Romanulu, iulie 1889 (Anul 33)
1889-07-24
ANUL AL XXXIII-LE Voiesco și vei putea. ANUNCIURI linia de 30 litere, petit pagina IV .......................40 bani Petto „ „ „ „ IV ...... 2 Iei „ Juni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMA'NIA, la adrairasteațiunea (Jîarttal. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de Ia Bourse. LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nie, peotrn Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancate se refusă — REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA DOAMNEI No, 2. Foafoto**: 0. A. ROSBTTI Directore : VINTILA G. A. ROSETTÎ Luminază-te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; sése luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea farului și pâdlele poștale. LA PARIS, la Havas, La Cite et Cine, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. ~ Articolele Republicate se ard ■*— BUCURESTI, 23 CUPTOR Scrisorea publicată în ziarul The Times din Aprilie trecut de un domn Krapf, de la ambasada austro-ungarâ din Londra, în contra grânelor române, ridicând în țară să vine protestațiune din partea esportatorilor noștri de cereale, guvernul a luat— după documentele pe care le publică Monitorul oficial de la 8 (20) Iulie—măsurile ce i se cerea pentru a două desmințire aserțiunilor cuprinse în citata scrisore. Recunoscând graba ce a pus ministerul de externe, pentru a nu lăsa mai mult ca scrisorea numitului Krapf să râmâie fără respuns din partea însărcinaților și trimișilor țărei în străinătate, constatăm că, de astă dată, corpul nostru diplomatic și consular a căutat să facă, pentru restabilirea adevărului, tote comunicațiunile cerute Camerelor de comerciu din localitățile unde se importă grânele nostre și să le deauă întinsă publicitate. U dată cu scrisorea pe care numitul Krapf a publicat’o în ziarul The Times din Londra, s’a mai răspândit din partea Austro-Ungariei, pe cale diplomatică și consulară, mai multe note către Camerele de comerciu din străinătate, pentru a da campaniei întreprinsă în contra grânelor nóstre uă mai mare întindere, și a face astfel ca grânele nóstre să fie depreciate pe tote piețele unde își am găsit și’și găsesc un debușeu, singur, cum este în Anglia, Italia, Belgia și Francia. Am vorbit la timp de scrisorea publicată în ziarul englez din Londra, și am calificat după cum merită un asemenea procedure din partea represintanților Austro-Ungariei în străinătate. Dăcă mai revenim afil asupra acestui subiect, causa este că documentele ce ni se înfățișără au uă valore netăgăduită din punctul de vedere al comerciului grânelor nóstre, și pentru că găsim în unele din ele oă afirmațiune puternică în contra campaniei întreprinsă pentru depreciarea grânelor române, afirmațiune care face mai mult decât uă protestare din partea nostrá. Astfel, stă, baniera, celice președintele Camerei comerciale, industriale și maritime din Anvers, în sciioarea pe care a adresat-o consulului României din acea localitate : «Importațiunea grânelor din România la Anvers, vé rog să nu va îndoiți de acesta, este destul de cunoscută atât din fapt cât și din cifrele ce publicăm tn fiecare an în raportul nostru asupra urcarei pieței Astfel în 1888, avem : 471.862.3 Í0 » Lăsând la uă parte diferența între acesta cifra și cea dată de d-vostră — ce vine desigur din faptul că comptul d-vestre este mai complet — rezultă că importațiunea cerealelor din România în Belgia are un forte mare însemnătate. După cum forte bine observați, cu totu enorma întindere dată culturei cerealelor în ambele Americi, în India și în Australia, țerile Europei care produc cereale nu sunt așa de biruite după cum s’ar fi crezut, și noi credem, din contra, că încă pentru timp îndelungat, daci