Romanulu, noiembrie 1884 (Anul 28)

1884-11-26

k 20 BANI E3EMPLARUL 4 ANUL AL XXVTII-LE Voiesce și vel putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere petit, pagina IV..............................40 bani Deto „ > n „ III....................2 leI — » Inserțiunî și reclame pagina III și IV linia . . 2 . — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea dianului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass), LA FRANCFORT, S. M. — la G. L. Dande et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refasă — AN­OLO REDACȚIUNEA 14, STRADA DOMNEI, ADMINISTRAȚIUNEA 1. STRADA DOMNEI Directore politic și gerante respnnslétor: C. A. ROSETTI Luminéza­te șî veT fî. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; șfee luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 l«I. Pentru tóte țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ parului și oficiale poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse LA VIE­NA, la d. B. G. Popovici, 15, Bleischmarkt.. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — T 26 RAPCIUNE 1QQI I 8 ANDREA 1004 Trecem printr’uă crisă din cele mai seriose. Activitatea nostra producetore e staționară sau în regres. Consumațiunea cresce necurmat și cu pași uriași. Resultatul: crisă generală; lipsă de afaceri ; mersul teü al întreprinderilor e­­sistind­, absolută temere de ori-ce între­prinderi m­oi. I Șr ceea ce este mai roti, mai du­reros, mai de disperat chiar, e ca, în mijlocul acestui vîrtej ce ne-a coprins și ne târasce repede spre un necunoscut, care numai favorabile ÎL nu ne póte fi, mai toți ne perdem timpul în intrige — ca sĕ ne servim d’uă espresiune vulgară dar adevé­­rătă — pentru „a ne trage pe sf<5ră unii pe alții“ și a vend și manifes­tând uă bucurie copilaresca, când succesul — un succes de paradă — a încununat acele machinării. S’au mai vestit­ și’n alte țerî ase­meni lucruri. Se ved chiar și astă­ c­i. Nicăici înse, ele n’au dus de­cât la reű. Leon Say, unul din cei mai în­semnați economiști francezi, denunță aparițiunea acestui fenomen in Fran­cia și-l deplânge: „Partea practică a lucrurilor ne scapă, zise densul, și partea teore­­tică nu ne preocupă ceea ce pare contradictoriu­. Nu ne neliniștim ne «X- doctrine, nu ne dam ostenela d’a le combate, d’a căuta rațiunile sciinți­­fice și rațiunile politice; economiștii adorm într’un optimism indolinte pe perioa mele a teoriei „lasă să se facă. “ „Gustul luptelor economice a tre­cut de mult și ni se pare ca ne-am mira forte deca am vedea un Bas- V, t­at și un Proudhon susținând în pu­blic óre­cari iese unul în contra al­tuia. E adevarat ca arta d a discuta s’a perfecționat mai puțin de­cât arta d’a închide gura celor ale câ­­­­ror idei nu le aprobam. Acesta e póte causa ca economia politică nu se mai amestecă în luptele politice atât cât s’amesteca altă dată.“ Noi, din nefericire, nici atât nu putem zice. Economia politică nu s’a­mestecat nici uă dată în luptele politice. Am lăsat toți, fără osebire de par­tite, ca lucrurile să mârgă în voia lor, când n’a intervenit uă voință străină de țară ca să le dea direc­țiune — cum e cașul cu conven­­țiunea comercială austro-română—și astă­zi după ce 20 de ani ne-am măgulit cu ideia ca facem uriașe pro­­­­grese economice, ne vedem siliți a­r mărturi, prin chiar mesagiul legai e sis­­tența unei crise, care „prin chiar gra­vitatea iei, trebuie să fiă un causă de deșteptare și de impulsiune pentru a cugeta cu toții la remediu și la în­dreptare (!)