Romanulu, ianuarie 1886 (Anul 30)

1886-01-28

ANUL AL XXX-LE Voiesce și veî putea. ANUNCIURI Linia da 80 litere petit, pagina IV..............................40 bani Deto „ , „ „ HI....................2 lei — „ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . . 2 . — „ A se adresa: IN ROMANIA, la adniinistrațiimea diarnlaî. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Boars«. LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCPORT, S. M. — la G. L. Danbe et C-nie, pontra Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. —• Scrisorile nefraitcaie se refuaă — Fundatore; C. A. ROSETTI 20 BANI ESEM P LA R U I REDACȚIUNEA ȘI ADMINISTRAȚIUNEA, CALEA VICTORIEI, 10. fi? fâ­j «* Director«: VINTILl C. ROSEm, Mfe? B DITXTLT^TE^A ( JJ J JOI, 28 IANUARIU 1886 Luminézá~te și vel fi. ABONAMENTE _A­n Capitală și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei ■­­ Iuni 12 lei, nă lună 4 lei. j­­entru tote țările Europei, trimestrul 15 lei A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului și oficiele poștale.­­ LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt.. • Ili ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco I ie p*ol» (N. 0.) IS, Geneva. ^ — Articolele nepuillcate se ard — RUCURESCI 27 CALENDAR De deué 4te d. D. Sturdzia este atacat cu vioiciune de ensășî depu­­t­­ații majorităței. Unii dintre enșii, cum de exemplu d. Verusi, au recunoscut, ceea ce spunem de mult, că d. mi­nistru al instrucțiunei a făcut nenu­­mărate călcări de lege. Două mo­țiuni de __blam s’au propus și trece­rea pur și simplu la ordinea <jjiler chiar în urma amenințărilor d-lui Brătianu, care s’a declarat solidar cu faptele d-lui Sturdza, a întrunit uă oposițiune destul de mare, pen­tru acesta Cameră.­­ De­și oposițiunea junimistă, cu d. Laurian în cap, s’a făcut spri­jinul ministrului colectivist, deși lip­sea din Cameră dd. Cogălniceanu, N. Ionescu, Brăiloiu, P­leșea, Peșa­­f­cov, Teodoreanu și alții, cari de­si­gur n’ar fi votat trecerea la ordinea Zilei, totuși 31 de deputați au fost contra. Vom reveni în numărul viitor a­­supra acuzărilor aduse d-lui Sturd­za și asupra desbaterilor urmate în Cameră, cu acesta ocasiune, desba­­terile care, de astă dată, n’au avut de­cât un resultat, acela de a face pe d. Brătianu să fie transportat, au­zind pe d. Laurian vorbind, și să i se pară, că aude glasul lui Lazăr, Laurian, Maiorescu bătrânul și Bar­­nuț. Cititorii noștril de­sigur au citit, cu forte mare mirare, notița pusă de noi în unul din numerile trecute și în care se spunea că ministrul de­­ interne luase hotărârea ca prin co­munele rurale. Duminecile și sărbă­­torile, cârciumele să fie închise, în timpul leturghiei, ci toți funcționarii satului: primar, consilieri, notar, per­ceptor, profesor șg vie la biserică. Asupra acestei măsuri pe cât de ridicolă tot așa de arbitrară, revenim aizi, căci observăm de un timp in­­cóce că nu se mai ține semn nici de legi, nici de constituțiune. Ministrul de interne și-a­­ jcis : Religiunea începe să dispară din sînul populațiunei rurale. Trebue să readucem numai de cât religiunea în sufletul țăranului, să-I insuflăm sfintele precepte ale bisericei. Cum éase ? Ce importă mi­jlocele, când scopul îmi place. "­ Și luând de pe masă uă colă de hârtie, ministerială, repede fabrică­ră circulare, o dădu