se va căuta a face să progreseze industria agricolă, aceste țări vor îndeplini rolul lor natural de grânare ale unei însemnate părți dintre poporele Europei». Ce pot să mai facă vecinii noștrii Unguri în contra grânelor române, față cu cele ce reproduserăm aci din scrisorea președintelui Camerei comerciale, industriale și maritime din Anvers ? Ce pot, de asemenea, să mai facă față cu cele constatate de Congresul special, ținut acum trei ani lângă Dresda, asupra calităței comparative a grânelor? Estragem, în acestă privință, următorele din scrisorea publicată de d. Walter Curchil, consulul general al României la Londra, publicată în ziarul The Times, ca răspuns la cele fase în scrisorea numitului Krapf, publicată în același ziar: «Cel mai bun răspuns care se póte da la acesta este că, în congresul special ținut acum trei ani lângă Dresda, asupra calităței comparative a grânelor, s-a stabilit faptul ca grâul român, deși are bobul mai mic, care produce 20 la sută mai mult în făină decât grâul ungar și american, și că făina de grâu român suportă uă mai mare cantitate de apă decât făina ungară și americană, pânea făcuta din acesta făina fiind mai dulce decât aceea făcută din făină germană, francesă, americană sau din altele, congresul a decis asemenea că, fiindcă România nu póte îndestula tota Europa cu grâu sau, se va amesteca oă proporțiune de 40 la sută de grâu român cu grâul unguresc, american, francez, german etc. Acesta decisiune aarata pe deplin că comercianții români nu numai că nu au nici un interes de a amagi pe cumpărătorii străini, ci, din contră, printr’acesta ar deprecia ei înșiși productele lor, decá le-ar trece drept producte ungare.» Vecinii noștrii Unguri pare că au uitat de tote acestea, când pus în cap ca, cu orice preț, ’sl-att se caute a deprecia grânele române pe piețile streine. Ce au voit ei se mai scie de ceia ce a constatat și hotărît, acum trei ani, Congresul de lângă Dresda, și de faptul, ce de nimeni nu se póte contesta, că grânele nóstre au un mai mare trecere și sunt cu mai mult căutate în comerciu . Ei au luat’o pe unguresce, astfel după cum o iau în tóte, fiă cu privire la cestiunile politice, fiă la cele economice. Pentru acesta n’avem să se aducem nici să vină, căci numai pe denșii îl privesce și al lor este interesul sĕ scre decá bine seü reu fac, când se espun a se da aserțiunilor lor desmințirile cele mai întemeiate și mai sdrobitore, regele Milan se va intorce la Belgrad. El crede că știrea acestei întorceri a fost răspânditâ pentru a întârzia din nou venirea reginei Nathalia la Belgrad. Agenția Românii Havas. Grita Secară 364.342.989 kgr. 49.135.068 » Orz 40.637.913 * Mazăre 5.436.700 » Orez 12.309.640 » SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI Belgrad, 22 Iulie. Dnevni List află că trei scrisori recomandate, adresate ex-regelui Milan s'au pierdut la biroul poștal din Semlin. S’a ordonat că anchetă. Berlin, 22 iulie. Cu ocazia manevrelor corpurilor de armată al 7-lea și al 10-lea, imperatul ar voi să ’și dea sema personal de folosul porumbeilor călători pentru serviciul armatelor și de starea actuală a acestei organizații. Un serviciu întins de porumbei călători va fi stabilit în castelul de vînători Springe aprope de Hanovra, unde imperatul va avea cartierul său general de la 18—21 Septembrie. Acest serviciu va fi legat cu orașele Hanovra, Brunswik, Hildesheim, Osnabrück, Hamm și Gueter ale căror asociațiuni de dresători de porumbel au pus fiecare 20 până la 26 porumbei la disposiția împăratului. — Un jurnal berlinez pretinde a ști că ímpăratul Wilhelm ar avea intențiunea de a vedea pe regele Oscar pe castele Suediei. *— Se asigură că principele de Bismark n’ar fi chemat pe doctorul Schweningen decât