Romanulu, noiembrie 1888 (Anul 32)

1888-11-26

1162 exemplară și sacrificiul imens, ce a desfășurat d-lum pentru înălțarea a­­cestui măreț și frumos monument, consacrat poesii, literature, științelor și artelor frumose de care România avea atâta lipsă, ca­ inteligența fiilor săi să se potă hrăni și desvolta în­­trînsul și a răspândi cu profusiune produsul lor intelectual, în profitul națiunei. Acum că este aprópe a se deschide poporului porțile acestui neprețuit a­­șez­ământ, interesant și profitabil lui în tóte privirile, presentând omagele și recunoscința mea de cetățan, onor. d. Esarchu, mă cred obligat tot în­­tr’o vreme se amintesc publicului prin stimabilul d­v. jurnal la care recurg în memoria defuntului și regretatului meu frate, și acele aj­utore ce den­sul a consacrat formărei unei Biblio­teci publice, ce are să ia loc în Athe­­neu cu accesoriile care sunt indicate în testamentul său precum urmeza: Afacerea Biblioteci dupé testamen­tul din anul 1870. (Text). Litera b) «Casa parintesca din cuar­­«tierul biserica Domnei, colorea ro­­­șie, strada Academii, destinată de «mine a se vinde și cu prețul ei a «se construi o bibliotecă publică în­­«tr’acest oraș.» d) «Un cazino în cuartierul Bre­­­zoianu, colorea albastră grădina Ciș­­«megiu, idem.» V) «Un loc (din șase) din cuartie­­­ rul Botenu, poștea veche colorea «galbenă, mai la vale, peste drum «de doctoru Gronau și arhhitectul Bu­­«reli, dat de mine spre a se clădi «pe dânsul »ă Bibliotecă publică.» o) «Cărți de citit ca la zece un­­isprezzece mii, un microscop, un te­­­lescop, un tesc de tipărit și altul «de lythografie, pietre, hârtii, cer­­­ neu­, și alte instrumente pentru a­­«ceste arte, arme, zece imanuele de «chihlibar de țară s. c. 1. forte pu­­­ țină argintărie între care și mistria «și ciocanu ce au servit la punerea «pietri fundamentale a casei orașu­­«lui, de către domnul de bună me­­»morie, Alexandru Dim. Ghika Voe­­­ vod, și de către mine ca președinte «al municipalități orașului la anul «1842. Sept. 6, și în fine două trei «mii de galbeni în zapise.....las a se «urma cu dânsele în chipul următor.» Art. 4. «La trecerea mea prin Cron­­«stad la anul 1860 am instituit a­­«colo trei premiuri pentru traduce­­­rea lui Tacit, Luctones și Iornandis, «pentru cel dintâiü una mie fiorini «austriaci și pentru cele două din «urmă, câte două sute cinci­­zeci, sume «ce am depus atunci la casa de « Sparren Epargne de acolo, din cele «din urmă două, Suetone sau tra­­­ dus, premiat și tipărit în fine cu «spesele mele, Iornandes sau tradus «asemenea și sau trimis la Atheneul «Român spre cercetare, eară pentru «Tacit nu s’a putut face încă ni­­­mic din lipsa de traducător, pentru­­ acea am și ridicat banii de acolo ; «Epitropi dér al rămasului mieu, «vor îngriji a se aduce la îndeplinire «întocmai pe viitor cele promise de «mine mai de nainte și publicate prin «ziarele de acolo.» Art. 8. «Prin actul mieu din 27 «Sept. 1859, am fost otărât facerea «într’acesta capitală a unei Biblioteci «publice, destinând pentru localul ei «un loc în strada, Rossetti colorea «galbenă cuartieru Boteni, eară pen­­«tru spesele necesarii a­le clădiri am «dat casa mea din cuartierul biserica «Dómnei, colorea roșie, strada Aca­­«demir și cazinul din cuartierul Bre­­«djoianu, colorea verde în fața gră­­­dinei publice, Cișmigiul, intrarea Ros­­«setti. Ca să se vânză