Romanulu, iulie 1886 (Anul 30)
1886-07-22
ANUL AL XXX-LE Volespe și veî putea andndiuri Linia de 30 litere petit, pagina IV..........................40 bani Deta „ „ „ III .... 2 lei — „ Inserțiunî și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d-niî Haasenstein, et Vogler, (Otto Maass). LA PRANCFORT, S. M. — la G. L. Daube et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusa — 20 BANI ESEMPLARUL REDACTIUNEA SI ADMINISTRATIONEN, CALEA VICTORIEI, 10 Fundatore: C. A. ROSETTL EDITIÜNEA ( O) Direetore: VINTILA C. A. ROSETTL car fiUfiUfpCi 21 CUPTOR «Monitorul oficial» a început să publice raportele asupra inspecțiunilor sanitare făcute în județe. Din raportele d-lor doctori Calenderu, Stoicescu, Sergiu, Măldărescu, vedem că administrațiunea este cu totul nepăsătore de cestiunile privitore la igiena publică. D. dr. Calenderu, care a inspectat județele Vlașca, Olt, Romanați și Teleorman, ne spune că în Giurgiu curățenia stradelor se face încet și într’un mod forte restrâns; curțile sunt necurățite ; în unele scóle copii sunt concentrați într’o clasă prea mică. Sculele de fete se găsesc în condițiunile cele mai rele, barbare, spune d. Calenderu care crede că ministrul ar trebui să intervie pentru a nu se permite concentrarea copiilor în asemenea localuri, „adevărate focare de infecțiune, care opresc desvoltarea fisică a fragetelor ființe și viciază condițiunile respirațiunei normale“. Eminentele medic, în inspecțiunea sa, a mai constatat în Giurgiu că abatoriul este în condițiuni forte rele, fără scurgerea murdăriilor, fără apă, este un adevărat focar de infecțiune. La închisore infirmeria este mică și umedă. La spitalul județian rufăria este în cea mai prosta stare, paturile rele, saltelele murdare, paiele neschimbate, materie de pansament insuficientă, în fine „un simulacru de spital“. Latrinele sunt forte infecte; uă cameră în subsol conține arhivele prefecture din timpul resbelului, în stare de putreziciune. Cazărmile sunt reüperate, insuficiente și cu latrine infecte. In Olt, d. Calenderu ne spune că serviciul medical județian, propriu zis, lipseșce cu totul. Sculele din Slatina sunt în proastă stare; la unele, ferestrele abia se închid, privatele n’au fost deșertate de 4 ani. Soldații se culcă în dormitore umede. Condițiunile igienice din Caracal sunt și mai rele. Multe case sunt în ruină sau construite în pământ; privățile sunt adevărate focare de infecțiuni, alimentarea claselor de jos este miserabilă, vegetariană. Abatoriul este on infamă instalațiune în mijlocul unui eleșteu cu ape stătătore și verzi. Sculele în genere se găsesc în prostă stare de instalațiune, ventilațiune lipseșce peste tot. In Turnu Măgurele este o singură masă; vaccinator lipsesce; nu este veterinar al orașului; registru de consultațiune nu este; registru de statistică nu există; apa lipsesce cu totul. Aceași stare de lucruri este în ființă și în celelalte județe, după cât ne spun d-niî d-r. Stoicescu, Sergiu și Măldărescu. Prosta stare în care se află județele Ialomița și Prahova ne este descrisă în mod spăimântător de doctorele Sergiu. La Călărași, din cauza modului primitiv al construcțiunilor latrinelor, tot pământul se înfiltreză cu materii infectose și mai tate casele sunt infectate de emanațiuni insalubre, ceea ce distinsul medic a constatat în visitele sale la spitale,edificii publice, penitenciare etc. Autoritățile comunale rămân nepăsătore, consiliul de igienă nu se adună decât forte rar, și, după observarea d-lui Sergiu,membrii consiliului care fac mai multe absențe sunt cei cari sunt în același timp și funcționari ai statului. Spitalul din Câmpulung a fost găsit de către doctorul Măldărescu în cea mai prosta stare și odăile de jos umede, autopsiile se făceau în curtea spitalului. Penitenciarul județului este în cea mai complectă murdărie ; sala de infirmerie e transformată în magazie, și private nu există. In urma grosnicelor ,descrieri făcute de bărbați speciali, de amici ai guvernului, așteptăm să vedem ce măsuri de îndreptare se va lua. Cetățenii cari vorsc a lua cunoșcință de listele electorale se pot adresa la redacțiunea „Românului“ calea Victoriei, No. 10, în tote Zilele de la 9 ore dimineța pănă la 3 d. a. unde vor putea cerceta numitele liste și vor avea tot două dată și tote esplicațiunile necesare pentru contestațiuni. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Paris, 20 Iulie.—Numirile d-lui Bourée la Bruxelles și a comitelui de Montholon la Atena par figure. Londra, 20 iulie.—Cabinetul Gladstone a hotărît a-și da demisiunea. Londra, 20 iulie.—Se comunică din Peking Ziarului «Times» că flota rusescă amenință să ocupe portul Lazaret supt prefecți că Englesii s-au instalat la Port-Hamilton. Salzburg, 20 Iulie.—Impăratul Wilhelm a plecat la orele 11 la Gastein după ce a luat rămas bun în modul cel mai cordial de la autoritățile civile și militare ale locului. Principele și principesa Wilhelm de Prusia l’au însoțit péné la gară. Gastein, 20 Iulie. — Imperatul Germaniei a sosit la 6 ore și jumătate sera. Publicul ’i a făcut uă primire caldurosă. Corespondență particulară a «Românului» Budapesta, 18 iuliü 1886. Intr’uă corespondință ce v’am trimis pe la începutul lunei lui Iunie, am tratat cestiunea armatei în Ungaria și v’am arătat încordarea cea mare ce s’a produs între sferele conducătore ale armatei austroungare și sferele politice ale Ungariei în urma cunoscutului incident cu generalele Iansky. Tot cu acea ocasiune am exprimat și părerea că nemulțămirea în rîndurile armatei cu anevoiă va dispare, déci, în urma sgomotaselor demonstrațiuni ce s’au înscenat în mai multe orașe și mai cu osebire în capitala Ungariei, nu se va da uă reparațiune armatei, adânc isbita în prestigiul ei. Și acesta reparațiune se credea că va trebui să urmeze cu atât mai mult că însuși d. Tisza, în răspunsul ce a dat la nisce interpelațiuni în camera ungurescá, nu numai ea n’a blamat procedarea șoviniștilor maghiari, dar a îngreuiat și mai tare situațiunea zicând că generalul Iansky a fost necorect și fără tact și că aceste vederi ale sale sunt împărtășite și de cercurile militare de sus pene jos. De atunci și pene acum, din partea sferelor conducătore ale Ungariei nu s’a dat nici uă reparațiune, și în urma liniștei aparente ce domnea în timpul din urmă în cercurile armatei. Maghiarii începură a-și făuri oă nouă verigă la lanțul isbândelor lor politice. Care nu le-a fost însemirarea când ochii lor dederă de foia oficială a armatei de acum două zile și vézura tipărit cu litere negre pe hârtie albă că maghiaronul comandant general al Ungariei, baronul Edelsheim-Gyulai, este trecut la pensiune, deși n’are decât 60 de ani, că croatul comite Pej aceviei este numit în locul lui și că generarele Iansky, din generare de brigadă, a înaintat la gradul de generare de divisie ! Aceste schimbări neașteptate au căzut ca un trăsnet d’asupra Maghiarilor îmbătat! de închipuita lor isbândă. Camarila! Camarila! iar ’și-a scos capul ! strigară într’un glas toți cei cu musca pe căciulă. Apoi ține-te la înjurături, dâ’i cu amenințări la adresa Vienei, scote la iveală tot arsenalul armelor de la 1848 și....etc. etc. Când citesce cineva foile unguresc este ispitit a crede că Ungaria se află în ajunul unui crâncen resbel intern ; dar după cum se scie, trecerea de la vorbe la fapte este cam grea și de aceia în curând se va topi și fudulia Maghiarilor cum se fipesce ceva de flacăra focului. Cornițele Pejacevici se va stabili la Budapesta ca să mențină cu demnitate prestigiul armatei, iar