Romanulu, octombrie 1886 (Anul 30)

1886-10-14

ANUL AL XXX-LE Voiesce și vel putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere petit, pagina IV.............................40 bani »eto „ , „ „ Ut...................2 lei — inserținnî și reclame pagina III și IV linia . . 2 , — „ A se adresa: IA' ROMANIA, la administrațiunea (parului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA YIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCPORT, S. M. — la G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refasă — 20 BANI EXEMPLARUL REDACTIUNEA SI ADMINISTRAT­­UN EA, CALEA VICTORIEI 10­ Fundatore: C. A. ROSETTI. Ei > ArtJUIXI NI.A (AS) Directore : VINTILA C. A. ROSETTI BUCURESTI, 13 BRUMAR încă uă esplicațiune datoresc ce­lor cari voesc să aibă uă deplină lămurire asupra atitudinei Românului. La 1870, inteligintele, învățatul patriotul și mult esperimentatul spa­niol, venerabilul Don Orense, mar­­chis d’Albrada, ficea Tours ami­cilor ce’l înconjurai­, între care era și C. A. Rosetti. — Noi liberalii, după ce luptăm ani întregi pentru a răsturna pe reacționari, îndată ce le luăm locul ne punem pe lucru cu inima și cu mintea, nu case pentru a merge înainte ci pentru a spăla petele pre­decesorilor noștri, răsturnați prim des­perarea națiunii.— Reamintind acest adevăr, fondato­­rele Românului spunea la 10 Octom­­bre 1883 : «Partida reacționară a că­zut fiind că funcționarii săi, atât în adminis­­trațiune cât și în justiție, nu se o­­cupa d’a da dreptatea celui ce o are ci d’a lua dreptatea de la cel care o avea spre a o da protegratului partidei care n’o avea. «Când dér În fapt partida națio­nală și liberală merge — fie chiar mult mai puțin—dér merge p’aceași cale pe care s’a tîrât partida opusă ce s’a înecat în nomolul atâtor gre­șeli și atâtor nedreptăți, nu vede ori­cine c’avem dreptul și datoria să-i spunem că ea lucreza și încă cu stăruință, numai pentru a stârpi pe­tele partidei trecutului?» După ce enumeră relele guvernu­lui, în capul căruia se află d. Ion Brătianu, C. A. Rosetti adaugă: »Și cu tote acestea vedem pe se­natorii și deputații noștrii că tot spe­ră că făcând necurmat legi și acte reacționare vor atrage la denșii pe reacționari și îi vor face ca în ur­mă să facă cu dânșii legi și acte liberale. «In adevăr asemenea rătăciri nu pot provoca, după noi, de­cât milă pentru cei cari, fără voia lor, îm­­brîncesc națiunea în brațele reacțiu­­nei sau în acele ale desperărei.» Cele ce prevedea cel ce fu sufla­rea partidei liberale, s’au întâmplat. Foștii liberali au isbutit să atragă o­ parte din partidele trecutului, cel în inimele cărora vechile prejudecăți reacționare erau înrădăcinate, și a­­ceștia în loc de a face legi liberale, sub primul-ministru, au silit pe a­­cesta a face legi reacționare. Mulți conservatori însă înțelegând că progres a făcut societatea și că a guverna prin sugrumarea libertă­ților, a se menține la cârma statu­lui tolerând tóte abuzurile, lăsând să se facă procese scandalose și în­chinând ochii înaintea crimelor, în­țelegând firi că acestă sistemă nu mai este demnă de epoci nostre, ei n’au voit a se arunca în brațele celui care îl lingușia. Sincerii liberali, văzând prăpastia anunțată de C. A. Rosetti, au înce­tat