Romanulu, noiembrie 1884 (Anul 28)

1884-11-26

1058 PENTRU D. MINISTRU AL JUSTITIEI Adese ne-am plâns contra chipului cum se portă unii funcționari, și mai ales por­­tăreii, faciă cu cetățianii când au a ese­­cuta vre-uă sentință. El nu mai caută daca au dreptate sau nu se aplice sigi­­liele, ci se duc orbesce, pecetluesc obiec­tele, fară ca sé mai cerceteze daca sen­tința este contra acelei persone sau nu. Ast­fel s’a întâmplat Sâmbăta trecută cu d. portărel V. Vasilescu, care, fară a avea uă sentință contra d-nei Elena Io­­nescu, i-a sechestrat mai multe obiecte. Sentința, cu titlu executoriu, pe care o avea în mâni d. V. Vasilescu, este contra repausatului Anton lonescu, care n’a avut nici uă avere, éi nici de cum contra d-nei Elena Ionescu, și pe care d. portărel o numesce în somațiunea sea moștenitórea d lui Anton lonescu. Tóte esplicațiunile ce i s’au dat d-lui Vasilescu, câ n’are dreptul să sechestreze pe d-na E. lonescu, de vreme ce nu este moștenitórea d-lui A. lonescu ci proprie­tara averii și cu sentința dată contra lui A. lonescu pentru ch­eltueli de judecată și lăsată ne­esecutată în curs de două ani nu se póte aplica asupra d-nei lonescu, tóte aceste explicațiuni fură zadarnice. Mărturim ca nu înțelegem acesta pro­cedare, pe care d. Vasilescu însușî, re­­cunoscând’o în sine câ este ne-corectă și ne­legală, a stăruit, chiar în procesul său verbal, a o ascunde dând d-nei Elena Ionescu titlul de moștenitore a d-lui An­ton Ionescu, ceea ce este ne-exact. Ar fi de dorit ca d. ministru al jus­­tiției, care de sigur ca nu cunosce tote mizeriile la care sunt espuși cetățianii din par­tea portăxi Lkw-Se telegrafiază din New-York cu data de la 4 Decembre, câ președintele Arthur a presintat congresului un proect de lege care tinde a acorda­tă pensiune fostului președinte Grant, care, din causa fall- uu­m parcea poiaâcmnm OU IO VK*­­* r» q— uaun uuuc d­» au^iu înw, ''jțe lepsescă­ atunci când se află cel pu­țin, pe cei cari merg prea departe cu excesul lor de zel pentru creditori. Iar din departamentul Bouches-de-Rhône se va pronunța în ședință estra­ordinară contra sporirei vamale asupra grânelor. Pester Lloyd reproduce supt tată re­­serva următorea serie publicată de dia­­rul ungur Ellenzeck, care apare în Cluj: „După nișce informațiuni autentice ce a­­vem, se vor începe în curând lucrări de întărire în localitățile din Transilvania. După disposițiunile de pene acum, vor fi construite în Dej, Târgul Mureșului Schesburg întăriri semi-permanente, ast și­fel ca ’n fie­care să potă încăpea câte 15.000 omeni.“ Diarul Fanfulla dice ca la 1 Decembre s’a inaugurat un monument ridicat în memoria lui Virgiliu, într’uă mică loca­litate câreia latinii îi dedeau numele de Ande și care aici se numesce Pictola și se află la trei k­ilometri departe de Mantua. Badische Landeszeitung primește urmă­­torele din Metz: „După un scompt răspândit la Metz, are să se proceda cu cea mai mare ri­­gore la punerea în esecutare a celui din urmă rescript privitor la emigrați, și se vor espulsa toți străinii cari s’au ames­tecat mai mult sau mai puțin în alege­rile din urmă. Instrucțiunea începută în acesta privință a otărît ca mai multe persone să parasescä, déci nu Lorena, cel puțin orașul Metz.