Romanulu, octombrie 1888 (Anul 32)

1888-10-14

-yr U 4 ANUL AL XXX1I-LE Yoiesco și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV . . ...................40 Detto „ „ „ n 111...............2 lel — Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — A se adresa- IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului, IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefra­beate se refusă — REDACȚIA STRADA DOMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ, 7> Fundatore : C. A. ROSETTI.% Directore : VINTILĂ C. A. ROSETTI. 11 BUGURESTI, 13 BRUMAR Mâine se vor face alegerile dele­gaților colegiului al II lea. De mâine deci, intrăm cu adevă­rat în perioda luptelor electorale, care cu cât va fi de scurtă — căci numai trece căile ne desparte de lupta cea mare, de lupta decisivă — cu atât și mișcarea, cu atât și fericerile vor fi mai mari. Da, lupta ce se va încinge în tota țara, va fi uă luptă mare, uă luptă crâncenă, va fi luptă care va hotărî demersul afacerilor în viitor, va fi lupta care va hotărî între cel de ieri și cel de mâine, însemnătatea ei deci este mare pentru țară, și tocmai acesta explică îngrijirea de care fie­care este cuprins, îngrijire care i­a din ce în ce un caracter mai viu și mai accentuat. întrebarea ce se pune astăzi este urmatirea: Pe cine va alege națiunea și cui va da încrederea ei ? Judecând după pornirea ce dom­­nește în țară, pare că răspunsul la acestă întrebare este ușor de dat : națiunea, ne mai fiind încredetere în vorbe, nu póte, sĕ mai dea în­crederea ei acelora, cari au înșelat’o într’una prin făgăduelile lor ; ea vo­­eșce alți fapte, și fapte nu póte sĕ aștepte de la acei, cari până acum nu s’au ținut de cuvânt. Său dăcă este vorba de fapte, a­­poi națiunea nu pate să uite pe cele rele nici pe acel cari le au făcut, pentru­ ca să mai vie astăzi a o înșela din nou în așteptările sale, și de astă dată într'un mod cu totul conșcient și după propria ei voință. Nu este, nu pate să fie cu pu­tință ca bunul simț al unui popor să fie atât de puțin desvoltat și ca iubirea de sine să cadă atât de jos, în­cât să se lase a fi e spus la un a­­semenea tristă încercare. Faptele trecutului sunt îndestul de vii și de adânc săpate în mintea fie­căruia, pentru ca să nu ne mai în­doim de bunul simț și iubirea de sine a poporului și să avem încre­dere în voința și hotărîrea s­a, as­tăzi când este chiamat să se rostască, cum­­ diserăm, între cel de ieri și cel de mâine, între cel ce au fost la cârma țărei în trecut și cel ce au să fie în viitor. Situațiunea ce s’a creat țărei, prin retragerea de la* ^ajma­ Statului a guvernului I. Brăzianu,­ n’a putut de­cât în folosul‘­general ‘să ■ie, căci prin alegerile ce în­­curede‘se vor face, pe do­uă. ■'parte lucrurile vor intra pe calea lor normală, ci pe de alta, se va pune capăt tuturor în­­doelilor și incertitudinilor în ceia ce privesce încrederea și autoritatea mo­rală de cari se bucură cutare său cutare grupare politică în fața ale­gătorilor. In ceia ce ne privesce, nu putem prin urmare de­cât să așteptăm cu nerăbdare pentru a vedea ce au să­­ ju­că și să hotărască alegătorii. E­X­E­M­P­LARUL 15 BANI DUMINECA, 14 OCTOMBRE 1888 " Loi minéza­ te și vei fi.­­ ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROM­ANIA, la administrațiunea ziarului și oficiile poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15. Fleischmarkt IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. 0) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Rom­a, 12 Octombre. La sosirea împăratului Wilhelm nici un strigat ostil nu s’a audit. Dar s’a asverlit la trecerea împăratului uă mare cantitate de hârtii mici cari aveau aceste inscrip­­țiuni: «Viva­ la Francia ! Viva l’Alsacia Lo­­rena ! Viva Trento ! Trieste ! Abbasso tri­­plice alleanza !» (Trăiască Francia ! Tră­iască Alsacia Lorena! Trăiască Trento ! Triest! Jos Tripla Alianță!). Alte manifestațiuni anti-germane s’au făcut în timpul serei în fața Quirinalului. Poliția și trupele au­­ trebuit să intervină. S’au făcut arestari numerose. Sofia, 12 Octombre. Stirea că guvernul român interifice in­trarea în teritorul regatului or-carui individ care n’ar avea pașaport visat într’un mod regulat de câtre consulatele române stabi­lite în străinătate, pricinuesce surprindere în cercurile oficiale. Nimic pen’acuma nu facea să se prevadă un atare măsura lu­ată pe neasteptate. Viena, 12 Octombre. Freudenblatt combătând­­ din nou aspi­­rațiunile panbulgare, di­r ca nici un pu­tere va nu sprijini asemenea tendințe cari sunt contrarii tratatului de la Berlin. Bom­a, 12 Octombre. Noptea trecută, d. Albani, directorul u­­nui jurnal republican socialist și un băiat mic au fost arestați pentru ca au aruncat la trecerea împăratului nisce hârtii mici cu cuvinte iredentiste, italienești și franțu­zești. Rom­a, 12 Octombre. Imperatul a eșit dimineța pentru a merge sa visiteze călare câmpul de manevre. La 11 ore, impăratul și principele Hen­ric plecară de la Quirinal pentru a merge să detuneze la d. de Schloetzer, ambasa­dor al Germaniei. Printre invitații se gă­­seau mai mulți cardinali și prelați. De acolo, împăratul, în propria sa tră­sură valută de la Berlin se duse la Vati­can, unde recepțiunea se face după cere­monialul prescris. Borna, 12 Octombre. Dimineța, cornitele de Bismarck a visitat pe d. Crispi cu care confera aprope un ceas. Borna, 12 Octombre. La amiații, Wilhelm II și principele Hen­ric sosiră la dejunul dat la d. de Schloe­­zer, dejeuner la care au asistat cardinalii Rampolla și de Hohenlohe, precum și alți demnitari ai Vaticanului. La 1 și un sfert, impăratul s-a urcat în trăsură cu d. de Schloetzer pentru a merge la Vatican. Două picteri cǎläreau înainte. Impăratul și principele Henric au fost a­­clamați. Wilhelm II a sosit la Vatican la 1 și 35 minute, el a fost primit de Leon XIII, după programa orânduită. Papa și impăratul au stat cât­va timp împreună, în urmă principele Henric intră și câte și trei se așezară subt un baldachin care dominau trei fotolii. Papa avea la drepta sa pe Wilhelm II, iar la stânga pe principele Henric. După ce s’au întreținut câte­va timp, au fost introduși d. de Bismarck și cele­ l’alte personagii din suita împăratului, care’ipre­­sinta Papei, acesta adresa fie­caruia câte­va cuvinte. Tóte s’au petrecut de altminterea con­form programei. Imperatul și principele Henric părăsiră Vaticanul la 3.40. Trupele așezate de la Vatican până la Quirinal, făceau onorurile militare. Imperatul și principele Henric, au fost viu aclamați pe tot drumul lor. Roma, 12 Octombre. La trecerea imperatului Wilhelm II care se ducea să visiteze pe Papa, s’au mai a­­runcat azjl hârtii mici cu inscripțiuni anti­­germane. Agenția Havas. ............... .... 10­IWi -------­ CONSILIUL COMUNAL Ședința de ieri 30 Septembrie. Ședința se deschide la orele 2 și jum., fiind presenți 17 consilieri. Se­­comunica demisiunea d-lui Petre Gradișteanu consilier comunal. Se ia act. A doua chestiune la ordinea (zilei e tra­gerea la sorți a obligațiunilor împrumutului cu Dresdener-Bank. D. primar Pake, arată ca pentru mâne e hotărât a se trage la sorți obligațiunile împrumutului cu Dresdener-Bank , der ruga pe d-ni­ consilieri a amâna pentru o altă­­ și tragerea, de­ore­ce nu se ba emis încă titlurile. Se admite amânarea și se hotărâsce­u ziua de 25 Octombrie pentru tragerea obliga­­țiunelor. Propunerea d-lor dr. Severeanu și Vin­­tolâ Rosetti venind la discuțiune, d. dr. Se­vereanu arata incovenientele cari resulta pentru comună, din causa ca ea n’are con­trol asupra sergenților de oraș și asupra