pentru a’l întreba dacât de trebuința să merga să ’și facă băi la Kissingen. — Nasional Zeitung se îndoește că ex SCRISORE DIN IAȘI _____ » Iagi, 10 Iulie 1889. Diferite zvonuri. Am făgăduit cetitorilor Românului amănunte asupra lucrărilor anchetei de la Creditul urban din Iași, cum și asupra descoperirilor sale. Imi țin cuvântul. Neapărat, nu pot fi ținut să dau știri cu desăvârșire pozitive, ci mai mult conjecturile ce circulă și a căror probabilitate o pot controla întrucâtva cu mijlocele de care— ca simplu cetățan—pot dispune. Acesta voia și face-o. Asupra lipsurilor de bani ce s’ar fi constat la Credit circulau diferite svonuri. Astfel, la început se zicea că 1 milion și jumătate nu se pot justifica ; încetul cu încetul acesta cifra s’a tot diminuat, până când astăzi, după cum îndeobște se zice, suma asupra căreia cercetările anchetei se mărginesc este numai de vre-o 200 de mii. Și încă și acestă sumă, în care se crede că acționarii ar fi păgubiți, are nevoe să fie verificată, deorece, cea mai mare parte a ei se atribue evaluărilor exagerate a unor imobile amanetate la Credit, fapt care —precum am zis în corespondența mea precedentă—trebue să fie din nou controlat prin uă nouă expertiză asupra imobilelor amanetate la Credit nu numai din Iași, dar din tóta éra. Sunt câteva cazuri de aceste bine stabilite, în Iași, s’au găsit câteva imobile evaluate în mod exagerat,ceia ce firește a avut de resultat desinteresarea împrumutaților de a mai achita ratele. Nu se pute ști însă decâ faptul e general, deca și alte imobile din Iași și mai ales din era sunt tot astfel evaluate, sau deca aceste sunt numai niște cazuri izolate și deci fără nici uă consecință gravă asupra situațiunei financiare a Creditului și a bunei sale funcționări. Aflu positiv că ancheta fiind în legitimă îndoială, a ordonat să se facă un tablou al tuturor împrumutaților, cu tote detaliele trebuinciose. Tocmai acesta îndoială ce esistă în spirite face ca mortea regretatului Al. I. Gheorghiu, directorul, să fie cu atât mai regretată. Mare parte din asociați regretă că n’au știut la timp că la Credit esistă în adevăr orecari neregularități, pentru a renunța fiecare la uă fracțiune din beneficiile la care ar fi avut drept și a salva astfel instituțiunea de lovitura ce i s’a dat, lovitură de care acel acționari, bănește, se resimt asta fii așa de mult. Cu deosebire e criticat faptul că guvernul a refuzat să dea din timp subvențiunea la care Creditul, după art. 19 din statute, avea dreptul, căci astfel plata cupónelor n’ar fi fost în suferință, capitalul de rezervă, care are o destinațiune anumită, n’ar fi fost întrebuințat la plata cupónelor și în tot cazul s’ar fi complectat suma întrebuințată în acest mod, iar plata către Stat s’ar fi făcut treptat-treptat, acoperindu-se în același timp și neregulele de operațiuni și de comptabilitate provenind din lipsă de bani. In corespondența mea trecută am relatat faptul că ceia ce ar fi determinat pe guvern să numescá uă ancheta la Credit este—pe lângă cele scrise de unele fiare bucureștene — și niște denunțări adresate direct d-lui ministru de finanțe de către d. Scarlat Pastia, fost membru în consiliul de administrație. Faptul e cu desăvârșire exact. D. Pastia a precizat anume și cu cifre tóte capetele de acuzațiune din denunțul său. Trebue să mai adaug numai că pe lângă d. Pastia cel ce a mai denunțat de asemenea ministerului este și d. C. Corjescu, din același motiv, adică pentru neîngăduire în plata ratelor. Am luat drept bun și esect svonul ca casierul Hulban, depus în penitenciarul central, ar fi încercat, să se sinucidă cu un cuțit de sufragerie; n’am putut încă controla acesta ; aflu însă de la un amic, care a veglut pe Hóiban, că el e sănătos