Romanulu, noiembrie 1888 (Anul 32)
1888-11-26
1162 exemplară și sacrificiul imens, ce a desfășurat d-lum pentru înălțarea acestui măreț și frumos monument, consacrat poesii, literature, științelor și artelor frumose de care România avea atâta lipsă, ca inteligența fiilor săi să se potă hrăni și desvolta întrînsul și a răspândi cu profusiune produsul lor intelectual, în profitul națiunei. Acum că este aprópe a se deschide poporului porțile acestui neprețuit așezământ, interesant și profitabil lui în tóte privirile, presentând omagele și recunoscința mea de cetățan, onor. d. Esarchu, mă cred obligat tot într’o vreme se amintesc publicului prin stimabilul dv. jurnal la care recurg în memoria defuntului și regretatului meu frate, și acele ajutore ce densul a consacrat formărei unei Biblioteci publice, ce are să ia loc în Atheneu cu accesoriile care sunt indicate în testamentul său precum urmeza: Afacerea Biblioteci dupé testamentul din anul 1870. (Text). Litera b) «Casa parintesca din cuar«tierul biserica Domnei, colorea roșie, strada Academii, destinată de «mine a se vinde și cu prețul ei a «se construi o bibliotecă publică în«tr’acest oraș.» d) «Un cazino în cuartierul Brezoianu, colorea albastră grădina Ciș«megiu, idem.» V) «Un loc (din șase) din cuartie rul Botenu, poștea veche colorea «galbenă, mai la vale, peste drum «de doctoru Gronau și arhhitectul Bu«reli, dat de mine spre a se clădi «pe dânsul »ă Bibliotecă publică.» o) «Cărți de citit ca la zece unisprezzece mii, un microscop, un telescop, un tesc de tipărit și altul «de lythografie, pietre, hârtii, cer neu, și alte instrumente pentru a«ceste arte, arme, zece imanuele de «chihlibar de țară s. c. 1. forte pu țină argintărie între care și mistria «și ciocanu ce au servit la punerea «pietri fundamentale a casei orașu«lui, de către domnul de bună me»morie, Alexandru Dim. Ghika Voe vod, și de către mine ca președinte «al municipalități orașului la anul «1842. Sept. 6, și în fine două trei «mii de galbeni în zapise.....las a se «urma cu dânsele în chipul următor.» Art. 4. «La trecerea mea prin Cron«stad la anul 1860 am instituit a«colo trei premiuri pentru traducerea lui Tacit, Luctones și Iornandis, «pentru cel dintâiü una mie fiorini «austriaci și pentru cele două din «urmă, câte două sute cincizeci, sume «ce am depus atunci la casa de « Sparren Epargne de acolo, din cele «din urmă două, Suetone sau tra dus, premiat și tipărit în fine cu «spesele mele, Iornandes sau tradus «asemenea și sau trimis la Atheneul «Român spre cercetare, eară pentru «Tacit nu s’a putut face încă nimic din lipsa de traducător, pentru acea am și ridicat banii de acolo ; «Epitropi dér al rămasului mieu, «vor îngriji a se aduce la îndeplinire «întocmai pe viitor cele promise de «mine mai de nainte și publicate prin «ziarele de acolo.» Art. 8. «Prin actul mieu din 27 «Sept. 1859, am fost otărât facerea «într’acesta capitală a unei Biblioteci «publice, destinând pentru localul ei «un loc în strada, Rossetti colorea «galbenă cuartieru Boteni, eară pen«tru spesele necesarii ale clădiri am «dat casa mea din cuartierul biserica «Dómnei, colorea roșie, strada Aca«demir și cazinul din cuartierul Bre«djoianu, colorea verde în fața grădinei publice, Cișmigiul, intrarea Ros«setti. Ca să se vânză amândouă și «cu suma ce se va prinde din vân«zarea lor să se facă edificiul, am «dat asemenea ca se serve de cel «dintâi fond Biblioteca mea personală.» 9- lea «îndată ce se vor putea vinde «aceste proprietăți se va începe și «termina clădirea după mijlocele dobândite. După care se vor depune «tote cărțile mele mai sus citate, instrumentele de matematică, tote ar«mele, precum și mistrca și ciocanul de argint mai sus citat.» A 10- lea «Leg acesta Bibliotecă Atheneului Român in sânul căruia am «onorea mă afla și las atât clădirea ei cât și îngrijirea pe viitor, a«supra unuia din Vice-președinți sau «care se va numi îndată după mortea sa, și care va rămânea pe «viață.» 