“ Ne bucură aceste cuvinte și ne-ar îndreptăți să asteptam faptele. Le asteptam, sense—mărturim—cu ore­care necredință, de vreme ce stim ca—în lungul șir de ani—de când ne silim a dovedi în aceste colóne neapărata trebuință a unei anchete economice, n’am avut fericirea d’a vedea dându-se vr’uă atențiune cer­cetării seriose și în fapta situațiunii în care ne găsim. Măsuri,—suntem șiruri,—se vor propune, pentru ca situațiunea e pe­­­­riculosa. Dar mult ne pare rou ca nu ne putem face ilusiunea despre puterea și înrîurirea lor. Intr’adevĕr, nefiind resultatul unui studiu amănunțit, făcut chiar asupra faptelor, acele măsuri se vor reduce fi­­resce la nisce încropeli cari vor mic­șora póte pentru moment real, dar în același timp vor înviora zadarnic spe­ranțe cărora li se va pregăti să cu­­rendă și durerosă desam­ăgire. E de datoria tuturor Românilor d’a lucra, cu tóte puterile minții, in­­teliginței sciinței și cunoșcințelor lor, pentru a feri țara do uă asemene în­cercare. Aci nu mai e vorba de cestiuni politice și de interese de partită. E vorba de viitorul economic al țarei, care este condițiunea esențială chiar a viitorului țel politic. Sperăm dar câ își vor da toți sema de primejdia situațiunii econo­mice în care ne găsim, și unind cu toții la un loc capitalul de cunos­­cințe ce nu vor contribui a suplini — întru­cât cu putință este — lipsa studiului asupra lucrului însuși, stu­diu care nu s’a făcut și pe care gra­vitatea situațiunii — care impune oă soluțiune repede — pentru moment nu ne permite a’l mai face. Intru­cât ne privesce, ne vom face în consciință datoria, îndată ce gu­vernul își va presinta proiectele, deci nu se va procede la votarea lor cu iuțâla vertiginasă care a intrat de cât­va timp în obiceiurile nostre par­lamentare. Pentru moment, ne mărginim a schița, în trăsuri generale, situațiu­nea în care ne aflăm. I 4 .J'V ~'dtvuf- qjn/fu­va-nțir;l'ît ■yjĂrnvi» de muncă mai întinsă, care ne adu­cea bani în țară, lâncezesce. Producem prost, puțin și scump. Și chiar ceea­ ce producem numai găsesce cumpărători. Ambatele gem de mulțimea și gre­utatea productelor. Producătorii gem și dânșii de ne­­avere, de sarcinile grele ce au pen­tru capitalele care stau marte, și se infioreza de perspectiva ce le înfăți­­șază viitorul. Proprietarul vede scădând an cu an venitul moșiei sale ; arendașul simte cum capitalul i să slejesce , și unul cată să scape de moșiă, ceea­ ce depreciază pământul; cel­alt părăseșce munca pământu­lui și acesta măreșce depreciarea, de vreme ce cererea de arendași devine din ce în ce mai disproporționată în raport cu oferta. Lipsa de vite—câci din causa e­­pizootiei vitele s’au împuținat, și din causa interzicerii exportului lor în Austro-Ungaria crescerea de vite s’a micșorat — și cu ea s’a micșorat și capitalul agricol al țarei — lipsa de vite contribue mult atât la scumpi­rea produsului, cât și la mai repe­dea sleire a pământului. Acesta întru cât priveșce proprie­tatea și cultura mare. Cât pentru mica proprietate, pen­tru țărani, lucrurile stau și mai reț. El, de­și mai emancipați de clacă, nu stau mai bine de­cât erau nainte de 1864. Până anii trecuți, pe lângă abu­­zurile revoltatare ce se faceau cu ei în lucrarea șoselelor, sătianii împro­prietăriți trebuiau se platesca răs­cumpărarea clăcei, se platesca un bir câtre Stat de 18 lei și altul câtre județ și comună. Pământul e rescumpărat, legea șoselelor desființată, birul redus la 6 lei. Ar trebui dor ca buna-stare să fi început a intra în casa sătianului. Nu e casc așa. Mizeria îl sugrumă. Muncesc o întindere mare de pă­mânt, dar, din causa neșciinței și din lipsă de instrumente, de vite și de capital, muncesce réu. Asta­ cj,1 sătianul, ducând la oraș produsul unui pogon muncit de den­sul, nu ia nici atât cât a dat pen­tru sămânță și cât i s’ar fi plătit