funcționarilor să o trămită prefecților, ca aceștia la rîn­­dul lor sé o trămită sub-prefecților, care sĕ facă cunoscut autorităților comunale, că pentru populațiunea ru­rală, Constituțiunea s’a desființat de către domnul ministru și că vai de acela, care va îndrăsni se calce în piciore uă circulară ministerială!... Și iată cum în doua-­secî și patra de ceasuri tot poporul românesc, de uă dată ca prin farmec, numai prin circularea d-lui ministru, din nere­­ligios devenit religios, iată cum bi­­sericele, gelo­pene acuma, se um­plură, gemând de numărul credincio­șilor,—Iată cum statistică consumă­­rei băuturilor spirtóse va arăta anul acesta o scădere. Și tóte, tote aceste numai din pri­cina circulării domnului ministru de interne ! Prefecții, suptprefecții, po­mernicii și toți zapcii, declar că ni­mic de la descoperirea Americei, nu s’a făcut așa măreț că opera eșită din capul ministrului de interne. Și cu tote acestea noi simpli ga­zetari, omeni, cari nu suntem nici măcar pomelnici, nu împărtășim pă­rerea subalternilor d-lui ministru. Nu împărtășim acea părere pentru că niște omeni, cari se­­,dc legiuitori, a făcut acum vre-o doue­izeci de ani un fel de lege care-l­ă fic Constitu­țiune și pe care nu au voie s- o calce nici cei cari sunt miniștri, cei cari sunt pomelnici. Și acesta ne­norocită lege, despre care atâta se vorbește prin Cameră și Senat, ne spune nouă că d. ministru de in­terne nu are voe să facă ceea­ ce a făcut și că cele scrise pe cotă de hârtie ministerială se chiamă uă cir­culară ilegală și pentru acest cuvânt, nulă. Și pentru ca să nu părem că vorbim de graba, deschidem acesta lege și citim într’ânsa lucruri, care cam sună în chipul urmatoriu: Că libertatea conșciinței este unul din dreptul de căpetenie al fie­căruia cetățian român și că acesta liber­tate este absolută. (Art. 5 și 21). Și mai jos, tot acesta Constituție, ne spune că­­ nu există în stat nici oă deosebire de clasă și că prin ur­mare toți Românii sunt egali înain­tea legei. (Art 10). Décá conșciința este liberă, firesce că este a se călca acesta conșciință când circulara ministerială silesce pe primari, pe consilieri, pe notari, pe perceptori, pe învățători, ca, ori­cari le-ar fi credințele, se merga la bise­rică și să se închine la uă ființă pe care nici nu o cunosc póte. Și, deci în țara romănăscă nu mai sunt clase, pentru ce acesta circulară deosebesce țara în două clase ? Acea pe care d. ministru o ia supt înalta’s protecțiune, voind s- o facă reli­­giosă, chiar călcând Constituțiunea și aceea pe care o lasă la­să parte, adică clasa orășenescă, care și ea e tot așa de nereligiosă ca și cea de la țară ?... Pentru ce ? Pentru că s’a admis""deja ca să acsiomă, că țăranul trebuie pus sub epitropie, că el e incult, prost și că prin urmare trebuie dus de nas; pen­tru că Constituțiunea stă nu­mai scrisă pe hârtie, espusă fiind, la fie­care moment, să fie călcată in pi­ciiire de cel inteiü ministru venit, pentru că religiunea se consideră ca neapărat trebuinciosă pentru a masca, vederilor poporului, starea e­­conomica în care face și putința de a o îndrepta­ Noi case, care suntem pentru lu­mină, care suntem pentru schimba­rea raporturilor actuale de clasă, ca­re nu suntem nici miniștrii și nici pomernici, datori suntem să ridicăm glasul tot­deuna când ,un nou aten­tat contra libertății poporului, se în­cărca. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Londra, 26 ianuarie.— Camera comu­nelor.—D. Chamberlain, întrebă décá e a­­devărat, că ministrul Engliterii la Atena, a primit ca instrucțiuni, să informeze pe d. Deljannis, că guvernul englez e gata să tri­­mită uă flotă în ag­ele ^G­redeisgr&a­m lrg= d­el. D. Bourke, respunde, că nu s’a dat să se înțelagă asemenea lucruri. Londra, 26 ianuarie. — Camera comu­nelor.—D. Chaplin, combate amendamentul propus în favorea agriculturii, în proiectul de adresă la discursul tronului. El face din acesta uă cestiune de încredere pentru guvern. D. Gladstone, spr­ijinește amendamentul și declară, că accepta totä responsabilita­tea. Constantinopol, 26 ianuarie.— Marele Vizir, a prevenit pe guvernul elen, că daci ar favoriza uă mișcare revoluționară în Creta, Turcia va trimite îndată un ultima­tum Greciei. Atena, 26 ianuarie. — Uă telegramă a d-lui Gladstone sfătuesce pe Grecia să ur­meze după părerile Angliei. DIN AFARA GERMANIA In ședința consiliului federal, de la 23 ianuarie, președintele, secretarul de stat Bötticher, comunicând mai ántéiu scrisorea președintelui Reichs­­ ­­ tagului împreună cu resoluțiunea luată de către Reichstag la 16 ianuarie în privința espulzărilor, a făcut urmă­­torea declarațiune : Guvernul prusian crede, că părerea ma­jorit­ății Reichstagului, exprimată prin re­­soluțiunea de la 16 ianuarie, este greșită și stările în convingerea s­a, că espulsi­u­­nile, fierte în limitele drepturilor consti­tuționale, au fost necesare în interesul Prusmî și al naționalității germane. Cordinul în unanimitate a luat ur­­măto 5re­a hotărâre : Consiliul federal, refusa de a lua în dis­­cuțiune , resoluțiunea Reichstagului de la 16 ianuarie, de­ore­ce competința guver­nului prusian, în ce privesce măsurile de espulsiune, menționate în resoluțiune, este neîndoiakă și esclusivă. Conservatorii, liberalii naționali și conservatorii liberi au presintat Ca­merei­­ Deputaților următorea resolu­țiune : Recunoscând îndatorirea guvernului de a interveni cu totă energia ca să apere in­teresele naționale în provinciile de la re­sarit, Cam­era exprimă mulțumirea sea pen­tru măsurile ce mesagiul, în acesta pri­vință, pline în perspectivă și declară, că este gata se acorde mijjlocele necesare pentru realisarea măsurilor pe t­eremul șco­lar și administrativ, precum și mijloocele necesare pentru întărirea coloniilor ger­mane. AUSTRO-UNGARIA Fremdenblatt, se ocupă în primul său articol de la 24 ianuarie cu cri­­sa orientală și constată cu plăcere, că publicul acum, ca nici uă dată, a rămas liniștit, având deplină în­credere că crisa orientală nu va de­veni uă calamitate pentru întrega Europă. Și după Fremdenblatt, bine ÚÁW? IVAHî căci stăruințele pu­și obține resultatul Hora, urma cuvintelor lui Salisbury, va în­țelege la ce pericol se espune daca nu va ține sema de dorința puteri­lor. De asemenea și cele­lalte state din peninsula balcanică se vor feri de a tulbura din nou pacea în con­tra voinței puterilor. Serbia, cu tote că a avut mai mult să sufere din causa crisei orientale, va preferi de­sigur pacea unei n­oi conflagrații. Spiritele, astăzi și cam agitate, se vor liniști, căci, în cele de pe urmă tot va triumfa rațiunea asupra fumului de ilusiuni îndoioase. Aliarul