Romanulu, ianuarie 1886 (Anul 30)
1886-01-28
ANUL AL XXX-LE Voiesce și veî putea. ANUNCIURI Linia da 80 litere petit, pagina IV..............................40 bani Deto „ , „ „ HI....................2 lei — „ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . . 2 . — „ A se adresa: IN ROMANIA, la adniinistrațiimea diarnlaî. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Boars«. LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCPORT, S. M. — la G. L. Danbe et C-nie, pontra Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. —• Scrisorile nefraitcaie se refuaă — Fundatore; C. A. ROSETTI 20 BANI ESEM P LA R U I REDACȚIUNEA ȘI ADMINISTRAȚIUNEA, CALEA VICTORIEI, 10. fi? fâj «* Director«: VINTILl C. ROSEm, Mfe? B DITXTLT^TE^A ( JJ J JOI, 28 IANUARIU 1886 Luminézá~te și vel fi. ABONAMENTE _An Capitală și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei ■ Iuni 12 lei, nă lună 4 lei. jentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse, VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt.. • Ili ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco I ie p*ol» (N. 0.) IS, Geneva. ^ — Articolele nepuillcate se ard — RUCURESCI 27 CALENDAR De deué 4te d. D. Sturdzia este atacat cu vioiciune de ensășî deputații majorităței. Unii dintre enșii, cum de exemplu d. Verusi, au recunoscut, ceea ce spunem de mult, că d. ministru al instrucțiunei a făcut nenumărate călcări de lege. Două moțiuni de __blam s’au propus și trecerea pur și simplu la ordinea <jjiler chiar în urma amenințărilor d-lui Brătianu, care s’a declarat solidar cu faptele d-lui Sturdza, a întrunit uă oposițiune destul de mare, pentru acesta Cameră. Deși oposițiunea junimistă, cu d. Laurian în cap, s’a făcut sprijinul ministrului colectivist, deși lipsea din Cameră dd. Cogălniceanu, N. Ionescu, Brăiloiu, Pleșea, Peșafcov, Teodoreanu și alții, cari desigur n’ar fi votat trecerea la ordinea Zilei, totuși 31 de deputați au fost contra. Vom reveni în numărul viitor asupra acuzărilor aduse d-lui Sturdza și asupra desbaterilor urmate în Cameră, cu acesta ocasiune, desbaterile care, de astă dată, n’au avut decât un resultat, acela de a face pe d. Brătianu să fie transportat, auzind pe d. Laurian vorbind, și să i se pară, că aude glasul lui Lazăr, Laurian, Maiorescu bătrânul și Barnuț. Cititorii noștril desigur au citit, cu forte mare mirare, notița pusă de noi în unul din numerile trecute și în care se spunea că ministrul de interne luase hotărârea ca prin comunele rurale. Duminecile și sărbătorile, cârciumele să fie închise, în timpul leturghiei, ci toți funcționarii satului: primar, consilieri, notar, perceptor, profesor șg vie la biserică. Asupra acestei măsuri pe cât de ridicolă tot așa de arbitrară, revenim aizi, căci observăm de un timp incóce că nu se mai ține semn nici de legi, nici de constituțiune. Ministrul de interne și-a jcis : Religiunea începe să dispară din sînul populațiunei rurale. Trebue să readucem numai de cât religiunea în sufletul țăranului, să-I insuflăm sfintele precepte ale bisericei. Cum éase ? Ce importă mijlocele, când scopul îmi place. " Și luând de pe masă uă colă de hârtie, ministerială, repede fabricără circulare, o dădu funcționarilor să o trămită prefecților, ca aceștia la rîndul lor sé o trămită sub-prefecților, care sĕ facă cunoscut autorităților comunale, că pentru populațiunea rurală, Constituțiunea s’a desființat de către domnul ministru și că vai de acela, care va îndrăsni se calce în piciore uă circulară ministerială!... Și iată cum în doua-secî și patra de ceasuri tot poporul românesc, de uă dată ca prin farmec, numai prin circularea d-lui ministru, din nereligios devenit religios, iată cum bisericele, gelopene acuma, se umplură, gemând de numărul credincioșilor,—Iată cum statistică consumărei