20-lea «La capul mieu și împre«jurul lui se va depune cartea de «Hagiu și de Ierusolimii și cărțile «sfintelor synode a Ierusalimului, a «Rusii, precum și acea a sfântului «Scaun Ecumenic, cele mai neprețuite «podobe pentru putreda omenire.» 22-lea «Eară cele mai sus acte «synodale și Patriarhale, se vor de«pune și păstra în buna stare în Bi[blioteca Rossetti.» 24-lea «Și spre a avea iotă tăria «acest al meu și cel din urmă testament, astăzi Aprilie 9 anul 1870 «l’am scris și subscris eu însuși «mâna mea, am pus și sigiliul armelor mele—București.» (Semnat) lerosolymul Hagi Carol comite de Rossetti. (L. s.) «Casa de fier s. c. 1.» «Președintele Trib. Ilfov secția II «civilă.» «Acesta copie fiind conformă cu «originalul testament al răposatului «ierosolimui, Hagi Carol comite de «Rossetti, depus la Tribunal de«notabilul consulat general al Rusii, «se legaliseza liberândus-se d-lui Nicu «Rossetti în harta cererei ce au făcut «prin petiția înregis. la No. 3113/872 «1872 Iunie 13.» Președinte, C. Nacu. (L. I.) Grefier, Popescu. SS se observe scrupulos că în tot dispozitivul testamentului defuntului, numai într’un singur la și anume la litera o dispune în amănunt în favorul Biblioteci de tóte obiectele acolo coprinse și privitóre, dupe natura lor, la acest așăzământ, precum : „cărți, arme“ spre păstrare „imamele chihlibar de țară,“ ca product mineral indigen, s. c. 1. „forte puțină argintărie de păstrat „mistria și ciocanu de argint“ asemenea ce obiecte de păstrat în bibliotecă, „și în fine două trei mii de galbeni în zapise“ ca ajutor la clădire• bară nu ca aceste obiecte și valori se le fi lăsat defuntul altui cuiva anume prin testament, și apoi se mai repetă și se mai corroboră acesta disposițiune și prin art. 9 din testament în mod mai prescurt, mai restrâns, enumerând unele din aceleașî obiecte de mai sus, cea ce stabiliză incontestabil în priceperea oricărui bun simț și presumțiuni, că totă averea de mai sus este lăsată numai Biblioteci spre păstrare și ajutor la clădire și nimeni altuia anume, precum rezultă din însuși textul testamentului, care nu mai face altă pomenire de ele, în favorul unuia. Și este de dorit ca intreprinsitatea celor însărcinați cu conducerea clădiri și a intereselor Atheneului, să revendice capitalul și tote mai sus enumerate obiecte de valore, când ele vor fi trecut în alte mâini și așa conființa testatorului va fi pe deplin satisfăcută. N. Rossetti. ROMANULU 26 NOEMBRE PALUDISMUL, TRACHOMUL ȘI CARITATEA PUBLICA (Estras din raportul d-lui dr. Felix asupra inspecțiunei făcuta serviciului sanitar din circumscripțiunea I sanitară). Domnule ministru. Paludismul mai bântie unele comune situate pe malurile riurilor Prutul și Siretul care inundaza câteva data terenurile riverane și formaza mlaștine. Regularea cursului acestor ape ar aduce, pe lângâ înlăturarea balelor palustre și alte satere economice însemnate, in județele Iași, Dorohoiu și Botoșani Prutul mănâncă necontenit malul românesc, în județul Suceava, in comuna Dolhasca, Siretul și in fiecare an parte din pământul locuitorilor, și schimba direcțiunea și amenința chiar gara Dolhasca. In județul Iași șuier de paludism mai ales in Tergul-Frumos și comuna rurala Buznea, plasa Gârligatura, din causa unui iaz înfect care s’ar putea lesne deseca. Cu tote acestea devin din an in an mai puțin numerose victimele infecțiunei palustre invechite, cozurile cronice de paludism mai înaintat, cari ,în anii trecuți au populat spitalele. Dintre exantemele acute, combatem variola de mai mult decât o jumătate de secol, prntr-un aparat oficial special, compus de