și că citește în fiare tot ce se scrie despre el și despre Credit. Vé mai comunicasem zvonul că între scrisorile lăsate de A. I. Gheorghiu ar fi și una adresată d-lui L. Catargiu. Pot se va afirm că acesta nu e exact. Am vezut scrisorile lui Gheorghiu. Ele sunt în număr de două: una adresată consiliului de administrație și acționarilor creditului, asigurându-l despre nevinovăția mea și punându-le la disposiție averea sea; alta adresată d-nei Gheorghiu cerându-și iertare că trebue să se despartă în acest chip de d-sea și jurându-l că nu e întru nimic vinovat de tóte neregulele și abuzurile ce s’au găsit și póte se vor mai găsi la credit. Gheorghiu a mai scria și un testament scurt, lăsând totă averea sea acționarilor creditului cu rugămintea că imobilele ce le are să se vândă cu preț bun și sâ se dea 20.000 de lei zestrea soției sale și 3.000 de lei pe care uă soră a sea îl dăduse în păstrare. In amândouă scrisorile sale Gheorghiu (zice că ceia ce l’a determinat la desperata decisiune de a se sinucide este pe deuă parte atitudinea inspectorului Constantinescu, iar pe de altă parte purtarea casierului Hurban și «nișce acusațiuni de josnicia cărora nu putea să se apere». Continuarea cercetărilor Joi séra, până la 12 ore s’a luat interogatoriul d-lui Bejan, fostul comisar al guvernului, cum și a d-lui Taler presupus de samsar al d-sele și mijlocitor de împrumuturi. D. Bejan e grav bolnav. D-sea a și plecat a doua fii în streinatate la nisce băi. A doua fii Vineri s’a luat un nod interogatoriu d-lui Taler. S’a făcut apoi uă perchisițiune la casa d-lui Iosef Wortmann, de la care s’au sechestrat câteva bonuri și alte hârtii. Se face că d. Wortmann cum și arhivarul Creditului, d. Max, ar fi făcut nisce depuneri compromițătore pentru unii din membrii consiliului de administrațiune și în special pentru d. G. Draghic. Acesta —pretind denunțătorii,—ar fi luat mită de 200 de lei de la d. Kahana care voia să contracteze un împrumut pentru o sumă însemnată. D. Kahana, confruntat de două ori cu d. Wortmann și d. Drăghici, a tăgăduit faptul , cum însé d. Wortmann persistă sn veracitatea n negațiunilor sale și, mai mult, pretinde că ar mai fi și alte cazuri analoge, d. Drăghici a fost depus preventiv Vineri pe la orele 6 p.m. Cu două file mai ’nainte d-lui Drăgici i se încredințase a doua cheie de la casa de bani (casa Creditului funcționază numai cu două chei, dintre care una e încredințată și dată în păstrarea directorului, iar a doua președintelui consiliului de administrațiune, d. Sandu Dudescu). Interogatorul, arestarea d nului Sandu Dudescu Contra d-lui Sandu Dudescu, președintele consiliului de administrațiune, se lansase mandat de aducere. D-sea era la băile de la Odessa. Vineri noptea a sosit, iar Sâmbătă interogatorul a început. Totă fiina d. Sandu Dudescu a fost ținut să dea lămuriri anchetei asupra diferitelor fapte de care in calitatea d-sele de președinte trebuia să aibă cunoscință. Interogatorul a ținut până la 6 p. m. și nefiind terminat s’a amânat pe a doua fii. Dumineca interogatorul a continuat totă fiiua, d-lui Sandu Dudescu i se obiecteza că pentru ce a încredințat a doua cheie a casei d-lui director Gheorghiu și n’a păstrat-o asupra d-sele după cum cere legea , d-sea arata că avea tata încrederea în d. Gheorghiu, pe sóna atât de solvabilă, pe care o cunoștea de atâta vreme ca representant al națiunei în diferite legislațiuni, ca profesor de Universitate și căruia acționarii Creditului i-a încredințat în repetate rânduri postul de Director al Creditului, tocmai pentru că reputațiunea onestitaței d-sale era mai presus de ori ce bănuială. După cât știa, d. Sandu Dudescu a dovedit că încredințase în mod formal cheia d-lui Gheorghiu și anume la una din