băuturilor spirtóse va arăta anul acesta o scădere. Și tóte, tote aceste numai din pricina circulării domnului ministru de interne ! Prefecții, suptprefecții, pomernicii și toți zapcii, declar că nimic de la descoperirea Americei, nu s’a făcut așa măreț că opera eșită din capul ministrului de interne. Și cu tote acestea noi simpli gazetari, omeni, cari nu suntem nici măcar pomelnici, nu împărtășim părerea subalternilor d-lui ministru. Nu împărtășim acea părere pentru că niște omeni, cari se,dc legiuitori, a făcut acum vre-o doueizeci de ani un fel de lege care-lă fic Constituțiune și pe care nu au voie s- o calce nici cei cari sunt miniștri, cei cari sunt pomelnici. Și acesta nenorocită lege, despre care atâta se vorbește prin Cameră și Senat, ne spune nouă că d. ministru de interne nu are voe să facă ceea ce a făcut și că cele scrise pe cotă de hârtie ministerială se chiamă uă circulară ilegală și pentru acest cuvânt, nulă. Și pentru ca să nu părem că vorbim de graba, deschidem acesta lege și citim într’ânsa lucruri, care cam sună în chipul urmatoriu: Că libertatea conșciinței este unul din dreptul de căpetenie al fiecăruia cetățian român și că acesta libertate este absolută. (Art. 5 și 21). Și mai jos, tot acesta Constituție, ne spune că nu există în stat nici oă deosebire de clasă și că prin urmare toți Românii sunt egali înaintea legei. (Art 10). Décá conșciința este liberă, firesce că este a se călca acesta conșciință când circulara ministerială silesce pe primari, pe consilieri, pe notari, pe perceptori, pe învățători, ca, oricari le-ar fi credințele, se merga la biserică și să se închine la uă ființă pe care nici nu o cunosc póte. Și, deci în țara romănăscă nu mai sunt clase, pentru ce acesta circulară deosebesce țara în două clase ? Acea pe care d. ministru o ia supt înalta’s protecțiune, voind s- o facă religiosă, chiar călcând Constituțiunea și aceea pe care o lasă lasă parte, adică clasa orășenescă, care și ea e tot așa de nereligiosă ca și cea de la țară ?... Pentru ce ? Pentru că s’a admis""deja ca să acsiomă, că țăranul trebuie pus sub epitropie, că el e incult, prost și că prin urmare trebuie dus de nas; pentru că Constituțiunea stă numai scrisă pe hârtie, espusă fiind, la fiecare moment, să fie călcată in piciiire de cel inteiü ministru venit, pentru că religiunea se consideră ca neapărat trebuinciosă pentru a masca, vederilor poporului, starea economica în care face și putința de a o îndrepta Noi case, care suntem pentru lumină, care suntem pentru schimbarea raporturilor actuale de clasă, care nu suntem nici miniștrii și nici pomernici, datori suntem să ridicăm glasul totdeuna când ,un nou atentat contra libertății poporului, se încărca. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Londra, 26 ianuarie.— Camera comunelor.—D. Chamberlain, întrebă décá e adevărat, că ministrul Engliterii la Atena, a primit ca instrucțiuni, să informeze pe d. Deljannis, că guvernul englez e gata să trimită uă flotă în agele ^Gredeisgr&am lrg= del. D. Bourke, respunde, că nu s’a dat să se înțelagă asemenea lucruri. Londra, 26 ianuarie. — Camera comunelor.—D. Chaplin, combate amendamentul propus în favorea agriculturii, în proiectul de adresă la discursul tronului. El face din acesta uă cestiune de încredere pentru guvern. D. Gladstone, sprijinește amendamentul și declară, că accepta totä responsabilitatea. Constantinopol, 26 ianuarie.