agenți sanitari, asta-iji destul de numeroși și cositior, chemați a executa art. 131 din legea sanitara, care face vaccinația obligatorie și gratuita. Resultatele dobândite în acesta ramura a serviciului sanitar, sunt numai atunci satisface tere pdaca facem comparațiune între țara nostra și între țările unde vaccinațiunea nu este obligatorie (Francia) sau unde obligativitate ei a fost introdusă de curând (în Ungaria) resultatele lasa insa mult de dorit, daca facem comparațiune cu alte state ale continetului Europei unde vaccinațiunea este obligatorie (Germania). Statisticele nostre oficiale nu sunt exacte, în multe comune rurale, numarul total al copiilor înregistrați ca vaccinați in timpul celor din urma 2 pene la 3 ani întrece numarul copiilor născuți, și, daca cercetăm, găsim câ uâ mulțime de persone vaccinate fara succes au fost trecute în registru cu vaccinare cu succes, câ vaccinatorul n’a jmai venit în comuna dupe vaccinațiune pentru a constata daca altorul a prins. Atât acesta împrejurare precum și numărul forte mic de vaccinați ne explica frecvența relativa a variolei; pentru îndreptarea acestei stâri de lucruri medicii-primari de județe și medicii de plasa trebue sa simpliifice lucrările lor de cancelarie și sa controleza mai de aprope ceia ce se petrece in comunele rurale mai depărtate ,în drumurile principale. Atunci ei vor putea afla că ici colo vaccinațiunea se discrediteza in fața populațiunei rurale din causa calitatei rele a vaccinului, cu femeile relațiilor vedend că o serie Intrega de copii au fost vaccinați fără succes, se opun a mai supune din nou la acesta operațiune. O altă causa a sustragerei de la vaccinațiunei este neglijența unor vaccinatori cari nu se presima în comuna în dina fixata pentru acesta operațiune și fac ca femeile și copiii aștepta în zadar ori intrega în localii unde au fost adunați de primar. Fealocurea vaccinul umanitat a fost înlocuit cu vaccin animal care perduse deja virulența care fusese rea cultivat și rea conservat. Vaccinul care serva pentru împrospătarea limfei pentru vaccinațiunile oficiale din la circumscripțiune sanitara, are cea mai variată; el este cumparat de la Geneva, la Milan, la Viena, de la D-na Vladescu din Bucuresci (care ’l cumpăra asemenea în strâinatate) și de la institutele vaccinale din Focșani și R.Vâlcei, o cantitate de vaccin a fost cultivata în județul Dorohoi de către d. medic-veterinar al județului și n’a prins de loc, de vreme ce în județul Dotoșani, d. medic-primar dr. Enacovici a cultivat vaccin animal de calitate buna, in 0 grada proprie a d-sale. Este dor de neaparata trebuința, ca instrucții precise sa prescrie procedeul cel mai nemerit la cultivarea vaccinului animal, modul conservarel și întrebuințarea limfei vaccinale. Un alt examen acut care causeza multe decese la copil, este scarlatina; ea apare adesea ori, câte odata autoritățile județiane nici nu afla despre existența unei epidemii de scarlatina, decat atunci când ea s’a întins înt’un mod care face ilusorie orice prevențiune. Regulamentul pentru combaterea bulelor infecțiose din comunele rurale nu se observă, populațiunea nu este povețuita cu destulă ardere asupra necesitatei isolare a familiei și casei în care se afla bonavi și școlele nu se închid totdeuna la începutul epidemiei, când acesta mesura ar fi indicata, dau ca exemplu comuna Hurdesci din județul Suceava cu 756 familii, în care de la 1 Ianuarie pânâ la 31 Iulie anul curent, s’au Înregistrat 65 nasceri și 87 decese, 28 din cele din urma causate pin scarlatina într’un singur cătune al comunei. Szadromul și alte forme ale conjuctivitei infecțiose sunt relativ frecvente ; ele se importa la noi prin proletariatul israilit din Rusia, Bucovina și Galiția și au fost introduse în armată probabil prin recruți