d’a mai da sprijinul lor celui care se urcase pe umerii lor. O­ parte din aceștia credend că greșalele guvernului au spălat cu desăvârșire pe ale partidelor prece­dente, s’au apropiat de dânsele. Con­servatorii liberali cari făcură un pas înainte, ’și deferă mâna cu unii din cei cari nu voiră să facă unul îna­poi. Ast­fel au crezut ei că vor pu­tea opri ca «națiunea să fie arun­cată în brațele reacțiunei sau în ale desperării», unde fatalmente ne-ar fi condus politica guvernului, după pre­vederile vechiului conducător al par­tidei liberale. Și coalițiunea se făcu. Cei cari n’au uitat încă tóte gre­șalele guvernelor trecute, greșalele sau cea ce priveau ca ast­fel nefiind încă cu totul strinse din memoria lor, când se făcu coalițiunea, având încă óre­cari temeri—și mărturesc că în numărul lor eram și noi — rămaseră în afară spre a se întări mai mult, spre a’și strânge rându­rile, acceptând desfășurarea eveni­mentelor. Ei au crezut că ast­fel vor fi mai tari, că mai cu greu vor fi copleșiți de cele­l­alte elemente și că la mo­mentul acțiunii vor putea păși mai cu siguranță. Atunci—și acțiunea se apropie, pu­tem fa­ce chiar că a sosit — ei vor putea strânge cu mai mare tărie mâna celor ce vor vor să pășască împreună spre răsturnarea despotis­mului care duce țara spre perie. Ast­fel am înțeles lupta și de a­­ceia, fără a pune pedici celor coali­­sați, am rămas sub drapelul nostru, urmând a propaga credințele nostre. De aceia am spus și vom­ spune împreună cu părintele meu amicilor noștrii, pășind la urne, ori­cine ar fi alături cu noi : «Nu vă părăsiți drapelul căci fără dânsul n’aveți nici un drept d’a gu­verna în locul celor căzuți. «Ideia cea dreptă pate fi învinsă, dar ea renasce cu insuliță tărie. —­ Unde te vei duce dece Carol Quintu te va isgoni,—fi­cea cine­va lui Luther. «Sub cer­» răspunse el. «Mențineți sus drapelul vostru, fa­­­cem din n­ou tutor membrilor par­tidei naționale și liberale. Cu acest drapel, daci din împregiurări veți fi învinși, veți merge sub scutul na­­ționei și atunci, dar numai atunci a­­sigurată va fi deplina isbândă a drep­tății, a naționalităței și a libertății». Vintilă C. A. Rosetti. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS St. Petersburg, 12 Octombre.—«­Journal de St. Petersbourg» spune că telegramele ve­nite din Sofia justifică întru tote prevederile guvernului, care voia să amâne alegerile pentru ca pasiunile să se mai liniștască, înainte de a discuta gravele cestiuni care vor decide de destinele Bulgariei. Prima fii a votului s’a însemnat prin scene violente și deplorabile. Rusia nu va recunoște o adunare al­sa în ast­fel de condițiuni și nu va sancționa decisiunile ei. St. Petersburg, 12 Octombre. — Tóte­­ fiarele renunța la speranța unei pacificări a Bulgariei, prin mijlocele întrebuințate pene acum. Ele cred că uă schimbare de­cisivă nu s’ar mai putea amâna. Moscova, 12 Octombre.— «Invalidul rus» anunță ca se va publica un ordonanță pentru chiemarea eventuală a reservelor. Paris, 12 Octombre.—Circulă știrea că sănătatea Împăratului Germanii causeză ore­cari îngrijiri. Berlin, 12 Octombre.