Romanulu, ianuarie 1886 (Anul 30)

1886-01-28

74 DIN BULGARIA Corespondintele nostru din Sofia ne scrie, că fu­lele acestea a întâlnit, pe uliță, un copil de 13 ani, care purta costu­mul de voluntar și avea la pept două me­dalie de argint. Luând informațiuni a a­­flat, câ acest copil luase parte la atacul de la Slivnița unde a arătat mult curagiu și a fost rănit. Principele Alecsandru vi­­sitănd spitalul îi a oferit uă cruce de ar­gint, ér cea­l­altă medalie îi a fost dată de compania voluntarilor. Tot în acesta companie a fost și uă domnișoră. Ea purta haine bărbătesci și se îngagiase fără voia părinților săi. Pe câmpul de bătaie arată mult curagiu. * La 14 ianuarie societatea Crucea Roșii germane a dat un bal, care a costat 104 lire turcesci. Lumea se întrebă dacá banii aceștia nu s’ar fi putut întrebuința într’un mod mai folositor. * Principele Alecsandru aflând, că unul din ofițerii săi a luat mai multe obiecte din Pirot, care aparțineau Serbilor și că încărcându-le în care le-a adus la Sofia, a suspendat pe acel ofițer din funcția­ 1­e —t­»noq pe care o purta. Prisonieri Bulgari, cari se întorc din Serbia, spun că nu li s’a dat destulă mân­care, și că au fost forte maltratați de Serbi­ tra împărătesei și reginei». Aceste proce­dări violente au ridicat deja ore­cari pro­testări în Engliteza, unde totă lumea nu nțelege câ , deosibirea atitudinei este de a­­juns pentru a modifica în totul legea in­ternațională și a face ca locuitorii unei țăiri, și mai cu semn represintanții sângelui re­gal, caii vor să’și apere independința lor națională, să fie priviți ca nișce criminali. ENGLEZII IN BIRMANIA Citim în Le Temps de la 23 Ia­nuarie . Cucerirea Birmaniei, este departe de a se face atât de repede și de lesne după cum făgăduiau campionii școlloi aneesioniste. Ne aducem aminte de formula întrebuin­țată de d. Colquhoun, sfătuitorul cel mai ascultat în acesta ocasiune de guvernul reginei, care fi­cea ca va fi în stare cu două canoniere și oă companiă de debar­care d’a face ca regatul Avei să se su­pună în câte­va fi­le. In desbaterile Adresei, în Parlamentul Englitezei, în lipsa altor cestiuni d’uă mare greviate, cari să se presinte la ordinea­­ fi­lei, oratorii oposițiunei au profitat de o­­casiune pentru a face reservele lor cele mai esprese în privința politicei, care ame­nință d’a creea mari greutăți guvernului Indiilor. In adevăr, scirile din urmă nu sunt tocmai favorabile. Cu cât colonele volante luptă în contra Dacoiților și îl respinge în calea lor, cu atât aceștia se aduna și se formofia în urmă­ le reîncepând oap­ra Kuifilow.uixioarminie intre m­­and­alay și Rangoon, cari se credea ca sunt definitiv restabilite, au fost din n­ou tăiate, firele telegrafice fiind rupte și parii doborlțî. Co­lonelul Harris, care opereza în districtul Mynggoon, nu se găseste numai în fața unor bande de brigamfi reu organisate ; el se află, din contră, după propria lui mărturire, în fața unui mic corp, bine ar­mat și având și artileria, și numai după că luptă sângerosâ și cu prețul a mari sacrificii a putut să respingă pe inamic, cu ajutorul brigadei sale­miiste în care figureza tóte armele. S’a observat, că­­ fiarele și raporturile oficiale engleze desemneza într’una supt numele de rebeli pe adversarii ce întâl­nesc în Birmania. Dovada câ­nd­ nu este vorba numai d’uă espresiune impropria, ci de uă