vienei termină prin urmă­­torele cuvinte : Putem dor, în totă liniștea să sperăm și să așteptăm în viitorul cel mai apropiat realizarea speranței, că Serbia nu se va pune d’a curmezișul acțiunei paclnice a puterilor, că nu va da Bulgariei nici un prote­st pentru a respunea înarmată și din potrivă va sprijini pe puteri în intențiu­­nile lor, de a do­uă soluțiune complicațiu­­nilor din peninsula balcanică, care solu­țiune să fie de uă­potrivă favorabilă păcei și desvoltărei legale a orientului. Poporele orientului au esperiat deja și sciü la ce pericole seriose se respun, depărtându-se de dorințele marilor puteri. Din acest mo­tiv nu trebuie să dăm unei aparițiuni tre­­cătore scu unei episode momentaneuă în­semnătate hotărîtore, din potrivă și de a­­cum înainte să avem fără încetare încre­dere în menținerea păcei, ca a unui pro­dus necesar al factorilor celor puternici, cari determină politica europeană. ITALIA In ședința Camerei de la 23 ianu­arie, ministrul de externe contele Robilant, drept răspuns la mai multe întrebări din partea deputaților San­­giuliano, Santanofrio și Giovagnioli în privința atitudinei Italiei în ces­­tiunea balcanică, a făcut urmatorele declarațiuni: Politica nostră, a căutat să înlăture ori­ce motiv pentru uă conflagrație europena și să ocupe în concertul european un ast­fel de posiție, in­cât să putem să ne a­­părăm interesele nostre. Atitudinea nostră, sinceră și neinteresată, ne-a câștigat sim­patia și încrederea puterilor. Lui Sangiuliano, ministrul îi răspinse că n’a luat nimenea inițiativa pentru resta­bilirea Statului quo ante, dar, că tote ca­binetele, în mi­­locul încurcăturilor gene­rale, au crezut, că acesta ar fi ideia cea mai practică. Ministrul declară mai de­parte că densul nu scie nimic despre oă acțiune coercitivă a puterilor, dar, ar fi dispus, în acest caz să se­ alăture pe lângă puteri; densul nu face politică de senti­ment ; voința mea este d’a lucra conform intereselor și demnităței torei. La apostrofa , cum’',că guvernul italian în fața micelor state din peninsula balca­nică și-a uitat de începutul statului italian, ministrul declară: ele au d’a mulțumi e­xistența lor tratatelor europene și în loc să ne gândim se atragem aceste state îr căuta alte prietenii," ca se m­a" ț regăsifi pentru ori­ce eventualitate. Situația Italiei, în urma ultimelor evenimente din penin­sula balcanică, este escelentă și corespunde demnităței și greutăței ce am dobândit în concertul puterilor europene prin faptul că la trebuință am soiut să sprijinim cu tă­rie hotărîri seriose. Ministrul contestă cum că din cartea verde ar reeși că Italia a ur­mat un politică de reculegere. Din ea nu reese că guvernul ar fi desvoltat uă mare activitate; ea conține numai documentele pe care guvernul a crezut de cuviință se le publice. La întrebarea lui Giovagnioli, ministrul, răspunde, că a citit discursul lui Tisza de la 6 Octombre și n’a găsit nici un motiv, pentru care să facă representațiuni. Tisza și-a făcut reservele sale pentru coșuri ne­­prevăzute. Aceeași libertate de acțiune și-a reservat’o și Italia, după cum reese din depeșa de la 17 Noembre, adresată ambasadorului din Viena. Pute să se fi auzit în parlamentul ungar voci. «La Salonic,» dar asemenea voci se aud și în alte părți și care ar fi ministrul, care se ia