—După National Zeitung, principele de Bismarck vorbind de discursul lordului Churchill ar fi ru­s : A­facerea Bulgariei este un duel între Rusia și Englitera. Dacă Englitera se ascunde, nu e nici un motiv pentru ca Austria să o înlocuiască. D. de Bismarck ar fi fu­l cu câteva fiice mai înainte ca adevărata cestiune a Orientu­lui este aiurea, și cara e admisibil ca Ger­mania care a dat un ast­fel de desvoltare coloniilor sale oceanice, se put a lăsa­ un putere pre­care să domine în Egipet. Sofia, 12 Octombre.—Ier­ sera că mare manifestațiune s’a organisat și s’a dus cu musica în frunte la noui aleși pentru a le adresa felicitările lor. Trecând pe la consulatul Rusiei, mani­festanții au strigat : «Trăiască Țarul!» Trăiască Bulgaria liberă.» Agenții diplomatici au răspuns de pri­mirea celor trei note rusesc). Guvernul va răspunde pote astafii. Belgrad, 12 Octombre.— Regele și mi­niștrii vor sosi, la Niș la 16 Octombre. Se­siunea Skupcineț va ține patru septemâni. Alegerile complimentare ce au avut loc astafii au dat pretutindeni uă imensă ma­­joritate candidaților guvernamentali. Limia 12 Octombre.—tn discursul său către deputațiunea guvernamentală, gene­ralul Kaulbars a dis că, vorbind în nume­le împăratului, nu permite să fie întrerupt. Declarațiu­n­ea notabililor din Husei­ne . Corespondinței Politice i se comunică din­ Rusciuc, cu data de 10 Octombre, că un deputațiune de 250 notabili a presin­­tat­­ generalului Kaulbars următorea decla­­rațiune în scris : Zancoviștii tind la ruinarea Bul­­ga­i­­a. Noi n’avem nici un amestec cu­ el, din care cau să ne presintăm separat și nu de­uă dată cu cele 12 persoane care v’au visitat înaintea nostru. 2. Sunteți nedrept față cu guver­nul, care este patriotic și condus de cele mai bune intențiuni. 3. Noi aprobăm pe deplin măsu­rile luate în privința alegerilor și a pedepsei trădătorilor, cari au comis crima de la 21 August. Aceste mă­suri sunt constituționale și legale. L. Sentimentele nóstre față cu Rusia sunt sentimente de stimă și recunoscință profundă. Declarațiunea, între alții, este sub­scrisă de deputații Stoianov, Anghe­­lov, Tanov, Ion Stoianov, și de no­tabilii Zvetcov, Gherdapski, Kasugle­­doff și Batchevorov. După cum se scie, generalul Kaul­bars n’a voit să stea la vorbă cu acesta deputațiune. EMILIO CASTELAR LA PARIS Emilio Castelar, cunoscutul republican spanional, care petrece de câteva­­ zile în Paris, a devenit obiectul celor mai mari distincțiuni. Dânsul primesce­u o mulțime de visitatori, cari doresc să aibă informa­­țiuni în privința ultimelor evenimente din Spania. Fiind întrebat în privința lui Ruiz Zorilla, dansul a spus unui colaborator al cfia4.al «K1X Stncle» urmatorele : Situațiunea mea ca esilat îmi im­pune tăcere ; pot cnse spune că tim­pul de fiece ani cât a petrecut în străinătate, l’a făcut să nu mai în­­telega de ce are nevoie Spania și ce voieste ea. Dânsul nu scie cât de adâncă și generală este trebuința de moderațiune și legalitate, și ar voi să introducă în Spania reforme care nici în Francia nu sunt posibile, în Francia eșită din revoluțiunea de la 1789, care are deja de 15 ani insti­­tuțiuni republicane. GESTIUNEA ARMATEI IN UNGARIA Budapestei Tagblatt, vorbind des­pre ultima conferință a partidei li­berale din Ungaria, scrie următorele: După cum ni se comunica din partea unei persone demne de tóia credința, pri­mul ministru Tisza a făcut în conferința de ieri a partide­ guvernamentale un de­­clarațiune care este de mare interes și JOI­ II OCTOMBRE 1886 Luminéta­te șî vel fi.