord cu MacCulloch în privința comisiunei însărcinate să favorizeze sporirea comerciului străin; el reclamă îmbunătățirea marinei și adoptarea măsurilor în contra holerei. — Mesagiul președintelui Statelor Unite In mesagiul adresat congresului, președintele dice cu alegerile cari s’au terminat atrag totă atențiunea congresului asupra necesitatea unui regulament mai precis întru cât priveșce recensământul voturilor. El aminteșce câ relațiunile cu puterile străine sunt amicale și constată câ ostilitățile între Francia și China continuă a aduce mari daune relațiunilor Statelor Unite cu Orientele. El observă că cumpărarea numerasei flote comerciale care naviga până aci supt pavilion chinez a sporit mult însemnătatea comercială a Statelor Unite în Oriente. El anunță restabilirea agenției și a consulatului general în Cair pe vechile base, rogă congresul să dea sprijinul seu terminarea piedestalului statuei lui Bartholdi. Propune să se începa nisce negocieri pentru u convențiune de estradițiune unică pentru totă Germania; constată ca relațiunile cu Engliteza sunt din cele mai amicale. ACAPARATORII SI ECONOMIA POLITICA ii Am vădut cum pe la sfîrșitul lui Octombre 1879 prețul grânelor, deja suitor, se urcă până la 36.fr 100 de kilogracă ce se petrecuse . Cât timp recolta era în piciure și țăranii deja spăimântațî ca ploile să nu le strice holdele, marii neguțători de grâne cautau prin agenții lor să maresca spaima anunțându-le frumusețea grânelor americane care va scoborî prețul. Pentru a ține în loc grânele francese, agenții lor din America cumparau și trimiteau înspre Franța cât mai mult grâu. Odată grâul strâns, agricultorii spăimântațî îl vândură pe nimic, mai ales ca este știut câ țăranii francezi sunt plini de datorii. Concurența americană și fenomenele meteorologice ale anului ruinară pe țărani dar îmbogățiră speculatorii. Văderă grâul adunat în mânile speculatorilor, cumpărat eftin, ei putură să ridice prețul după voință. Intr’uă lună de zile am vâdut cum suta de kilograme să urca cu 8 lei. Comparând prețurile din Londra și cele din Paris, vedem resultatul acestei acaparri. Londra 20 Oc. 25 fr. 15. 100 kilograme 16 „ 28 „ 40 „ 25 „ 28 „ 50 „ Paris 20 Oc. Grânele streine 32 franci. 16 „ „ „ 32. 75 25 „ „ „ 36 Prețurile Parisului sunt mai urcate decât acele din Londra de la 5.85 - 7.50 cu tote ca recolta a fost prosta de tot în Anglia, pe când în Francia a fost numai mediocră. Se comparăm acum prețurile din Paris cu acele din New York. Intre Iuliu și Septembre miijlocia generală a prețurilor este de 20. 60, 100 , tier>Tirl> T no <-»4- r, n 4. Jp O-*? r* Q îl gat cheltuielile de [transport, asigurare, drepturile de intrare [etc., în sumă de 4. 20 pe 100 bilogr. Total deci 24, 80. Tot același grâu s’a vândut cu prețurile următore : La Paris 36 fr. la 23 Octombre La Nantes 35 fr. „ „ La Bordeaux 35 fr. la 13 Noembre. Speculatorii deci au imposat quintul de grâu american cu 10 fr. 20. Acest imposit ecstra-legal, comparat cu dreptul de intrare asupra grânelor străine cerut de câtre agricultura franceză, arata cât de neeficace sunt asemenea legi, ce nu proteg nimic și pe nimeni. In adevar acest imposit real este de 10 lei 20 bani și acel cerut este de 1 leu 20 pe quintal ! Pe lângă speculațiunea neguțătorilor de grâu, nevinovaților acaparatori, vine și speculațiunea morarilor, făinarilor, pitarilor. Să studiem care e impositul ridicat de acești intermediari pe chilogramul de pâne. 1. Impositul pitarilor. Un sac de făină de 150 chilogr. da în general 200 chilograme de pâne. Prețul cucerei acestei cantități de pâne să urcă de la 20—30 ft. cea ce face pe chilogr. 5—10 bani câșcigul. Să dicem în mijlocie 7 și jumătate. 