amândouă și «cu suma ce se va prinde din vân­­«zarea lor să se facă edificiul, am «dat asemenea ca se serve de cel «dintâi fond Biblioteca mea perso­­­nală.» 9- lea «îndată ce se vor putea vinde «aceste proprietăți se va începe și «termina clădirea după mijlocele do­­­bândite. După care se vor depune «tote cărțile mele mai sus citate, in­­­strumentele de matematică, tote ar­­«mele, precum și mistrca și ciocanu­l de argint mai sus citat.» A­ 10- lea «Leg acesta Bibliotecă Athe­­­neului Român in sânul căruia am «onore­a mă afla și las atât clădi­­­rea ei cât și îngrijirea pe viitor, a­­«supra unuia din Vice-președinți sau «care se va numi îndată după mor­­­tea sa, și care va rămânea pe «viață.» 20-lea «La capul mieu și împre­­«jurul lui se va depune cartea de «Hagiu și de Ierusolimii și cărțile «sfintelor synode a Ierusalimului, a «Rusii, precum și acea a sfântului «Scaun Ecumenic, cele mai neprețuite «podobe pentru putreda omenire.» 22-lea «Eară cele mai sus acte «synodale și Patriarhale, se vor de­­«pune și păstra în buna stare în Bi­­[blioteca Rossetti.» 24-lea «Și spre a avea iotă tăria «acest al meu și cel din urmă tes­­­tament, astă­zi Aprilie 9 anul 1870 «l’am scris și subscris eu însuși «mâna mea, am pus și sigiliul arme­­­lor mele—București.» (Semnat) lerosolymul Hagi Carol comite de Rossetti. (L. s.) «Casa de fier s. c. 1.» «Președintele Trib. Ilfov secția II «civilă.» «Acesta copie fiind conformă cu «originalul testament al răposatului «ierosolimui, Hagi Carol comite de «Rossetti, depus la Tribunal de­­­­«notabilul consulat general al Rusii, «se legaliseza liberândus-se d-lui Nicu «Rossetti în harta cererei ce au făcut «prin petiția înregis. la No. 3113/872 «1872 Iunie 13.» Președinte, C. Nacu. (L. I.) Grefier, Popescu. SS se observe scrupulos că în tot dispozi­tivul testamentului defuntului, numai într’un sin­gur la și anume la litera o dispune în amănunt în favorul Biblioteci de tóte obiectele acolo co­­prinse și privitóre, dupe natura lor, la acest a­­șăzământ, precum : „cărți, arme“ spre păstrare „imamele chihlibar de țară,“ ca product mineral indigen, s. c. 1. „forte puțină argintărie de păs­trat „mistria și ciocanu de a­rgint“ asemenea ce obiecte de păstrat în bibliotecă, „și în fine două trei mii de galbeni în zapise“ ca ajutor la clădire• bară nu ca aceste obiecte și valori se le fi lăsat defun­tul altui cuiva anume prin testament, și a­­poi se mai repetă și se mai corroboră acesta dis­­posițiune și prin art. 9 din testament în mod mai prescurt, mai restrâns, enumerând unele din a­­celeașî obiecte de mai sus, cea ce stabiliză in­contestabil în priceperea ori­cărui bun simț și presumțiuni, că totă averea de mai sus este lă­sată numai Biblioteci spre păstrare și ajutor la clădire și nimeni altuia anume, precum rezultă din însuși textul testamentului, care nu mai face altă pomenire de ele, în favorul unuia. Și este de dorit ca intreprinsitatea celor însărcinați cu conducerea clădiri și a intereselor Atheneului, să revendice capitalul și tote mai sus enumerate o­­biecte de valore, când ele vor fi trecut în alte mâini și așa conființa testatorului va fi pe de­plin satisfăcută. N. Rossetti. ROMANULU 26 NOEMBRE PALUDISMUL, TRACHOMUL ȘI CARITATEA PUBLICA (Estras din raportul d-lui dr. Felix asupra inspecțiu­­nei făcuta serviciului sanitar din circumscripțiunea I sanitară). Domnule