întréga sistemă, este ca, unul dintre principi Alompra, care s’au pus în capul resistenței, cădând în mâinile unei colone engleze, a fost judecat, condamnat și arestat ca «vinovat de rebeliune în con­­ TISIA ȘI NAȚIONALITĂȚILE Un excelent comentar, scrie Gazeta Tran­silvaniei, la discuțiunea pornită asupra ces­­tiunii naționalităților, cu ocasiunea des­­baterilor bugetare în dieta Ungariei, face­­ ziarul autonomist «Vaterland» din Viena, de la 19 ianuarie c., într’un articol rela­tiv la politica de naționalitate în Ungaria fi­ce acesta főie urmatorele : «Cu ocasiunea desbaterei generale a­­supra bugetului statului ungar, oposițiunea maghiară din dieta a adus din nou în dis­­cuțiune și «cestiunea naționalităților» pre­cum și «atitudinea guvernului față cu di­feritele popore ale statului.» I s’a obiec­tat guvernului, ca cestiunea naționalități­lor nu dovedesce «energia» și că în urmă acesta «in cei fiece ani din urma ugna­­tiunea în contra ideei de stat ungare a crescut.» Lipsesce în acțiunile guvernului «politica națională» conducătore, care după definițiunea unui distins deputat oposi­­țional consistă în aceea, «de a susține­ și a întări statul ungar, de a forma din poporațiunea Ungariei o­ unitate tare și de a asigura axistența națională inde­pendentă și domnirea rasei maghiare.» «Acesta definițiune ne învață îndestul, că în fond «nu este nici uă diferență în­tre partida guvernului și între o posițiune asupra politicei naționale și a ideei de stat ungar.» Amândouă direcțiunile au scopul de a face din statul poliglot un stat național maghiar exclusiv, unificat și prin limbă. Oposițiunea numai de aceea este nemulțumită, pentru ca după a el pă­rere guvernul și partida lui au procedat în acesta privință în mod prea moderat și îngăduitor. Faptul, că tote partidele ma­ghiare din dietă sunt: una în cestiunea na­ționalităților, care consistă mai vârtos în întărirea egemoniei rasei domnitore și în «ilotisarea» (dela «ilot) tuturor celor­l­­alte naționalități ale țării, acest fapt a în­cetat de mult a mai fi un secret pen­tru cei ce cunosc împrejurările. Nu trebue de cât să fiu omul cu ochii deschiși și ușor va putea observa pretutindenea a­­cesta armonia. „Cu tote astea se pare, că politicului și omului de stat maghiar, care conduce tem­e­ri“ f­aptul, " cât „șovinismul maghiar cresce pe fii ce merge.“ Am observat și la altă ocasiune, cum a respins el proiec­tul de a se impune dări tuturor locuito­rilor țărei în favorea reuniunilor de ma­­ghiarizare, și cum i-a admoniat să nu pro­­voce pe nemaghiari. In discursul său de la 14 i. c. declară, că el „nu va ceda pretențiunilor șovinismului maghiar“. SCIRI D’ALE PILEI Se dă ca sigură data de 23 Ianuarie pentru adunarea în Bucuresci a plenipo­tențiarilor însărcinați a negocia pacea sâr­­bo-bulgară. Se fa­ce că ședințele negociațiunilor se vor ține în salonele cele m­oi ale minis­terului domeniilor. In urma raportului ministerului afaceri­lor străine, M. S. Regele a bine-voit a a­­corda d-lui Ferdinand Micksche, prin de­* * * ROMANULU 28 IANUARIE 1886 cret regal, esecuatorul de rigore pentru a putea îndeplini funcțiunile de consul ge­neral al Austro-Ungariei la Iași. * jJ. De­și ședințele consiliului superior ur­meza mereu la domenii, de­și discuțiunile nu ínceteza, România Liberă crede ca re­­sultatul altor osteneli va fi steril, penă ce nu se va