timpul de lucru. Acastă stare de lucruri explică în mare parte de ce un număr atât de însemnat dintre împroprietariții de la 1864 s’au grăbit a-și vinde pă­mântul; acesta explică asemene de ce, chiar în urma legii care le-a înapoiat acel pământ, fórte mulți dintre dânșii nici n’au cerut la tribunale pune­rea lor din nou în stăpânirea acelui pământ. Ce dovada mai vădită și mai în­temeiată cu împroprietărirea—în con­­dițiunile în care s’a făcut — a fost pentru sătianî un folos numai pro­blematic ! Intr’un cuvânt, agricultura, fiă mare, fiă mică, sufere efectele unei crise până acum necunoscută țăreî, și agricultorul—singurul producător din țară—să resimte mai mult și mai adânc de acesta crisă de­cât ori­care altă clasă socială română. Comercial asemenea sufere și pere. Numai funcționarismul propășiaste și sleiesce uă bună parte din pro­dusul muncel agricultorului și co­merciantului. Intr’un alt articol, vom vorbi des­pre comerciu și despre înrîurirea ce are function»»damul asm. «a stării nós­­t.S Ecollu unice. Wr SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Paris, 6 Decembre. — Senatul a adop­tat cinci articole din proiectul de lege în privința reformei electorale, dar a res­pins amendamentele care supuneau la su­fragiul universal alegerea senatorilor. Discuțiunea proiectului va urma Luni. Londra, 6 Decembre.— Parlamentul s-a amănat până la 19 Februarie. Puterile nu vor răspunde Notei cuprin­­dând propunerile Englitezei privitore la Egipet de­cât după închiderea conferinței africane. Berlin, 7 Decembre.­­ Comisiunea con­ferinței africane a discutat ieri propune­rile supt-comitatului al carui raport tinde la puntele următore : Libertatea navi­­gațiunii pe Congo și pe afluienții săi;— libertatea comunicațiunilor pe canalele și pe drumurile de fer colaterale;—oprirea de a nu percepe facte de­cât pentru a acoperi cheltuelile de navigațiune; insti­tuirea unei comisiuni internaționale în­sărcinate cu supraveghiarea navigațiunii și cu stabilirea carantinelor la gura Gon­gului. Raportul cuprinde pe lângă acesta di­ferite propuneri ale Germaniei și ale Belgiei privitore la neutralitatea Gon­gului. Statele­ Unite își reservă asemenea drep­tul de­ a înfățișa uă propunere privitore la neutralizarea întregului teritoriu­ al Congului. Berlin, 7 Decembre.— Gazeta Germaniei de Nord decilară ca se unesce pe deplin cu părerea esprimată de Gazeta ColoniA care duce cu părerile esprimate de curend de d. Windhorst în senul Reichstagului contribuiesc a confirma ca este cu nepu­tință ca partita gelfă se ia succesiunea Brunswickului. Gazeta adaogă ca guver­nele confederate nu vor permite nici să déta ca cine­va se ia, în micjlocul lor, sarcina de a apăra la tribuna Reichstagu­lui revoluțiunea contra împăratului și im­periului. DIN AFARA GERMANIA Guvernul german n’are majoritate în Reichstag și oposițiunea îi face tot felul de neajunsuri. In comisiu­nea pentru cercetarea bugetului mi­­nisteriului de resbel, a fost să vină discusiune și ea n’a voit să acorde ministrului adaosele ce acesta cerea în buget. De aceea ministrul fu ne­voit, după cum spune Schwäbischer Mercur, să facă nisce destăinuiri d’uă mare însemnătate, care sunt ținute înse secret. In acesta privință găsim ânsă ur­­matorele rânduri în edițiunea de será a­l Ș.iai­ ului Neue freie Presse de la 5 Decembre . Am spus ieri câ ’n comisiunea buge­tară a Reichstagului german, ministrul de resbeil a dat lămuriri de ce guvernul imperia­l a fost nevoit în primavara tre­cută să"­­ă narmeze fortăreța Thorn și să trimită garnisone mai tari în ținuturile de la fruntarii. Este prea adevărat ca a­­ceste treh narațiuni ale ministrului de res­bel sunt ținute secret, totuși se di °e ° â el a presintat comisiunii o d espunere car­tografică despre corpurile de armată ce se află, staționate pe teritoriile ruseșci de la fruntarii, ceea ce a făcut de trebuință să în­oire a garnisonelor germane. 