­­ ABONAMENTE 1*1 Capitală și districte, un an 48 lei; șese luni­ 24 lei; trei luni 12 lei; nă lună 4 lei. • Pen­tru tote vile Europei, trimestrul­ 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea chiarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d. E. tf G. Popovici, 15, Fleischmarkt»t IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele nepudicate se ard — de uă deosebită importanță. Ministrul pre­ședinte Tisza, ocupându-se cu petițiunile în afacerea Janski, a arătat încordarea care domnesce între civili și militari și a invitat pe aderenții partidei guvernamen­tale ca să facă tot posibilul spre a evita în parlament ori­ce discuțiune privitore la cestiunea armatei. Acesta este desoorit mi­num­al în interesul păce­.. ci și că cerință a prudenței politice, pentru că, continuă primul ministru, nu este imposibil ca se fim în ajunul unui resbil apropiat. De­și aceste cuvinte au fost­­ fise cu mare precauțiune, ori­ce om politic póte înțelege că cuvin­tele primului ministru, în momentele ac­tuale, sunt de uă importanță cu totul deo­sebită. Pester Lloyd rectifică comunicatul zi­arului Tagblatt și elpune faptul ast­fel: că un membru al partidei, vorbind de petițiunile în afacerea Ianski, a observat că necontenitele certuri cu armata sunt îndoit regre­tabile «în momentele actuale, când ne găsim în ajunul unui îesbel.» Ministrul președinte, nuziind aceste cuvinte, l’a întrerupt pe orator, tă­când : «Oho ! Așa departe încă n’am ajuns !» Oratorul, voind să se co­recteze, a emis apoi : «Așa dor în­­tr’un moment când cel puțin posi­bilitatea unui resbel nu este cu to­tul exclisă.» «Asta este altceva» râs­­punse ministrul președinte, și ast­fel episodul s’a terminat. FRUNTARIILE NOSTRE IV 1) (Hărnicia Moldovei despre Tran­silvania și Bucovina. Fiind­ ca s’au asesiat la trataturi căutarea hotarului, la amb­ele parti, de pe zapisul așezarei ce s’au dat înși­și, și iscălit și pecetluit de plenipotențiarii rânduiți a­ sti de la înalta otomanicesca împărțire, cât și de la Imperatesca împărțire a Germanilor la a treia di a lunei Zilhist, anul otomă­­nicesc 1206, la a parta fii a lunei August, anul creștinesc 1791. Noi cami mai jos ne-am iscălit: Siabrea Maria Tescaragia, Saadeth Hagi, Abdula Efendi, Hasan Mimarin, Halafaș Izit, Hagi Ahmet, Nur Ulan Efendi, rânduiți fiind de la înalta otomanicésca impérafie, și prea cinstitu Svend­slas fon Turonfolt major și cinstitul Erinstor von Aumer, căpitan de la al doilea regiment al Secuilor, rânduiți fiind de la impératesca Impérásie a Ger­manilor împreună la Hrifiire a lui Mizaha­­rem a anului otomanicesc 1207 și la 29 fi­le a lunei August a anului creștinesc 1792. Începutul cercetărei hotarului s’a făcut de unde se’ntâlnesc două piciure a mun­ților Giurgiu și Gorul unde se unesc trei hotare : a Transilvaniei, al Moldoviei si al Țerei Românesc), iar hotarul ce desparte 1) A se vedea «Românulu» de la 2­3 si 13 Oc­­torc bre Moldova de Transilvania pogorîndu-se de acolo în obîrșia pariului Gorul, ce isvo­­rasce din valea ce este între munții Giur­giului