“ Un lucrător a găsit acum câte­va dile la Berdsall (Englitera), pe linia „Great Northern Railway“, oă cutie de tinichea conținând trei cartușe de dinamită. D. August Strindberg, renumitul scrii­tor suedez, a compărut acum câte­va zile naintea curții cu jurați din Stokholm, supt inculparea ca a ultragiat religiunea, într’uă carte publicată de curând. După o­ lungă deliberare, juriul a dat un ver­­dict de achitare, salutat de aplauzele u­­nanime ale publicului care asista la des­­bateri. Mulțimea care se afla în giurul palatului de justiție a făcut scriitorului uă ovațiune entusiastă și l’a condus penă la locuința sea. D. Strindberg, într’uă scurtă alocuțiune, a dus ca acesta mani­­festațiune nu se face pentru densul, ci este uă victorie pentru libertatea consci­­inței, se află redus într’uă stare de lipsă. Țara făcuse deja un dar fostului președinte de 250. 000 dolari cari au fost înghițiți de banca sus-menționată. După uă telegramă din Madrid cu data de la 3 Decembre, profesorii universită­ții din Madrid cari au semnat u­ pro­testare în contra uneltirilor policieî s’au întrunit ș’au redigiat uă altă protestare în contra ordinului regal, care le refuză uă anchetă administrativă în privința e­­venimintelor al câror teatru a fost uni­versitatea din Madrid. Comisiunile consiliului federal al Ger­maniei pentru vămi și imposite , pentru comerciu și justiție, au discutat astă­zi și au adoptat tratatul de comerciu cu Gre­cia. Consiliul federal se va ocupa toui, în ședință plenară, de acest tratat, ca și de proectele privitore la îmulțirea case­lor de ajutore pentru bolnavi și de asi­­gururi în contra accidentelor. * Se vorbesce mult, dice Berliner Tagblatt, despre visita de felicitare săc­ cipele de Bismarck princesei in­ ocasiunea aniversării nascerii si fapt a provocat u­ sensațiune mai mare cu cât cancelarul, de vii ani, nu s’a arătat la palatul principelui imperial. Acum de curând s-a făcut în Germa­nia spera­nța asupra comunicărilor telefo­nice la mari distanțe. Berlinul și M­­lagde­­burgul au fost puse în comunicare. Spe­­ra­nța isbutind pe deplin, că comunicare telefonică va fi stabilită între Berlin și Dresda. Se anunță din Paris căsătoria d-spre­ Evelyne Mackay, fiica Nababului ameri­can, cu un membru al aristocrației italiane, Fernando Julien Colonna, principe de Galatzo. Garanțiile ce trebuesc prevedu­te în legea electorală pentru secretul votului Gestiunea secretului votului dupe noua lege electorală a fost mult discutată de presă și a fost și este obiectul unei preo­­cupațiuni seriose pentru ori­care Român; câci uă­dată secretul votului garantat, represintațiunea țarei va fi fructul voin­ței și al convincțiunii fie­carui alegător, care merge spre a-șî exercita dreptul său de suveranitate.­ Legea electorală, ca ori­ce lege, a voit să asigure secretul votului, însă­­ n’a pu­tut prevede și combate tóte manogerile ce s’ar putea întrebuința în practică. Cu ocasiunea noilor alegeri s’a putut cunosce defectele legii. Alegătorul pute fi controlat și când există control numai póte fi secret. Secretul votului trebue a fi considerat ,ca uă dogmă și nujl trebuea fi desvelit. El trebue lăsat în domeniul ROMANULU 27 .................... n­­­iniim NOEMBRE 1884 consciinței, dând compt acela ce s’a făcut numai naintea tribunalului intern, nain­tea eului său. Secretul nu mai póte ejh^u când se póte face control; consciința es^s < oprim­i^și eul intern va trebui să cedeze eului es­tem seu material, care condus de pân­tece numai póte vota în plină libertate persona ce l-ar conveni și care are totă încrederea. Trecând din domeniul speculațiunilor philosophice în viața practică, ca se pu­tem ajunge la un sistem salutar în ma­terie de alegeri trebue a înlătura contro­lul, a garanta libertatea votului și a se lăsa libertatea cetățianului de a vota pen­tru persona ce­ o crede demnă de încre­derea s­a. Mijlocul dar consta în găsirea unui sistem ocolit de garanții, prin care și le­gea să-și potă produce efectele sale și se­cretul votului să nu se potă descoperi. Ca un atare sistem votul se va da în consciință