ministru. Paludismul mai bântie unele comune situate pe malurile riurilor Prutul și Sire­tul care inundaza câte­va data terenurile riverane și formaza mlaștine. Regularea cursului acestor ape ar aduce, pe lângâ în­lăturarea balelor palustre și alte satere e­­conomice însemnate, in județele Iași, Do­­rohoiu și Botoșani Prutul mănâncă necon­tenit malul românesc, în județul Suceava, in comuna Dolhasca, Siretul și in fie­care an parte din pământul locuitorilor, și schim­ba direcțiunea și amenința chiar gara Dol­hasca. In județul Iași șuier de paludism mai ales in Tergul-Frumos și comuna rurala Buznea, plasa Gârligatura, din causa unui iaz înfect care s’ar putea lesne deseca. Cu tote acestea devin din an in an mai pu­țin numerose victimele infecțiunei palustre invechite, cozurile cronice de paludism mai înaintat, cari ,în anii trecuți au populat spitalele. Dintre exantemele acute, combatem va­riola de mai mult de­cât o jumătate de secol, prntr-un aparat oficial special, com­pus de agenți sanitari, asta-iji destul de numeroși și cositior, chemați a executa art. 131 din legea sanitara, care face vac­­cinația obligatorie și gratuita. Resultatele dobândite în acesta ramura a serviciului sanitar, sunt numai atunci satisface tere p­­daca facem comparațiune între țara nos­­tra și între țările unde vaccinațiunea nu este obligatorie (Francia) sau unde obliga­tivitate ei a fost introdusă de curând (în Ungaria) resultatele lasa insa mult de do­rit, daca facem comparațiune cu alte state ale continetului Europei unde vaccinațiunea este obligatorie (Germania). Statisticele nos­­tre oficiale nu sunt exacte, în multe co­­mune rurale, numarul total al copiilor în­registrați ca vaccinați in timpul celor din urma 2 pene la 3 ani întrece numarul co­piilor născuți, și, daca cercetăm, găsim câ uâ mulțime de persone vaccinate fara suc­ces au fost trecute în registru cu vacci­nare cu succes, câ vaccinatorul n’a jmai venit în comuna dupe vaccinațiune pen­tru a constata daca altorul a prins. Atât acesta împrejurare precum și numărul forte mic de vaccinați ne explica frecvența re­lativa a variolei; pentru îndreptarea aces­tei stâri de lucruri medicii-primari de ju­dețe și medicii de plasa trebue sa simplii­fice lucrările lor de cancelarie și sa con­­troleza mai de aprope ceia ce se petrece in comunele rurale mai depărtate ,în dru­murile principale. Atunci ei vor putea afla că ici colo vaccinațiunea se discrediteza in fața populațiunei rurale din causa cali­­tatei rele a vaccinului, cu femeile relațiilor vedend că o serie Intrega de copii au fost vaccinați fără succes, se opun a­­ mai su­pune din nou la acesta operațiune. O altă causa a sustragerei de la vaccinațiunei este neglijența unor vaccinatori cari nu se pre­­sima în comuna în dina fixata pentru a­­cesta operațiune și fac ca femeile și copii­­i aștepta în zadar o­­ri intrega în localii unde au fost adunați de primar. Fe­alocu­­rea vaccinul umanitat a fost înlocuit cu vaccin animal care perduse deja virulența care fusese rea cultivat și rea conservat. Vaccinul care serva pentru împrospătarea limfei pentru vaccinațiunile oficiale din l­a circumscripțiune sanitara, are cea mai va­riată; el este cumparat de la Geneva, la Milan, la Viena, de la D-na Vladescu din Bucuresci (care ’l cumpăra asemenea în strâinatate) și de la institutele vaccinale din Focșani și R.