biuroului de servitori. D. Vintilă Rosetti susține că sergenții de oraș trebuesc plătiți direct de comuna, spre a putea avea un control asupra ba­nilor ce dă, cere ca biuroul de servitori sé fie luat de la poliție și pus supt admi­nistrația comunala și reaminteste cererea sea ca infirmii sé fie duși în asiluri co­munale. D. general Florescu ar dori sa se pue mai multa seriositate în recrutarea sergen­ților și ar trebui ca primarul sa faca de­­merse și In acesta privință. D. Primar spune ca comuna n’are asi­luri pentru infirmi de acea va stărui ca, printr’un lege, să se transforme monâstirea Cernica în asii pentru bărbații infirmi, iar femeile infirme să se trimită la Pasarea. In cât privesce călugării de la Cernica, ei sa fie duși la monâstirea Sf. Gheorghe, care este în apropiere. [n cât privesce biuroul de servitori s’a numit u­ comisiune spre a studia acesta afacere împreuna cu prefectul poliției. Comisiunea n’a putut ia sa face nimic câci fostul prefect a refuzat d’a o presida. Se va face noul demersuri către poliție, deci consimte consiliul. D. Vintilă Rosetti aprobă transformarea monastirelor în asiluri de infirmi și spre a nu provoca un conflict între poliție și au­toritatea comunală, consimte a se face un demarș către prefectul poliț­iei spre a în­cerca a se ajunge la uă înțelegere. Comi­siunea trebuie asemenea să studieze afa­cerea pentru ca la votarea bugetului viitor să s­im ce măsuri avem de luat în privința banilor ce dam poliției. După câte­va lămuriri date de d. Raceri, consiliul decide : 1) A se face de ca­re autoritatea comu­nală un demers, câtre poliție, spre a se cere ca controlul comunei asupra sergen­ților de oraș sa fie real și sa se platesca sergenții de casierul Comunei. 2) A se cere ca Prefectul poliției în u­­nire cu comisiunea comunala se proceda­­ a facerea unui regulament privitor la ad­ministrarea biuroului de servitori. 3) A se face demersuri pe lânga corpu­rile legiuitore, spre a se transforma mo­­nastirea Cernica în asii de infirmi pentru bărbați și monâstirea Pasărea pentru femei. Se ia în desbatere apoi cererea direc­ției ateneului pentru alipirea gradinei E­­piscopiei, la palatului atheneului. D. Pake, explică ca comuna nu perde nici un drept asupra locului și asupra stra­­dei, ci din contra vor fi două eșiri, așa ca nu numai publicul va putea circula, dar chiar și trasurile vor putea trece. După un mică discuție se primește. D. secretar dă citire propunerel d-lui șef al geniului, prin care cere să i se per­mită a face un traseu de la gara Ghencea până la Arsenal, pentru trecerea vagonelor cu material. Se admite cererea, dupa esplicațiunile date de d. primar Pake. Se reduce cu consimțimântul domnilor consilieri creditul de 115 mii tei la 90 mii, necesar pentru exploatarea carierei de la Turco­ia. Se citeste proiectul pentru iluminarea splaiurilor Dâmboviței cu petrol. D. Brătescu, dice că se va face forte forte bine, acesta măsură e una din cele mai nemerite pe timpul iernei mai cu semn. Se aprobă fara alta discuțiune. D. primar propune apoi votarea unui credit extraordinar pentru cumparar­a ma­­șinelor de desinfectat. Se voteza fară discuție și se aprobă. Se încuviințaza apoi un credit de 3817 lei pentru repararea gheretelor de la gara de Nord. D. Pake primar, propune crearea mai multor posturi de medici comunali, între cari unul să fie la abator, și care va cer­ceta carnea ce se pune în consumație, un alt medic pentru hale, care se vadă deca afara de carnea cea din abatoriu nu se pune în circulație și alta carne bolnava de tuberculosa. D. primar dice că d-nii medici vor con­stata carnea chiar în abatoriu îndata ce se taie vita, cu microscopul. Un domn consilier intreba pe d. primar cu ce va plăti acestor noi medici ; la a­­cesta d. primar respunde că se vor su­prima