baronul Edelsheim-Gyulai, descinzând din palatul comandei generale, va trebui să se mulțumască cu gloria faptelor trecute. Multă lume însé, care n’a urmărit cu destulă atențiune cele ce s’au petrecut în Ungaria, se va întreba desigur cu mirare: dar ce are a face feldzeugmeisterul Edelsheim Gyulai cu afacerea Iansky ? E cu respunsul: Pentru omenii cari fac politică în Austro - Ungaria nu mai este nici un secret că baronul Edelsheim Gyulai de mai mult timp s’a scoborît din înalta sea posițiune militară și s’a angagiat, într’un mod destul de pronunțat, în politica șovinistă maghiară. Ne mai ținând sema de rolul séu, care îi impunea strictă reserva în politică și cea mai mare nepârtinire în cestiunile militare, densul s’a străduit mai mult ca se’și asigure simpatiile cercurilor politice maghiare. Câți oficieri români și slavi n’au căzut victima șovinismului maghiar prin mijlocirea baronului Edelsheim-Gyulai! Și ar fi căzut desigur și generalele Iansky, dacă acesta n’ar fi fost un om cu un trecut glorios și dacă sferele hotârîtore din Viena n’ar fi observat că nemulțumirea în rîndurile armatei crescea mereu. Lucrurile ajunseseră prea departe; generalului Edelsheim trebuia se i se ia puterea din mână, fiindcă nu s’a folosit de ea în folosul armatei ci în folosul căpeteniilor maghiare. Chiar purtarea lui față cu generalul Iansky a fost nedemnă de un comandant care scie să respecteze pe camaradul său. Acum nimenea nu se mai îndoiesce că d. Tisza când a zis în Parlament că vederile sale sunt împărtășite și de cercurile militare, sub acestea n’a înțeles decât pe baronul Edelsheim-Gyulai, cu care se înțelesese mai nainte de a da răspunsul său la interpelațiuni. Oricine pate acum înțelege cât de puternică este lovitura ce se dă Maghiarilor prin îndepărtarea lui Edelsheim și venirea unui croat în cel mai important post militar din Ungaria. De aceea și schiarâ întrega presă maghiară contra Vienei, făcând în același timp cele mai mari elogiuri lui Edelsheim și incărcându-i cu manifestațiunile lor bine-voitore. Multora li se pare, în urma schimbărilor militare ce s’au sâvârșit, că steaua fericirei Maghiarilor a plecat, spre apus. Bine ar fi dacă ar fi așa, dar este anevoie de crezut. In orice cas, de năd cam dată ceea ce s’a făcut, din punct de vedere românesc, nu este rea, ba se pole zice că este bine, fiindcă li se dă și Românilor ocasiune d’a rîde vâzend pe Maghiari cu nasul plecat. Corespondentul. FRANCIA SI RUSIA „Le Gaulois“ publică un dare de semn despre desvelirea statuei generarelui Chanzy. Rusia era represintată prin atașatul său militar la Paris, generarele Fredericks. Afară de acesta mai erau și câțiva preoți. In timpul serbărei generarele Mathelin se adresă către generarele rus și Zise: „Prin presința d-voistră aduceți generarelui Chanty un omagiu solemn și eclatant“. In acest moment de vă dată isbucniră aplausele din tote părțile și publicul începu să strige : „Trăiască Rusia! Trăiască Francia!“ Generarele Fredericks, adânc emoționat, mulțumi publicului pentru acesta manifestațiune spontană la adresa țărei și suveranului său. După ce generarele Mathelin mai adaose că generarele Chanty șî-a câștigat stima armatei și națiunei rusășcă, generarele Fredericks răspunse : Mă simt forte onorat de acestă primire măgulitore ; mulțumesc pentru cuvintele bine-voitore, care le-ați adresat Rusiei și înaltului meu suveran. Acestă serbare va afla un ecou forte simpatic în țăra mea. JOI, 22 IULIU 1886. Luminéza-te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15. Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — Raportele consulilor austromngari din România In „Neue Freie Presse“ de la 18 iulie, ^i***a[astfel © í Rapóí^eie sosite de la consulatele nóstre ■'w . din România au în vedere luna lui Iuniu și ne dau deja forte importante deslușiri nu numai în privința stărei actuale ci și în privința șanselor pentru viitor. Consulatul din Iași raportază : In luna lui Iuniu, comerciul a fost slab; importul s’a urcat cam la 400,000 și esportul la 300, 000 de franci. Articolele principale de import au fost mărfuri de bumbac din Englitera, mărfuri de lână din Germania, zahăr exclusiv din Germania (Breslau, Halle), piele și mărfuri de piele, mai cu semn în calități fine, și anume ghete gata și piele fină din Germania, fier și mărfuri de fier din Germania, tinichea albă din Enghitera. Importul de mărfuri de proveniență austro-ungară s-a mărginit în luna lui Iuniu numai la lucruri relativ forte neînsemnate, cari au trecut granița română înainte de 1 iuliu. Aceste lucruri au fost porcelan din Boemia în valore de 6.000 de franci, ghete pentru vr’yă 4.000-5.000 franci, în fine sticlă pentru vr’yă 700 fr. din Bucovina. Exportul a constat numai din porumb și răpiți. La Odessa s’au dus 80 de vagone de rapiță (a 2.050 fr.), în Austria numai două vagone de porumb. Din dulcea se raporteza : Efectele resbelului vamal, iscat între Austro-Ungaria și România, s’au ivit deja în luna lui Iunie, deorece in acesta lună nu s’a importat nimic din Austro-Ungaria. Fiindcă Romania a încheiat o nouă convențiune Comercială cu Francia, tóta lumea exerciala de aici a început să se adreseze la firme franceze, cu atât, mai mult ca mărfurile sunt mai solide și transportul cu mult mai ieftin decât din Austro-Ungaria și Germania, și daca acest calcul al comercianților se va împlini întocmai, atunci Austro Ungaria, chiar dacă ar încheia mai târziu oă convențiune cu România, nu va mai putea spera de a restabili relațiunile comerciale de mai nainte. Reciprocitatea a făcut să înceteze și esportul de aici în Austro-Ungaria, deorece de câtva timp cerealele și lâna se esporteza cu corăbii engleze și franceze în Grecia și Italia. Consulatul din Ploiesciuce în raportul său următorele: Aplicându-se tariful vamal autonom asupra proveniențelor austro-ungare, importurile au încetat și acum după viua mișcare de import a urmat liniștea complectă. Importurile din alte state industriale ale Europei au fost forte neînsemnate și piața de aici a fost cercetată numai de vr’mă câțiva represintanți de case germane, cari au primit comande neînsemnate. Căușele de căpetenie trebuiesc căutate mai cu semă în împrejurarea, că magaziile sunt mai tate pline, și în încurcatele relațiuni politico-comerciale ale României cu celelalte state, relațiuni provocate prin desființarea tarifului convențional austro-ungaro-român. In luna lui Iuniu s’a început a se construi în Azuga (districtul Prahova) de către firma Rhein și Scheeseret, cumpuă fabrică pentru postav de Brașov. Fabrica se construiește pe proprietatea regelui României și teritoriul necesar s’a luat în arendă pentru 30 de ani de către menționata firmă. Afară de acesta mai este de relevat construirea sau mai bine zis întocmirea a două rafinării de petroleu (Gheorghiu-Hernia la Câmpina și Dobrescu [și Parascheva Ploiesci). Raportul consulatului din Giurgiu comunică că comercianții până în ultimul moment și-au făcut comandele mai numai în Germania, deorece au presupus că tariful convențional austriac este c parte integrantă a convențiunei germanoromâne. Abia cu ocasiunea vămuirei s’a observat greșeala. Consulul speră că acastă esperiență nu va întârzia d’a reîntorce pe vechii mușterii în brațele Austro- Ungariei. In ce privesce esportul, omenii regretă Âumar scăderea cea mare, ce se observa de patru săptămâni. Lucrul se explică în prima linie prin scăderea prețurilor, cari de altmintrerea nu este decât uă urmare firească a lipsei cumpărătorilor austro-ungari, cari pene acum faceau a treia parte