cunosce politica comercială ce crede guvernul că va trebui să urmeze. * * * In urma reclamațiunilor adresate cu grămada în tóte părțile și’n deosebi con­siliului sanitar, se fa­ce că acesta va ridica interdicțimnea ce pusese asupra prodigelor de specialitate farmaceutică străină. Ar fi fost mai inteligent se nu fi pus interdicțiunea de la început, pentru ca să nu aibă afil să se desfi­că. * * * Se vorbia, că d. general BerindeiU va fi numit ministru de resbel. Alte zgomote circulă acum. După aces­tea, d. general BerindeiU ar fi numit cap al marelui stat-major.* * * Pe lângă candidatura d-lui Marinescu Bragadir la colegiul II de senatori din Il­fov, pentru a se împlini vacanța lăsată prin martea d-lui dr. Marcovici, unety@fiure cred 3 SP.Î guvernamentalil­or vol SG până pe aceia a d-lui C. Cornescu * * *t Citim în România Liberă urmatoria in­teresantă destăinuire privitore la demisiu­­nea prefectului de Putna : Socotim, că ar fi de interes obștesc ca să se edifice publicul asupra unei retra­geri atât de brusce în momentul chiar al unei alegeri de deputat. Se șoptesc« asu­pra demisiunei onor. d. Plagino scrupule, care îl fac onore, ínse cari nu ar demon­­stra tocmai, c â administrațiunea de sus s’a lăsat de nărăvirile trecutului. * * * Luni, Tribunalul din Târgoviște a jude­cat procesul intentat de d. G. D. Vernes­­cu ministerului de resbel pentru încălcâ­­rile făcute pe moșia sea Tunarii. Tribunalul a rămas în deliberare pöné peste câte­va fi­le. * * * Tribunalul de Ilfov, secția II, a res­pins: Luni, cererea d-nei Tabai de a par­ticipa la împărțirea averei lăsate de ră­posata Momolo. Moștenitorii, între cari, părintele d-lui d-lui advocat Leca și muma d-lui Cara­­giali, vor fi puși în posesiunea averei. * * * Se comunică Națiunei, din Ploiesci, că fiicele acestea un sătean din comuna Dra­­gonești, plasa Câmpul-Târgușor, județul Prahova, a fost așa de crunt sbâtut cu ocasiunea unor alegeri comunale, în­cât peste puțin timp a și murit. * * * In Ploesol bântue anghina." Uă faie locală pune, că unii părinți, în lipsă de medicamente, au silit pe copil să facă gargară cu petrolen, și se și înghiță câte uă linguriță sau doué de gas. Unii, fiice România Liberă, ar fi scăpat de marte cu acesta medicație.* * * Egyetértés, este fórte înspăimântat și con­jură în lungi colóne guvernul din Buda­pesta sé ia cele mai strașnice măsuri. De ce ? Și în contra cui ? In contra cântecului național românesc Deșteptă-ti, Române, și pentru că Românii, când îl cântă sunt forte entusiaști. * * * La ordinea de fir a Senatului, pentru astăzil, se află legea cumulului; alegerea co­legiului I de Senat din Mehedinți, făcută în persona­­-lul general Fotino; raportul asupra legei prin care se declara aliena­­bile locurile ce cad în vatra comunei Dră­­gășani. SCIRI DIN AFARA Renumitul compositor Saint-Saëns, cu ocasiunea unui concert filarmonic în Ben­­in, a fost obiectul unor demonstrațiuni destul de neplăcute. Când s’a presentat pe scenă, uă parte din public cu flui­­rături s’au auziit și strigăte . »Afară, Lohengrin«­ Saint-Saëns, deși forte emoționat, s’a ase­­siat la piano și a cântat ceea ce a avut să cânte. După terminarea părței întâi­, de­monstrațiile s’au repetat, de astă­ data care au fost mai slabe.