de fie­care alegător și repre­­sintanții trimiși de națiune în Cameră și Senat vor fi efectul unei mature delibe­­rațiuni. Propun dor­ită sistemă care crede ca în­­deplinesce tate condițiunile de garanție pentru secretul votului considerat ca dogmă. E că sistema: > Să se prevadă în lege următorele dis­­posițiuni restrictive: 1. Aspiranții de deputați și senatori să n’aibă dreptul a scote un mai mare nu­măr de buletine, de­cât egal cu numărul alegătorilor din colegiul în care se pro­pune. 2. Tóte buletinele și plicurile depuse la biurou să fie marcate de președintele biuroului cu un sigiliu­ special. 3. Președintele biuroului se dea^pr’e ca­zul alegător câte unul din tote buletinele marcate și depuse la biuron de candidați explicând alegătorilor a le pune pe tote în plicul dat de biuron. 4. Alegătorul venit la vot se fie obli­gat a pune în plicul dat de biuron, șter­gând printr’oă trăsătură de condei, nu­mele acelor candidați pentru care nu vo­­eace a vota, lăsând neșterse numai nu­mele acelor candidați în care are deplina încredere. Acesta sistemă o cred îngrădită de tote garanțiile în conservarea secretului de votare și rog a fi publicat în ziarul d­v. spre a se lua în considerațiune de Ca­meră și Senat cu ocasiunea modificărilor ce se vor face în nooa lege electorală. R.­­1 rigorosen. .....­ ■ IA­. El recomandă întinderea legilor de ne­utralitate în scop de a protegta, în Ame­rica, națiunile amice în contra ori­cârui fel de dușmănie. De acord cu­­ Mac­Culloch, președin­tele consiliază suspendarea fabricați­unei monetelor de argint și emisiunea unor certificate de argint. Propune să se su­prime dreptul de accise, cu escepțiune de spirturile destinate. El e de asemene de acord cu Mac­Culloch în privința co­­misiunei însărcinate să favorizeze spori­rea comerciului străin; el reclamă îmbu­nătățirea marinei și adoptarea măsurilor în contra h­olerei. — Mesagiul președintelui Statelor­ Unite In mesagiul adresat congresului, pre­ședintele dice cu alegerile cari s’au ter­minat atrag totă atențiunea congresului asupra necesitatea unui regulament mai precis întru cât priveșce recensământul voturilor. El aminteșce câ relațiunile cu puterile străine sunt amicale și constată câ osti­litățile între Francia și China continuă a aduce mari daune relațiunilor Statelor Unite cu Orientele. El observă că cumpărarea numerasei flote comerciale care naviga până aci supt pavilion chinez a sporit mult însem­nătatea comercială a Statelor­ Unite în Oriente. El anunță restabilirea agenției și a consulatului general în Cair pe vechile base, rogă congresul să dea sprijinul seu terminarea piedestalului statuei lui Bar­tholdi. Propune să se începa nisce ne­­gocieri pentru u­ convențiune de estra­­dițiune unică pentru totă Germania; con­stată ca relațiunile cu Engliteza sunt din cele mai amicale. ACAPARATORII SI ECONOMIA POLITICA ii Am vădut cum pe la sfîrșitul lui Oc­­tombre 1879 prețul grânelor, deja sui­tor, se urcă până la 36.fr 100 de kilogr­­acă ce se petrecuse . Cât timp recolta era în piciure și ță­ranii deja spăimântațî ca ploile să nu le strice holdele, marii neguțători de grâne cautau prin agenții lor să maresca spaima anunțându-le frumusețea grânelor ame­ricane care va scoborî prețul. Pentru a ține în loc grânele francese, agenții lor din America cumparau și trimiteau în­spre Franța cât mai mult grâu. Odată grâul strâns, agricultorii spăimântațî îl vândură pe nimic, mai ales ca este știut câ țăranii francezi sunt plini de datorii. Concurența americană și fenomenele me­teorologice ale anului ruinară pe țărani dar îmbogățiră speculatorii. Vă­deră grâ­ul adunat în mânile speculatorilor, cum­părat eftin, ei putură să ridice prețul după voință. Intr’uă lună de zile am vâ­­dut cum suta de kilograme să urca cu 8 lei. Comparând prețurile din Londra și cele din Paris, vedem resultatul aces­tei acaparr­i. Londra 20 Oc. 25 fr. 15. 