ședințele consiliului de administrațiune de acum ducatu, fapt consemnat în un proces-verbal al Consiliului. Acesta cnse n’a putut fi considerat ca ,un argument și o circumstanță ușuratore pentru d-sea, întrucât nici un text de lege nu dă unui vot al consiliului puterea de a distruge o prevedere a legel. Și d. Sandu Dudescu a fost și d-sea arestat și depus preventiv Dumineca pe la 5 ore p. m. Mulți—și póte cu dreptate— desaprobă acesta arestare, pe excelentul motiv ca deca arestarile preventive se fac ca o precauțiune pentru a împiedeca fuga celui bănuit sau ca o garanție în cas de insolvabilitate, d. Sandu Dudescu nu se află în nici una din aceste circumstanțe : e mai mult ca sigur că la vârsta d-sele de 85 de ani n’avea să fugă nicâiul, și apoi d-sea se bucură de o mare avere, ceia ce era o garanție de solvabilitate. Aflu că că vr’uă câțiva amici și vr’uă câteva rude ale d-lor Sandu Dudescu și G. Drăghici vor cere, pe cauțiune, punerea lor în libertate. Ancheta continuă Astafil Luni ancheta continuă. Până la 4 ore p. m. când va scriu, nu s’a luat nici un interogatoriu și nu s’a făcut nici uă cercetare privitóre la vre uă nouă neregulă. S’a ascultat numai vr’uă câțiva martori cari aveți de făcut depuneri în sarcina celor deja arestați. Intre alții l’a ascultat și pe un frate al inspectorului Ghiulea, care e expert în Galați și care de asemenea ar fi amestecat în unele afaceri necorecte. Asupra resultatului nu se ia nimic positiv. Instrucția faptelor se face cu precautiuni pentru ca nimic să nu transpire. Versiunile ce circulă sunt în mare parte exagerate. Se pretinde case cu insistentă că mai multe mandate de arestare urmeza a se lansa și asupra altor persone care erau amestecate în afacerile de la Credit. Emoțiunea de la început s’a mai murat, lumea pare a se fi deprins cu acesta emoțiune, care a atins culmea cu sinuciderea directorului. Totuși se așteptă cu interes hotărîrea ce va lua guvernul față cu acesta instituție. Reporter Evenimentele din Serbia Asupra evenimentelor din Serbia Temps primesc o un depeșă în care i se scrie că la 20 ale curentei la Viena s’a ținut, sub preșidenția împăratului, un consiliu secret militar în care s’a discutat forte mult asupra situației grave din Serbia, unde părerea cercurilor oficiase austriace este că anarhia și răsboiul civil este inevitabil. Prima cestiă ce s’a desbătut în acest consiliu a fost întrebarea: când va fi nevoit ca Austro-Ungaria să intervină militărește în Serbia. Ministrul de resbel a respuns că în orice minut armata austriacă este gata pentru a ocupa Serbia. S’au luat deja tóte măsurile în acesta privință și două corpuri de armată stau gata de a pleca. Se crede, la Viena, că Milan venind décà va observa că resbelul civil va sbucni, va sta la Belgrad și va chema în ajutor pe Austria. Astfel fiind, Austria va păstra o atitudine reservată față de cele ce se petrec în Serbia până ce va veni la Belgrad Milan. Dar îndată ce și până atunci Rusia s’ar amesteca întru ceva, Austria nu se va lăsa nici ea, ci va trimite trupe în ora. Situația din Serbia se complică cu atât mai mult, cu cât acum se scie că sunt neînțelegeri și între guvern și mitropolitul Mihail, care s’a superat din causă că guvernul a respins proiectele de lege canonică ale mitropolitului. Srpsky Nezavisnost, fdță redactată de amicii d-lui Ristici, nu ascunde nici ea situația gravă, ea scrie că Serbia s’a aruncat în brațele anarhiei. zice că autoritățile nu mai au nici oă trecere înaintea populației și că s’au asociat cu hoții. Numitul organ zice că hoțiile ce se săvârșesc au și un caracter politic. Radicalii, care sunt în legătură cu hoții, vor se sperie pe celelalte partide, căci cum s’ar putea explica astfel că hoții atacă mereu pe deputații