­Vâlcei, o cantitate de vac­cin a fost cultivata în județul Dorohoi­ de către d. medic-veterinar al județului și n’a prins de loc, de vreme ce în județul Do­­toșani, d. medic-primar dr. Enacovici a cul­tivat vaccin animal de calitate buna, in 0­ grada proprie a d-sale. Este dor de nea­­parata trebuința, ca instrucții precise sa prescrie procedeul cel mai nemerit la cul­tivarea vaccinului animal, modul conserva­­rel și întrebuințarea limfei vaccinale. Un alt examen acut care causeza multe decese la copil, este scarlatina; ea apare adesea ori, câte odata autoritățile județiane nici nu afla despre existența unei epidemii de scarlatina, de­cat atunci când ea s’a întins în­t’un mod care face ilusorie ori­ce prevențiune. Regulamentul pentru comba­terea bulelor infecțiose din comunele rurale nu se observă, populațiunea nu este pove­­țuita cu destulă ardere asupra necesitatei isolare a familiei și casei în care se afla bo­­navi și școlele nu se închid tot­de­una la începutul epidemiei, când acesta mesura ar fi indicata, dau ca exemplu comuna Hur­­desci din județul Suceava cu 756 familii, în care de la 1 Ianuarie pânâ la 31 Iulie anul curent, s’au Înregistrat 65 nasceri și 87 decese, 28 din cele din urma causate pin scarlatina într’un singur cătune al co­munei. Sz­adromul și alte forme ale conjuctivitei infecțiose sunt relativ frecvente ; ele se im­porta la noi prin proletariatul israilit din Rusia, Bucovina și Galiția și au fost intro­duse în armată probabil prin recruți israi­­liți din Botoșani și Fălticeni se presinta numeroși bolnavi,ambulanți, afectați de tra­­ctom și în comunele rurale se găsesc ici colo câte un nenorocit militar reformat din causa acestei bale. ici colo se gasesce și câte un român orb din causa tractomul­ui dobândit în 4armata. Este de dorit ca populațiunea județelor în care a apărut conjuctivita infecțiosa sâ fie în repetate rânduri povățuită prin ins­trucții populare asupra periculositâții balet asupra contagiositatea ei și asupra alesuri­lor de luat pentru combaterea ei. In cât privesce căutarea bolnavilor să­raci la domiciliu, ea se póte executa într-­un mod regulat numai în orașe, de fapt ea lasa puțin de dorit in orașul Iași, în mai multe alte orașe insa fondurile alocate pentru plata medicamentelor gratuite sunt insuficiente. In altele, despre care vom­ vorbi mai jos, parte din publicul sarac nici nu scie ca are un drept la ajutorul medi­cal, gratuit, la domiciliu, iar în altele medi­cul orașului cumulaza prea multe funcțiuni și pe clientela privata nu’l reméne timpul suficient pentru bolnavii saraci. Pentru comunele rurale, județele nu dis­pun astatji nici de un numar destul de mare de medici, nici de venituri suficiente, pentru ca se pota înființa, în locul medi­cilor de plasa, medici comunali rurali pen­tru câte 2 pâna la 4 comune. Astazil parte din medicii de plasa vinde țarei pentru 45­ lei pe luna un numer de raporte, de tabele statistice de valore dubiosa, de pres­­cr­ipie verbale și de acte medico-legate, căutarea bolnavilor constitue adese ori oâ lucrare accesorie, de rare ori medicul de plasa intra în căsuța țaranului, se infor­­meza despre modul crescerei fisi­e a co­piilor mici și dâ familielor povețe în a­­cesta privința Este de dorit ca medicii de plasa, din plășile cari n’au alte spitale, sâ dispuna de câte un mic spital de plasă, ca el se nu pârdă timpul lor cu multe