100 k­ilograme 16 „ 28 „ 40 „ 25 „ 28 „ 50 „ Paris 20 Oc. Grânele streine 32 franci. 16 „ „ „ 32. 75 25 „ „ „ 36 Prețurile Parisului sunt mai urcate de­cât acele din Londra de la 5.85 - 7.50 cu tote ca recolta a fost prosta de tot în Anglia, pe când în Francia a fost nu­mai mediocră. Se comparăm acum prețurile din Pa­ris cu acele din New­ York. Intre Iuliu și Septembre miijlocia ge­nerală a prețurilor este de 20. 60, 100 , tie­r>Tirl­> T no <-»4- r, n 4. Jp­­ O-*? r* Q îl gat cheltuielile de [transport, asigurare, drepturile de intrare [etc., în sumă de 4. 20 pe 100 b­ilogr. Total deci 24, 80. Tot același grâu s’a vândut cu prețurile următore : La Paris 36 fr. la 23 Octombre La Nantes 35 fr. „ „ La Bordeaux 35 fr. la 13 Noembre. Speculatorii deci au imposat quintul de grâu american cu 10 fr. 20. Acest im­­posit ecstra-legal, comparat cu dreptul de intrare asupra grânelor străine ce­rut de câtre agricultura franceză, arata cât de neeficace sunt asemenea legi, ce nu proteg nimic și pe nimeni. In adevar acest imposit real este de 10 lei 20 bani și acel cerut este de 1 leu 20 pe quintal ! Pe lângă speculațiunea neguțătorilor de grâu, nevinovaților acaparatori, vine și speculațiunea morarilor, făinarilor, pi­tarilor. Să studiem care e impositul ridicat de acești intermediari pe chilogramul de pâne. 1. Impositul pitarilor. Un sac de făină de 150 chilogr. da în general 200 chi­lograme de pâne. Prețul cucerei acestei cantități de pâne să urcă de la 20—30 ft. cea­ ce face pe chilogr. 5—10 bani câșcigul. Să dicem în mijlocie 7 și ju­mătate. 2. Impositul morarilor. Când piața este liniștită, există ore­care raport între pre­țul grâului și acel al făinei, deosebirea dintre aceste prețuri pote fi considerată ca prețul ordinar al măcinatului. In Martie 1877, grâul costa 29.50 și făina 38.21. Deca 100 chilograme de făină costă 38.21, 75 chilograme de făină vor costa loa mai puțin 28.66. Punem 75 chilograme, pentru ca de ordinar din 100 chilograme de grâu­ese 75 de făină. Se mai adaugă 3 fr. 33 tărâțele, ceea ce face total : 28 66 3 33 31 99 Acesta sumă scăz­ută din prețul grâu­lui, avem diferență de 2.49, sumă care pote fi considerată ca prețul măcinatului. In 2 Octombre 1879 grâul francez costa 29 lei și făina 44.33. Făcând aceiași o­­perațiune ca sus, găsim ca prețul măci­natului tot a 100 chilograme de grâu costă acum 7.57 în loc de 2.49 ca în 1877! Impositul morarilor este dor de 5 bani, 3 pe chilogramul de pâne. 3. Impositul neguțătorilor de grâu. Mai sus am văd­ut ca la 23 Octombre, deose­birea dintre prețurile din New­ York și cele din Paris este de 10.20, ceea ce face ca pe chilogramul de pâne neguțătorii de grâu sau un imposit de 0,106 c. Adunând tote aceste la un loc, rezultă ca pe fie­care chilogram de grâu consu­mat, să ia de câtre acești trei feluri de speculatori suma de 23 de bani și jumă­tate. Tóte aceste cifre sunt oficiale, scose din diarele agricole franceze, englese și americane. Se vede din rândurile de mai sus câ cestiunea acaparatorilor există și câ ea atârnă asupra capului poporului munci­tor ca sabia lui Damocles. Ceea ce s’a făcut ori se póte face mâne. Nu de mult, mai mulți speculatori voiseră să acapa­reze uleiurile în Francia. Afacerea nu reuși însă și unul din acești speculatori să sinucise , ceea ce, ar­dice economiștii, dovedesce ca nu fară fizic lucreza capi­taliștii și ca prin urmare capitalul apro­priat individual este legitim. Acesta