Romanulu, iulie 1886 (Anul 30)

1886-07-22

ANUL AL XXX-LE Volespe și veî putea andndiuri Linia de 30 litere petit, pagina IV..........................40 bani Deta „ „ „ III .... 2 lei — „ Inserțiunî și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d-niî Haasenstein, et Vogler, (Otto Maass). LA PRANCFORT, S. M. — la G. L. Daube et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusa — 20 BANI ESEMPLARUL REDACTIUNEA SI ADMINISTRATIONEN, CALEA VICTORIEI, 10­ Fundatore: C. A. ROSETTL EDITIÜNEA ( O) Direetore: VINTILA C. A. ROSETTL car fiUfiUfpCi 21 CUPTOR «Monitorul oficial» a început să publice raportele asupra inspecțiuni­­lor sanitare făcute în județe. Din raportele d-lor doctori Calen­­deru, Stoicescu, Sergiu, Măldărescu, vedem că administrațiunea este cu totul nepăsătore de cestiunile privi­­tore la igiena publică. D. dr. Calenderu, care a inspec­tat județele Vlașca, Olt, Romanați și Teleorman, ne spune că în Giur­giu curățenia stradelor se face în­cet și într’un mod forte restrâns; curțile sunt necurățite ; în unele scó­­le copii sunt concentrați într’o­ cla­să prea mică. Sculele de fete se găsesc în con­­dițiunile cele mai rele, barbare, spune d. Calenderu care crede că minis­trul ar trebui să intervie pentru a nu se permite concentrarea copiilor în asemenea localuri, „adevărate fo­care de infecțiune, care opresc des­­voltarea fisică a fragetelor ființe și viciază condițiunile respirațiunei nor­male“. Eminentele medic, în inspecțiunea s­a, a mai constatat în Giurgiu că abatoriul este în condițiuni forte rele, fără scurgere­a murdăriilor, fără apă, este un adevărat focar de infecțiune. La închisore infirmeria este mică și umedă. La spitalul județian rufăria este în cea mai prosta stare, paturile rele, saltelele murdare, paiele neschimbate, materie de pansament insuficientă, în fine „un simulacru de spital“. Latrinele sunt forte infecte; uă cameră în subsol conține arh­ivele prefecture­ din timpul resbelului, în stare de putreziciune. Cazărmile sunt reü­perate, insu­ficiente și cu latrine infecte. In Olt, d. Calenderu ne spune că serviciul medical județian, propriu zis, lipseșce cu totul. Sculele din Slatina sunt în proastă stare; la unele, ferestrele abia se în­chid, privatele n’au fost deșertate de 4 ani. Soldații se culcă în dormitore u­­mede. Condițiunile igienice din Caracal sunt și mai rele. Multe case sunt în ruină sau con­struite în pământ; privățile sunt a­­devărate focare de infecțiuni, ali­mentarea claselor de jos este mi­­serabilă, vegetariană. Abatoriul este on infamă instala­­­țiune în mijlocul unui eleșteu­ cu a­­pe stătătore și verzi. Sculele în genere se găsesc în prostă stare de instalațiune, ventila­­țiune lipseșce peste tot. In Turnu Măgurele este o­ sin­gură masă; vaccinator lipsesce; nu este veterinar al orașului; registru de consultațiune nu este; registru de statistică nu există; apa lipsesce cu totul. Aceași stare de lucruri este în ființă și în cele­l­alte județe, după cât ne spun d-niî d-r. Stoicescu, Ser­­giu și Măldărescu. Prosta stare în care se află jude­țele Ialomița și Prahova ne este descrisă în mod spăimântător de doctorele Sergiu. La Călărași, din cauza modului primitiv al construcțiunilor latrine­lor, tot pământul se înfiltreză cu ma­terii infectose și mai tate casele sunt infectate de emanațiuni insalubre, ceea­ ce distinsul medic a constatat în visitele sale la spitale,­edificii pu­blice, penitenciare etc. Autoritățile comunale rămân ne­păsătore, consiliul de igienă nu se adună de­cât forte rar, și, după ob­servarea d-lui Sergiu,­­membrii con­siliului care fac mai multe absențe sunt cei cari sunt în același timp și funcționari ai statului. Spitalul din Câmpulung a fost gă­sit de către doctorul Măldărescu în cea mai prosta stare și odăile de jos umede, autopsiile se făceau în curtea spitalului. Penitenciarul jude­țului este în cea mai complectă murdărie ; sala de infirmerie e trans­formată în magazie, și private nu e­­xistă. In urma grosnicelor ,­descrieri fă­cute de bărbați speciali, de amici ai guvernului, așteptăm să vedem ce măsuri de îndreptare se va lua. Cetățenii cari vorsc a lua cunoș­­cință de listele electorale se pot a­­dresa la redacțiunea „Românului“ calea Victoriei, No. 10, în tote Zilele de la 9 ore dimineța pănă la 3 d. a. unde vor putea cerceta numitele liste și vor avea tot două dată și tote esplicațiunile necesare pentru contestațiuni. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Paris, 20 Iulie.—Numirile d-lui Bourée la Bruxelles și a comitelui de Montholon la Atena par figure. Londra, 20 iulie.—Cabinetul Gladstone a hotărît a-și da demisiunea. Londra, 20 iulie.—Se comunică din Pe­king Ziarului «Times» că flota rusescă a­­menință să ocupe portul Lazaret­ supt pre­­fecți că Englesii s-au instalat la Port-Ha­­milton. Salzburg, 20 Iulie.—Impăratul Wilhelm a plecat la orele 11 la Gastein după ce a luat rămas bun în modul cel mai cor­dial de la autoritățile civile și militare ale locului. Principele și principesa Wilhelm de Prusia l’au însoțit péné la gară. Gastein, 20 Iulie. — Imperatul Germa­niei a sosit la 6 ore și jumătate sera. Pu­blicul ’i a făcut uă primire caldurosă. Corespondență particulară a «Românului» Budapesta, 18 iuliü 1886. Intr’uă corespondință ce v’am trimis pe la începutul lunei lui Iunie, am tratat ces­­tiunea armatei în Ungaria și v’am arătat încordarea cea mare ce s’a produs între sferele conducătore ale armatei austro­­ungare și sferele politice ale Ungariei în urma cunoscutului incident cu generalele Iansky. Tot cu acea ocasiune am exprimat și părerea că nemulțămirea în rîndurile ar­matei cu anevoiă va dispare, déci, în ur­ma sgomotaselor demonstrațiuni ce s’au înscenat în mai multe orașe și mai cu o­­sebire în capitala Ungariei, nu se va da uă reparațiune armatei, adânc isbita în prestigiul ei. Și acesta reparațiune se cre­dea că va trebui să urmeze cu atât mai mult că însuși d. Tisza, în răspunsul ce a dat la nisce interpelațiuni în camera un­­gurescá, nu numai ea n’a blamat proce­darea șoviniștilor maghiari, dar a îngreuiat și mai tare situațiunea zicând că genera­lul Iansky a fost necorect și fără tact și că aceste vederi ale sale sunt împărtășite și de cercurile militare de sus pene jos. De atunci și pene acum, din partea sfe­relor conducătore ale Ungariei nu s’a dat nici uă reparațiune, și în urma liniștei a­­parente ce domnea în timpul din urmă în cercurile armatei. Maghiarii începură a-și făuri oă nouă verigă la lanțul isbândelor lor politice. Care nu le-a fost înse­mirarea când ochii lor dederă de foia oficială a arma­tei de acum două zile și vézura tipărit cu litere negre pe hârtie albă că maghiaro­­nul comandant general al Ungariei, baro­nul Edelsheim-Gyulai, este trecut la pen­siune, de­și n’are de­cât 60 de ani, că croatul comite Pej ace­viei este numit în locul lui și că generarele Iansky, din ge­nerare de brigadă, a înaintat la gradul de generare de divisie ! Aceste schimbări neașteptate au căzut ca un trăsnet d’asupra Maghiarilor îmbă­tat! de închipuita lor isbândă. Camarila! Camarila! iar ’și-a scos ca­pul ! strigară într’un glas toți cei cu musca pe căciulă. Apoi ține-te la înjurături, dâ’i cu amenințări la adresa Vienei, scote la iveală tot arsenalul armelor de la 1848 și....etc. etc. Când citesce cine­va foile unguresc­ este ispitit a crede că Ungaria se află în aju­nul unui crâncen resbel intern ; dar după cum se scie, trecerea de la vorbe la fapte este cam grea și de aceia în curând se va topi și fudulia Maghiarilor cum se fi­­pesce ceva de flacăra focului. Cornițele Pejacevici se va stabili la Budapesta ca să mențină cu demnitate prestigiul armatei, iar baronul