2. Impositul morarilor. Când piața este liniștită, există orecare raport între prețul grâului și acel al făinei, deosebirea dintre aceste prețuri pote fi considerată ca prețul ordinar al măcinatului. In Martie 1877, grâul costa 29.50 și făina 38.21. Deca 100 chilograme de făină costă 38.21, 75 chilograme de făină vor costa loa mai puțin 28.66. Punem 75 chilograme, pentru ca de ordinar din 100 chilograme de grâuese 75 de făină. Se mai adaugă 3 fr. 33 tărâțele, ceea ce face total : 28 66 3 33 31 99 Acesta sumă scăzută din prețul grâului, avem diferență de 2.49, sumă care pote fi considerată ca prețul măcinatului. In 2 Octombre 1879 grâul francez costa 29 lei și făina 44.33. Făcând aceiași operațiune ca sus, găsim ca prețul măcinatului tot a 100 chilograme de grâu costă acum 7.57 în loc de 2.49 ca în 1877! Impositul morarilor este dor de 5 bani, 3 pe chilogramul de pâne. 3. Impositul neguțătorilor de grâu. Mai sus am vădut ca la 23 Octombre, deosebirea dintre prețurile din New York și cele din Paris este de 10.20, ceea ce face ca pe chilogramul de pâne neguțătorii de grâu sau un imposit de 0,106 c. Adunând tote aceste la un loc, rezultă ca pe fiecare chilogram de grâu consumat, să ia de câtre acești trei feluri de speculatori suma de 23 de bani și jumătate. Tóte aceste cifre sunt oficiale, scose din diarele agricole franceze, englese și americane. Se vede din rândurile de mai sus câ cestiunea acaparatorilor există și câ ea atârnă asupra capului poporului muncitor ca sabia lui Damocles. Ceea ce s’a făcut ori se póte face mâne. Nu de mult, mai mulți speculatori voiseră să acapareze uleiurile în Francia. Afacerea nu reuși însă și unul din acești speculatori să sinucise , ceea ce, ardice economiștii, dovedesce ca nu fară fizic lucreza capitaliștii și ca prin urmare capitalul apropriat individual este legitim. Acesta cestiune, care esistă și la noi, unde agricultorii vend orbesce, fară a avea uă ideiă despre prețurile reale și “"I în ceher’al tuiuo" 'rită, opțiune care, de astă dată atinge politica — cestiunea societăților de consumațiune lărgite — adică aprovisionarea orașelor de câtre comune. La timpul și locul cuvenit vom atinge și acesta cestiune. C. M. CRONICA Briciul lui Damocles. Ne explicâm lesne cum sunt omeni cari trăiesc rătrând barba altora, dovada peruchierii; ne explicâm mai greu contrarul, adică uă industrie care consistă în a fi ras; totuși e simplă. E că calculul lui Cuissard; el dâ douî bani pentru ras, și fură un șervet de douî franci; rămâne folos curat de un leu opt-decî. Din nenorocire, nu poți să te radi de mai multe ori pe ihi și nu poți vinde mai mult de un franc un șervet de ocasiune, așa încât, în definitiv, bietul Cuissard ar fi forte de plâns cu meșteșugul sĕu décâ n’ar mai pune mâna pe ici, pe colo, pe câte un briciu, un pămătuf, un săpun sau un barcan cu pomadă; s’a găsit la densul atâtea obiecte furate de pe la coafort, încât ar fi putut să deschidă uă parfumerie. Cuissard a fost arestat într’un mod destul de hazliu de un om slab și bolnăvicios, pe care l’ar fi sdrobit dintr’uă lovitură decá n’ar fi fost ținut în respect de densul, după cum vom vedea. — Mă fura pentru a patra oră, dice peruchierul câtre tribunalul corecțional; eu observasem lucrul dar nu eram îndestul de sigur; numai îmi spuneam : Primo, ori de câte ori vine acest particular, văd ca îmi lipsesce ceva; al doilea, numai omenii distinși se rad în fiecare zi și acesta, care are aerul unui calic, ori de câte ori vine, se vede ca s’a ras în ajun, și portă întotdeuna rufe nu tocmai de prima calitate ; tóte aceste nu-mi plac, îmi disei; o să mă pun la pândă; am isbutit de minune, o se vedeți; aveți să rîdeți. Dumnelui sosesce , îl recunosc ; mă prefac ca nu’l bag în somn și’î die . La moment ! Pun aprópe de densul un briciu pe când își prindea paltonul de cuier , dar mă întorseî, fară ca densul să mă vadă, și observai ca baga un șervet în palton. După acesta se aședa și începu să’mî vorbescu despre cestiunea Oriintelui. Președintele. L’ai arestat ? Martorul. Puteam să’l prind în flagrant delict; dar e un om forte puteric, care m’ar fi omorît dintr’uă singură palmă și ar fi fugit, lucru cu atât mai lesne cu cât eram singur de un cuarț de oră, fiind văduv de două ani și ucenicul meu fiind în oraș, unde se dusese se coafeze un miresa, care se căsătorea cu un lampist care locueșce aprope de noi.... Președintele. Treci peste aceste amănunte. Martorul. Scuzați e că deci câ particularul meu se așază , îl săpunez, bicând : Dar o veni cineva. Asta veiam eu ; rădeam cât se pote de încet, pentru a câștiga timp.... Președintele. Ai face bine să căștigi și acuma mai mult timp. Martorul. E că, în sfârșit, sosesce ucenicul meu ; atunci pusei briciul pe beregata domnului și spusei ucenicului: „Chiamă un serginte imediat.