Romanulu, noiembrie 1888 (Anul 32)

1888-11-26

4 > y­ Y­ ANUL AL XXXII-LE i«w ®:CT$m ® aaia*ieeHB B eB sH Yoiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV ...... . . 40 b Detto „ „ „ „ HI...............2 leî — Inserțiune ei reclame pagina III și IV linia . 2 „ — A Be adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului, IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d-niî Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la— G. L. Dauber et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancate se refusă — E­x­e­M­p­larul 15 dan REDACȚIA STRADA DOMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ, 7. Emulatore : C.­ A. ROSETTI. Directore : VINTILĂ C. A. ROSETTI. Edițiunea de dimineța BUCURESCI, 25 BRUMAR Ministerul s’a reformat. Noua alcătuire este compusă din două feluri de elemente, străine unul de altul, —­­ficem mai mult de­cât străine, dușmane și dușmane irecon­ciliabile. Că între junimism și conservato­rism există neunire și dușmănie nouă dar înflăcărată ca ori­ ce patimă tâ­nără, — tot ceia ce ii’a petrecut de la deschiderea Camenilor și până as­­tă­­zi a probat’o cu prisos. Prin noile elemente liberal-conser­­vatóre ce au intrat în cabinetul Ro­­setti-Carp, ministerul care s-a presin­­tat ieri Parlamentului este—totul până acum ne face a crede ast­fel— este un minister de transițiune. Și acest minister de transițiune a fost provocat de un parter de nesigu­ranța în care liberalii-conservatori se găseau despre puterea sau neputerea partitei lor în Camere, în țără și a­­iurea, iar de alta, de prudența și de tema ce ministerul de alaltăieri, ho­­tărît junimist, ar fi fost dominat, dacă ar fi fost pus în posițiune de a re­curge la ultimele mijloce. Din causa acestor factori, ministe­rul cel nou a trebuit să se alcătuiască așa cum ieri s’a presintat corpurilor legiuitore. Dar,— repetim și repetim cu stă­ruință, ast­fel cum este alcătuit, din trinitatea Carp-Vernescu-Lahovary— ca nume cari sunt colorante— minis­terul actual este un minister de tran­sițiune. Cunoscem — și țara cunosce pe deplin aceste trei personalități. D. P. P. Carp este unul din o­­menii noștrii politici, al căror spirit este deschis tuturor inovațiunilor bine cugetate, științific lămurite și înte­meiate. D-sea este destul de in curent cu cele ce se petrec în statele cele mari pe tărâmul politicei presvitelui; scie ceia ce, în mod ineluctabil, pro­gresul cere în marile cestiuni sociale; pricepe că a voi să stai pe loc ca să gli că a te condamna singur să fii târît înainte; — cunosce pe deplin tote aceste condițiuni ale șoiinței de stat, pentru a nu fi gata a vedea, cu ochi nepărtinitori, cestiunile ce i se înfucișază fiă de circumstanțele tim­pului de față, fiă de voința conșcientă a omenilor luminați. D. P. P. Carp este un evoluționist, un liberal șciințific, un progresist care nu voiesc să rămână îndărăt, când șciința merge înainte­­, calmă, forte, infatigabilă. Afirmând aceste lucruri despre a­­cela care va fi chiamat a fi capul par­titei liberale în țara nostră, când par­tita democrată, alcătuită pe noul base, va lua locul partitei liberale, căci este bine înțeles, și tot de 12 ani încóce ne spune într’una că partita conser­­vatore va dispare din România prin chiar geniul poporului român și prin pașii cel repezi ce liberalismul a fă­cut la noi,—afirmând aceste lucruri despre d. P. P. Carp noi nu credem a ne înșela. L’am urmărit cu deosebită aten­țiune