Edelsheim-Gyulai, descinzând din palatul comandei generale, va trebui să se mulțumască cu gloria faptelor trecute. Multă lume însé, care n’a urmărit cu destulă atențiune cele ce s’au petrecut în Ungaria, se va întreba de­sigur cu mirare: dar ce are a face feldzeugmeisterul Edels­­heim Gyulai cu afacerea Iansky ? E cu respunsul: Pentru omenii cari fac politică în Austro - Ungaria nu mai este nici un secret că ba­ronul Edelsheim­ Gyulai de mai mult timp s’a scoborît din înalta sea posițiune mili­tară și s’a angagiat, într’un mod destul de pronunțat, în politica șovinistă maghiară. Ne mai ținând sema de rolul séu, care îi impunea strictă reserva în politică și cea mai mare nepârtinire în cestiunile militare, densul s’a străduit mai mult ca se’și asi­gure simpatiile cercurilor politice maghiare. Câți oficieri români și slavi n’au căzut victima șovinismului maghiar prin mijlo­­cirea baronului Edelsheim-Gyulai! Și ar fi căzut de­sigur și generalele Iansky, dacă acesta n’ar fi fost un om cu un trecut glorios și dacă sferele hotârîtore din Viena n’ar fi observat că nemulțumirea în rîn­durile armatei crescea mereu. Lucrurile ajunseseră prea departe; ge­neralului Edelsheim trebuia se i se ia pu­terea din mână, fiind­că nu s’a folosit de ea în folosul arm­­atei ci în folosul căpete­niilor maghiare. Chiar purtarea lui față cu generalul Iansky a fost nedemnă de un comandant care scie să respecteze pe ca­maradul său. Acum nimenea nu se mai îndoiesce că d. Tisza când a zis în Par­lament că vederile sale sunt împărtășite și de cercurile militare, sub acestea n’a înțeles de­cât pe baronul Edelsheim-Gyu­lai, cu care se înțelesese mai nainte de a da răspunsul său la interpelațiuni. Ori­cine pate acum înțelege cât de pu­ternică este lovitura ce se dă Maghiarilor prin îndepărtarea lui Edelsheim și venirea unui croat în cel mai important post mi­litar din Ungaria. De aceea și schiarâ în­­trega presă maghiară contra Vienei, fă­când în același timp cele mai mari elo­­giuri lui Edelsheim și incărcându-i cu ma­­nifestațiunile lor bine-voitore. Multora li se pare, în urma schimbări­lor militare ce s’au sâvârșit, că steaua fe­­ricirei Maghiarilor a plecat, spre apus. Bine ar fi dacă ar fi așa, dar este ane­voie de crezut. In ori­ce cas, de năd cam dată ceea ce s’a făcut, din punct de ve­dere românesc, nu este rea, ba se pole zice că este bine, fiind­că li se dă și Românilor ocasiune d’a rîde vâzend pe Maghiari cu nasul plecat. Corespondentul. FRANCIA SI RUSIA „Le Gaulois“ publică un dare de semn despre desvelirea statuei ge­­nerarelui Chanzy. Rusia era repre­­sintată prin atașatul său militar la Paris, generarele Fredericks. Afară de acesta mai erau și câți­va preoți. In timpul serbărei generarele Ma­­thelin se adresă către generarele rus și Zise: „Prin presința d-voistră a­­duceți generarelui Chanty un omagiu solemn și eclatant“. In acest moment de vă dată is­­bucniră aplausele din tote părțile și publicul începu să strige : „Trăiască Rusia! Trăiască Francia!“ Generarele Fredericks, adânc emo­ționat, mulțumi publicului pentru a­­cesta manifestațiune spontană la a­­dresa țărei și suveranului său. După ce generarele Mathelin mai adaose că generarele Chanty­­ șî-a câștigat stima armatei și națiunei rusășcă, generarele Fredericks răs­­punse : Mă simt forte onorat de a­­cestă primire măgulitore ; mulțumesc pentru cuvintele bine-voitore, care le-ați adresat Rusiei și înaltului meu suveran. Acestă serbare va afla un ecou forte simpatic în țăra mea. JOI, 22 IULIU 1886. Luminéza-te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15. Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — Raportele consulilor austro­­mngari din România In „Neue Freie Presse“ de la 18 iulie, ^i***a[astfel © í Rapóí^eie sosite de la consulatele nóstre ■'w . din România au în vedere luna lui Iuniu și ne dau deja forte importante deslușiri nu numai în privința stărei actuale ci și în privința șanselor pentru viitor. Consulatul din Iași raportază : In luna lui Iuniu, comerciul a fost slab; importul s’a urcat cam la 400,000 și es­­portul la 300, 000 de franci. Articolele principale de import au fost mărfuri de bumbac din Englitera, mărfuri de lână din Germania, zahăr exclusiv din Germania (Breslau, Halle), piele și mărfuri de piele, mai cu semn în calități fine, și a­nume ghete gata și piele fină din Germania, fier și mărfuri de fier din Germania, tinichea albă din Enghitera. Importul de mărfuri de proveniență austro-ungară s-a mărginit în luna lui Iuniu numai la lucruri relativ forte neînsemnate, cari au trecut granița română înainte de 1 iuliu. Aceste lucruri au fost porcelan din Boemia în valore de 6.000 de franci, ghete pentru vr’yă 4.000-5.000 franci, în fine sticlă pentru vr’yă 700 fr. din Bucovina. Exportul a constat numai din porumb și răpiți. La Odessa s’au dus 80 de va­gone de rapiță (a 2.050 fr.), în Austria numai două­­ vagone de porumb. Din d­ulcea se raporteza : Efectele resbelului vamal, iscat între Austro-Ungaria și România, s’au ivit deja în luna lui Iunie, de­ore­ce in acesta lună nu s’a importat nimic din Austro-Ungaria. Fiind­că Romania a încheiat o­ nouă con­­vențiun­e Comercială cu Francia, tóta lu­mea ex­­erciala de aici a început să se adreseze la firme franceze, cu atât, mai mult ca mărfurile sunt mai solide și tran­sportul cu mult mai ieftin decât din Aus­tro-Ungaria și Germania, și daca acest calcul al comercianților se va împlini în­tocmai, atunci Austro Ungaria, chiar dacă ar încheia mai târziu oă convențiune cu România, nu va mai putea spera de a res­tabili relațiunile comerciale de mai na­inte. Reciprocitatea a făcut să înceteze și esportul de aici în Austro-Ungaria, de­ore­ce de cât­va timp cerealele și lâna se es­­porteza cu corăbii engleze și franceze în Grecia și Italia. Consulatul din Ploiesci­u­ce în raportul său următorele: Aplicându-se tariful vamal autonom a­­supra proveniențelor austro-ungare, im­porturile au încetat și acum după viua mișcare de import a urmat liniștea com­plectă. Importurile din alte state indus­triale ale Europei au fost forte neînsem­nate și piața de aici a fost cercetată nu­mai de vr’mă câți­va represintanți de case germane, cari au primit comande neîn­semnate. Căușele de căpetenie trebuiesc căutate mai cu semă în împrejurarea, că maga­­ziile sunt mai tate pline, și în încurcate­le relațiuni politico-comerciale ale Româ­niei cu cele­l­alte state, relațiuni provo­cate prin desființarea tarifului convențio­nal austro-ungaro-român. In luna lui Iu­niu s’a început a se construi în Azuga (districtul Prahova) de către firma Rhein și Scheeser­et, cump­uă fabrică pentru pos­tav de Brașov. Fabrica se construiește pe proprietatea regelui României și teritoriul necesar s’a luat în arendă pentru 30 de ani de către menționata firmă. Afară de acesta mai este de relevat construirea sau m­ai bine zis întocmirea a două rafinării de petroleu (Gheorghiu-Hernia la Câmpi­­na și Dobrescu [și Parascheva Ploiesci). Raportul consulatului din Giurgiu co­munică că comercianții până în ultimul moment și-au făcut comandele mai nu­mai în Germania, de­ore­ce au presupus că tariful convențional austriac este c­ parte integrantă a convențiunei german­o­­române. Abia cu ocasiunea vămuirei s’a observat greșeala. Consulul speră că a­­castă esperiență nu va întârzia d’a reîn­­torce pe vechii mușterii în brațele Austro- Ungariei. In ce privesce esportul, omenii regretă Âumar scăderea cea mare, ce se observa de patru săptămâni. Lucrul se explică în prima linie prin scăderea pre­țurilor, cari de altmintrerea nu este de­cât uă urmare firească a lipsei cumpărătorilor austro-ungari, cari pene acum faceau a treia parte din