cestiune, care esistă și la noi, unde agricultorii vend orbesce, fară a a­­vea uă ideiă despre prețurile reale și “"I în ceher’al tuiuo" 'rită, op­țiune care, de astă dată atinge politica — cestiunea societăților de consumațiune lărgite — adică aprovisionarea orașelor de câtre comune. La timpul și locul cuvenit vom atinge și acesta cestiune. C. M. CRONICA Briciul lui Damocles. Ne explicâm lesne cum sunt omeni cari trăiesc rătrând barba altora, dovada pe­­ruchierii; ne explicâm mai greu contrarul, adică uă industrie care consistă în a fi ras; totuși e simplă. E că calculul lui Cuis­­sard; el dâ douî bani pentru ras, și fură un șervet de douî franci; rămâne folos curat de un leu opt-decî. Din nenorocire, nu poți să te radi de mai multe ori pe ihi și nu poți vinde mai mult de un franc un șervet de ocasiune, așa în­cât, în de­finitiv, bietul Cuissard ar fi forte de plâns cu meșteșugul sĕu décâ n’ar mai pune mâna pe ici, pe colo, pe câte un briciu, un pămătuf, un săpun sau un barcan cu pomadă; s’a găsit la densul atâtea obiecte furate de pe la coafort, în­cât ar fi pu­tut să deschidă uă parfumerie. Cuissard a fost arestat într’un mod des­tul de h­azliu de un om slab și bolnăvi­cios, pe care l’ar fi sdrobit dintr’uă lovi­tură decá n’ar fi fost ținut în respect de densul, după cum vom vedea. — Mă fura pentru a patra oră, dice pe­­ruchierul câtre tribunalul corecțional; eu observasem lucrul dar nu eram îndestul de sigur; numai îmi spuneam : Primo, ori de câte ori vine acest particular, văd ca îmi lipsesce ceva; al doilea, numai omenii distinși se rad în fie­care zi și acesta, care are aerul unui calic, ori de câte ori vine, se vede ca s’a ras în ajun, și portă în­tot­deuna rufe nu tocmai de prima cali­tate ; tóte aceste nu-mi plac, îmi disei; o să mă pun la pândă; am isbutit de minune, o se vedeți; aveți să rîdeți. Dumnelui sosesce , îl recunosc ; mă pre­fac ca nu’l bag în somn și’î die . La mo­ment ! Pun aprópe de densul un briciu pe când își prindea paltonul de cuier , dar mă întorseî, fară ca densul să mă vadă, și observai ca baga un șervet în palton. După acesta se aședa și începu să’mî vorbescu despre cestiunea Oriintelui. Președintele. L’ai arestat ? Martorul. Puteam să’l prind în flagrant delict; dar e un om­ forte puteric, care m’ar fi omorît dintr’uă singură palmă și ar fi fugit, lucru cu atât mai lesne cu cât eram singur de un cuarț de oră, fi­ind văduv de două ani și ucenicul meu fiind în oraș, unde se dusese se coafeze un miresa, care se căsătorea cu un lampist care locueșce aprope de noi.... Președintele. Treci peste aceste amă­nunte. Martorul. Scuzați­­ e că deci câ particu­larul meu­ se așază , îl săpunez, bicând : Dar o veni cine­va. Asta veiam eu ; ră­­deam cât se pote de încet, pentru a câș­tiga timp.... Președintele. Ai face bine să căștigi și acuma mai mult timp. Martorul. E că, în sfârșit, sosesce uce­nicul meu ; atunci pusei briciul pe bere­gata domnului și spusei ucenicului: „Chia­­mă un serginte imediat.“ Pungașul au­­dind acesta, face u­ mișcare ca și cum ar fi voit să mă respingă, dar eu care -l țineam de nas și nu depărtam briciul de gâtul său, îi disei: „Cum te vei mișca îți tai gâtul ca la un pui de găină !