israiliți din Botoșani și Fălticeni se presinta numeroși bolnavi,ambulanți, afectați de tractom și în comunele rurale se găsesc ici colo câte un nenorocit militar reformat din causa acestei bale. ici colo se gasesce și câte un român orb din causa tractomului dobândit în 4armata. Este de dorit ca populațiunea județelor în care a apărut conjuctivita infecțiosa sâ fie în repetate rânduri povățuită prin instrucții populare asupra periculositâții balet asupra contagiositatea ei și asupra alesurilor de luat pentru combaterea ei. In cât privesce căutarea bolnavilor săraci la domiciliu, ea se póte executa într-un mod regulat numai în orașe, de fapt ea lasa puțin de dorit in orașul Iași, în mai multe alte orașe insa fondurile alocate pentru plata medicamentelor gratuite sunt insuficiente. In altele, despre care vom vorbi mai jos, parte din publicul sarac nici nu scie ca are un drept la ajutorul medical, gratuit, la domiciliu, iar în altele medicul orașului cumulaza prea multe funcțiuni și pe clientela privata nu’l reméne timpul suficient pentru bolnavii saraci. Pentru comunele rurale, județele nu dispun astatji nici de un numar destul de mare de medici, nici de venituri suficiente, pentru ca se pota înființa, în locul medicilor de plasa, medici comunali rurali pentru câte 2 pâna la 4 comune. Astazil parte din medicii de plasa vinde țarei pentru 45 lei pe luna un numer de raporte, de tabele statistice de valore dubiosa, de prescripie verbale și de acte medico-legate, căutarea bolnavilor constitue adese ori oâ lucrare accesorie, de rare ori medicul de plasa intra în căsuța țaranului, se informeza despre modul crescerei fisie a copiilor mici și dâ familielor povețe în acesta privința Este de dorit ca medicii de plasa, din plășile cari n’au alte spitale, sâ dispuna de câte un mic spital de plasă, ca el se nu pârdă timpul lor cu multe lucruri de cancelarie și ca visitele cari le fac prin sate se nu fie simple formalități. Avem 2 clase de medici de plasă, unii considera acesta funcțiune ca un ce provisoriu, ca un stagiu de durata scurtă, necesarii ca sa pota concura pentru alte posturi; alții, medici de plasă de profesiune, nu aspiră la alte funcțiuni, ei cunosc mai de aprope plasa lor și sunt obicinuit cunoscuți de polpulațiunea plasei. Subsemnatul cred câ in$strițcerea unei gradațiunî de lâfâ pe priijî-to^ân'tîi; .plasă, care se află de 10 stuflp ani în "femeiași plasa sau cel puțin a treiași județ" ar fi folositóre; ea ar ies^latiri mâniată pentru munca și alin^stylțtmear adevarat medic de plasa. " Caritatea publică trebue sa se ocupe nu numai de bolnavi ci și de infirmi și de sărăcii sânâloși; cea din urma parte a caritaței publice mai aștepta organisațiunea ei, în cele mai multe județe ea nu exista și singură caritatea privata face ce póte. Nu vorbim de budgetele comunelor rurale, dar consiliele județene ar trebui sa aloce orecari sume pentru acel adevarat saraci, în comunele urbane subvențiuni pentru săraci nu sunt înscrise în budgetul cheltuelilor, sau ele sunt cu totul insuficiente și se mărginesc obișnuit în ajutore de înmormântare. Majoritatea consilielor de igienă publică tinde arși din cercul ce le a tras legea, din competința de organe consultative pe lângă autoritățile administrative; unele dintre aceste consilii urmăresc ideale nerealizabile, nu voesc se se plece înaintea micimei budgetului și înaintea sărăciei locuitorilor, altele însă se lupta în zadar în contra omnipotenței unor interese particulare și mai ales primăriile orașelor mai mici se opun îmbunătățirilor posibile ale igienei. Aceste neajunsuri se vor putea îndrepta numai atunci când tote consiliele de igiena vor produce cu corectitudine, limitându-se în competența lor și invocând intervențiunea ministerului în tote cazurile, când