* Principele Muntenegrului, sosind Incog­nito la Paris, a făcut uă visită primului ministru al Franciei, d-lui Freycinet. Senatorul »Techio«, fost președinte senatului italian, a murit la 24 1. c. Se telegrafiază din Londra, cu data de 23 ianuarie . Autoritățile urmeză a primi­t­ mulțime de scrisori amenințându-le cu răsbunarea Irlandei, față cu discursul tronului. Tote măsurile s’au luat în contra acestor ame­nințări, ast­fel pretutindeni s’a întreit e­­fectivul aginților poliției, cari păzesc mo­numentele publice. Printr’u­ coincidență ciudată, consiliul miniștrilor s’a întrunit astăfil (aniversarea esplosiunilor de dina­mită de la Turnul Londrei și de la West­minster) pentru a delibera în privința ces­tiunii irlandeze. Numeroși agenți de poliție sunt înșirați dinaintea ministerului aface­rilor străine.­­ Se asigură că guvernul englez este­otărît a disolva National League (Societa­tea patrioților irlandezi, prezidată de d. Parnell). al ADUNAREA DEPUTAȚILOR (Urmarea ședinței de la 26 Ianuarie 1886), D. Roenaru- Bor­dea declară că, d-sea își aduce aminte, cu acest prilegiu, de cuvin­tele d-lui prim-ministru care a fu­s în­tot­­deuna ca pe mandatarii națiunei, mai a­­les, aceea ce trebue să’l călăuzască este respectul de lege. El bine, mă întreb, fiice d-sea, déca d. Sturdza a respectat legile țârei ? Eri, urmezá d. Bordea, d. Verusi a ară­tat că d. ministru a călcat uă mulțime de articole de legi, dar cu tote acestea d. ministru n’a răspuns nimic. Atunci rămâne lămurit că d-sea recunosce călcările de lege săvârșite. D. Sturdza, mai spuse d. Bordea, tre­bue să scie că Parlamentul nu este un meră care voiesce să așeze de dreptul ei de control. Răsturnări nu voim noi, adaogă d-sea, căci nu se scie decâ­tă răsturnare va a­­duce vr’uă îndreptare căci cu actuala sta­re de lucruri nu mai putem merge; per­petuarea ei n’ar avea alt efect de­cât să compromită partida liberală. I­. Venusi citesce că moțiune în care se spune că Adunarea ascultând interpelarea d-lui ministru al instrucțiunei, speră în în­dreptarea lucrurilor la departamentul în­vățământului și trece la ordinea fiilor: Iscăliți , Lepădata, Varlam, Ferast și E­­nescu. D. prim-ministru se declară solidar cu actele d-lui Sturdza și declară că un vot de blam dat acestui domn ministru îl va atinge și pe d-sen. D. Bratianu, laudă pe d. Sturdza fiind că s’a pus cu tata inima pe lucru și va merge înainte pe acesta cale, căci suntem hotâ­­rîți, fiice d-sa, ca să lucrăm înainte chiar déca ar trebui să provocăm furtuni ori cât de mari. De aci trece­m la discursul d-lui Laurian și’l laudă discursul pronunțat în ședința de e­l, spunând, că la transportat și i s’a părut ca aude glasul lui Lazar, Laurian, Maiorescu bătrânul și Barnuț. După aceea mustră pe d. Verusi, fiindcă a făcut acesta interpelare, care l’a costat forte mult pe d-sa, mai ales, că a venit de la un membru al majorităței. D. prim-ministru, mustră și pe d. Poe­­naru Bordea pentru discursul ce a ținut și-i răspunde, că chiar când uă lege este călcată trebue să observăm decá călcarea este făcută cu intențiune bună sau nu , în cazul de față, d. Sturdza, nelucrând de­cât în interesul instrucțiunei trebue ab­solvit. D. Bratianu, termină apelând la Cameră ca să lase pe d. Sturdza la locul unde este, lăsând să se înțelagă, că d-sa nu voiesce ca să-l lase să plece și, ca așa tre­bue să fie. Se cere închiderea discuțiunei.1 D. Varlam, vorbesce contra închiderei. D-sa, cere de la Adunare ca să lase