lucruri de cancelarie și ca visitele cari le fac prin sate se nu fie simple formalități. Avem 2 clase de medici de plasă, unii considera acesta funcțiune ca un ce provisoriu, ca un stagiu de durata scurtă, necesarii ca sa pota concura pentru alte posturi; alții, me­dici de plasă de profesiune, nu aspiră la alte funcțiuni, ei cunosc mai de aprope­­ plasa lor și sunt obicinuit cunoscuți de po­­l­pulațiunea plasei. Sub­semnatul cred câ in$striț­cerea unei gradațiunî de lâfâ pe p­riijî-to^ân'tîi; .plasă, care se află de 10 stuf­lp ani în "fem­eiași plasa sau cel puțin a treiași județ" ar fi folositóre; ea ar ies^latiri mâniată pentru munca și alin^stylțtmear ade­­varat medic de plasa. " Caritatea publică trebue sa­ se ocupe nu numai de bolnavi ci și de infirmi și de sărăcii sânâloși; cea din urma parte a ca­­ritaței publice mai aștepta organisațiunea ei, în cele mai multe județe ea nu exista și singură caritatea privata face ce póte. Nu vorbim de budgetele comunelor ru­rale, dar consiliele județene ar trebui sa aloce ore­cari sume pentru acel adevarat saraci, în comunele urbane subvențiuni pentru săraci nu sunt înscrise în budgetul cheltuelilor, sau ele sunt cu totul insufici­ente și se mărginesc obișnuit în ajutore de înmormântare. Majoritatea consilielor de igienă publică tinde a­rși din cercul ce le a tras legea, din competința de organe consultative pe lângă autoritățile administrative; unele din­tre aceste consilii urmăresc ideale nerea­­lizabile, nu voesc se se plece înaintea mi­­cimei budgetului și înaintea sărăciei locui­torilor, altele însă se lupta în zadar în contra omnipotenței unor interese particu­lare și mai ales primăriile orașelor mai mici se opun îmbunătățirilor posibile ale igienei. Aceste neajunsuri se vor putea în­drepta numai atunci când tote consiliele de igiena vor produce cu corectitudine, li­­mitându-se în competența lor și invocând intervențiunea ministerului în tote cazurile, când administrațiunile locale opun uă re­sistența nejustificata îmbunătățirilor reali­zable. Se alocurea autoritatea medicala îm­­preuna cu cea administrativa aplica regu­­lameentul pentru industriele insalubre cu o rigore rezamatare intereselor economice ale Statului. Bine-voiți, d-le ministru, a’mi permite ca sa citez un exemplu instructiv. In mica și saraca urbe Mihaileni se afla de mulți ani la marginea târgului, pe ma­lul gârlei Molnița, care formeza frontiera spre Bucovina, un dubelarie (tabacărie) mai mare, proprietatea unui strain, care ocupa in permanența 20 până la 25 lu­cratori, harte romani, parte străini, curtea acestei dubelurii este necurata, din causa stagnatiunei apelor cari au servit pentru macerarea pieilor, interiorul fabricei se afla in condițiuni corecte. In loc a impune pro­prietarului ca sa înființeze un șanț pentru a înlesni scurgerea în Molnița a lichidelor necurate din dubelărie, administrațiunea locala cere închiderea complecta a fabricei pe cale administrativa, și primarul cu me­dicul orașului .ml raportau cașul drept­­ proba a solicitudinel d-lor pentru igiena publică. Se înțelege de sine ca am mers la fața lacului spre a examina starea lu­crurilor, ca am convins pe proprietarul dubcelariei de necesitatea a înființa un șanț căptușit de­­'a fabrica până în Molnița și a ține curtea curată și ca am povâțuit pe primarul și pe medicul orașului despre da­toria ce are