“ Pungașul audind acesta, face u mișcare ca și cum ar fi voit să mă respingă, dar eu care -l țineam de nas și nu depărtam briciul de gâtul său, îi disei: „Cum te vei mișca îți tai gâtul ca la un pui de găină !“ Domnul, care nu e tocmai vitez după cât am vădut, începe să tremure ; ucenicul meu striga la ușă : Un serginte de oraș ! imediat! ! !... Trecătorii se opresc ; fmtx, Qrva<><a.n ciont QOVg'Trjțt • flRip. Cuissard, întrebat, pretinde ca din nebăgare de somn a pus un șervet în buzunar ; din nenorocire, parfumeriile găsite la dânsul sunt mai greu de lămurit; el pretinde ca le-a cumpărat pentru întrebuințarea lui personală; dar șaptesprezece piepteni sunt cam mult !... și e ple-SJUV Tribunalul l’a condamnat la sése luni ínchisóre. Jules Moinaux. > OFICIARI RECRUTORI Sunt numiți oficiali recrutori, pentru formarea contingentului 1885: La județul Mehedinți, d. locotenentecolonel Ignat Nichita, comandantele regimentului 21 dorobanți. La județul Gorj, d. maior Budisteanu Pavel din regimentul 2 dorobanți. La județul Dolj, d. maior Dobriceanu Ion din regimentul 9 călărași. La județul Romanați, d. locotenentecolonel Niculescu Constantin, comandantul e regimentului 20 dorobanți. La județul Vâlcea, d. maior Dona Pompiliu din regimentul 7 dorobanți. FOITA ROMANULUI 27 NOEMBRANDREA de George Duruy PARTEA ANTEIU II ȘI arunca să privire zîmbitore pe panglica roșie care era trecută în gaura hainei rafinorului. — Și de ce nu, urma cel alt cu siguranță. Negreșit n’am credut de trebuință să refus crucea pe care guvernul trecut mi-a oferit’o, dar totdeuna am fost om al progresului și nu văd de ce n’ași fi partizan al înțeleptelor instituțiuni liberale adoptate de Francia. — Oh fiți și cum câ nu văd nici vă piedică, răspunse d. de Garamante. —Da, ordinea în libertate și libertatea în ordine e cu programa mea. — Este simplu și bine, dise comițele. — Fără îndoială, dar nu este și al d-v. cred, câci trebue să fiți cavaler al dreptului divin, d-v. d-le comite? Pentru prima oră întrebuința formală de la începutul conversa și d. de Garamante băga de somn ca o întrebuința cu orecare afectațiune. — Scumpul meu d-le Passemard, să nu ne ocupam aici de acesta. Este u c cestiune grea ca și sufragiul universal. Să terminăm mai bine visita frumusei d-tele locuințe. — Bucuros. Jaques, știi decă Maxim s’a întors. — Nu știu, a mers la curse și nu cred să se fi întors așa de curând. — Fiului d-vostră îi place mult caii, domnă ? — Vai ! d-le comite mai pucin énsé ca cursele. — Da, disc Passemard cu un aer satisfăcut. Maxim este unul din sporstmenii cei mai distinși. — Pune și densul cal să alerge ? — Nu, dar nu cjic ca într’uă di. . — Nu știi ce dici Hector ! întrerupse d-na Passemard, ar fi că nebunie. — Și de ce ? Ore Desirieux, Roqueplane nu pune s’alerge ? Tu nu înțelegi lucrile astea dragă. Ele fac posițiunea unui om în societate, îi dâuă situațiune, se vorbește de dânsul. Nu este așa vecine ? — Domne ! dise cornițele, sunt multe feluri de a face pe lume se vorbesc de d-tea. Una din ele este într’adevăr de a — Scuzați-mâ d-le; asupra acestui punt n’am opiniune. — Oh nu trebue se consultați pe Jacques, dise Passemard, e mai presus de aceste lucruri, afară de pictură, de artă cum dice, nu e mântuire ... Aide d-le de Garamante pregătiți-ve pictorele avem să ne suim la atelierul fiicei mele. Încă un cat. Nu te iert caci o să vedeți ce am mai frumos aci. Ei ajunseră în fața unei minunate tapițerii flamande ce represinta un subiect din mitologie și care mascară ușă. Passemard o deschise puțin cu băgare de lomn, aruncară căutătură prin crăpătură, și întorcându-se îndată, puse un deget pe buze pentru a recomanda tăcere. Pe urmă intra pășind ușor pe un covor oriental pentru a nu fi audit. Cornițele, forte surprins de acesta taină, Jaques