liberali, pe aderenții liberalilor mai bogați dintre țărănime și pe preoți. Presa republicană despre gen. Boulanger Presa republicanilor din guvern atacă în modul cel mai tare pe generalul Boulanger. Republique Frangaise scrie: «Boulanger nu este numai un soldat rebel, ci și un agitator, un pungaș. Dânsul este u adevărată rușine pentru Francia... In brațele acestui hoț so se fi dat țara ? Nu, de o mie de ori nu, asta nu se pote .» Journal des Debats scrie: «Acum nu se pate face decât atâta: dacă se vor dovedi tote cele ce se arată în rechizitor, apoi nici uă îndoială nu remâne că generalul va fi condamnat.» Parti National fice : «Rechisitorul nu conține nimic nou ce ar putea să ne alarmeze. Publicul deja s’a convins de mult despre imoralitatea acestui trist personagiu, care acuma este adus înaintea bazei judecății. Citind rechisitorul puternic, dar totuși moderat al procurorului, este imposibil ca om și cine să nu se convingă pe deplin despre scopurile ascunse ce urmăria generalul. Justice fiice : «Nimic nu este așa grav din tote ca cestiunea cu banii. De unde avea generalul milionele ce le a cheltuit?... Răspunsul ce dânsul a dat la acesta, este ridicol! Banii s’au adunat pe cale murdară !» Lanterne... scrie: «Că generalul a conspirat numai încape îndoială. Asta însă nu ar fi nimic. El a comis însă crime ca cetățân, crime cari sunt cu atât mai mari, cu cât s’au comis în contra statului. XIX Siècle face că rechisitorul are să strice mai mult procurorului decât generalului, contra căruia s’ar fi debitat acusațiuni lipsite de adevĕr. Soleil de asemeni spune că rechisitorul este plin de acusațiuni nedrepte și tendențiase. Autorité faice că întreg rechisitorul este neserios. Petit Republique Francaise, sub semnătura d-lul Andrieux scrie : «Deoarece nu voiesc să fiu numărat într’un rând cu d. Tirard și să fiu considerat ca om naiv, abdic de plăcerea d’a mai face și uă critică asupra rechisitorului d-lui Quesnay de Beaurepaire. Congresul internațional de la Pari». In întrunirea sea de Sâmbătă, congresul internațional al lucrătorilor s’a pronunțat aprópe în unanimitate pentru abolirea armatelor. S’a decis că timpul de lucru trebue ficsat generalmente la 8 ore pe fn, și s’a pronunțat pentru egalitatea salariilor pentru femei și bărbați. El a hotărât în sfîrșit sâ facă la 1 Mai 1890 manifestații în tote statele din lume pentru a decide guvernele să pună în esecuțiune hotărîrile congresului internațional al lucrătorilor. Propunerea franceză relativă lasă grevă generală în lumea întrâgă, a fost respinsă cu un mare majoritate. -------------- — HI —și DIN ITALIA Se telegrafiază din Roma Noului Tagblatt Vienez că contra-amiralul Sovera, comandantul Spezziei, a sosit la Roma și a avut mai multe conferințe cu ministrul marinei. Resultatul acestor conferințe ar fi că tota escadra din Mediterana să fie întrunită aprope de Spezzia, ca tota flota sa fie pe deplin aprovisionată, și că nouile fortificațiuni în portul Spezzia sâ se facă cu cea mai mare iuțală. Un mie de lucrători ar lucra la construirea unui nou fort pe costa Finistra, în fața fortului Finistrele. — Riforma examinază afil ipoteca că Papa, plecând din Roma, ar găsi uă putere ce ar fi dispusă sâ facă răsboiul pentru dânsul, și că ea ar fi învinsă de Italia și aliații săii. Atunci suveranul pontefice ar râmâne principe fără supuși, Papă fără credincioși și fără biserică, și ar fi cu desăvârșire ruinat și materialmente și spiritualmente. Décà acesta e dorința Vaticanului, sâ se asculte sfaturile interesate. Dar să se gândescá bine înainte, căci dacă după ce s’a garantat Suveranului poate fice să ședere liberă și demnă la Roma, Italia ar rămâne indiferentă la plecarea sa, Intorcerea Papei la Roma ar fi imposibilă.