administrațiunea, a îngriji pe lângă interesele igienei și de acelea ale e­­conomiei publice. Un al d­oilea exemplu va presint, d-le ministru, cașul din Boto­șani, supus de curând la decisiunea d-v., unde autoritatea sanitară cere­­ asemenea fara motive suficiente închiderea usinelor a 6 dubelari români, fara a ține sema de împrejurarea, că aceste 6 usine sunt sin­gurele industrii cari în urbea Botoșani au mai remas în mânile românilor. Tot din cause de economie publică este de dorit ca sa se regulamenteze mai bine perceperea plăței pentru diferite certificate asupra sânâtâței și provenienței vitelor și materiilor animale, precum și costul trans­portului medicilor­ veterinari însărcinați cu liberarea acelor certificate, atât în unele orașe mai mari precum și în comunele urbane mici, unde medicii de oraș înde­plinesc și serviciul veterinar, s’au ivit pre­­cari nemulțumiri, mai cu sema asupra pla­tei certificatelor pentru vitele de IDâr filarie care devine o causă a scumpirei cărnei. FOIȚA ROMANULUI 26 NOEMBRE 64 Domna Arnaud DIRECTOAREA DE POȘTA DE EHE BERTHET XVI Scenă conjugală — Pace­a este de ajuns, întrerupse ânca cornițele c’un ton hotârât. Emma, nici un cuvânt mai mult asupra acestui punt; ai mers dejea prea departe.... D-tea, Ge­rard, décà te gândesci într’adevar la ceia­­ce te silesce sâ spui zăpăcelile astea, tre­bue sâ înțelegi că nu este nici aci locul, nici momentul d’a trata asemenea mate­rie... Copil, urmă el c’un aer abâtut, sâ lăsăm proiectele nerealizabile și nebunești, sâ ne gândim, décâ e cu putință la miji­oacele practice d’a eși din încurcătura in care mâ aflu. Ași voi să m’ajut eu sin­gur, dar tóte combinațiunele mele sunt deranglate de un refuz la care trebuia sa mă aștept atât de puțin! nu mai am plan,­­ ideile mele sunt confuze și încurcate. Dar d ta, Gerard, nu mai poți nimic pentru mine? — Pot, cel puțin, scumpe comite, se încerc noul sforțări, răspunse inginerul, daca te-am înțeles bine, catastrofa aș­teptată nu va putea veni de­cât peste câte­va zile; acest timp bine întrebuințat va fi pute de ajuns pentru a putea împe­­dica lovitura. Mâ duc se ved din nou pe prefect, voesc sa’i spui cum situațiunea d-tale e mai rea. Sper a’l hotărî a între­buința telegraful pentru a grăbi decisiunea ministerului, și póte ca ast­fel vom isbuti a schimba faza lucrurilor. — Sa te auda D-treu, Gerard­ relua co­rințele c’un voce trista, daca nu voiu pu­tea sa evit ruina și necinstea, viața’mi va deveni nesuferita și... El se opri refiând privirea fiicei sale țin­tită asupra lui. — Tata... bunul meu tata! fu­se Emma pietrificata, nu cum­va ai conceput vr’un plan sinistru ? — Te înșeli, copila mea, respunse d. de Vaublanc încurcat; am voit numai sa die că daca a’și fi declarat falit, rușinea și du­rerea nu vor întârziia de a ma omorî. — Oh, nu se va întâmpla asta tată; nu e așa Gerard, ca nu se va întâmpla asta? Dar, ia vefii, cu fie­care minut e prețios... — Plec, fu­se inginerul sculându-se cu hotârîre. Calul meu trebue sa se fi odih­nit; voiu face în două cosuri cele șase le­ghe cari mâ despart de oraș, și telegrama va putea fi trimesa chiar atâi la Paris. — Dar chiar d-tea, trebuie se fii sfirșit de obosală, bravul meu baiat, estse corni­țele cu un aer de interes; nu vom fi atât de egoist, atât de puțin îngrijat de da­­toriele ospitalitaței pentru a’ți permite să pleci așa de iute. Gerard