1 ENGLITERA Neue freie Presse, publică urmă­­tarea­­ telegramă ce i se trimite din Londra cu data de 5 Decembre : De câte­va zile s’a schimbat cu totul mersul negocierilor asupra cestiunii finan­ciare egiptene și a propunerilor engleze. Geza.Vila a luat în acesta cestiune rolul conducător, care mai nainte, cu consimți­­mentu­l principelui de Bismarck, era lă­sat pe sema Franciei. Nu numai în am­basade germană de aici se urmezu studii amănunțite și confidențiale, cu concursul unor esperți egipteni, asupra cestiunii e­­giptene, spre a se putea da informațiuni complete principelui de Bismarck, dar ancă și guvernul engles a însărcinat pe d. Mil­let e’uă asemene misiune la Berlin. Acesta procedare are c’uă atât mai mare însemnătate, cu cât se scie cu propune­rile lordului Northbroock și conclusiunile esperfi­lor financiari egipteni nu se potri­­vesc cu propunerile cabinetului englez, și ast­­fel principele de Bismarck se prezintă acum ca arbitru. Francia este ore­cum surprinsă într’un cin ■' V-a făcut de acesta nupă schimbare 'La""*, purf și &. •>» auuiâgV­­.n­i­ é. plin# deja despre acesta. De asemene și amba­­sadorele unei mari puteri de Nord s’ar fi încercat să capete de la lordul Granville mai multă lumină asupra negocierilor an­­glo germane și asupra apropierii în ati­tudinea de pâae acum a principelui de Bismarck fad­ă cu Francia în cestiunea egiptena și care acum pare cu totul schim­bată. BELGIA Ne aducem aminte ca actualul mi­nistru de interne belgian a condam­nat cu asprime în Cameră așa nu­mitul „Compromis al primarilor,“ care este de cea mai mare însemnătate pentru menținerea institutorilor de la scalele publice. In onarea primarilor cari au încheiat acel compromis s’a dat Dumineca trecută în Anvers un banchet la care au luat parte 2000 liberali. Primarele din Bruxelles, d. Buis, rădica cu acesta ocasiune un toast, în care ciise între altele : A guverna fară orașele cele mari, este un nebunie, și a guverna contra lor este un ce peste putință. In deșert se vor isbi valurile clericalismului de zidurile orașe­lor nóstre, căci am rădicat în ele uă pu­tere de neînvins : scólele nóstre. Spre a menține aceste scóle, noi, credincioși e­­xemplului strămoșilor noștri, vom urma lupta cu același zel și aceiași îndărătni­cie. Jurământul pe care l’am făcut îm­preună, îl vom ține — garantez pentru acesta — și nu vom înceta lupta până când nu ne vom scăpa sculele și până când liberalismul nu va triumfa. j pleta propria sea limbă întemeind-o pe independința națională și literară. Polo­nii pot acorda Slavilor cel mult un ase­mene concesiune de reciprocitate literară. Ori­ce ar trece peste on asemene conce­siune reciprocă trebue privit ca pansla­vism. Pe câtă vreme Cehii vor procede în sensul programei polone, ei pot compta pe alianța Polonilor; alt­fel, va trebui ca acesta alianță să înceteze­ Ziarul Dziennik Polski, la rîndul său, accentueza ca Polonii resping ori­ce comunitate cu Slavii supt e­­gida Rusiei. In fine Ziarul ceh Narodni Listy revine asupra discursului d-lui Rie­ger despre relațiunile dintre Cehi și Unguri, și Zice ca ar trebui să mintă daca ar voi să afirme ca este de a­­cord cu afirmațiunile d-lui Rieger, care sunt contrarii nu numai vede­rilor sale ci și simțimintelor sale na­ționale. Intru­cât discursul d-lui Rie­ger se atinge de sforțurile și vede­rile politice ale poporului ceh, el este neexact, atât în privința trecu­tului nostru