Henriot cam palid și d-na Passemard, îl urmară. Era oă cameră mare arangiată după moda de adi în felul atelierelor. N’avea ferestra ; un giamlîc mare ocupa un zid întreg al camerei. Puține mobile: id uă mescioră în stilul renascerei, scuipată și incrustată cu marmoră ; colo uă etageră de acelaș stil, pe care erau câteva porțelane italiane, uăpadă mare împodobită cu ornamente de aramă, scaune cu rețeteluî, un divan larg și acoperit cu un covor persan. Vase mari cu plante tropicale, pe ziduri farfurii de aramă, talere de Delft și Rouen, câte-va desemnuri cu creionul; în loc de lustru, uă pasăre de mare uriașă atârnată printr’un fir de oțel forte subțire plana cu aripile întinse. — El ce dici ? întreba Passemard încet. Nu e frumușică ? In pierdere, dinaintea unui șevalet, cu paleta în mână, d-ra Andrea văpsea, întorsă fiind spre ușă. Uă tocă de catifea negru á la Rembrandt, cam pe spate și puțin cam înclinată spre urechia stângă, lăsa să-i cadă pe gât câteva bucle de păr de un blond roșie auriu. Un guler de dantelă de Veneția acoperea umerii iei. Peptul i-era închis într’un bluză de catifea negru care cădea fără cordon. Nisce pantaloni de aceiași stofă încheiați d’asupra glesnei lăsaă să se vadă nisce ciorapi roșii care faceau se reiese frumusețea unui picior lung dar bine format și încălțat într’un pantof cu cataramă de oțel. Astfel îmbrăcată, aspectul tinerei fete semena într'atâta cu al unui băiat, încât cornițele nu o recunoscu și rămase mirat. Dânsa făcu un pas îndărăt, apleca capul într’uă parte precum fac pictorii când vreau să-și dea socotela de valorea tonurilor. La mișcarea stăpânei sale, un câne , ridicând urechile sale scurte ca ale unui lup, își îndrepta privirea spre ușă. Bună dina Biseto ! striga Passemard c’uă voce tare și veselă, îi aduc uă visită. Tresări și se întorse c’uă mișcare bruscă și sălbatică ca acea a unei Diane surprinse în gălbeni puțin și privirea-i deveni aspră. Dar acesta nu ținu mai mult d’uă clipă. Se uitâ iute în oglindă și, lăsând paleta și pensula din mână, înainte spre visitor cu acea siguranță mândră pe care le-o dă femeilor consolința unei mari frumusețe. — D. de Garamante, dise ea e’un voce a cârei întonațiune adâncă surprinse puțin pe comite, mă va scuza daca îl primesc în costum de atelier. . ... . Rugasem pe Jaques să spună. . . . — Nu fi supărată pe dânsul întrerupse d-na Possemard, tatăl tau e de vină. Scii bine —adaogă dânsa încet și vorbindu-i la ureche,—ca nici mie nici lui Jacques nu ne place destul costumul tâu de carnaval pentru......................... D-șoră, «Țise cornițele înclinându-se, eu trebue să mă scuses.. Părintele d-tele nu mi-a spus ca intrând aci voiü turbura studiul d-tele. — Nu ești supărată, nu este așa ? Conduc pe d. de Garamante să visiteze casa și înțelegi, Biseto... i După ce visitase atelierul, d. de Garamante ca unul ce mergea posițiile și la tóte vândăriile, la tote eladoptase uă mulțime de espresiuni consacrate. Dechiarâ dor cu bronzul dupe sobă precum și etagerele erau adevărat din epocă, cu scaunele îi päzeau da un stil forte Măsuțile trebueau să fie din secolul pur, al șă se-spre-decilea cu tote câ unele întorsături ale piciorelor ar putea să te facă se credi ca sunt dintr’oă epocă de transițiune. Andrea și Jacques aprobară sau combătură unele din aceste idei, și având și dânșii un mare număr de termeni luați din vocabularul neguțătorilor de antichități, conversațiunea deveni din ce în ce mai puțin lesne de priceput pentru d. și d-na Passemard. Intri adevăr, d ș ură, ați mobilat acest atelier cu mare gust. Instinctul dv. artistic v’a condus tot atât de bine în alegerea acestor stofe, covore, mobile cât și ’n alegerea minunatului dv. costum. Andrea fu încântată de compliment, și se opri d’a spune câ tot ce o încongiura fusese ales de unul din acei specialiști cunoscuți supt numele de arhitecți de apartamente. Intre „amatori“ ori ce visită de apartament semana c’uă espertisă. Cornițele terminând, găsi un cuvânt amabil și tekfiecare lucrare, și voi să se -ndrea îl reținu oferindu-i să afea turcéscu, pe care se puse Li