dis­cuțiunea deschisă pentru a se lămuri uă cestiune politică, aceea adică de a se sei pe cine represintă d. Sturdza în cabinet. In cele două fi­le, cât a durat interpe­larea d-lui Epurescu și aceea a d-lui Ve­rusi, d. ministru Sturda n’a fost apărat de către nici un deputat din majoritate ci numai de către d. Laurian, deputat din minoritatea junimistă. Acesta însemneza ne­apărat că d. Sturdza nu este representan­­tul majoritatei în cabinet, ci numai repre­­sentantul minoritatei,­care îl apără și sus­ține. (Aplause, ilaritate). D. Giocazan, declară, că de­și ar dori ca discuțiunea să urmeze case, de­ore­ce d-nii miniștrii refuză de a răspunde la a­­cuzările ce li se aduc, mai bine este să se închidă discuțiunea și să nu mai piardă Camera vremea de­geaba (ilaritate). D. Epurescu, dă citirea unei­ moțiuni de blam pentru d. ministru Sturdza. Iscăliți: Epurescu, Ciocazan, Pallade, Oroveanu, Rădules­cu etc. Atât acesta moțiune cât și aceea a d-lui Verusi, să trămit la secțiuni. Se pune la vot uă moțiune propusă de către membrii din majoritate, de trecerea pur și simplu la ordinea fiilor. D. Prim-ministru, cere votul pe fața. De­ore­ce, énsé, cinci­spre­ fiece deputați au cerut votul cu bile, s’a procedat la vot în acest chip. Moțiunea a fost primită cu 79 voturi contra 31. Opozitia junimistă a votat pentru mo­țiune. Dintre deputații oposisiționiști au­ lipsit mnlff nroniim rl_rvii • Pnrrílninoonn M Ionescu, Brăiloiu, l’leșea, Peșacov, Teodo­­reanu, Teodoru etc. La ora 5, Camera, a trecut în secțiuni. LEGEA ASUPRA VANATOAREI Intr’una din ședințele trecute, s’a depus pe biuroul Senatului, proiectul de lege a­­supra venaturei, care va fi discutat mai întâi de acest corp. Acesta lege interesând pe toți în gene­ral publicăm a fil­e spunerea de motive de care este însoțită și în No. viitor vom însera proiectul astfel cum s’a presintat Senatului. ESPUNEREA DE MOTIVE Domnilor senatori. Un lege asupra senatorel era uă necesi­tate generalmente simțită, căci modul cum pene astăfii s’a practicat și se practică venátórea a făcut să se dest­ermine mai tóte speciile de animale sălbatice, cari altă dată abundau la noi. Neecsistând anume disposițiuni cari se regulez și se preciseze condițiunile veni?, tórel, s’a dat adesea­ ori loc la conflicte se­riose între proprietari și aceia cari cred că a vâna este un drept ce se cuvine tu­turor, ori­când și ori­u­nde, iar nu numai aceluia căruia aparține proprietatea unde se venefic. De­și în codicele civile avem înscris principiul care consacră acest drept ne­contestat, nu este mai puțin adevărat înse ca spre a fi ecsercitat are nevoe de a fi desvoltat printr’un anume lege, după cum acesta s’a făcut în tote țările. Legea actuală a poliției rurale prevede ore­cari disposițiuni restrictive în privința acestei materii, dar ele sunt cu totul ne­­complecte și necorespunzietare cu trebuința ce simțim. Scopul salutarii­ d-lor senatori, pe care îl vom atinge prin uă lege asupra venă­­tori nu este numai acela de a face ca proprietarul să se bucure neturburat de proprietatea sa, ci de a inlesni mijlocul ca vânatul sé se ínmulțesea. In tote țările, vânatul este considerat că facend parte din avuția naționala, și daci vom da atențiune datelor statistice, apoi putem ușor sâ ne convingem despre a­­cest adevăr, reftind sumele de bani con­siderabile pe cari proprietarii aiurea