“ Domnul, care nu e tocmai vitez după cât am văd­ut, începe să tremure ; uceni­cul meu striga la ușă : Un serginte de oraș ! imediat! ! !... Trecătorii se opresc ; fmtx, Qrva<><a.n ciont QOVg'Trjțt • flRip. Cuissard, întrebat, pretinde ca din ne­băgare de somn a pus un șervet în bu­­zunar ; din nenorocire, parfumeriile găsite la dânsul sunt mai greu de lămurit; el pretinde ca le-a cumpărat pentru între­buințarea lui personală; dar șapte­spre­­zece piepteni sunt cam mult !... și e ple-SJUV Tribunalul l’a condamnat la sése luni ínchisóre. Jules Moinaux. > OFICIARI RECRUTORI Sunt numiți oficiali recrutori, pentru formarea contingentului 1885: La județul Mehedinți, d. locotenente­­colonel Ignat Nichita, comandantele re­­­­gimentului 21 dorobanți. La județul Gorj, d. maior Budisteanu Pavel din regimentul 2 dorobanți. La județul Dolj, d. maior Dobriceanu Ion din regimentul 9 călărași. La județul Romanați, d. locotenente­­colonel Niculescu Constantin, comandan­tul e regimentului 20 dorobanți. La județul Vâlcea, d. maior Dona Pom­­piliu din regimentul 7 dorobanți. FOITA ROMANULUI 27 NOEMBR­­A­NDREA de George Duruy PARTEA ANTEIU II ȘI arunca să privire zîmbitore pe pan­glica roșie care era trecută în gaura hai­nei rafinorului. — Și de ce nu, urma cel­ alt cu sigu­­ranță. Negreșit n’am credut de trebuin­ță să refus crucea pe care guvernul tre­cut mi-a oferit’o, dar tot­deuna am fost om al progresului și nu văd de ce n’ași fi partizan al înțeleptelor instituțiuni li­berale adoptate de Francia. — Oh fiți și cum­ câ nu văd nici vă pie­dică, răspunse d. de Garamante. —Da, ordinea în libertate și libertatea în ordine e cu programa mea. — Este simplu și bine, dise com­ițele. — Fără îndoială, dar nu este și al d-v. cred, câci trebue să fiți cavaler al drep­tului divin, d-v. d-le comite? Pentru prima oră întrebuința formală de la începutul conversa și d. de Garamante băga de somn ca o întrebuința cu ore­care afectațiune. — Scumpul meu d-le Passemard, să nu ne ocupam aici de acesta. Este u c cestiu­ne grea ca și sufragiul universal. Să terminăm mai bine visita frumusei d-tele locuințe. — Bucuros. Jaques, știi decă Maxim s’a întors. — Nu știu, a mers la curse și nu cred să se fi întors așa de curând. — Fiului d-vostră îi place mult caii, domnă ? — Vai ! d-le comite mai pucin énsé ca cursele. — Da, disc Passemard cu un aer sa­tisfăcut. Maxim este unul din sporstmenii cei mai distinși. — Pune și densul cal să alerge ? — Nu, dar nu cjic ca într’uă di. . — Nu știi ce dici Hector ! întrerupse d-na Passemard, ar fi că nebunie. — Și de ce ? Ore Desirieux, Roque­­plane nu pune s’alerge ? Tu nu înțelegi lucrile astea dragă. Ele fac posițiunea unui om în societate, îi dâ­uă situațiu­­ne, se vorbește de dânsul. Nu este așa vecine ? — Domne ! dise cornițele, sunt multe feluri de a face pe lume se vorbesc­ de d-tea. Una din ele este într’adevăr de a — Scuzați-mâ d-le; asupra acestui punt n’am opiniune. — Oh nu trebue se consultați pe Ja­cques, dise Passemard, e mai pre­sus de aceste lucruri, afară de pictură, de artă cum dice, nu e mântuire ... Aide d-le de Garamante pregătiți-ve pictorele avem să ne suim la atelierul fiicei mele. Încă un cat. Nu te iert caci o să vedeți ce am mai frumos aci. Ei ajunseră în fața unei minunate ta­pițerii flamande ce represinta un subiect din mitologie și care masca­ră ușă. Pa­ssemard o deschise puțin cu băgare de lomn, arunca­ră căutătură prin crăpă­tură, și întorcându-se îndată, puse un de­get pe buze pentru a recomanda tăcere. Pe urmă intra pășind ușor pe un covor oriental pentru a nu fi audit. Cornițele, forte surprins de acesta taină, Jaques Henriot cam palid și d-na Passemard, îl urmară. Era oă cameră mare arangiată după moda de adi în felul atelierelor. N’avea ferestra ; un giamlîc mare ocupa un zid în­treg al camerei. Puține mobile: id uă mescioră în stilul renascerei, scuipată și incrustată cu marmoră ; colo uă etageră de acelaș stil, pe care erau câte­va por­­țelane italiane, uă­padă mare împodobită cu ornamente de aramă, scaune cu re­țeteluî, un divan larg și acoperit cu un co­vor persan. Vase mari cu plante