— Marele Vizir, a prevenit pe guvernul elen, că daci ar favoriza uă mișcare revoluționară în Creta, Turcia va trimite îndată un ultimatum Greciei. Atena, 26 ianuarie. — Uă telegramă a d-lui Gladstone sfătuesce pe Grecia să urmeze după părerile Angliei. DIN AFARA GERMANIA In ședința consiliului federal, de la 23 ianuarie, președintele, secretarul de stat Bötticher, comunicând mai ántéiu scrisorea președintelui Reichs tagului împreună cu resoluțiunea luată de către Reichstag la 16 ianuarie în privința espulzărilor, a făcut următorea declarațiune : Guvernul prusian crede, că părerea majorității Reichstagului, exprimată prin resoluțiunea de la 16 ianuarie, este greșită și stările în convingerea sa, că espulsiunile, fierte în limitele drepturilor constituționale, au fost necesare în interesul Prusmî și al naționalității germane. Cordinul în unanimitate a luat următo 5rea hotărâre : Consiliul federal, refusa de a lua în discuțiune , resoluțiunea Reichstagului de la 16 ianuarie, deorece competința guvernului prusian, în ce privesce măsurile de espulsiune, menționate în resoluțiune, este neîndoiakă și esclusivă. Conservatorii, liberalii naționali și conservatorii liberi au presintat Camerei Deputaților următorea resoluțiune : Recunoscând îndatorirea guvernului de a interveni cu totă energia ca să apere interesele naționale în provinciile de la resarit, Camera exprimă mulțumirea sea pentru măsurile ce mesagiul, în acesta privință, pline în perspectivă și declară, că este gata se acorde mijjlocele necesare pentru realisarea măsurilor pe teremul școlar și administrativ, precum și mijloocele necesare pentru întărirea coloniilor germane. AUSTRO-UNGARIA Fremdenblatt, se ocupă în primul său articol de la 24 ianuarie cu crisa orientală și constată cu plăcere, că publicul acum, ca nici uă dată, a rămas liniștit, având deplină încredere că crisa orientală nu va deveni uă calamitate pentru întrega Europă. Și după Fremdenblatt, bine ÚÁW? IVAHî căci stăruințele puși obține resultatul Hora, urma cuvintelor lui Salisbury, va înțelege la ce pericol se espune daca nu va ține sema de dorința puterilor. De asemenea și celelalte state din peninsula balcanică se vor feri de a tulbura din nou pacea în contra voinței puterilor. Serbia, cu tote că a avut mai mult să sufere din causa crisei orientale, va preferi desigur pacea unei noi conflagrații. Spiritele, astăzi și cam agitate, se vor liniști, căci, în cele de pe urmă tot va triumfa rațiunea asupra fumului de ilusiuni îndoioase. Aliarul vienei termină prin următorele cuvinte : Putem dor, în totă liniștea să sperăm și să așteptăm în viitorul cel mai apropiat realizarea speranței, că Serbia nu se va pune d’a curmezișul acțiunei paclnice a puterilor, că nu va da Bulgariei nici un protest pentru a respunea înarmată și din potrivă va sprijini pe puteri în intențiunile lor, de a două soluțiune complicațiunilor din peninsula balcanică, care soluțiune să fie de uăpotrivă favorabilă păcei și desvoltărei legale a orientului. Poporele orientului au esperiat deja și sciü la ce pericole seriose se respun, depărtându-se de dorințele marilor puteri. Din acest motiv nu trebuie să dăm unei aparițiuni trecătore scu unei episode momentaneuă însemnătate hotărîtore, din potrivă și de acum înainte să avem fără încetare încredere în menținerea păcei, ca a unui produs necesar al factorilor celor puternici, cari determină politica europeană. ITALIA In ședința Camerei de la 23 ianuarie, ministrul de externe contele Robilant, drept răspuns la mai multe întrebări din partea deputaților Sangiuliano, Santanofrio și Giovagnioli în privința atitudinei Italiei în cestiunea balcanică, a făcut urmatorele declarațiuni: Politica nostră, a căutat să înlăture orice motiv pentru uă conflagrație europena și să ocupe în concertul european un astfel de posiție, incât să putem să ne apărăm interesele nostre. Atitudinea nostră, sinceră și neinteresată, ne-a câștigat simpatia și încrederea puterilor. Lui Sangiuliano, ministrul îi răspinse că n’a luat nimenea inițiativa pentru restabilirea Statului quo ante, dar, că tote cabinetele, în milocul încurcăturilor generale, au crezut, că acesta ar fi ideia cea mai