cele 3 posturi de comisari sanitari precum și postul de doctor oculist, plă­tit de comuna, promițând în același timp ca va pune în­alte posturi pe funcționarii înlocuiți. După un mica discuțiune se aprobă. Se citesce apoi propunerea asupra con­trabandelor. D. Brătescu, întrebă pentru că denun­țătorii contrabandelor nu se trec în pro­cesele verbale la dresarea lor. Se se pla­tesca din contrabanda : 1) ua parte denun­țătorului, 1) ua parte constatatorilor și 3) ua alta parte gardiștilor și sergenților de la bariera. Der ruga pe d-nii consilieri a admite propunerea d-sele ca denunțătorii se fie plătiți înainte de a se petracta pro­cesul înainte­a instanțelor judecătăresci, căci facându-se ași se va încuraja denunțătorii și denșii se vor sili ca să descopere cât mai multe contrabande. Mai ’nainte, adaogâ d sea, se introducea uâ sumă de spirt de 10 ori mai mare de­cât acuma și deci ar fi bine se platesca denunțătorilor înainte partea lor, câci comuna va câștiga cu mult mai mult de­cât va da denuțatorilor. D. Rioșeanu, zice că nu se constată contrabanda de­cât după judecata, câci sin­gura justiția se pote pronunța daca e sau nu contrabanda. Propunerea d-lui Brătescu se respinge. Se admite apoi farâ discuție creditul de 3000 te­, plată pentru espropiere, în inte­resul deschiderei unei strade. D. secretar da apoi citirea raportului a­­supra pavagiului din strada Poporului. Ra­portul dice ca n’a fost făcută conform cu caetul de sarcini, anume ca pietrele în u­­nele locuri sunt cu mult mai ușore de­cât cum se prevedea prin caet. D. Pru­tia? propune ca să se scadă lip­­sa din totalul pietrei. D. Vintilă Rosetti zice că în­tot­deauna se întâmpla așa cu antreprenorii. La lici­tațiune, d-lor promit marea cu sare, că va face cutare și cutare, dar mai pe urmă la construcția sau esecutarea celor obligate de dânșii, ei nu fac de loc conform cae­­tului cu sarcine. Dânșii la primire dau un bacșiș celui care primesce lucrările și ast­fel se trece, iar comuna remâne frustatâ. Sunt mulți cari ar veni să concureze la diferitele licitații dar nu pot din causa a­­celor d-ni antreprenori, cari lasă mai jos de devis, obligendu-se a face multe și mă­runte, dar dânșii spera ca cu un bacșiș, dar unul funcționar care primesce lucrările sau prin toleranță vor scăpa chiar predând nu conform cu devisul. Ar trebui, dire d-sea a ridica la dată acest sistem urît de la licitațiuni care e în dauna comunei. Dupa ua discuție intre d-nii Râcianu, Râmniceanu și Brătescu, cari <jic sé nu se amendeze de antreprenor conform cu con­tractul, ci numai so sescada prețul ce s’ar fi cuvenit pentru lipsa ce a dat din fur­nitura. Punându-se la vot prin apel nominal, au votat pentru respectarea contractului amendându-se antreprenorul conform cae­­tului de sarcină, d-nii I. Alecsandrescu, Sava Vasiliu, Hagi Stoica, doctorii Seve­reanu, Vintilă Rosetti, Economu. S’a abținut d. primar. Au votat pentru neaplicarea amenijei cel­­­alți d-ni consilieri. Se aprobă cumpărarea de plicuri pentru alegere. Pavagiul mai multor strade se aprobă. D. Brătescu cere ca în unele strade să se facă cel puțin numai trotuare, cu pe­­trile de care comuna dispune în­deajuns și tote lucrările nu vor costa mai mult de cât on mie de lei. Se aprobă prelungirea stradei «Nouă» din dreptul caselor d-lor Cerlenți. D. primar citește raportul în privința în­chirierea colțurilor stradelor. D. Brătescu, cere să nu se mai închi­rieze, de­ore­ce se fac gunoie și necură­țenii. Se admite acesta cerere. Licitațiunea, iluminațiunea abatoriului cu ele­tricitate pentru suma de 13,000 lei, în loc de 18,000. Se aproba apoi costul de 20 de bani pentru fie­care vlăstar, trebuincios planta­­țiunelor. D-l dr. Severeanu, cu acesta ocasiune, observa ca plantatiunea de pe marginele bulevardelor, de multe ori