totalul comparătorilor. Din­ Brăila se comunică că aceia, cari au stat mai hainte în legătură cu indus­triașii austro-ungari, sunt grămădiți cu o­­fertele fabricanților germani. Penă acum nu s’au făcut comande mai însemnate, de­ore­ce piața este aprovisionată cu măr­furi pentru timp îndelungat. Cât de mult caic sun­t,inb uemuința independinței indus­triale față cu străinătatea, reiese și din împrejurarea că industriași ger­mani li s’a dat voie de către oraș d’a face uă fabrică de porcelan cu numirea «Prima fabrică română de porcelan» și d’a se folosi de teritoriul necesar în timp de 30 de ani cu condițiune ca tóte dările să se plătească la timp, să se primască în fie­care an 4 Români ca ucenici și după 30 de ani fabrica să devină proprietatea o­­rașului. Tóte aceste raporte constată nu numai încetarea grabnică a comerciului austro - ungar cu România, ci și faptul că concu­rența germană și francesa face tot posi­bilul ca să prindă rădăcini adânci și să nimicească pentru tot­dea­una comercial austriac. DIN AMERICA Un decret al președintelui State­­lor­ Unite, Cleveland, face cunoscut că șefii departamentelor au crezut necesar de a pune în vederea func­ționarilor să nu abuzeze de posițiu­­nea lor oficială spre a face ingerin­țe în localitățile unde se găsesc. Ca funcționari, ei n’au dreptul d’a dic­ta tovarășilor lor politici politica ce trebue să urmeze sau d’a împedica libertatea de acțiune înăuntrul par­tidei prin metode și practice, care ar zădărnici tóte stăruințele folositore pentru organisarea partidelor. Influ­­ența funcționarilor să nu se simtă la alegerile primare ale partidelor când se numesc delegații. Interesul personal și participarea funcționari­lor la politică nu sunt de loc con­­demnabile. Nimenea nu voieste să le ia dreptul, nici să le răpăscă votul, dar drepturile lor și datoriile ce au față cu partidele n’au devenit mai mari prin faptul că au ajuns în func­țiune. NOTA ENGLESA CONTRA RUSIEI «Kölnische Zeitung», făcând analiza no­tei ce a trimis guvernul engles cabinetu­lui din Petersburg, în cestiunea Batumului, ne dă următorele lămuriri: Nota englesă se mărginesce a da Rusiei uă strașnică secțiune în pri­vința călcării, tratatelor și a conse­cințelor acestor călcări și în același timp a releva într’un mod curteni­tor dar hotărît necuviința în forma acestei călcări a tratatului. Engliteza, ca și cele­l­alte puteri, n’ar fi refuzat propunerea d’a se șterge articolul privitor la porto-fran­­cul Batum, dăcă la presintarea unei asemenea propuneri s’ar fi ținut sâ­ntă de formalitățile diplomatice, ce­rute de dreptul internațional euro­pean. Când énsé Rusia se pune mai pe sus de învoielile europene, după cum a făcut acum mai pe urmă, și ast­fel renunță la posițiunea s­a eu­ropeană, atunci să nu se mai mire decâ alte puteri de asemenea nu vor mai privi cu respectul de mai na­inte îndatoririle neplăcute lor, și la cas de trebuință vor imita exemplul Rusiei. Federațiunea Engliterei cu coloniile sale In Englitera, omenii politici sunt forte serios preocupați de apărarea coloniilor britanice și prin urmare d’uă federațiune imperială. Cestiunea acesta nu este nouă; ea a fost deja agitată prin presă și ’n meetinguri convocate în special pentru a atrage atențiunea țarei asupra trebuinței d’a putea asigura într’un mod eficace a­­părarea colonielor și a le pune în stare să respingă ori­ce agresiune. Trebuința a­­cesta se simte mai cu semn pentru Aus­tralia, unde coloniele au luat singure ma­­ i sui înființând corpuri de voluntari, făcând întăriri și formând flotile de vase-torpile. Noua­ Galie de Sud, Victoria și Quenslad au dat un exemplu pe care-l urmeza cele­­l­alte colonii ale Australiei. Federațiunea Englitezei cu coloniile sale se va face ast­fel gradat prin solidarita­tea crescândă pe care le o va impune trebuința unei alianțe mai strînse