administrațiunile locale opun uă resistența nejustificata îmbunătățirilor realizable. Se alocurea autoritatea medicala împreuna cu cea administrativa aplica regulameentul pentru industriele insalubre cu o rigore rezamatare intereselor economice ale Statului. Bine-voiți, d-le ministru, a’mi permite ca sa citez un exemplu instructiv. In mica și saraca urbe Mihaileni se afla de mulți ani la marginea târgului, pe malul gârlei Molnița, care formeza frontiera spre Bucovina, un dubelarie (tabacărie) mai mare, proprietatea unui strain, care ocupa in permanența 20 până la 25 lucratori, harte romani, parte străini, curtea acestei dubelurii este necurata, din causa stagnatiunei apelor cari au servit pentru macerarea pieilor, interiorul fabricei se afla in condițiuni corecte. In loc a impune proprietarului ca sa înființeze un șanț pentru a înlesni scurgerea în Molnița a lichidelor necurate din dubelărie, administrațiunea locala cere închiderea complecta a fabricei pe cale administrativa, și primarul cu medicul orașului .ml raportau cașul drept proba a solicitudinel d-lor pentru igiena publică. Se înțelege de sine ca am mers la fața lacului spre a examina starea lucrurilor, ca am convins pe proprietarul dubcelariei de necesitatea a înființa un șanț căptușit de'a fabrica până în Molnița și a ține curtea curată și ca am povâțuit pe primarul și pe medicul orașului despre datoria ce are administrațiunea, a îngriji pe lângă interesele igienei și de acelea ale economiei publice. Un al doilea exemplu va presint, d-le ministru, cașul din Botoșani, supus de curând la decisiunea d-v., unde autoritatea sanitară cere asemenea fara motive suficiente închiderea usinelor a 6 dubelari români, fara a ține sema de împrejurarea, că aceste 6 usine sunt singurele industrii cari în urbea Botoșani au mai remas în mânile românilor. Tot din cause de economie publică este de dorit ca sa se regulamenteze mai bine perceperea plăței pentru diferite certificate asupra sânâtâței și provenienței vitelor și materiilor animale, precum și costul transportului medicilor veterinari însărcinați cu liberarea acelor certificate, atât în unele orașe mai mari precum și în comunele urbane mici, unde medicii de oraș îndeplinesc și serviciul veterinar, s’au ivit precari nemulțumiri, mai cu sema asupra platei certificatelor pentru vitele de IDâr filarie care devine o causă a scumpirei cărnei. FOIȚA ROMANULUI 26 NOEMBRE 64 Domna Arnaud DIRECTOAREA DE POȘTA DE EHE BERTHET XVI Scenă conjugală — Pacea este de ajuns, întrerupse ânca cornițele c’un ton hotârât. Emma, nici un cuvânt mai mult asupra acestui punt; ai mers dejea prea departe.... D-tea, Gerard, décà te gândesci într’adevar la ceiace te silesce sâ spui zăpăcelile astea, trebue sâ înțelegi că nu este nici aci locul, nici momentul d’a trata asemenea materie... Copil, urmă el c’un aer abâtut, sâ lăsăm proiectele nerealizabile și nebunești, sâ ne gândim, décâ e cu putință la mijioacele practice d’a eși din încurcătura in care mâ aflu. Ași voi să m’ajut eu singur, dar tóte combinațiunele mele sunt deranglate de un refuz la care trebuia sa mă aștept atât de puțin! nu mai am plan, ideile mele sunt confuze și încurcate. Dar d ta, Gerard, nu mai poți nimic pentru mine? — Pot, cel puțin, scumpe comite, se încerc noul sforțări, răspunse inginerul, daca te-am înțeles bine, catastrofa așteptată nu va putea veni decât peste câteva zile; acest timp bine întrebuințat va fi pute de ajuns pentru a putea împedica lovitura. Mâ duc se ved din nou pe prefect, voesc sa’i spui cum situațiunea d-tale e mai rea. Sper a’l hotărî a întrebuința telegraful pentru a grăbi decisiunea ministerului, și póte ca astfel vom isbuti a schimba faza lucrurilor. — Sa te auda D-treu, Gerard relua corințele c’un voce trista, daca nu voiu putea