și Gorul urmeza curgerea lui pe unde dă în apa Zăbalei numit pârîul Go­­rului și acolo este marca austriacă. De acolo suindu-se hotarul pe apa Ză­balei în­potriva curgerei ei pe care numesc unguri­ Zabala — Putin, merge la obîrșia ei și de acolo se sue, tăind în curmeziș un picior de munte ce se numesce Fața Brește, și unguresce Araiova Oldalo, până în curmătura dintre obîrșia apei Zăbala și obîrșia apei Putna unde este marca aus­triacă. De acolo pogorîndu-se hotarul în obîrșia apei Putnei ce o numesc Vrîncenii Putna, urmeza curgerea ei pe unde dă într’ânsa un pâriu ce se numesce Valea Morului, iar unguresce Sarospatak, unde este marca austriacă. De acolo luând hotarul apa Putnei se suie la delul Mestecanului, ce’l (fie ungurii Mastacaele, prin curmătură, și pogorind su­­­se la vale se suie iarăși la deal, tuind curmeziș piciorul Sore), ce’l (fie ungurii Zorbeste (Soberșul), și de acolo tăind a­­semenea curmeziș pârîul Paltinu, ce’i die ungurii Valea Lepșei, și alt picior ce se numesce Paltinul, ce’i­­ fie ungurii lahorasz Betrz, se pogor­a în apa Lepșei, și trecând în ce parte se suie pe uă scursură în vir­­ful muntelui Clăguc, ce’i­­ fie Ungurii Ga­­labuc, unde este marca austriacă. De acolo pogorîndu-se hotarul iarăși pe uă scursură în apa Cașinului și tre­când apa în acea parte se suie pe altă scursură drept la vîrful muntelui Cernele ce’l fie ungurii Doboco Femeie, și de a­­colo merge în muntele îtuncul alb, ce’l­­ fie ungurii Farvit, și urmeza zarea lui până ce se pogora în apa Oituzului drept gura pârîului Cernica, unde este marca austriacă. De acolo se suie hot­arul pe portul Cer­­nicei în sus până la obîrșa lui, ce’l­a fic ungurii Zapotam, și cotindu-se hotarul de la obirșă tine plaiul pe zarea Cernicei caU­tre muntele Chisausu și urmeza până unde se’ntâlnesce plaiul Cernicet cu piciorul mun­telui Chisausu ; în Curmătura muntelui este marca austriacă. De acolo abătându-se hotarul în mâna drepta se pogorâ în pârîul ce se numesce Pescarul, și ur­méza curgerea lui până un­de dă în apa Slanicului ce o numesc ungurii Solontz Potam, și urmeza aseme­nea curgerea lui până în gura pârîului Cascaeșului, și de acolo urmeza în­po­triva curgerea lui în sus până în piciorul Cascaeșului, și de acolo luând hotarul pârî­ul Gasaeșu apucă zarea piciorului Gascaeș șulul și curge pe la capătul muntelui Șandru mare, ce’i­­ fie ungurii Naghi Șan­­dru, și de acolo merge la vîrful Șandru­­lui mic ce’l­­ fie ungurii chici Șandru, și de acolo pe la locul ce se chiamă Parta de vânt, ce se numesce unguresce Selco­­po și se suie în vîrful muntelui Nimira mică ce’l­­ fie ungurii Chiș Nimira și se pogora până’n curmătura ce este între I­unfi­ Nimira mică și Nimira mare, unde este marca austriacă. FOIȚA ROMANULUI, V­OCTOBRE ASTRA ROMAN­I­ de DITO SI IDEM (M. S. REGINA ROMÂNIEI) Dna M. R... (Traducțiune de „QIOH") Sunt cnse escepțiuni, mănușară­ «Bu­nică,» spre pildă. Pe «Bunica» am iubit-o din prima sera, și cât de multă dreptate am avut! Mi-a făcut uă morală scurtă și frumosă , i-am sărutat mânile, i-am mul­­țămit și i-am făgăduit tot. Ea m’a cântărit, m’a cunoscut și mă cunosce mai bine de­cât Margot. Ce e dreptul, ea este și mai în verstă și mai cu esperiențâ. De ce énsé sunt