tropi­cale, pe ziduri farfurii de aramă, talere de Delft și Rouen, câte-va desemnuri cu creionul; în loc de lustru, uă pasăre de mare uriașă atârnată printr’un fir de o­­țel forte subțire plana cu aripile întinse. — El ce dici ? întreba Passemard în­cet. Nu e frumușică ? In pierd­ere, dinaintea unui șevalet, cu paleta în mână, d-ra Andrea văpsea, în­­torsă fiind spre ușă. Uă tocă de catifea negru á la Rembrandt, cam pe spate și puțin cam înclinată spre urechia stângă, lăsa să-i cadă pe gât câte­va bucle de păr de un blond roșie auriu. Un guler de dantelă de Veneția acoperea umerii iei. Peptul i-era închis într’un bluză­ de catifea negru care cădea fără cordon. Nisce pan­taloni de aceiași stofă încheiați d’asupra glesnei lăsaă să se vadă nisce ciorapi ro­șii care faceau se reiese frumusețea unui picior lung dar bine format și încălțat într’un pantof cu cataramă de oțel. Ast­fel îmbrăcată, aspectul tinerei fete semena într'atâta cu al unui băiat, încât corni­țele nu o recunoscu și rămase mirat. Dânsa făcu un pas îndărăt, apleca ca­pul într’uă parte precum fac pictorii când vreau să-și dea socotela de valorea tonu­rilor. La mișcarea stăpânei sale, un câne , ridicând urechile sale scurte ca ale unui lup, își îndrepta privirea spre ușă. Bună dina Biseto ! striga Passemard c’uă voce tare și veselă, îi aduc uă visită. Tresări și se întorse c’uă mișcare bruscă și sălbatică ca acea a unei Diane sur­prinse în gălbeni puțin și privirea-i deveni aspră. Dar acesta nu ținu mai mult d’uă clipă. Se uitâ iute în oglindă și, lăsând paleta și pensula din mână, înainte spre visitor­ cu acea siguranță mândră pe care le-o dă femeilor consolința unei mari frumusețe. — D. de Garamante, dise ea e’un voce a cârei întonațiune adâncă surprinse pu­țin pe comite, mă va scuza daca îl pri­mesc în costum de atelier. . ... . Rugasem pe Jaques să spună. . . . — Nu fi supărată pe dânsul întrerupse d-na Possemard, tatăl tau e de vină. Scii bine —adaogă dânsa încet și vorbindu-i la ureche,—ca nici mie nici lui Jacques nu ne place destul costumul tâu de carnaval pentru......................... D-șoră, «Țise cornițele înclinându-se, eu trebue să mă scuses.­. Părintele d-tele nu mi-a spus ca intrând aci voiü turbura studiul d-tele. — Nu ești supărată, nu este așa ? Con­duc pe d. de Garamante să visiteze casa și înțelegi, Biseto... i După ce visitase atelierul, d. de Ga­­­­ramante ca unul ce mergea­­ posițiile și la tóte vândăriile, la tote el­­adoptase uă mulțime de espresiuni consacrate. De­­chiarâ dor cu bronzul dupe sobă precum și etagerele erau adevărat din epocă, cu scaunele îi päzeau da un stil forte Măsuțile trebueau să fie din­­ secolul pur, al șă se-spre-decilea cu tote câ unele întor­sături ale piciorelor ar putea să te facă se credi ca sunt dintr’oă epocă de tran­­sițiune. Andrea și Jacques aprobară sau combătură unele din aceste idei, și a­­vând și dânșii un mare număr de ter­meni luați din vocabularul neguțătorilor de antichități, conversațiunea deveni din ce în ce mai puțin lesne de priceput pen­tru d. și d-na Passemard. Intri adevăr, d ș ură, ați mobilat acest a­­telier cu mare gust. Instinctul d­v. ar­tistic v’a condus tot atât de bine în ale­gerea acestor stofe, covore, mobile cât și ’n alegerea minunatului d­v. costum. Andrea fu încântată de compliment, și se opri d’a spune câ tot ce o încongiura fusese ales de unul din acei specialiști cunoscuți supt numele de arhitecți de a­­partamente. Intre „amatori“ ori ce visită de apar­tament semana c’uă espertisă. Cornițele terminând, găsi un cuvânt amabil și tek­­fie­care lucrare, și voi să se -ndrea îl reținu oferindu-i să afea turcéscu, pe care se puse L­i

Next