respunderea pentru asemenea voci, vie ele din ori­care parte a Camerei. Cei trei deputați au declarat că sunt mul­­țămiți la respunsul ministrului. ENGLITERA Times crede că pașii intreprinși de Salisbury la Atena sunt în de­plin acord cu atitudinea observată în timpul din urmă de către marile puteri în interesul păcei. Dacá gu­vernul engles a luat asupră și să tri­mită oă flotă care să apere pe Tur­cia, contra unu­ i,~»—. nu mai încape mer­tă îndoială că acesta s’a făcut în acord cu poli­tica aprobată de către tote puterile continentului. Salisbury s’a folosit cu înțelepciune de puterea și influ­ența Englitezei în interesul păcei. Retragerea lui în momentele acestea s’ar simți în tota Europa ca uă slă­bire a concertului european și a pu­terilor cari lucreza pentru menține­rea linistei în Europa. RUSIA Din Petersburg se comunică dia­­rului Neue freie Presse urmatorele : Intențiunea guvernului rusesc, d’a con­simți la unirea celor două Bulgarii, ia din ce în ce uă formă tot mai visibilă. Cu tote acestea se pate din n­ou afirma, că presiuna baronului Kaulbars în reședință n’a avut nici cea mai mică înrîurire asu­pra relațiunilor personale dintre Țar și principele Alecsandru și, că vă schimba e în opiniunî se va putea face numai după ce Battenbergul, pus în fruntea ambelor Bulgarii, va recâștiga încrederea Țarului, dovedind prin fapte, că, dânsul, nu se lasă a fi condus de interesele séle personale, ci de interesele poporului. Daca principele nu va trece acesta probă, sau deca, după cum este espresiunea oficiosă, nu va face tot posibilul ca să iasă iarăși d’asupra po­litica orientală a Rusiei se va îngriji la TURCIA Din Constantinopol i se comunică Corespondenței Politice că Sultanul, cu tote consiliile contradictorii ce i se dau din tote părțile, este hotărît se așeete politica turcescá pe funda­mentul conservator, representat de către cele trei puteri imperiale. Totă acțiunea militară a Turciei nu va fi de­cât de un caracter defensiv, dar pentru acesta luptă de apărare, ca să asigure cât mai repede sfirșitul ei, va concentra tote trupele dispo­nibile. Răsboiul cu Grecia este privit ca inevitabil. Negocierile între Constan­tinopol și Sofia continuă. Porta se teme de oă înțelegere între Grecia și Serbia, la care mai pe urmă să se alăture și Bulgaria. FORȚA ROMANULUI 28 IANUARIU DOVADA" v în acea seră d-na d’Orib­erres se în­­torse acasă gânditóre. Lasé­mé, zise ea fetel din casă, mă voia desbrăca singură. Y' Și așezându-se lângă focul pregătit în ia­tacul ei adâncită în gândire, nu îndrăznea sĕ se miște în Cameră-I tăcută. De frică se nu turbure prin jur’un scomot vocea interioră care-l vestea. Petru, avusese ac­cente atât de tremurätore, priviri atât de vii și câtă sinceritate în limbagiul lui ! Ea auzise strigătul suferinței, al­ pasiunei și acest strigăt făcuse să vibreze ceva în spiritul ei, acel ceva ce-i tot­deuna ade­vărat: dragostea născută din dragoste. Ea îl iubea, da, și o simțea; și daca îl iubea, era tocmai pentru că erea iubită. Ah ! numai de n’ar dispărea încă vă­detă acest vis îmbătător, numai să nu se liniștască mâine acest foc și se ri­dică și el , vom­ aștepta ! Căci se putea întâmpla ca el să se res­­pândască, se,‘socotéscá, el, avea puțină avere, ea o știa, și de­și el avea gusturi , mai mult artistice de­cât de om mare, de <--------­* 1) La nouvelle mu«, și era modest și serios, de­și nu avea alt lues de­cât al tinereței și admițând chiar că el simțea pentru ea o dragoste adevă­rată, cu tote astea putea ea să nu se târnă, că el respân­dindu-se își va Z­ce : »Uă avere frumosă nu e de desprețuit, și merită chiar pre­cari sacrifici ? Ah ! și déca s’ar fi înșelat și de astă déta, și déca ar fi simțit că visurile ei erau perdute; atunci, ar renunța la speranța ce-o nu­trea d’a face uă căsătorie de dragoste, și ar rămânea pentru tot­deuna văduvă, de­și n’are nici măcar gingășia lacrimilor. A doua Zi era Vineri. Era tocmai Ziua când ea avea obiceiu să se ducă la operă, supt protecția d-nei d’Ard­eux și a bărba­­tu­lui, cari împărțeau cu ea loja, la care se abonase ’mpreună; acolo se succedau în timpul seratelor cavalerii cel mai de somn din sală, înarmată de binoclu, mar­­chiza nu întârzie să descopere, în fundul avan­scenei pe d. de Louvry care, așezat cam îndăret căuta să se facă nevezut, ne­­pierzând­ o case din ochi. In zadar aștepta ea ca să­ vie și el la rândul lui printre acte, se ia un minut locul de lângă ea, pe care atâția îl doreau. Nu­ î mai puțin adevârat că ducele se instalase îndărătul ei și că seZu mai totă sâra, cu manele încrucișate, rezemat de speteaza joțului, într’u­ atitudine îndrăz­­neță și familiară în același timp. Ceva mai înainte de sfârșitul represin­­tației, d-na d’Arcieux, care schimbase câte­va priviri de înțelegere cu prietena s­a și era hotărâtă să provoc­e uă încercare ho­­torâtore, rugă pe duce să aibă bunătatea să conducă acasă pe d-na d’Orb­evres, pre­­te­stând că ea trebue să plece mai ’na­­inte. Era tocmai cea din urmă și de re­­cepțiune la d-na de Montaille; ea lipsise pân’ atunci la tote cele trecute, și ar fi să se strice cu ea, ca să nu se ducă mă­car un sfert de oră. Propunerea fiind pri­mită cu grăbire, d-na d’Arcieux se sculă și eși la brațul barbatu­ suü, lăsând sin­guri în lojă pe ducele și d-na d’Orb­erres. — La ce bun ? șopti marchisa la ure­­c­hia d-nei d’Arcieux pe când asta-i zicea , buna-sera. M’am hotărât. — Vreaü dragă, sé mergi péné la sfâr­șitul esperiințelor télé, îl réspunse ea. Ți-am pregătit ast­fel uă ocasiune per­fectă. Este că vreme nesuferită; vei fi nevoită să duci pe ducele cu trăsura. Marchiza nu era tocmai mulțămită. După vorbele schimbate în ajun cu d. de Lou­vry, ea își simțea inima bătând pentru el și numai pentru el. Nu i-ar fi plăcut să­ descopere în rivalul lui un sentiment ce ar pune-o din n­ou în încurcătură, deș­­teptându-î­­ngrimela și necăjită că nu schimbase cu el de­cât priviri îndepăr­tate, întrebându-se de cauza indiferenței care nu pute fi înăscută de­cât de gelosie, era puțin dispusă să răspundă la banali­tățile domnului de Villisetier. In fine cortina cu Zend,și cu totul pără­sită de Petru, care dispăruse deja, d-na d’Orb­evres se hotărî a lua brațul ducelui. — Ninge grozav, Z‘ce ea, pe când el o ajuta să se suie în trăsură. Unde te duci? N’așî putea să te las unde­va? — Ești d’uă bunătate rară. Mă duc la club, treci p’acolo. Nu sunt prea indis­cret?... — Nu, suie repede. Ducele se sui și când ușa se închise și se vezu singură numai cu el, în umbra și strâmtorea micului cupeu, singură ca un om care vă iubea, un ușor fior trecu pe umerii tremurinzi ai tinerei femei. Ceea ce ar fi dorit