făcută de la Dumnezicu ca să fâlfăitore văpaița! ? Și voința mea este tot atât de seriosă și mai puternică de­cât s’ar crede. Pot să’fi jur, mămiță, că și eu m’ași jertfi fără a tînji când tre­buința ar cere-o. Ași sări în foc pentru a­­ceia ce iubesc. «Bunica» fi­ce éase că a­cesta’i,destul, că facem binele nu pentru cei-l­alți, ci pentru că binele este frumos și ne place nou- înși­ne. Pentru mine ca­­sa-mi n’am să fac nici uo dată nimic; de asta sunt sigura. Îmi trebue cine­va ca să’i ador, pentru el se trăiesc, pentru el se mor , acesta o înțeleg. «Bunica» fa­ce că nimeni nu merită adorațiune și că acela care își închipuie ast­fel de credințe va cade din desamăgire în desamâgire. O !­cum ași dori să fiu tot atât, de rece și de cu­minte ca «Bunica» ! Cum ași dori s- am sanetasele ei idei! Cât e «Bunica» de adimenizare și ce profum a răspândit în camera ei. Mânele sale sunt totdeuna moi și răcorose, ca și cum le-ar scote din apa, înțeleg cum a putuse cresea un bărbat ca Sander. De la ea a luat el pri­ceperea și destoinicia minței, de la ea bu­nul simț petrun fietor. Lângă ea, Sander e ca un copil; își pune capul pe genuchii bétriáei domne și’l fiice. — Certa­ mé, «Bunică» ; afil nu ți-am făcut onore. El ea straluce de bucuriă, ca cea mai fericită dintre mume! Soli tu, măicuța, că și ea mĕ simt chia­­mată a fi ură ast­fel de mătușă. Se n’au fi de măriu­șa; copii de suflet mi-ar ajunge mai cu semn deca ar fi ca Sander. Iubesc la nebunia pe copii Margaretei. Nu’mi sfîrșisem­âncă spovedania la «Bu­nica» și ei, ghidușii, zăriseră chipul meu la ferestra; începură se strige : «Tanti As­tral Tanti Astral» până mă dedel jos la ei. Le făgăduisem să le fac un smal mare, mare cât ei nu mai vefiusera. Luam­ deci speteze și madipolon, și le făcu­ un smet cât mine de mare; îi puseia uă cadă de cinci metri. De­și vântul nu batea tare tocmai când noi doriam, smeul tot se ’nalță cu atâta putere în­cât mai mai era să ne târâsca și pe copii și pe mine. Stri­garăm : Dodo ! Dodo! Ea veni să ne ajute și să țină cu noi de siara; dar bombănia, era de fortmau­­vaise grâce, nu zise de loc; acesta ânse nu întuneca veselia nóstra. De atunci, m’a oprit de a’i­­uice Dodo, spunându-mi că ea nu e guvernanta mea, de­și cu sburdal­­nica mea natură, ea mé port ca și un co­pil care are trebuință de guvernantă. I-am răspuns că o voi­ numi de-aci ’nainte dom­­nișora.... domnișora Aluat, căci numai ea va pute să ne facă sĕ ne dospim și noi toți. I-am spus acésta prietinesce, fără nici uă împunsătură. Sermana fato! Cine scie ce i-o fi acrit ast­fel viața. Pate că vr’un amor neferi­cit ! Eu compătimesc forte fetele cu inima sfâșiată, lumea trebue să li se pară întu­necată și urîtâ, or bărbații odioși toți ca acela care le-a desprețuit. Pe Dodo, cine s’o fi desprețuit?! Câte uă dată, dragă mamă, sunt forte îngrijatâ de starea sanătăței rele. Nu ne-am mai scris de mult. Décá ease vei fi bol­navă, cred că se va găsi vr’un suflet com­pătimitor care se ne vestesca, nu e așa adorată măicuța? Fi­ vei ore superata pe mine ? Nu atât cât se nu te pot săruta. Scii bine că ’mi place, că voia să fiu buna, desăvârșită și câ’mi cunosc imperfecțiu­nile. Margot este forte slabă;­­filele trecute a stat tot culcată. Ce