se usuca, deci sa se oblige grădinarul comunal să faca constatarea cuvenita și ca în viitor să se observe ce arbori anume plantăză. Se procedeza apoi la alegerea unui aju­tor de primar în locul d-lui Leonida Pa­­ciurea, care­­ și-a dat demisiunea. D. consilier Râmniceanu, este ales cu 12 voturi pentru, fiind doua buletine albe. Se cedeza apoi diferite terenuri de la mica importanță la mai multe persone. Se aprobă mai multe licitațiuni. Mai multe planuri de alinieri de strade se aproba. Se reziliaza contractul dintre comună cu proprietarul carierii Bella. FOIȚA ROMANULUI 14 OCTOMBRE 23 Domna Arnaud DIRECTOAREA DE POȘTA DE ELIE BERTHE! VII SALONUL HE LA BASTIDE •— Și la a mea mai mult de­cât or. cui, respinse baronul cu căldură, de­și póte bunătatea d-tale exagereza serviciele acestei domne. In sfârșit, decâ d-sora de Vaublanc o cere... — S’ar fi putut crede aici de dimineță, domnule, dise comitesa, întrerupându-și lu­crul, c’ai fost dej­ea în raport cu noua nóstra directare ? — Mai întâia, íntr’adevĕr, un asemănare mare m’a făcut sé cred... Dar am băgat de semn numai­de­cât ca mĕ înșelasem , după cât îmi aduc aminte n’am­ avut nici uă dată relațiuni personale cu posta. Pote­­ra se întrebe pe Puysieux despre acea domna necunoscuta a carei asemă­nare cu d-na Arnaud­­ isbise ast­fel, când ua conversațiune, care se stabilise mai în­­tâiü încet între comite și Gerard, la capă­tul cel­ l­alt al salonului, se însufleți în în mod simțitor și sfârși prin a trage în mod exclusiv atențiunea. Își pute aduce ori­cine aminte ca d. de Vaublanc, împins de maniele sale de spe­­culațiune, luate în interes din întreprinde­rea de a face un tunel de drum de fier. Pentru ca să consulte în acest sfârșit che­mase pe Gerard , modelele de piatră ce e­­xamina Gerard erau din sonda­rele operate pe terenul ce trebuia să facă tunelul în esecuțiune. Gerard își sfârșise esamenul și aruncase cu descurajare ultima bucată de piatră ; cornițele îl întrebă cu un aer grăbit în care se trăda viul interes ce simțea la acesta cestiune : — Ei bine! ce ?Jici Gerard? Da-vom de capul acelei mase blestemate care tirani­­sesce atâta pe bieții muncitori și care mĕ prăpădesce cu cheltuiala ? — N’ași îndrăsni s’o asigur, respinse inginerul cu tristețe. ’mi pare forte reu, că te ai băgat la afacerea asta! — Cum 1­­ Jiie cornițele pălind, aceste probe nu dovedesc ca vom da peste un teren mai puțin resistent ? — Aceste probe sunt luate de la supra­fața solului, cel mult la trei­­zeci sau pa­truzeci de metri de adâncime; ele nu do­vedește nimic ca s’ar putea da peste un teren mai mare. După părerea mea stânca va deveni din ce în ce mai tare. — Și mai tare 1 repetă d. de Vaublanc c’un fel de necaz, cum a putea să fie mai tare? instrumentele cele mai tari se rup acum în ea. Cinci­zeci de lucratori lucreza timp de două­ zileci și patru de ore pentru ca să înainteze lucrarea cu câte­va centi­metre. Minarea d­­ar n’are nici un resul­­tat; iarba arde ca focul bengal fară a pro­duce detunare, farâ ca se puta sfârîma acea stâncă blestemată, pare c’ar fi porfir, diamant; nici ua putere omenesca nu ’i pute da de cap. Cornițele se esprima c’un fel de dispe­rare; el o reluă repede: — Din nefericire, Gerard, opiniunea ci­téle se află confirmata de raportul ce vei fi, prin care se enumera greutățile ope­­rațiunei. Dobitocul de Fortun, antrepreno­rul cu care m’am asociat, n’a soiut, se pre­vadă, temându-se în­tot­deauna ca esecu­­țiunea tunelului sâ nu fie adjudecata alt­cui­va, a lăsat prețul cel mai scăd­ut. A înghițit deja sumele enorme ce ’i am dat, p’acelea pe cari le a dat guvernul, și nu suntem nici la jumătatea lucrare­, îmi mai cere bani, sub amenințarea d’a întrerupe lucrarea... Daca va merge tot ast­fel, voi pierde totă averea. Aceste vorbe din urmă furâ spuse