practică. Ministrul declară mai departe că densul nu scie nimic despre oă acțiune coercitivă a puterilor, dar, ar fi dispus, în acest caz să se alăture pe lângă puteri; densul nu face politică de sentiment ; voința mea este d’a lucra conform intereselor și demnităței torei. La apostrofa , cum’',că guvernul italian în fața micelor state din peninsula balcanică și-a uitat de începutul statului italian, ministrul declară: ele au d’a mulțumi existența lor tratatelor europene și în loc să ne gândim se atragem aceste state îr căuta alte prietenii," ca se ma" ț regăsifi pentru orice eventualitate. Situația Italiei, în urma ultimelor evenimente din peninsula balcanică, este escelentă și corespunde demnităței și greutăței ce am dobândit în concertul puterilor europene prin faptul că la trebuință am soiut să sprijinim cu tărie hotărîri seriose. Ministrul contestă cum că din cartea verde ar reeși că Italia a urmat un politică de reculegere. Din ea nu reese că guvernul ar fi desvoltat uă mare activitate; ea conține numai documentele pe care guvernul a crezut de cuviință se le publice. La întrebarea lui Giovagnioli, ministrul, răspunde, că a citit discursul lui Tisza de la 6 Octombre și n’a găsit nici un motiv, pentru care să facă representațiuni. Tisza și-a făcut reservele sale pentru coșuri neprevăzute. Aceeași libertate de acțiune și-a reservat’o și Italia, după cum reese din depeșa de la 17 Noembre, adresată ambasadorului din Viena. Pute să se fi auzit în parlamentul ungar voci. «La Salonic,» dar asemenea voci se aud și în alte părți și care ar fi ministrul, care se ia respunderea pentru asemenea voci, vie ele din oricare parte a Camerei. Cei trei deputați au declarat că sunt mulțămiți la respunsul ministrului. ENGLITERA Times crede că pașii intreprinși de Salisbury la Atena sunt în deplin acord cu atitudinea observată în timpul din urmă de către marile puteri în interesul păcei. Dacá guvernul engles a luat asupră și să trimită oă flotă care să apere pe Turcia, contra unu i,~»—. nu mai încape mertă îndoială că acesta s’a făcut în acord cu politica aprobată de către tote puterile continentului. Salisbury s’a folosit cu înțelepciune de puterea și influența Englitezei în interesul păcei. Retragerea lui în momentele acestea s’ar simți în tota Europa ca uă slăbire a concertului european și a puterilor cari lucreza pentru menținerea linistei în Europa. RUSIA Din Petersburg se comunică diarului Neue freie Presse urmatorele : Intențiunea guvernului rusesc, d’a consimți la unirea celor două Bulgarii, ia din ce în ce uă formă tot mai visibilă. Cu tote acestea se pate din nou afirma, că presiuna baronului Kaulbars în reședință n’a avut nici cea mai mică înrîurire asupra relațiunilor personale dintre Țar și principele Alecsandru și, că vă schimba e în opiniunî se va putea face numai după ce Battenbergul, pus în fruntea ambelor Bulgarii, va recâștiga încrederea Țarului, dovedind prin fapte, că, dânsul, nu se lasă a fi condus de interesele séle personale, ci de interesele poporului. Daca principele nu va trece acesta probă, sau deca, după cum este espresiunea oficiosă, nu va face tot posibilul ca să iasă iarăși d’asupra politica orientală a Rusiei se va îngriji la TURCIA Din Constantinopol i se comunică Corespondenței Politice că Sultanul, cu tote consiliile contradictorii ce i se dau din tote părțile, este hotărît se așeete politica turcescá pe fundamentul conservator, representat de către cele trei puteri imperiale. Totă acțiunea militară a Turciei nu va fi decât de un caracter defensiv, dar pentru acesta luptă de apărare, ca să asigure cât mai repede sfirșitul ei, va concentra tote trupele disponibile. Răsboiul cu Grecia este privit ca inevitabil. Negocierile între Constantinopol și Sofia continuă. Porta se teme de oă înțelegere între