cât și în privința sfor­țărilor nóstre pentru viitor. Nici din puntul de vedere al politi­cei practice — Zice Narodni Listy—nu pu­tem găsi un motiv pentru acésta mani­­festațiune a d-lui Rieger. Déca ea a avut de scop d’a slăbi în ochii maghiarilor însemnătatea ovațiunilor ce s’au făcut de curend poetului nostru național, apoi nu și-a ajuns ținta, de vreme ce mai tote ziarele maghiare spun oratorelui câ de prisos s’a încercat să facă acesta mani­­festațiune. De altmintrelî, afirmațiunile d-lui Rie­ger sunt neexacre. Nu este adevărat câ nd­ Cehii am recunoscut în­tot­deuna dua­lismul. Pe cât se im, întrega națiune cu Palacký și Rieger în frunte, a fost multă vreme contra formei de Stat dualiste. Ani îndelungi am luptat contra iei prin LA.­» •­f:Forma dualistă monoremei n a putut nici un dara Se nara idealul nostru. Respectăm în adever drep­turile Statului ungur și nimeni din noi nu se încerca nici astă­zi a le fieni. To­tuși forma de Stat ce a resultat din com­promisul de la 1867 întrece cu mult drepturile ce Statul ungur avea mai na­inte; ea a pus monarh­ia pâ uă basă ce cu greu îi va da putere și trăinicie, și în același timp a condamnat întrega ju­mătate a monarh­iei ne-maghiară la uă de­pendință economică din care Ungaria trage prea adese ori avantaje vădite și vătâmătore producțiunilor nóstre locale. Precum acest dualism, mai nainte de realizarea lui, n’a fost idealul nostru, tot ast­fel și astă­zi, după spera­nțele ce am făcut, el nu póte fi un ideal pentru vii­tor. Cehii, în pretențiunile lor, nu ating câtuși de puțin interesele Ungurilor, și prin urmare n’au trebuință să se scusese­naintea lor sau să-și ascundă de denșii sforțurile lor. Ca Ceho-Slavi, avem sim­patii naturale și drepte pentru Slovaci cari, cu tota fruntaria politică, sunt și rămân uă parte a unuia și același popor. Avem nu numai dreptul, dar și datoria d’a ne ocupa de interesele lor. Nimeni nu ne póte condamna când, prin graiii și prin scris, combatem nedreptățile ce su­feră frații noștri­ din țerile ungare. Și d. Rieger scie cum Maghiarii domina­tori se portă cu sărmanii Slavi, și totuși un popor frate, din motive de naltă în­țelepciune și prevedere politică, trebuie nu numai să tană, dor­âncă să-și ascundă durerosele simțiminte și să renunțe la ori-ce simpatie și comunitate ? Și ce răs­puns i s’a dat d-lui Rieger pentru­ ca a renunțat franc aminte la Slovaci ? Cre­­dul-au înțelepții Maghiari cuvintele lui ? Nimic. Maghiarii nici nu voiesc s’audă de sla­vism; ei n’ar avea nimic contra dreptu­lui nostru de Stat, contra încoronării și contra celei mai întinse autonomii a nós­­tră, déca n’am fi slavi. Chiar existința nostră ca popor slav le este neplăcută și urâtă. A­casă ei voiesc a avea în mâni a­tot-puternicia. Ei perd din vedere casé ea pofta lor de dominațiune și de mărire și dorința lor d’a se ridica pe umerii po­­parelor slave, împrăștie slavismul, și nu mai este îndoială ca dominațiunea fară nici uă considerațiune a Maghiarilor este amenințată de panslavism și ca, ori­ce vor face, ea va fi din ce în ce mai mult amenințată. POLONII, CEHII SI UNGURII Acum tocmai, după ce ziarele un­gare șî-a d­ispus deja vederile lor a­­supra discursului d-lui Rieger , iau parte și ziarele polone în acesta dis­cusiune. Ast­fel Gazetta Narodowa a­­tacă pe d. Rieger ca, fară a ține se­­mă de Poloni, se încerca a se înțe­lege cu Ungurii și, în discursul său, fară a se gândi la Poloni , el pune lucrurile ast­fel ca cum Ceh­il și Un­gurii ar fi cel mai însemnați factori al monarh­iei, de cari depinde totul. Polonii, Zice citatul chiar, nu se vor implica nici uă­dată cu panslavismul li­terar— care servă de paravan și sla­­vofililor din­ Rusia pentru scopurile și agitațiunile lor — de vreme ce pro­grama Polonilor recunosce fie-carei op­­­­erațiuni dreptul și datoria d’ași com­p LUNI, MARȚI, 26, 27 NOEMBRE 1884 SOIRI D’ALE DILEI Mâne se va judeca la Ploesci procesul celor acusați pentru torturele de la Bor­­deni.