le realiseza din comerciul vânatului. Impedicând mijilocele distructive cu cari se vénéfic și precisând anume epocele când venetórea este deschisa și închisă, în câți­va ani, mai mult de­cât sigur, vom ajunge a popula din nou proprietațâțile cu tote speciile de animale și mai ales cu acelea, cari aprópe au dispărut, cum este cerbul și capriora, cari altă dată fur­nicați în munții și plaiurile nóstre. Proiectul de lege, pe care am onore­a îl propune deliberarei d-vóstre, d-lor se­­natori, va avea încă de resultat a sti­mula plăcerea venatórei care din fii în se stinge pe măsura disparițiunei vâna­tului. îndeletnicirea acesta barbatesca a fost și este privită în tóte țările ca un mijiloc de desvoltare fisică și morală, și acest a­­devăr la noi ni-i înfâțișazâ atletica ținută a vânătorului plăiaș. Sunt încredințat, d-lor senatori, că vo­­tându-se acest proiect amplificat de lu­minele d-vóstre, vom împlini un gol atât de simțit în legislațiunea nóstra și vom contribui ast­fel, din tote punctele de ve­­dere, a aduce uă însemnata îmbunătățire stărei actuale, care de s’ar mai prelungi nu ar fi de­cât spre dauna tuturor. Ministru de interne, I. G. BRATIANU. » 1 N LUME întâia săptămână a Carnavalului a fost plină de peripeții. Viorile au resunat într’uă parte și lacrimele au curs în cea­laltă parte. Tabloul vieței umane. Luni, la d. Dimitrie Ionescu, s’a dat a doua serată danțată. La două ore, după ce s’a terminat supeul, s’a început Cotilionul, care a ținut pâne la 5 ore. Figurile erau noi și frumose. D-na C. Philipescu a condus cu mare dibăcie danțul final. Lumea s’a mai potolit cu plecarea d-nei Patti, dar Teatrul a c­ăd­ut din nou în starea miserabilă de mai nainte. Publicul a în­ceput să’l parasesc, fiind ostenit de Bo­­cacio și de Peter student, care s’au eter­­nisat pe afiș. S’au dat Despot Vodă, Kean și Noptea furtunosa, tot piese vechi și prea cunoscute, care nu mai au nici oă trecere. Nimic nou. Se promite în curând Pygmalion, care trebuia să fie a doa piesă de o uvertură a stagiunei și Fra Diavolo. Dar în curân­d al Teatrului nostru este ca glaid­ al nemților. Poți aștepta până când mori de urît. — Da, m’am hotărât. Mai ântâi, e vor­ba să fiu fericită. Tu venil, m’am hotărât să trăesc ca uă femeia cinstită. Cel mai bun mijiloc pentru asta, este să fii iubită și se poți iubi. Crede-mă, cea mai mare parte din femeile ce au că­iat moralmente, n’ar fi că­iat nici uă­dată, deci ar fi fă­­cut la timp uă căsătorie de dragoste. Eu, numai din dragoste nu m’am măritat, tâ­nără, fără să sciü nimic, am suferit mult, de­și păream fericită, îmi părea deșert pretutindenea, nu gă­seau un lucru, care se merite­sé’l urmă­resc sau scT am , nu puneam interes ni­căieri, în nimic nu găseam bucurie, și far­mec nici într’ua plăcere. Récela bărbatu­­meu ’mi înghieța viața. Póte, déci el ar fi avut afecțiune pentru mine, a mea s’ar fi născut pentru el. Dar el, nici nu se ’n­­grijea de asta. Mĕ luase, nu scii pentru ce ! Ca să aibă uă femee pe semne, séu póte să’și ajungâ uă țintă. Ce s’ar fi întâmplat, décá ar mai fi trăit un sciü fiőu și mi-e frică sĕ mă gândesc, câci zeul mĕ înfricoșază. Slavă domnului, libertatea mi s’a dat la timp; astă­zii, aș fi fórte culpabilă, mărturisesce și tu, décá m’aș lega din nou fără sĕ mĕ gândesc, décá n’aș căuta înainte de tóte, în acela căruia ia’și încredința sórta’mi, unul din acele adânci sentimente, care se ’mpărtă­­șesc și se compensă fiă unul pe altul în mersul vieții. — Da, ai dreptate, clise d-na d’Arcieux puțin mișcată. Dar tóte astea n’ar putea fi că pricină se nu me ’nsoțesc, asta-sérá... Eu, nu sunt liberă ca tine, am nevoie să fiu pâftită, adaogă ea rîfiând...