între di­versele părți ale imperiului, în scopul de a se ajuta și a se protege reciproc în caz de atac. Astăzi coloniile înțeleg forte bine cu marina imperială, care nu a urmat oa o desvol­­tare proporțională cu desvoltarea impe­riului, poate să lupte într’un mod a­­vantagios în contra inamicului, cu con­­dițiunea ense d’a nu fi risipită în ce­le patru părți ale globului. Va trebui deci—după parerea tuturor—ca ea să fie în stare a’și împlini misiunea, ne mai fiind însărcinată cu apărarea locală a colonii­lor. Tocmai acesta trebuință s’a explicat acum în urmă de sir Thomas Brassey în­tr’o­ întrunire a așa numitei «United ser­vice Institution», unde a citit o­ lucrare interesantă asupra «organisării navale des­tinată pentru apărarea coloniilor». După dânsul, va trebui ca coloniile să dea fon­durile necesare pentru construirea vase­lor de resbel, cari sunt azi neapărate pen­tru apărare. Cu alte cuvinte, Australiană vor avea să platesca pentru întreținerea flotei britanice. Acastă federațiune a ma­rinei, cum a zis sir George Bowen, va fi primul pas făcut spre federațiunea impe­riului ; căci, daci Australiană vor contri­bui la întreținerea flotei, nu vor întârzia d’a care să aibă vot deliberativ când va fi vorba d’a găsi fonduri și a le cheltui. Sir Thomas Brassey a propus și un proiect în întrunire, care a fost forte fa­vorabil primit și care modifică proiectul guvernului englez, care, acum cât­va timp, a supus coloniilor australiane un plan­^eș ar consista în a face ca guvernele colo­niale să platesca vasele destinate pentru apărarea locală a coloniilor. Din parte­a, guvernul imperial ar da omenii și ofițerii cari trebuesc acestor vase, și escadra aus­traliană s’ar mări ast­fel într’u­ propor­­țiune îndestulătore pentru a face față tu­tor eventualităților. Obiecțiunea coloniilor la planul guver­nului este că vasele pe cari ele le-ar cum­păra cu banii lor ar deveni proprietatea guvernului imperial, și propun, în­ locul acestui arangjament, d’a contribui la chel­­tuelile de întreținere și chiar d’a plăti in fie­care an uă sumă pre­care pentru reî­­noirea materialului. Ast­fel stă astă­zi cestiunea, și totul face să se creda că ea va fi în curând resolvata; apărarea coloniilor și federa­țiunea imperiului au intrat acum în do­­menul politicei așa numită practică. Procesul șefilor democrației socialistă germană La 26 iulie, va începe marele proces de sensațiune în contra șefilor democrației socialiste germană înaintea tribunalului din Freyberg, Sacsonia. Domnii Bebel, de Wol­­mar, Viereck, Frohme și alți șefi sunt a­­cuzați ca au organi­sat oă societate se­cretă având de scop de a împedica prin mijloce ilegale funcționarea administra­­țiunei și esecutarea legilor. Acastă gravă afacere, care are sâ pa­sioneze opiniunea publică în Germania a fost judecată pentru prima oră înaintea tribunalului din Chemnitz, în juridicțiunea căruia cade acuzatul de Woimar, deputat în Reichstag, domiciliat în acest oraș. După achitarea tutor acuzaților, Curtea supremă din Lipsea, Reichsgericht, a casat hotârîrea tribunalului din Chemnitz pen­tru erori de drept, însărcinând pe un alt tribunal din regatul Sac­oniei, tribunalul din Freyberg, de a cerceta din nou afacerea și de a pune sub acuzațiune și pe alți șefi al partidei socialiste și mai cu semă pe deputatul Viereck. Toți acuzații au asistat, după actul de acuzare, la marele congrese socialiste din castelul de la Wyden, în Elveția, și din Gopenhaga unde a fost elaborată organi­zarea democrației socialistă germană. Pri­mul congres s-a ținut în August 1880, în Elveția. In acest congres s’a recunos­cut formal direcțiunea ce trebue sé ia de­putații socialiști în Reichstag și li s’a dat puterile cele mai întinse. Mai mult, s’a ho­tărît să nu se primască ca candidați la a­­legerile viitore de cât acei cari s’ar an«

Next