în tot timpul guvernământului liniștit al junimiștilor de pe vară, cât și în acesta, atât de febril și de res­­boinic, de pe tomnă, de după ale­geri,— și credem a fi zărit întâiO, vă­zut pe urmă în tote mișcările, în declarațiunile, în negocierile, în supă­rările, și în așa numitele boutades parlamentare și ministeriale ale d-lui P. P. Carp, acea bărbăția, acel spi­rit deschis tuturor ideilor frumóse și drepte, acea sinceritate, adeseori des­brăcată de ori­ce podolbă, acea brus­­cheță­ care mâi fiă pe cel cu «foorma»— tote calități cari, împreună cu altele, alcatuiau odinibră însușirile de că­petenia r ale liberalilor bătrâni, făp­tuitori al libertăților române. Și ne-am glis atunci și ne glicem și astăzi: liberalismul viitor, cel care față în față cu democratismul viitor, va lucra pentru binele României,— liberalismul evoluționist, sciințific, lu­minat, va ave în d. P. P. Carp pe unul din luptătorii săi de frunte. Inșela-ne-va viitorul? Al doilea nume colorant în minis­terul lui 11 Noembre este acela al d-lui George Vernescu. Liberal sincer, moderat, reprezen­tant al acelor idei, cari pentru a fi primite, trebue a fi änluiü lămurite, pe urmă demonstrate, la fine vădite cu mii și mii de probe, și la urma urmelor aprobate pe deplin și fără temă, d. G. Vernescu, speriat în mo­dul său­ de a crede și de a vede i­­deile și lucrurile ce trec pe dinain­­te­ I, speriat de curagiul de odinioră al liberalismului de a prinde ideia și a o resolva îndată, s’a aliat cu con­servatorii. Cât fu în oposițiune d. Vernescu văd Ju în conservatori nesce liberali mai liberali de­cât liberalii de la gu­vern,— conform credințelor d-lui C. Vernescu. Și deci unirea merse perfectă atât timp cât, împreună cu conservatorii. I luptară în contra d-lui I. C. Brătianu, îndată însă ce conservatorii, prin­­tr’un conex de circumstanțe datorite căderei d-lui I. C. Brătianu, venirea­­ junimiștilor la putere și greșelei e­­norme a junimiștilor la alegeri, eșiră din nou pe arena politică a țării, les­­niciasa viață a unirei liberalilor ver­­nesciști cu conservatorii încetă. Ultimele evenimente, obositorele ne­­gociări de combinațiuni de filele tre­­­­cute trebue să fi deschis pe deplin alte orisontări vederilor d-lui G. Ver­nescu. Conservatorii, în ajun de a lua guvernământul, nu mai sunt conser­vatorii din vechia oposițiune,—d-na Vernescu a putut vedea acesta cu prisos. Adevărul acestei transformări a con­servatorilor, realitatea acestei reveniri [ în albia vechiă când zăgăzui oposițiu­­neî nu’I mai reținea, au fost lămurite,­­ monstrate, vădite și peste măsură de ilustrate d-lui George Vernescu în ul­timele evenimente. Ca liberal moderat, ca luptător cu credințe cărora țăra le-a dat însem­nătatea lor, nu în timpul conservato­rilor, ci în timpul liberalilor, când vo­ința națiunei l’a adus la putere, — d. G. Vernescu își cunosce apole pe deplin tovarășii de ieri. Noi credem că acestă completă cu­noștință îl va sfătui să facă hotărît un pas înainte în liberalismul său. Al treilea nume colorant în minis­terul ce avem este acela al d-lui A­­lexandru N. Lahovary. Sunt 12 ani—grande mortalis aevi spatium­—de când Romanul nu s’a mai ocupat de d. Alexandru Laho­vary, și de când d-nia sa, cu liberta­tea și timpul ce sunt ale omului lă­sat afară din vîrtejul luptelor poli­tice, a putut să ’și cunoiscă țara; să urmărască pe deplin progresele ce liberalismul a făcut pretutindeni, și până chiar în Rusia, să vadă