roü pentru ca fe­meia ! Te sărut cu neîntrecuta iubire și mă perd în inima tea. Când îmbrățișez pe «Bunica» cred că ești tu și pentru aceia ea primesce­uă grămadă de iubire m­i mare de­cât aceia ce ar primi, deci ea m’ar fi crescut. Sglozia­tea copilă, Astra. IX Burda, 26 iunie 1877. Iubită mamă. Dintr’uă scrisore primită de la Maria Gesehe am aflat că ai fost bolnavă de ré­­cola și că ai stat în pat mai multe­­ file. Tu tot tu, draga mamă, ne-ascunsit nouă ori­ce ne-ar pute îngrija. Totuși, eu una sunt forte îngrijatâ, și-mi pare forte reu că Astra ți-a împărtășit micele nóstre ne­ajunsuri. Crede-mi, dragă mamă, simfizarea co­pilă exagereză; totul se va liniști seroși, nu­mai ea singură va rémane cu paguba. As­tra a luat lucrul pre serios; pare despe­rată, cl mie îmi vine forte greu că draga mea mumă i-a scris uâ scrisóre în care o certa cam cu strâșniciă. Rogu-te rog, mam­ă, se’i scris uă scrisóre blândă; iuțela ei n’a fost de­cât iuțelă, ci nu lipsă de inimă ca aceia a Melaniei. După primirea rândurilor rélé, biela Astra rămusese ca un flare bătută de vent­­er când Sander sosi pe neașteptate, două ore după acesta, Astra leșină. Me speriasem, dar fusese și mai miș­cată când Astră, revenindu’și in simțiri, sâri de gâtu­mi și­­fise­ — Nu este așa, Margot, că acum totul se va întorce spre bine cu sosirea lui Sander ? ! C’un fir de pér lipsise ca Sander să nu se mai reîntorca! Rar se gândesc e omul la primejdiele prin cari umblă ! Inchipuie-ți, noi nu soiam că, în urma ploilor celor mari, linia drumului de fer se stricase, că Sander voia să se reintorea și că, nebunul ce e, luase­ră­d­r­a­i­șină cu care înaintase pe șine nu puné acolo pene unde putea și trebuia să mergă, ci și mai departe. intr’un loc unde șosăua era ridicată, draisina se răsturna, or cei dintr’éasa câ­­ntură în apa. Nu scia décâ singur a scă­pat, saü decá alții i-au scăpat, vieța. Nu vrea să spună adevărul, ci numai ne po­vestesce întâmplarea cu glume. După ochii speriați ai Astrei, înțeleg forte bine că e complet la mijiloc, de care nu vor să’mi spună nimic. Totuși, zăul ce a trecut nu ne mai îngrijesce mult. Scu­ tu, dragă mamă, că eu m’am chi­nuit vro două dile cu gândul că póte tu, în urma incidentului cu Melania, te vei fi câtind de ce mi ai încredințat pe Astra ?! In T’adever, este umilitor pentru că sata ca Astra a audi că i se îndreptară ast­fel de învinovățiri, chiar când ele sunt din cele mai neadevărate. Acesta’i blestemul vieței de aci ; adevă­rata educațiune lipsesce chiar și celor mai de familie. Melania, după cum scii, mi-a fost cu desăvârșire antipatică, de­și ea a fost crescută cu Sander mai mult ca soră de­cât ca vera. Cu tota frumuseța și instrucțiunea ei, Melania este u­ natură comună și judecă pe zoți după pornirile propriei sale inimi. Daci nu m’am certat cu ea pene astă­zi­, causa este împregiurarea că interesele nóstre nu se bat in cape­t, ci eu sunt cam ne­­pasatore. Astra énse s’a lăsat, a fi fermecatâ de grațiosele forme și de vioiciunea Melaniei­ își jurară pe dată uu prietenia care avea să se prefacă în dușmănia, îndată ce un bărbat avea să apară în mijlocul lor. (Urmare în No. viilor). 1) închinat de antoire Maiestr ței Sele, Sofia, Regina Suediei si Norvegiei.

Next