Grecia și Serbia, la care mai pe urmă să se alăture și Bulgaria. FORȚA ROMANULUI 28 IANUARIU DOVADA" v în acea seră d-na d’Oriberres se întorse acasă gânditóre. Lasémé, zise ea fetel din casă, mă voia desbrăca singură. Y' Și așezându-se lângă focul pregătit în iatacul ei adâncită în gândire, nu îndrăznea sĕ se miște în Cameră-I tăcută. De frică se nu turbure prin jur’un scomot vocea interioră care-l vestea. Petru, avusese accente atât de tremurätore, priviri atât de vii și câtă sinceritate în limbagiul lui ! Ea auzise strigătul suferinței, al pasiunei și acest strigăt făcuse să vibreze ceva în spiritul ei, acel ceva ce-i totdeuna adevărat: dragostea născută din dragoste. Ea îl iubea, da, și o simțea; și daca îl iubea, era tocmai pentru că erea iubită. Ah ! numai de n’ar dispărea încă vădetă acest vis îmbătător, numai să nu se liniștască mâine acest foc și se ridică și el , vom aștepta ! Căci se putea întâmpla ca el să se respândască, se,‘socotéscá, el, avea puțină avere, ea o știa, și deși el avea gusturi , mai mult artistice decât de om mare, de <--------* 1) La nouvelle mu«, și era modest și serios, deși nu avea alt lues decât al tinereței și admițând chiar că el simțea pentru ea o dragoste adevărată, cu tote astea putea ea să nu se târnă, că el respândindu-se își va Zce : »Uă avere frumosă nu e de desprețuit, și merită chiar precari sacrifici ? Ah ! și déca s’ar fi înșelat și de astă déta, și déca ar fi simțit că visurile ei erau perdute; atunci, ar renunța la speranța ce-o nutrea d’a face uă căsătorie de dragoste, și ar rămânea pentru totdeuna văduvă, deși n’are nici măcar gingășia lacrimilor. A doua Zi era Vineri. Era tocmai Ziua când ea avea obiceiu să se ducă la operă, supt protecția d-nei d’Ardeux și a bărbatului, cari împărțeau cu ea loja, la care se abonase ’mpreună; acolo se succedau în timpul seratelor cavalerii cel mai de somn din sală, înarmată de binoclu, marchiza nu întârzie să descopere, în fundul avanscenei pe d. de Louvry care, așezat cam îndăret căuta să se facă nevezut, nepierzând o case din ochi. In zadar aștepta ea ca să vie și el la rândul lui printre acte, se ia un minut locul de lângă ea, pe care atâția îl doreau. Nu î mai puțin adevârat că ducele se instalase îndărătul ei și că seZu mai totă sâra, cu manele încrucișate, rezemat de speteaza joțului, într’u atitudine îndrăzneță și familiară în același timp. Ceva mai înainte de sfârșitul represintației, d-na d’Arcieux, care schimbase câteva priviri de înțelegere cu prietena sa și era hotărâtă să provoce uă încercare hotorâtore, rugă pe duce să aibă bunătatea să conducă acasă pe d-na d’Orbevres, pretestând că ea trebue să plece mai ’nainte. Era tocmai cea din urmă și de recepțiune la d-na de Montaille; ea lipsise pân’ atunci la tote cele trecute, și ar fi să se strice cu ea, ca să nu se ducă măcar un sfert de oră. Propunerea fiind primită cu grăbire, d-na d’Arcieux se sculă și eși la brațul barbatu suü, lăsând singuri în lojă pe ducele și d-na d’Orberres. — La ce bun ? șopti marchisa la urechia d-nei d’Arcieux pe când asta-i zicea , buna-sera. M’am hotărât. — Vreaü dragă, sé mergi péné la sfârșitul esperiințelor télé, îl réspunse ea. Ți-am pregătit astfel uă ocasiune perfectă. Este că vreme nesuferită; vei fi nevoită să duci pe ducele cu trăsura. Marchiza nu era tocmai mulțămită. După vorbele schimbate în ajun cu d. de Louvry, ea își simțea inima bătând pentru el și numai pentru el. Nu i-ar fi plăcut să descopere în rivalul lui un sentiment ce ar pune-o din nou în încurcătură, deșteptându-îngrimela și necăjită că nu schimbase cu el decât priviri îndepărtate, întrebându-se de cauza indiferenței care nu pute fi înăscută decât de gelosie, era puțin dispusă să răspundă la banalitățile domnului de Villisetier. In fine cortina cu Zend,și cu