póte câte­va zine mai îna­inte, acum o înspim­ânta. Dovada, n’o mai voia. Prin instinct, ea se retrăsese în col­țul întunecos, ocupând cât se pate de pu­țin loc și alipind de ea faldurii mantalei, atât de tare, în­cât ar fi fost Intr’adevĕr greu d’al apuca talia séu strânge unul din brațele ei frumose și gole. Ducele de­și își avea capul plin de baletul, pe care-l privise cu aviditate, simți cu tote acestea, astă mișcare de neîncredere. — Fii liniștită, z­ie el, nu sunt eu, scumpa marchiză, convențiunile nóstre. Mĕ crezî atât de nebun sé compromit printr’un nesocotință fericirea pe care mi-ai învoit s’o nădăjduesc, pe care m’ai lăsat s’o întrevăd ? — Fără să-ți făgăduesc nimic, reluă ea cu iuțelă. Ți-am spus că nerăbdarea d-tele, ar strica totul, dar nu ha’am prins de fel se-țî fiu nevastă, măcar daca al voi să m’aștepți. — Da, îți rezervi tóte drepturile. Și cam crud lucru, nu-i vorba, dar ‘ar fi a­­tât de teribil să te perd, să nu te mai ved, în­cât ași înfrunta ori­ce. — Iți mulțămesc. zise ea. Giamurile erau închise, și mirosul pǎ­­trunzâtor ce’l răspândeau florile din bu­chetul ei, se amesteca cu suavele parfu­­muri ale gătelei ei, cu suflarea ce­’l tre­cea pe buze și cu aerul cald dintr’acest loc atât de strâmt, pe când caii îi duceau cu repeziciune. Bulevardurile cu lumina lor stralucitore dispăruse, pe urmă strada Regală cu ma­rea ei imposanță. Piața Concordiei, apă­rea acum ca un întins oceam întunecat, cu cerul său presărat de stele și cu liniș­tea’i relativă la sgomotul stradelor. Tră­sura trecu podul, ce era aprope deșert, după aceea o lua la stânga și mergând d’a lungul trotuarului, se opri înaintea unei mari porți, scăldată în lumină. Polican­­drele scânteiau în tavanele aurite cari prin ferestre se vedeau strălucind. Fără să lase feciorului timpul să se cobore ducele se repezi, spre u se salută respectos și dis­păru. Ea, se apleca pe geamul acoperit de promorocă, ca să-l urmeze cu ochii. — 0 se șâdă acolo totă noptea, își zise ea p f Zend și câștigând două sută de ori, așteptând averea ce-o nădâjduește. Visul a sburat; iluzia s’a dus ! Câte­va minute mai târziu, bara unui mic oțel din strada «Universităței» se în­chidea, și cu un oftat de mulțămire, mar­chiza intra la ea, pate, puțin umilită, case scăpată de acum înainte de încurcătura ca­re o apăsase un moment, și ne mai stând la îndoială dacâ să-și dea totă inima, ne­­fiind încă târziu, aceluia care vă iubea într’adevăr, Petru de Louvru. VI — Dér tu scis bine că nu ei încă în lume. Zicea d-na de Orb­evres câte­va zile mai târziu, prietenei séle. Nici petreceri între prieteni, conservatorul, opera, éca tot­ ce-mi permit numai. Cum vrei se mă duc la bal în rochie de tul negru? — Vei merge, drăguță, mai ântâi pen­tru că tulul negru’țl stă bine, și pe urmă ca să nu faci nici uă plăcere. D. d’Ar­cieux a plecat astăzi diminuță se închidă vânatul la Anjou și scil că nu’i place sé­nl singura. Dar sub protecția ta... — Nostimă protecție! un mentor ce nu are nici 25 de ani! — Da, dar o așa de înaltă reputația de cumințenie, uă purtare atât de exemplară, uă văduvie atât de lungă ! A propus, du­cele ?... — Ce? — Cum ce? ducele... — Ah! uitasem. Ei bine! Marte, se spu­ că nu’l iau. — Păcat ! un nume mare, pe care l’ai fi purtat și tu. Ducesă, frumos ! în fine, te-ai hotărât să nu...

Next