că conservatismul cel ve­­l chin, cu pretențiunile, cu țepenile săle s­allures­c la Louis XIV, cu disprețul sĕu i născut pentru­­ obștea în veci u­­­ militar, cu năzuințele sale fără nu­mer dar și fără resultat de a rea­duce trecutul, s’a dus, și-a băut banii, și-a dat ortul... istoriei care inregis­­trază totul. Și deci cum vine d. Alecsandru Lahovary astă­zi în minister? Cu resultatul a 12 ani de cuge­tare și de regenerare, sau cu aceleași idei ale trecutului dinainte de 1876? Proverbul zice că «omul revine tot­­„de-una la vechiele sale amoruri». Noi dorim ca proverbul, care este «înțelepciunea națiunilor» să fie de rândul acesta flușturatic ca natura Francesului care l’a versificat; dorim ca de rândul acesta să nu spună a­­deverul ; dorim ca 12 ani de medi­­tațiune să fi folosit pe românesce și pentru România d-lui Alecsandru N. Lahovary. Conservatismul se duce, trage de marte în tote țările, și la noi de a­­semenea. Tinerii conservatori de la Epoca au văzut acesta,c el cari într’un mo­ment de recădere,în trecut afirmară mai deunăzi că liberalismul piere prin însăși faptele sale. Epoca își va ave locul său în is­toria presei române pentru curagiul ce a avut de a se deslipi de con­servatorii vechi, tocmai când conser­vatismul dă ultimele flăcări ale vie­­ței sale, și prin urmare de a recu­­nosce neted că, ap Ji, în țară, sunt în formațiune două partite de viitor: partita liberală și partita democrată? Face-va și d. Alecsandru Lahovary tot ast­fel? apuca-va pe clinul adi­­menitor al liberalismului, sau, învă­­țindu-se în cutele stindardului de la Fontenoy ca un duce de Chambord al conservatismului românesc și sus­pinând după Regulamentul Organic, lucra-va d-una sea în presiune pentru trecut și în contra viitorului ? Nu credem nimica. Nu o cunoscem pe d. Alecsandru N. Lahovary din 1888. Nu voim să-l seim din 1876. Așceptăm. Ast­fel fiind cele trei nume colo­rante ale ministerului din 11 No­vembre, cititorul singur pare să con­chidă că , ori omogeneitate se face, trebue să se facă în dauna a doua și în pro­fitul unuia; ori slaba legătură de cabinet se va rupe la prima piedică mai grea, și în fața căreia elementele dușmane din minister vor trage fie­care în partea sea și a ideilor sale. Ministerul Carp-Vernescu-Lahovary este un minister de transițiune. Vom reveni. DIN GERMANIA Rusia și pacea Europei. — împrumutul rusesc. — Mișcările militare.— Rusia, Fran­cia și Germania.— Vizita Țarului la Ber­lin și întrevederea celor trei­­împărați. Correspondance de l'Est publică urmă­­torea corespondență se i se trimite din Berlin . De două­­ jun­e nu se vorbesce aici de­cât de Rusia. Astăzi nu mai este vorba de nimic alt. Se vorbesce de împrumutul rusesc, de noi concen­trări ale armatei ruse , se vorbesce de tot ce priveste pe Rusia, în un ton care ar face să se cradă că toți sunt nemulțămiți și neliniștiți, pe când ne­fiind nimeni n’are nici tema, nici măm­ă. Trebue a arăta puțină indig­­nație cu privire la mișcările militare, de­și se scrie forte bine că ele nu schimbă întru nimic efectivul trupelor staționate la fruntaria Germaniei și a Austro-Ungariei. Și în cât privesce împrumutul con­tractat la Paris, se înțelege la rigore oare­care contrarietate. Cu tote ace­stea încă trebue a recunosce că afară de Bursă, care are în­tot­dea­una ore­­care slăbiciune pentru valurile ruseșci acestă contrarietate nu se manifestă de­cât numai în colonele unui mic număr de­­ fiare