din totalul comparătorilor. Din Brăila se comunică că aceia, cari au stat mai hainte în legătură cu industriașii austro-ungari, sunt grămădiți cu ofertele fabricanților germani. Penă acum nu s’au făcut comande mai însemnate, deorece piața este aprovisionată cu mărfuri pentru timp îndelungat. Cât de mult caic sunt,inb uemuința independinței industriale față cu străinătatea, reiese și din împrejurarea că industriași germani li s’a dat voie de către oraș d’a face uă fabrică de porcelan cu numirea «Prima fabrică română de porcelan» și d’a se folosi de teritoriul necesar în timp de 30 de ani cu condițiune ca tóte dările să se plătească la timp, să se primască în fiecare an 4 Români ca ucenici și după 30 de ani fabrica să devină proprietatea orașului. Tóte aceste raporte constată nu numai încetarea grabnică a comerciului austro - ungar cu România, ci și faptul că concurența germană și francesa face tot posibilul ca să prindă rădăcini adânci și să nimicească pentru totdeauna comercial austriac. DIN AMERICA Un decret al președintelui Statelor Unite, Cleveland, face cunoscut că șefii departamentelor au crezut necesar de a pune în vederea funcționarilor să nu abuzeze de posițiunea lor oficială spre a face ingerințe în localitățile unde se găsesc. Ca funcționari, ei n’au dreptul d’a dicta tovarășilor lor politici politica ce trebue să urmeze sau d’a împedica libertatea de acțiune înăuntrul partidei prin metode și practice, care ar zădărnici tóte stăruințele folositore pentru organisarea partidelor. Influența funcționarilor să nu se simtă la alegerile primare ale partidelor când se numesc delegații. Interesul personal și participarea funcționarilor la politică nu sunt de loc condemnabile. Nimenea nu voieste să le ia dreptul, nici să le răpăscă votul, dar drepturile lor și datoriile ce au față cu partidele n’au devenit mai mari prin faptul că au ajuns în funcțiune. NOTA ENGLESA CONTRA RUSIEI «Kölnische Zeitung», făcând analiza notei ce a trimis guvernul engles cabinetului din Petersburg, în cestiunea Batumului, ne dă următorele lămuriri: Nota englesă se mărginesce a da Rusiei uă strașnică secțiune în privința călcării, tratatelor și a consecințelor acestor călcări și în același timp a releva într’un mod curtenitor dar hotărît necuviința în forma acestei călcări a tratatului. Engliteza, ca și celelalte puteri, n’ar fi refuzat propunerea d’a se șterge articolul privitor la porto-francul Batum, dăcă la presintarea unei asemenea propuneri s’ar fi ținut sântă de formalitățile diplomatice, cerute de dreptul internațional european. Când énsé Rusia se pune mai pe sus de învoielile europene, după cum a făcut acum mai pe urmă, și astfel renunță la posițiunea sa europeană, atunci să nu se mai mire decâ alte puteri de asemenea nu vor mai privi cu respectul de mai nainte îndatoririle neplăcute lor, și la cas de trebuință vor imita exemplul Rusiei. Federațiunea Engliterei cu coloniile sale In Englitera, omenii politici sunt forte serios preocupați de apărarea coloniilor britanice și prin urmare d’uă federațiune imperială. Cestiunea acesta nu este nouă; ea a fost deja agitată prin presă și ’n meetinguri convocate în special pentru a atrage atențiunea țarei asupra trebuinței d’a putea asigura într’un mod eficace apărarea colonielor și a le pune în stare să respingă orice agresiune. Trebuința acesta se simte mai cu semn pentru Australia, unde coloniele au luat singure ma i sui înființând corpuri de voluntari, făcând întăriri și formând flotile de vase-torpile. Noua Galie de Sud, Victoria și Quenslad au dat un exemplu pe care-l urmeza celelalte colonii ale Australiei. Federațiunea Englitezei cu coloniile sale se va face astfel gradat prin solidaritatea crescândă pe care le o va impune trebuința unei alianțe