Și mai la urmă, știi ca domnul de Louvry va fi p’acolo. — Adevărat? — Da, și va fi surprins nefiindu-te. Si­gur, nu s’așteptă la una ca asta. — Atunci mă duc , câci, se’țîspun drept, el cam fuge de mine și nu mi-ar părea reu se’l văd fără voia lui. Un ușor murmur de admirațiune întîm­­pină intrarea tinerelor femei. Frumusețea lor făcea mult. Una, în gazela ’l tristă, cea­l-alb­ îmbrăcată ’n alb și cu capul în­­congiurat de flori, erau făcute de uă­po­trivă ca să atragă atențiunea și să placă. Domnul de Louvry vorbea tocmai cu stăpâna casei, stând în piciure pe pragul ușei, când marchiza, înaintând încetișor, se apropie de ea și o salută. După ce schim­bară vr’uă două vorbe, marchisa se ’n­­torse spre el, și privindu’l drept în față, cu ochii ei mari, sinceri și espresivi, îi întinse mâna. — Mărturisesce, ca nu te așteptai să mă vefii aici în asta-sera ? fi­se ea. — Nu, de­sigur. La bal, cu proiectele d-tele atât de prelungite de văduvie, e cel puțin ceva surprinzietor. — Am venit să ’nsoțesc pe d-na d’Ar­cieux, dar nu mĕ simt tocmai la locul meu în mijilocul acestei veselii sgomotase. Dă’mi brațul, décà vrei, și să căutăm la uă parte vr’ua retragere departe de zgo­­mot. Haidem în seră, décá ești dispus, sau chiar mai departe, în salonul cel mic, în fund de tot, unde s’au asesiat mese pentru jucătorii de whist. Ea ’I lua brațul cu hotărîre și’l duse vrând, nevrând, fâcându’și loc prin mul­țime. Lumea se dedea într’ua parte, pri­vindu’l p’amândoul. — Trebue să scil cu totă mișcarea asta tote luminele astea, îmi fac aprópe roa, murmură ea, alipindu-se puțin de densul. E cald teribil, de abia pot respira. — Rasiéme-te de mine, fu­se el c’uă voce mișcată, și aprópe tremurândă. Așa mergând, ajunseră într’un mic bou­doir. Sub perdelele de atlas albastru ca ce­rul, ferestra întredeschisă și dând în gră­dina lăsa­se potrunjia înăuntru suflarea aerului primavératic. Camera zugrăvită în colorea perdelelor, era luminată numai pe jumătate; dede­­suptul unei mari oglinzii, o canapea jósa de tot te ispitea sé te odihnești; de-a drepta și de-a stânga sobei, miniaturi an­tice, ficșate în tablouri mari de catifea ca­fenie, atrăgeau privirile . încântatere por­trete, cari, pe fildeșul deja îngălbenit, își răspândeau colorile lor puțin șterse și în­semnau în nișce contururi fine, aceste cos­­tumuri vechi, aceste stranii pe plănuturi, aceste plăcute chipuri a timpului trecut, dulci, vesele séu deștepte, care reiese atât de bine în cadrele lor orale. — Lasă-mă se privesc aceste minuni, striga marchiza încântată. Dumnezicule! Câte e de frumos, și cu cât mai frumos era cineva altă dată de­cât astăzil! — Crefii? — Uite mai bine ce figură Incântatóre! Privesce acest nas aquilin, acesta gură în­tredeschisă, acești ochi mari, cari au aerul d’a spune ceva. Și colo, ce profil admirabil! ce trăsă­turi regulate și pure, ce aer nobil! Și din­­coce, cea mai încântatare găteală, cea mai bogata înjghebare de bucle, copii și flori, cari și-ar putea închipui cineva pe un cap mândru. Asta trebue să fi fost un mare