totul părăsită de Petru, care dispăruse deja, d-na d’Orbevres se hotărî a lua brațul ducelui. — Ninge grozav, Z‘ce ea, pe când el o ajuta să se suie în trăsură. Unde te duci? N’așî putea să te las undeva? — Ești d’uă bunătate rară. Mă duc la club, treci p’acolo. Nu sunt prea indiscret?... — Nu, suie repede. Ducele se sui și când ușa se închise și se vezu singură numai cu el, în umbra și strâmtorea micului cupeu, singură ca un om care vă iubea, un ușor fior trecu pe umerii tremurinzi ai tinerei femei. Ceea ce ar fi dorit póte câteva zine mai înainte, acum o înspimânta. Dovada, n’o mai voia. Prin instinct, ea se retrăsese în colțul întunecos, ocupând cât se pate de puțin loc și alipind de ea faldurii mantalei, atât de tare, încât ar fi fost Intr’adevĕr greu d’al apuca talia séu strânge unul din brațele ei frumose și gole. Ducele deși își avea capul plin de baletul, pe care-l privise cu aviditate, simți cu tote acestea, astă mișcare de neîncredere. — Fii liniștită, zie el, nu sunt eu, scumpa marchiză, convențiunile nóstre. Mĕ crezî atât de nebun sé compromit printr’un nesocotință fericirea pe care mi-ai învoit s’o nădăjduesc, pe care m’ai lăsat s’o întrevăd ? — Fără să-ți făgăduesc nimic, reluă ea cu iuțelă. Ți-am spus că nerăbdarea d-tele, ar strica totul, dar nu ha’am prins de fel se-țî fiu nevastă, măcar daca al voi să m’aștepți. — Da, îți rezervi tóte drepturile. Și cam crud lucru, nu-i vorba, dar ‘ar fi atât de teribil să te perd, să nu te mai ved, încât ași înfrunta orice. — Iți mulțămesc. zise ea. Giamurile erau închise, și mirosul pǎtrunzâtor ce’l răspândeau florile din buchetul ei, se amesteca cu suavele parfumuri ale gătelei ei, cu suflarea ce’l trecea pe buze și cu aerul cald dintr’acest loc atât de strâmt, pe când caii îi duceau cu repeziciune. Bulevardurile cu lumina lor stralucitore dispăruse, pe urmă strada Regală cu marea ei imposanță. Piața Concordiei, apărea acum ca un întins oceam întunecat, cu cerul său presărat de stele și cu liniștea’i relativă la sgomotul stradelor. Trăsura trecu podul, ce era aprope deșert, după aceea o lua la stânga și mergând d’a lungul trotuarului, se opri înaintea unei mari porți, scăldată în lumină. Policandrele scânteiau în tavanele aurite cari prin ferestre se vedeau strălucind. Fără să lase feciorului timpul să se cobore ducele se repezi, spre u se salută respectos și dispăru. Ea, se apleca pe geamul acoperit de promorocă, ca să-l urmeze cu ochii. — 0 se șâdă acolo totă noptea, își zise ea p f Zend și câștigând două sută de ori, așteptând averea ce-o nădâjduește. Visul a sburat; iluzia s’a dus ! Câteva minute mai târziu, bara unui mic oțel din strada «Universităței» se închidea, și cu un oftat de mulțămire, marchiza intra la ea, pate, puțin umilită, case scăpată de acum înainte de încurcătura care o apăsase un moment, și ne mai stând la îndoială dacâ să-și dea totă inima, nefiind încă târziu, aceluia care vă iubea într’adevăr, Petru de Louvru. VI — Dér tu scis bine că nu ei încă în lume. Zicea d-na de Orbevres câteva zile mai târziu, prietenei séle. Nici petreceri între prieteni, conservatorul, opera, éca tot ce-mi permit numai. Cum vrei se mă duc la bal în rochie de tul negru? — Vei merge, drăguță, mai ântâi pentru că tulul negru’țl stă bine, și pe urmă ca să nu faci nici uă plăcere. D. d’Arcieux a plecat astăzi diminuță se închidă vânatul la Anjou și scil că nu’i place sénl singura. Dar sub protecția ta... — Nostimă protecție! un mentor ce nu are nici 25 de ani! — Da, dar o așa de înaltă reputația de cumințenie, uă purtare atât de exemplară, uă văduvie atât de lungă ! A propus, ducele ?... — Ce? — Cum ce? ducele... — Ah! uitasem. Ei bine! Marte, se spu că nu’l iau. — Păcat ! un nume mare, pe care l’ai fi purtat și tu. Ducesă, frumos ! în fine, te-ai hotărât să nu...