oficiose. In definitiv, nimeni nu-și face i­isiune asupra a­­devăratei situațiuni. Se scie forte bine ca­ nimeni nu se pote teme ca pacea să fie tulburată de Rusia, chiar a­­tunci când împrumutul ar trebui să aibă urmări neprevăzute. Se mai scie încă, că oficioșii au obiceiul de a nu vorbi nici oă dată nu­mai de Francia ci de uă dată cu Francia și de Rusia. Și acesta se face și acum, de­și în fond toți sunt mai iritați în contra Franciei, din causa împrumutului ru­sesc, de­cât în contra d-lui de Wys­­einegradski. Se scie de asemenea că nu sunt numai acestea precauțiunile exteriore, dar mai mult îngrijirile in­teriore, cari sunt în joc, când foile gu­vernamentale se pun ast­fel a schimba discuțiunea de la Vest la Est. Prin­­cipele­ cancelar nu e de­geaba a­tot­­puternic în tote resorturile, începând cu acela, al resbelului și până la fi­nance și la comerț. Bursa, care, în regulă generală, ju­decă forte exact lucrurile, a înțeles îndată ce trebuia să capete despre acest zgomot cu privire la Rusia. Ea a ghicit că parte a adevărului, când a vorbit de nici credite militare, de un mare însemnătate. Cifra presupusă a acestor credite (se vorbesce de 365 milione) pate că nu respunde cu rea­litatea, și nici cu data la care ar fi presintată cererea. Se asigură în mod confidențial că se va reclama o­ sumă forte mică, de vr’o două milione, și că proiectul de lege va fi depus în scurt timp în viitorea sesiune a Par­lamentului. Dar nu acesta este însem­nătatea. Faptul esențial este că ni­meni nu crede ceia ce zic oficioșii, când trag ast­fel cu buretele peste Rusia. Se caută în­tot­dea­una alte motive, pentru ca, de la întrevederea de la Peterhof, neînțelegerile cari exis­­tau între cele două cabinete să pară pentru tot­dea­una a fi înlăturate, și pentru ca vederile pacifice ale Rusiei să nu mai fie bănuite. Nimeni nu se mai gândesce a le bănui. Perturba­­torii sunt de uă altă parte a Posgilor. Radicalismul și Boulangismul sunt a­­devărații vinovați. In contra lor este îndreptată totă artileria oficioșilor. Ceia ce este semnificativ în totă acesta afacere, este de a auzi anun­­țându-se visită Țarului, și putința unei întrevederi între cei trei împă­rați, în același timp când ciuda este atât de mare în contra împrumutului rusesc ș­i concentrării trupelor. A­­cum cât­va timp, v’am spus că aici, la Curte și’n cercurile parlamentare, ideia unei întrevederi a celor trei îm­părați pare a fi realizabilă. Se crede chiar că întorcerea ce se pune pentru venirea împăratului Ru­siei întăresce realizarea acestui pro­iect. Se desminte fórte firesc tot ce are raport în acest subiect, și nu se stărue asupra lui, de târnă ca pro­iectul să nu cadă pentru vr’uă cauză ore­care. In adevăr, cât ar fi în drept să rîdă și să glumesca adversarii Ger­maniei, dăcă s’ar anunța că se lu­­creza pentru întrevederea celor trei împărați, și acestă întrevedere nu s ar face ? Cu tote acestea este pu­țin probabil ca să se renunțe aici la acestă demonstrațiune pacifică; toți țin la întrevederea celor trei împă­rați, și deja multe greutăți au fost înlăturate. Ofițerii bulgari în armata rusescă Corespondenței Politice i se comu­nică din Petersburg că ministerul de resbel, adjutantul general Wainowski, din ordinul împăratului Alexandru, a comunicat celor 60 de ofițeri bul­gari, atașați la armata rusăscă, că cu începere de la 1 ianuarie 1889 nu mai pot remânea în armată în calitatea lor de ofițerî princiari bul­gari, și