cochetă, cea­l­alt­­­ă visătore și... — Și acolo, în acea oglindă privescete! și spune de nu meriți sĕ figurezi în as­a adorabilă colecțiune, spune daca nu ești frumósa între frumuse ? Și palid, d. de Louvry, cuprinsese cu iuțelă talia tinerei femei, pe când buzele-i tremurătore imprimau oă sărutare înfoi­ată pe umerii ei goi. — Dumneficule! strigă ea, smucindu-se din brațele lui și că fiii pe canapea, as­­cunfi­ndu-și fața ’n mâini. Ce îndrăsnălă! Ce nebunie ! Nu se putea întâmpla în ori­ce moment, că vr’uă pereche ostenită să vie să caute acolo ca și el, liniștea și re­­cerea ? înăuntru, la câți­va pași de ei, mulți­mea, zgomotul petrecerii, ultimele acorduri ale valsului ; afară, dincolo de grădină, murmurul vag al Parisului, huruitul tră­surilor îndepărtate. Și ea cu tote astea stătea acolo, fără să se gândescá să fugă, fără să se arate supărată. El luă în de­ren tăcerea ei. — Iartă-mă, fu­se el cu uă voce rugă­­tore. Sciü c’am perdut tot, dar nu voi­ regreta nici uă dată, nici că te-am strâns în brațe, nici câ te-am sărutat. Ea își îndreptă privirea către dânsul ; casc­a lui era așa de înfocată, cu ea fu silită se-și lase ochii în jos. Voi se vor­­băscă; buzele-i se întredeschiseră, peptul apăsat se ridică, și incapabilă de un act raționalul, isbucni în lacrămi. — Iartă-mă, repetă el, nu mĕ vei mai vedea, mă voiu pedepsi, voiu pleca, dér lasa-mö cel puțin se'ți spun că te iubesc, că te-oi iubi tot­deuna, și părăsindu-te pentru vecie, voiu avea cel puțin mângâe­­rea d’a duce cu mine ceva de la d-tea. Da, un moment am fost fericit, am fost tânăr, mi-am lăsat inima se’și urmeze por­nirea, voiu trăi din acesta amintire și nu’mi voiu blestema sórta. — Tot! vine cine­va. Și ea se sculă cu tufela. — Ah! în sfârșit! fu­se d-na d’Arc­eux, îmi venea a crede c’ai plecat. D’un sfert de oră de când te caut. Amândouă prietenele își dădură brațul și se îndepărtară. Două fiile mai târzii, d-na d’Orb­evres primi acest bilet: «Adio, domnă. Imi țin făgăduința. Plec. Să mă întorc la d-tea, nu îndrăsnesc , să rămân aici fără să te văd, nu mă pot ho­tărî. Nu mĕ­ plâng și nici nu regret nimic. Am ales, și da’mi voie sé fiii, că tot așa își alege și astăzil, déci mi-ar fi per­mis s’o fac. Sunt momente de beție pe cari fericirea chiar n’ar sei sĕ le íntréca. D’uă clipă, atârnă câte vă­ dată uă viață intréga. Imi împlini visul, l’am strâns îm­preună în brațe, fără grije de raționament, viitor și realitate vei face cu d-tea însăși? Nu sciü; dar nu-mi vei putea răpi nici uă­ dată plăcuta ilusiune d’a fi fost a mea, în ceea ce’i mai puternic pe lume și tot vă-dată mai pur, în pornirea pasiunei fără calcul, fără margine, care nu se supune de­cât ei. Adio și ertare!» -- Nu, nu vei pleca, îi răspunse mar­chiza; sau plecând, nu vei merge fără ne­vasta d-tele1­­— Nu sunt a d-tele d’acum înainte ?................................................... — Scii una dragă ? fiise marchisa, a doua fii d-nel­e d’Arcieux ce venise la ea, me mărit.țȘ — Cu ducele ? — Nu, cu domnul de Louvry. — Cum ? Mi se pare că nu l’aî mai ve­­fiut d’atunci séra. Ori acolo în mijilocul balului ai avut dovada? Marchisa roși, și ca să-și ascundă fața, coprinfiând de gât pe prietena ei, o să­ruta nebunesce repetând: — Haide, haide curiose, mulțămesce-te d’a sei că sunt cu totul hotărîtă să devin nevasta lui și că mă simt forte fericită. FINE VII

Next