respinse că acea cǎletorie nu era de­cât un flâc și ca pentru a fi folositor d-lul de Vaublanc, ar fi în stare se înfrunte alte osteneli mai mari. — Are dreptate.... Plecă, Gerard, cjise Emma și fiind, nu pierde timpul, nu te da înapoi din fața nici unei greutăți; și ori­care ar fi averea ce ’mi remâne, când vei fi scapat pe tata, vei fi în drept a veni se ’mi reclami mâna. — Cum fiica mea, iar ? — Eh ! tată, acesta e singura recom­pensa ce pot oferi omului devotat care te va scapa din abizul acesta ! — Și pentru a obține acesta recompensa, scumpe de Vaublanc, striga inginerul, sunt gata chiar la sacrificiul vieței! Mulțumesc Emma, nici piedici, nici pericole nu mâ vor opri, pentru ca sa merit fericirea ce mâ face sé intreved!... Aidem ! adio, scumpe comite, adio asemene domnișara... Nu uita făgăduiala ce ’mi a­ dat, câci pentru mine va fi continuă ’n gându’mi și mâ va încu­­ragia! El strînsâ mâna comitelui și eși repede pe când tatal și fiica s’aruncară unul în brațele altuia plîngând. CRONICA Martorii (Scena represintă o curte de jurați. In fiind președintele­, la drepta juriul. Martorii, pu­blic, jandarmi, acuzați.) Președintele, Martore vino Incoce. ,(Martorul se apropie) Jură că vei spune tot adevărul, nemic alta de­cât adevăr. Martorul, Jur. Președintele, Spune-mi ce știi. In­­torce­ te cu fața în spre domnii ju­rați. Martorul, A... Eu... Președintele, Destul, forte bine. Cur­tea ve este mulțumitore pentru dis­­posiția d-v. Un alt martor se vie. (Celalalt martor intră. Aceași forma­litate) Voi­ observa juriului că de­­posiția acestui martor este forte in­teresantă; el a cunoscut pe acusat și este în curentul afacerilor.­­Mar­torului) Spune: Al doilea martor. In naptea de... Președintele se mulțumesc, și a­­ceste informațiuni concordă perfect de bine cu cele ce le-aui t^s la in­strucțiune. Puteți să va retrageți deja.­­După uă pausă) Se vie al treilea mar­tor!­­Se apropie martorul și face a­­celeași formalități) Acuma ne apro­­piem de punctul culminant al a­­facerei, de nodul chestiunei...­­Adre­­săndu-se către martor) Vorbește fără ură și fără frică. Nemic se nu as­cunzi juriului din cea ce știi. Al treilea martor. Am făcut cu­­noscință cu.... Președintele. N’ai­altă ce­ va se spui? Ai spus totul de cea ce știi? Nu te lăsa să te intimideze. Acuma te pot duce. Juriul va aprecia. Acuzatul. Vom­ adăuga, dacă d-nul președinte o va permite. Președintele, Ești liber să te aperi cum vei vrei Imparțialitatea este basa justiției și onórea magistraturei. Taci domnule. (Juriul intră în cameră de chib­zuință pentru a delibera.) CURIERUL STIINȚIFIC Zborul păsărilor In una din ședințele din urmă ale Academiei de stiințe din Paris, d­ I Marrey a dat uă comunicație asupra resultatului cercetărilor sale asupra valorei relative a acelor două com­­posante ale forței desfășurata într’o lovitură de aripă a unei păsări. Pentru acest scop, d-l Marrey, a măsurat prin foto-cromografîă acce­­lerațiunile verticale și orizontale a cor­­pului păsărei, conchțzd­­nd că din cele două puteri care lucreze în zbor, una este egală cu greutatea păsărei și destinată să o susție în contra greu­­tăței, și alta este orizontală, care o împinge cu tota resistența aerului. D-1 .uarey, adaugă că acesta din ur­mă putere mult mai mare de­cât cea d’Inteiü, cel puțin în momentul avântului, pate să întreca dublul greutatei păsărei. XVII. CONVORBIREA