că aceia cari doresc să-și păstreze posițiunea și pe viitor, tre­buie să intre în serviciul rusesc. In acest cas ei vor fi trecuți în liste ca ofițeri al armatei imperiale ru­sesci. LUNI, 26 NOEMBRE L­uminéza­te si vei fi­­ ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. D.) 16, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — Acestă decisiune dovedesce că în sferele guvernamentale din Rusia s’a părăsit speranța d’a se vedea în cu­rând uă schimbare a lucrurilor în Rusia. SCRISOARE DIN LONDRA 1888 Noembrie 20. Un meeting socialist. — Crimele din Withe­ Chapel; demisiunea directorului de poliție; descoperiri noui. — Morten Miss Fanny Macauley: Domnule directore. Pentru azi vă scriu următorele : Un meeting forte mare socialist s’au ținut aci în Victoria­ Park. Această adunare s’a făcut în amintirea tulbu­­rărilor de la Trafalgar­ Square, și în memoria execuți­unei anarhiștilor de la Chicago. Aprópe vr’o zece mii de persone au asistat. Vr’o 10 oratori au luat cuvântul. Printre cei­ l’alțî o­­ratori, a vorbit și d. Cunnighame Gra­ham. Cu o vervă de orator, el a e­­lectrizat mulțimea cea mare. La fine a făcut apel la lucrători, să-și dea toți mâna și să lupte în contra capitalului, care’l doborâ și-i lasă pe drumuri. Un discurs forte violent, a fost pro­nunțat, stând pe un piedestal, de d-na Parson, văduva unuia din anarhiștii cei cari au fost executați la Chicago în anul trecut. Ea zise că poporul trebue să lupte cu dinamita în contra tunurilor și armelor trupelor și ale poliției. D-na Parson a fost aplaudată în diferite rânduri. La sfârșit de tot a vorbit și prin­cipele Kropotkine. El a descris trista stare a muncitorilor, toți trebue să-și întindă mâna, pentru a lupta în contra despoticei burghezier. întrunirea s’a împrăștiat, fără a produce tumult în strigătele de­­ «tră­iască revoluția socială». In privința crimelor din Witnechapel afla tocmai acuma că s-ar fi prins la Birmingham un doctor, care se presupune a nu fi alt­cineva de­cât «Jack the Ripper». El se potrivește de minune cu semnalmentele individului ce a fost vâzut împreună cu Mary- Jang­ Kelley, înaintea uciderei acestei din urmă. Mai ’nainte de a se întîmpla crima el locuia în Londra, dar după două zile de la comiterea ei, acest individ a venit la Birmingham. Se zice că el ar fi practicat deja de mult timp medicina în Londra, în tovărășie cu unul din cei mari doctori. Opiniunea publică e desnăzduită, ea nu crede de loc că acest individ ar fi fost arestat. Directorul poliției, dl. Charles War­ren, și a dat demisie. Desordinea e și mai mar, e un întreg horum-ha­­rum; agenții poliției, nu mai știu de cine să asculte. Groza și spaima e la culme. Ni­menea nu mai îndrăznește să trecă prin East­ End, dacă se găsește vreun domn care e mai curățel îmbrăcat, toți încep să țipe: «Rista Jack, să-l ucidem» Și fără a sta mult pe gân­duri dânșii încep să-l tragă și să-l cârpăscă, de­și nu e vinovat de loc. Individul ce a fost arestat, nu e de­cât un student în medicină, care se dusese să ia informațiuni pentru un ziar care apare în fie­care seră. Ancheta asupra cadavrului Mary Kely, s-a mântuit. Și procurorul și doctorul Macdonald, au declarat că juriul e pe deplin încredințat și că pen­tru moment, nu e nici o nădejde de a descoperi pe ucigaș. Proc­urorul general a orînduit din nou o anchetă. Nu se știe dacă se va ajunge la vr’un resultat. Jack, vestitul și tristul Jack, a scris din nou, următórea scrisore poliției: « Vom­ ucide în fórte scurt timp doue «femei: pe mamă și pe fiică.