* In Brăila s’a constituit u­ societate de hăinărie și croitorie română cu titlul Brățara de aur. Operațiunile consilielor de reviziune pentru formarea contingentului 1885 vor începe la 1 Decembre 1884 și se vor în­chide la 15 Ianuarie 1885. * Sâmbătă s’a dat la Ateneu concertul d-lui Gerhard Brassin, virtos pe viora, și d-na Clara Stein, pianistă din Viena. Duminecă la 2 ore se va da un al douilea concert la sala Ateneului. Vom da semn despre densele într’unul din nu­­merile viitore.* . . . . * * Grila ministerială este terminată. In urma consiliului de miniștri ținut­ieri, supt președinția M. S. Regelui, miniștrii și-au retras demisiunile. * Ziarul oficial publică în numărul de ieri (25 Noembre), instrucțiunile relative la operațiunile consiliului de revisiune pen­tru dărămarea contingentului anual. .* ** Consiliul județian și comitetul perma­­nente din județul Brăila sunt disolvate. * * * S’a naintat la gradul de supt-locote­­nente, pe Ziua de 20 Noembre 1884, la vacanțele ce sunt: In arma cavaleriei. — Portocală Nico­­lae, M­egroponte Nicolae și Eliad Radu. In arma infanteriei. — Rad­ivan Gri­­gore.­­K- *$ D­r. Ionescu ajutorul supt-prefecturei Neajlov-Glavacioc din județul Vlașca ne trimite un răspuns la cele scrise în pri­vința sea, în jHo mânuiți de la 6 Noembre. D-sea ne spune ca primarele Prejba este­­. ...n jG.neoa.ta. nis­tepuiii «l« r? £~­.­­rr"'“ țin să se pronunțe asupra acestei afa­ceri. In urma falimentului casei Spartali, care a adus atâta sdruncinare și pagube comerciului român, acum uă altă casă mare de cereale, tot din Londra, casa Nicopol, ce avea filiale în Galați și în Brăila, a încetat plățile. * * * Măcelarii din Piteșci s’au pus în grevă, și Dumineca trecută n’au tăiat carne. * Un n­ou proces de presă la Sibiu. Tribuna spune ca redactorele iei răs­­punzător, d. Cornel Pop Păcurar, a fost citat de tribunalul din Sibiu, spre a i se face interogatoriu pentru un „delict de presă."* Gazda Transilvaniei spune că ministrul unguresc de agricultură, industrie și co­­merciu, a permis importarea de carne de porc din România, pe baza presvitirii unui certificat sanitar. * * * -X­ * -X­** SCIRÎ DIN AFARA D. Leroy-Beaulieu, vorbind în Journa des Débats despre conferința din Berlin Zice ea și daca Francia nu trebuie să a­rate ură și rea voință fad­ă cu Germania totuși este de prisos a arăta atâta bună voință pentru uă înțelegere cu acesta pu­tere și a ne sacrifica interesele. Nu recu­noscem nici unei națiuni în Europa drep d'a aduce un regulament pentru Nigrul di mijloc sau de sus. D’asupra Nigrulh fâlfâie un drapel civilizat: cel frances A fost un ideiă bizară din partea d-la Ferry ca a permis uă conferință în a­cesta privință.* Consiliul comunal din Paris a luat a­prope în unanimitate otârîrea d’a cere d la Cameră să voteze contra scumpirii pa­nei și a cârnei.* In die Prese găsim urmatorea telegramă din Consta­ntinopole cu data de 4 Decem­­bre: „Patriarcul ecumenic Ioachim a a­dresat mitropolitului din Belgrad un scri sare prin care ’l recunosce pe acesta și­ salută într’un chip amical. Negocierile în acesta privință s’au urmat fórte secre și fără spirea ambassadei ruse de aici . Ministrul de comercii din Paris a pri­mit petițiuni de la lucrătorii din depar­tamentul Saône-et-Loire, care se declar contra ori­cârei măsuri prin care s’a scumpi pânea și carnea. Consiliul gene

Next