SECRETĂ. Pe când scena precedenta se petrecea în salonul de la Bastide, comitesa nu dor­mea în odaia ei, cum o credea Emma. Ea nu era atât de abatuta, dupe cât voise sa se arate in urm­a espiicațiunei sale fur­­tunese cu bărbatul seu, și nu simțea nici uu trebuința di a dormi. Departe de acolo, ea nu simțea acea esaitațiune nervosa care e alci de rea staiuitóre pentr­u fem­eiie ofen­­sate. Deci nu intârzjia a pârâsi patul de o­­d­ihna, și, dupe ce arunca cu privire asu­pra pensulei dupe cannn, și începu cu în­­țele­se-și indrepteze gazela. — Și eu care aveam scrupule pentru demersuri atit de nevinovete ! m­uimura ea ; cat de simpla eram ! Revoltătorul seu e­­goism­, nesutenta lui tiranie me scutesc de ori­ce remușcare... E ca câsul!.. Fi­ va óre oprit d’a căuta ua protecțiune unde sunt sigură c’o voi găsi ? Și ea răsuci cheia de la ușe pe dinăun­tru, apoi eși pe ua scara ascunsă care con­ducea în odaia unde ședea de obicei fe­meia ei din casa. Acesta odaie era gata în momentul acela, dupe cum o prevaz­u­­se, și comitesa putu sé scobare în grădină fârâ ca se se intilnesca cu nimeni. Trecând pe lingă zidul casei, a scjis un sgomot de voci care se ridica din salonul de marmură; acel sgomot păru că face a ’l crește iritațiunea sea , îndoind pasul, in­tra în aleia cea mare care conducea la pa­vilionul de billiard. Acel pavilion, atît de frecventat altâ-data când Bastide conținea ospeți numeroși și lacomi de placer), era părăsit de câte-va z­ile și sta incin­s, pentru ca servitorii, în lipsa stâpinilor lor, să nu se ducă a pe­trece acolo. D’ast­fel, acea specie de kiosc avea un ușa secreta care se deschidea spre camp, și n’ar fi fost bine ca să lase pe u­­menii de serviciu a intra și eși p’acolo fara nici un control. Comitesa se opri în fața pavilionului. Se putea anca anc si murmurul de voci care pleca din salon , dar singurătatea era com­pleta in gradina. Sigura ca nu putuse fi venjuta, ea scose un cheie din buzunar, des­chise și intra in sala de billiard, unde în­chise repede ușca pe dinăuntru. La zgomotul ce ea facu, un om care șe­dea in fundul salei, se sculă cu grabă, s apropie de dânsa și a lua mâna pe care o séruta cu respect: — Ah! d-na comitesa, ijise el încetișor, ce buna ești c’ai venit ! Acesta era baronul de Puysieux. D-na de Vaublanc era încurcata. Pare că se câia dejea d’un demers a­le cărui urmări nu le apreciase pîn’atunci în­dea­­juns, și se întreba dacâ n’ar face mai bine a se retrage, farâ a prelungi întrevederea. Pe când ezită, sâ spunem în puține cu­vinte cum baronul putuse a se introduce în sala de biliard. Se scie desea câ Puysieux era un intri­gant de cea mai rea specie. Cu tot titlul cu care se împodobea, noblețea era indoel­­nică, și slabul său patrimoniu fusese re­pede risipit în desordinele vieței. Cu tote acestea, cu câți­va ani mai înainte, Puy­sieux, mulțumită unor protectori puternici, care mai târjiu ’l părăsiră, mulțumita mai ales în lățișerel sele seducâtore, fusese ju­­­decât demn de a exercita c­ sarcină publica Am vâtjut în urma cum fu judecat nedemn și dat afara. Reîntors la Paris, trăi ca un boemian din lumea mare, exploatând buna credința a unora, prostia altora isbutind a păstra aparențe avuției. In timpul acesta face cu­­nosciința comitelui de Vaublanc, venit la Paris pentru afacerile sale de întreprinderi și de drum de fier. (Va urma).

Next