­» Aceste sinistre preziceri sunt până acuma urmate de omoruri noul. S’au presentat două indivizil—zmin­­tiți se vede,—­Zicând că dânșii sunt autorii omorurilor. Acesta au făcut-o în interes ca să ia premiul. Dar dân­șii au fost condamnați la câte cinci zile închisore. Un ore­care Murphy a fost ares­tat se crede că va face destăinuiri importante. Unii merg cu credința până a zice că tote aceste asasinate au fost co­mise de un somnambul. Dar a ad­mite acesta, e ridicul. Tóte Ziarele critică forte aspru pe ministrul de interne. Dar ce să facă el? A murit Zilele acestea Miss Fanny Macaulay sora lordului Macaulay, ma­rele bărbat de stat. D-na Macaulay se născu în anul 1808 și trăise mai tota viața în com­pania fratele ei, pe care l-a întrecut în viață cu vr’o 30 de ani aprópe Era o femee învețată și o musiciană perfectă. Pe săptămâna viitóre, vă vomu scrie mai mult; acuma mă opresc aci. Salutare. C. D. M. SCIRI D’ALE PILEI D. Mihalcea, fost președinte de tribunal, este numit președinte la tribunalul Vasluiu. — * * D-sora Elena Popovici, elevă a conser­vatorului din Paris, este recomandată, în urma concursului depus, ia bursa de canto pentru străinătate. D-sea cere, și juriul a acordat, ca bursiera sa’si continue stu­­diile la Paris, iar nu la Lipsca, cum fi­gura în publicațiunea ministerială. * * * Concursul pentru catedra de limba ger­mană de la școla comercială din Iași s’a transferat la Universitatea din Bucuresci, în urma cererei direcțiunei școlii comer­ciale din Iași. ■*♦ * * D. Alphonse Daudet, cunoscutul scriitor fra­ncez, va sosi în Bucuresci la 25 Noem­bre st. v. * sfc # Consiliul profesoral al Facultății de me­dicina, a înaintat aprobărei ministerului cul­telor și instrucției publice, un proect de reorganizare radicală a școalei superiore de farmacie. Intre alte îmbunătățiri ce se aduc aces­tei ramure a sciinței medi­i u noi, e și aceea a internarea hu­serilor acestei școli, și întrebuințarea lor în diferitele far­macii puse sub controlul direct al faculta­­ței de medicina. * * * Consiliul comunal al capitalei se va în­truni Marțea viitare.* * * Ministerul de resbel a trimis doui ofițeri la Magdeburg pentru ca sa primesca ma­terialul pentru cupolele de la fortificații. * * * Se dine că actualul prefect de Ialomița, d. Vineș, î și va pune candidatura la cole­­giul I de Cameră din acel județ, unde se va proceda la un noua alegere în locul d-lui Al. Marghiloman. * * * Mai mulți medici veterinari au­ felicitat pe d. dr. Assachi pentru atitudinea ce dîn­­sul a observat cu ocasiuea concursului pentru catedra de patologie generala și a­­natomie patologică la școla veterinară din capitală. ♦* * Națiunea înregistrază zgomotul că la prima­vera se va săpa în portul Galați un mare basm­ pentru adaopostirea vaselor de resbel în timp de iarnă. * * * Se crede ca ordonanța de urmărire con­tra căpitanului Dimitrescu, directorul her­gheliei de la Nucet, se va da Lunia viitóre. BIBLIOTECA ATENEULUI Domnule director al jurnalului Romfinala, împins de oă legitimă dorință am visitat și eu Atheneul Român din ca­pitală clădit de Onor, d-nn Esardhu și acum aprope de inaugurat, cu un început de prim fond dat de răposa­tul meu frate, cornițele Carol de Ros­setti, și adm­irînd splendoarea lui ca arh­itectură monumentală tot odată și confortabilă scopului, și ca ele­ganță, am bine­cuvîntat strădania

Next