atât de încet în­cât inginerul le ghici mai mult de­cât te augli. — Scumpe Vaublanc, respinse Gerard, nu’țî pierde curagiul; mă înșel pate... D’alt­­fel póte sé esiste vr’un mijlloc d’a te sub­­strage de aceste obligațiuni suparâtore. Dacá vrei, voi întâlni pe prefectul și mă voiu încerca d’a obține... — Așa,­­zise cornițele cu amărăciune, se fac publică pacalela mea, prostia lui Fortin și propria mea prostie? Dac’ași obține drumul de fer de la Cor­­niche, ași putea ușor ca se repar acest desastru parțial. Societatea mea e gata, s’au făcut subscrieri peste 100 milióne A­­vantagiele ce ’mi ași reserva ca director nu numai c’ar acoperi pierderile causate de acel fatal tunel, dar chiar îmi ar înfrei a­­verea... N’ai putea să ’mi înlesnesci mid­­ucele d’a obține acea concesiune ? Ai cu­noscând, amici prin notabilitățile compe­­tente, și nu vei îndatora p’un ingrat. — Vai­ scumpe comite, aceste favoruri se acorda d’uă sfera mult mai superioră de­cât aceia a mea și deci nu’ți pot face nimic. — Și cu tote acestea speram... Din fe­ricire tot mai am un speranța. Mai mulți pairi de Francia, mai mulți deputați influ­enți mi- a cerut acțiuni și lupta țipăn pen­tru isbânda întreprinderei. Pe d’alta parte Puysieux va putea să pună și densul umă­rul. Ne va procura mai multe protecțiuni la Paris, și la momentul dat, va face ca cumpăna se traga spre noi. Cu tote aces­tea trebuie ea să se grăbască căci aces­t tunel începe a mă îngriji graznic... Ei bine! Puysieux, adaogă el ridicând tonul, ai pri­mit noutăți a(U de dimineța ? Baronul se întorse pe jumătate și răs­punse cu neglijența. — Nu încă, scumpe Vaublanc, nu scia ce ar fi făcând p’acolo; dar absenții n’au dreptate nici ua dată. — N’ai negligiat d’a scrie, dupa cum ’mi-ai făgăduit ? întrebă corințele care s’a­­propie de el și fu urmat de Gerard. — Nu, nu­ am adresat, acum trei glile lui Cheville, secretarul, braț drept al mi­nistrului, un scrisóre forte presantă. Cheville e camaradul meu de colegiu, și daci nu ne va servi cu căldură, îi vom­ arăta ea, cât pentru ducele de C***, a că­rui influență e atât de mare la camera, ne aparține și se va arunca înainte când vom voi; respund de el corp și suflet. — De minune ! răspunse d. de Vaublanc frecendu’și mânele; dar epoca adjudeca­­țiunei a drumului de Corniche e ânca de­parte, barone ; ar fi ore cu neputință ca să se avanseze ? — S’ar putea scrie două cuvinte lui Cheville, și deca­ții în mod absolut... — D-zeule bune­­ domnilor, îi întrerupse comitesa, n’ați putea să găsiți alte su­biecte de vorbire mai puțin laconice ? Ac­țiuni, drum de fier, lucruri, întreprinderi, acestea sunt lucrurile plăcute pentru a dis­tra pe fu­­ mea și pe mine. — Și mai ales când sufer ! flise Emma c’un ton plângetor. — Aide ! aide ! respinse d. de Vaublanc silindu-se d’a rîde, aceste cestiuni sunt mult mai importante de­cât credeți... Cum ar putea femeile se vorbesc­ de dantele, ca­­șemiruri și giuvaeruri, decâ bărbații și pă­rinții n’ar vorbi câte ua dată de renta, venit, beneficii și bani ? — Domnele îmi vor da dreptate, dise baronul, n’am adus eu anteia vorba pe un terein ce le displace. Dar sunt influ­ențe, pentru a cie ® ast­fel, fatale, ele im­pun gurelor celor mai rebele cuvintele u­­tilitare de terasamente, construcțiuni, etc... Acum trei dile nu era vorba la Bastide de­cât de­belele arte, literatură, concerte și teatru. Acesta aluziune atrase un vine roșâța pe obrazul blond și limiscit al tenorului inginer. — Mie fură îndoiala, disc Gerard abia stâpânindu-se, d. de Paysieux îmi atribuie acest rol supărător de tulburător al pe­trecerilor ; cu tote acestea ași putea să’i spun ca terasamentele și cele­l­alte sunt cel puțin realități, pe când unele planuri strălucite, unele făgadueli îndrăsnețe nu sunt de­cât himere. (Va urma).

Next