mai strînse între diversele părți ale imperiului, în scopul de a se ajuta și a se protege reciproc în caz de atac. Astăzi coloniile înțeleg forte bine cu marina imperială, care nu a urmat oa o desvoltare proporțională cu desvoltarea imperiului, poate să lupte într’un mod avantagios în contra inamicului, cu condițiunea ense d’a nu fi risipită în cele patru părți ale globului. Va trebui deci—după parerea tuturor—ca ea să fie în stare a’și împlini misiunea, ne mai fiind însărcinată cu apărarea locală a coloniilor. Tocmai acesta trebuință s’a explicat acum în urmă de sir Thomas Brassey într’o întrunire a așa numitei «United service Institution», unde a citit o lucrare interesantă asupra «organisării navale destinată pentru apărarea coloniilor». După dânsul, va trebui ca coloniile să dea fondurile necesare pentru construirea vaselor de resbel, cari sunt azi neapărate pentru apărare. Cu alte cuvinte, Australiană vor avea să platesca pentru întreținerea flotei britanice. Acastă federațiune a marinei, cum a zis sir George Bowen, va fi primul pas făcut spre federațiunea imperiului ; căci, daci Australiană vor contribui la întreținerea flotei, nu vor întârzia d’a care să aibă vot deliberativ când va fi vorba d’a găsi fonduri și a le cheltui. Sir Thomas Brassey a propus și un proiect în întrunire, care a fost forte favorabil primit și care modifică proiectul guvernului englez, care, acum câtva timp, a supus coloniilor australiane un plan^eș ar consista în a face ca guvernele coloniale să platesca vasele destinate pentru apărarea locală a coloniilor. Din partea, guvernul imperial ar da omenii și ofițerii cari trebuesc acestor vase, și escadra australiană s’ar mări astfel într’u proporțiune îndestulătore pentru a face față tutor eventualităților. Obiecțiunea coloniilor la planul guvernului este că vasele pe cari ele le-ar cumpăra cu banii lor ar deveni proprietatea guvernului imperial, și propun, în locul acestui arangjament, d’a contribui la cheltuelile de întreținere și chiar d’a plăti in fiecare an uă sumă precare pentru reînoirea materialului. Astfel stă astăzi cestiunea, și totul face să se creda că ea va fi în curând resolvata; apărarea coloniilor și federațiunea imperiului au intrat acum în domenul politicei așa numită practică. Procesul șefilor democrației socialistă germană La 26 iulie, va începe marele proces de sensațiune în contra șefilor democrației socialiste germană înaintea tribunalului din Freyberg, Sacsonia. Domnii Bebel, de Wolmar, Viereck, Frohme și alți șefi sunt acuzați ca au organisat oă societate secretă având de scop de a împedica prin mijloce ilegale funcționarea administrațiunei și esecutarea legilor. Acastă gravă afacere, care are sâ pasioneze opiniunea publică în Germania a fost judecată pentru prima oră înaintea tribunalului din Chemnitz, în juridicțiunea căruia cade acuzatul de Woimar, deputat în Reichstag, domiciliat în acest oraș. După achitarea tutor acuzaților, Curtea supremă din Lipsea, Reichsgericht, a casat hotârîrea tribunalului din Chemnitz pentru erori de drept, însărcinând pe un alt tribunal din regatul Saconiei, tribunalul din Freyberg, de a cerceta din nou afacerea și de a pune sub acuzațiune și pe alți șefi al partidei socialiste și mai cu semă pe deputatul Viereck. Toți acuzații au asistat, după actul de acuzare, la marele congrese socialiste din castelul de la Wyden, în Elveția, și din Gopenhaga unde a fost elaborată organizarea democrației socialistă germană. Primul congres s-a ținut în August 1880, în Elveția. In acest congres s’a recunoscut formal direcțiunea ce trebue sé ia deputații socialiști în Reichstag și li s’a dat puterile cele mai întinse. Mai mult, s’a hotărît să nu se primască ca candidați la alegerile viitore de cât acei cari s’ar an«