sa evit ruina și necinstea, viața’mi va deveni nesuferita și... El se opri refiând privirea fiicei sale țintită asupra lui. — Tata... bunul meu tata! fuse Emma pietrificata, nu cumva ai conceput vr’un plan sinistru ? — Te înșeli, copila mea, respunse d. de Vaublanc încurcat; am voit numai sa die că daca a’și fi declarat falit, rușinea și durerea nu vor întârziia de a ma omorî. — Oh, nu se va întâmpla asta tată; nu e așa Gerard, ca nu se va întâmpla asta? Dar, ia vefii, cu fiecare minut e prețios... — Plec, fuse inginerul sculându-se cu hotârîre. Calul meu trebue sa se fi odihnit; voiu face în două cosuri cele șase leghe cari mâ despart de oraș, și telegrama va putea fi trimesa chiar atâi la Paris. — Dar chiar d-tea, trebuie se fii sfirșit de obosală, bravul meu baiat, estse cornițele cu un aer de interes; nu vom fi atât de egoist, atât de puțin îngrijat de datoriele ospitalitaței pentru a’ți permite să pleci așa de iute. Gerard respinse că acea cǎletorie nu era decât un flâc și ca pentru a fi folositor d-lul de Vaublanc, ar fi în stare se înfrunte alte osteneli mai mari. — Are dreptate.... Plecă, Gerard, cjise Emma și fiind, nu pierde timpul, nu te da înapoi din fața nici unei greutăți; și oricare ar fi averea ce ’mi remâne, când vei fi scapat pe tata, vei fi în drept a veni se ’mi reclami mâna. — Cum fiica mea, iar ? — Eh ! tată, acesta e singura recompensa ce pot oferi omului devotat care te va scapa din abizul acesta ! — Și pentru a obține acesta recompensa, scumpe de Vaublanc, striga inginerul, sunt gata chiar la sacrificiul vieței! Mulțumesc Emma, nici piedici, nici pericole nu mâ vor opri, pentru ca sa merit fericirea ce mâ face sé intreved!... Aidem ! adio, scumpe comite, adio asemene domnișara... Nu uita făgăduiala ce ’mi a dat, câci pentru mine va fi continuă ’n gându’mi și mâ va încuragia! El strînsâ mâna comitelui și eși repede pe când tatal și fiica s’aruncară unul în brațele altuia plîngând. CRONICA Martorii (Scena represintă o curte de jurați. In fiind președintele, la drepta juriul. Martorii, public, jandarmi, acuzați.) Președintele, Martore vino Incoce. ,(Martorul se apropie) Jură că vei spune tot adevărul, nemic alta decât adevăr. Martorul, Jur. Președintele, Spune-mi ce știi. Intorce te cu fața în spre domnii jurați. Martorul, A... Eu... Președintele, Destul, forte bine. Curtea ve este mulțumitore pentru disposiția d-v. Un alt martor se vie. (Celalalt martor intră. Aceași formalitate) Voi observa juriului că deposiția acestui martor este forte interesantă; el a cunoscut pe acusat și este în curentul afacerilor.Martorului) Spune: Al doilea martor. In naptea de... Președintele se mulțumesc, și aceste informațiuni concordă perfect de bine cu cele ce le-aui t^s la instrucțiune. Puteți să va retrageți deja.După uă pausă) Se vie al treilea martor!Se apropie martorul și face aceleași formalități) Acuma ne apropiem de punctul culminant al afacerei, de nodul chestiunei...Adresăndu-se către martor) Vorbește fără ură și fără frică. Nemic se nu ascunzi juriului din cea ce știi. Al treilea martor. Am făcut cunoscință cu.... Președintele. N’aialtă ce va se spui? Ai spus totul de cea ce știi? Nu te lăsa să te intimideze. Acuma te pot duce. Juriul va aprecia. Acuzatul. Vom adăuga, dacă d-nul președinte o va permite. Președintele, Ești liber să te aperi cum vei vrei Imparțialitatea este basa justiției și onórea magistraturei. Taci domnule. (Juriul intră în cameră de chibzuință pentru a delibera.) CURIERUL STIINȚIFIC Zborul păsărilor In una din ședințele din urmă ale Academiei de stiințe din Paris, d I Marrey a dat uă comunicație asupra resultatului cercetărilor sale asupra valorei relative a acelor două composante ale forței desfășurata într’o lovitură de aripă a unei păsări. Pentru acest scop, d-l Marrey, a măsurat prin foto-cromografîă accelerațiunile verticale și orizontale a corpului păsărei, conchțzdnd că din cele două puteri care lucreze în zbor, una este egală cu greutatea păsărei și destinată să o susție în contra greutăței, și alta este orizontală, care o împinge cu tota resistența aerului. D-1 .uarey, adaugă că acesta din urmă putere mult mai mare decât cea d’Inteiü, cel puțin în momentul avântului, pate să întreca dublul greutatei păsărei. XVII. CONVORBIREA SECRETĂ. Pe când scena precedenta se petrecea în salonul de la Bastide, comitesa nu dormea în odaia ei, cum o credea Emma. Ea nu era atât de abatuta, dupe cât voise sa se arate in urma espiicațiunei sale furtunese cu bărbatul seu, și nu simțea nici uu trebuința di a dormi. Departe de acolo, ea nu simțea acea esaitațiune nervosa care e alci de rea staiuitóre pentru femeiie ofensate. Deci nu intârzjia a pârâsi patul de odihna, și, dupe ce arunca cu privire asupra pensulei dupe cannn, și începu cu înțelese-și indrepteze gazela. — Și eu care aveam scrupule pentru demersuri atit de nevinovete ! muimura ea ; cat de simpla eram ! Revoltătorul seu egoism, nesutenta lui tiranie me scutesc de orice remușcare... E ca câsul!.. Fi va óre oprit d’a căuta ua protecțiune unde sunt sigură c’o voi găsi ? Și ea răsuci cheia de la ușe pe dinăuntru, apoi eși pe ua scara ascunsă care conducea în odaia unde ședea de obicei femeia ei din casa. Acesta odaie era gata în momentul acela, dupe cum o prevazuse, și comitesa putu sé scobare în grădină fârâ ca se se intilnesca cu nimeni. Trecând pe lingă zidul casei, a scjis un sgomot de voci care se ridica din salonul de marmură; acel sgomot păru că face a ’l crește iritațiunea sea , îndoind pasul, intra în aleia cea mare care conducea la pavilionul de billiard. Acel pavilion, atît de frecventat altâ-data când Bastide conținea ospeți numeroși și lacomi de placer), era părăsit de câte-va zile și sta incins, pentru ca servitorii, în lipsa stâpinilor lor, să nu se ducă a petrece acolo. D’astfel, acea specie de kiosc avea un ușa secreta care se deschidea spre camp, și n’ar fi fost bine ca să lase pe umenii de serviciu a intra și eși p’acolo fara nici un control. Comitesa se opri în fața pavilionului. Se putea anca anc si murmurul de voci care pleca din salon , dar singurătatea era completa in gradina. Sigura ca nu putuse fi venjuta, ea scose un cheie din buzunar, deschise și intra in sala de billiard, unde închise repede ușca pe dinăuntru. La zgomotul ce ea facu, un om care ședea in fundul salei, se sculă cu grabă, s apropie de dânsa și a lua mâna pe care o séruta cu respect: — Ah! d-na comitesa, ijise el încetișor, ce buna ești c’ai venit ! Acesta era baronul de Puysieux. D-na de Vaublanc era încurcata. Pare că se câia dejea d’un demers ale cărui urmări nu le apreciase pîn’atunci îndeajuns, și se întreba dacâ n’ar face mai bine a se retrage, farâ a prelungi întrevederea. Pe când ezită, sâ spunem în puține cuvinte cum baronul putuse a se introduce în sala de biliard. Se scie desea câ Puysieux era un intrigant de cea mai rea specie. Cu tot titlul cu care se împodobea, noblețea era indoelnică, și slabul său patrimoniu fusese repede risipit în desordinele vieței. Cu tote acestea, cu câțiva ani mai înainte, Puysieux, mulțumită unor protectori puternici, care mai târjiu ’l părăsiră, mulțumita mai ales în lățișerel sele seducâtore, fusese judecât demn de a exercita c sarcină publica Am vâtjut în urma cum fu judecat nedemn și dat afara. Reîntors la Paris, trăi ca un boemian din lumea mare, exploatând buna credința a unora, prostia altora isbutind a păstra aparențe avuției. In timpul acesta face cunosciința comitelui de Vaublanc, venit la Paris pentru afacerile sale de întreprinderi și de drum de fier. (Va urma).