Romanulu, iulie 1889 (Anul 33)

1889-07-24

ANUL AL XXXIII-LE Voiesco și vei putea. ANUNCIURI linia de 30 litere, petit pagina IV .......................40 bani Petto „ „ „ „ IV ...... 2 Iei „ Juni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMA'NIA, la adrairasteațiunea (Jîarttal. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de Ia Bourse. LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nie, peotrn Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancate se refusă — REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA DOAMNEI No, 2. Foafoto**: 0. A. ROSBTTI Directore : VINTILA G. A. ROSETTÎ L­uminază-te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; sése luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea farului și pâdlele poștale. LA PARIS, la Havas, La Cite et C­ine, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. ~ Articolele Republicate se ard ■*— BUCURESTI, 23 CUPTOR Scrisorea publicată în­­ ziarul The Times din Aprilie trecut de un domn Krapf, de la ambasada austro-ungarâ din Londra, în contra grânelor ro­mâne, ridicând în țară să vine pro­­testațiune din partea esportatorilor noștri­ de cereale, guvernul a luat— după documentele pe care le publică Monitorul oficial de la 8 (20) Iulie—­­măsurile ce i se cerea pentru a do­uă desmințire aserțiunilor cuprinse în citata scrisore. Recunoscând graba ce a pus mi­nisterul de externe, pentru a nu lăsa mai mult ca scrisorea numitului Krapf să râmâie fără respuns din partea însărcinaților și trimișilor ță­­rei în străinătate, constatăm că, de astă dată, corpul nostru diplomatic și consular a căutat să facă, pentru restabilirea adevărului, tote comuni­­cațiunile cerute Camerelor de comer­­ciu din localitățile unde se importă grânele nostre și să le dea­uă în­tinsă publicitate. U­ dată cu scrisorea pe care nu­mitul Krapf a publicat’o în zi­arul The Times din Londra, s’a mai răs­pândit din partea Austro-Ungariei, pe cale diplomatică și consulară, mai multe note către Camerele de co­­merciu din străinătate, pentru a da campaniei întreprinsă în contra grâ­nelor nóstre uă mai mare întindere, și a face ast­fel ca grânele nóstre să fie de­preciate pe tote piețele unde își am găsit și’și găsesc un debușeu, singur, cum este în Anglia, Italia, Belgia și Francia. Am vorbit la timp de scrisorea publicată în zi­arul englez din Lon­dra, și am calificat după cum merită un asemenea procedure din partea represintanților Austro-Ungariei în străinătate. Dăcă mai revenim afil asupra a­­cestui subiect, causa este că docu­mentele ce ni se înfățișără au uă va­­lore netăgăduită din punctul de ve­dere al comerciului grânelor nóstre, și pentru că găsim în unele din ele oă afirmațiune puternică în contra campaniei întreprinsă pentru depre­­ciarea grânelor române, afirmațiune care face mai mult de­cât uă pro­testare din partea nostrá. Ast­fel, stă, baniera, ce­­lice pre­ședintele Camerei comerciale, indus­triale și maritime din Anvers, în sciioarea pe care a adresat-o consu­lului României din acea localitate : «Importațiunea grânelor din România la Anvers, vé rog să nu va îndoiți de acesta, este destul de cunoscută atât din fapt cât și din cifrele ce­ publicăm tn fie­care an în raportul nostru asupra urcarei pieței Ast­fel în 1888, avem : 471.862.3 Í0 » Lăsând la uă parte diferența între a­­cesta cifra și cea dată de d-vostră — ce vine de­sigur din faptul că comptul d-ves­­tre este mai complet — rezultă că impor­­tațiunea cerealelor din România în Belgia are un forte mare însemnătate. După cum forte bine observați, cu totu enorma întindere dată culturei cerealelor în ambele Americi, în India și în Austra­lia, țerile Europei care produc cereale nu sunt așa de biruite după cum s’ar fi cre­zut, și noi credem, din contra, că încă pentru timp îndelungat, daci se va căuta a face să progreseze industria agricolă, aceste țări vor îndeplini rolul lor natural de grânare ale unei însemnate părți dintre popor­ele Europei». Ce pot să mai fa­că vecinii noș­trii Unguri în contra grânelor ro­mâne, față cu cele ce reproduserăm aci din scrisorea președintelui Ca­merei comerciale, industriale și ma­ritime din Anvers ? Ce pot, de asemenea, să mai fa­că față cu cele constatate de Congresul special, ținut acum trei ani lângă Dresda, asupra calităței comparative a grânelor? Estragem, în acestă privință, ur­­mătorele din scrisorea publicată de d. Walter Curchil, consulul general al României la Londra, publicată în zi­arul The Times, ca răspuns la cele fa­se în scrisorea numitului Krapf, pu­blicată în același­­ ziar: «Cel mai bun răspuns care se póte da la acesta este că, în congresul special ți­nut acum trei ani lângă Dresda, asupra ca­­lităței comparative a grânelor, s-a stabilit faptul ca grâul român, de­și are bobul mai mic, care produce 20 la sută mai mult în făină de­cât grâul ungar și ame­rican, și că făina de grâu român suportă uă mai mare cantitate de apă de­cât făina ungară și americană, pânea făcuta din a­­cesta făina fiind mai dulce de­cât aceea făcută din făină germană, francesă, ame­ricană sau din altele, congresul a decis a­­semenea că, fiind­că România nu póte îndestula tota Europa cu grâ­u sau, se va amesteca oă proporțiune de 40 la sută de grâu român cu grâul unguresc, american, francez, german etc. Acesta decisiune a­­arata pe deplin că comercianții români nu numai că nu au nici un interes de a a­­magi pe cumpărătorii străini, ci, din con­tră, printr’acesta ar deprecia ei înșiși pro­ductele lor, decá le-ar trece drept pro­ducte ungare.» Vecinii noștrii Unguri pare că au uitat de tote acestea, când pus în cap ca, cu ori­ce preț, ’sl-att se caute a deprecia grânele române pe piețile streine. Ce au voit ei se mai scie de ceia ce a constatat și hotărît, acum trei ani, Congresul de lângă Dresda, și de faptul, ce de nimeni nu se póte contesta, că grânele nóstre au un mai mare trecere și sunt cu mai mult căutate în comerciu . Ei au luat’o pe unguresce, ast­fel după cum o iau în tóte, fiă cu pri­vire la cestiunile politice, fiă la cele economice. Pentru acesta n’avem să se adu­cem nici să vină, căci numai pe denșii îl privesce și al lor este inte­resul sĕ scre decá bine seü reu fac, când se espun a se da aserțiunilor lor desmințirile cele mai întemeiate și mai sdrobitore, regele Milan se va intorce la Belgrad. El crede că știrea acestei întorceri a fost răs­­pânditâ pentru a întârzia din nou venirea reginei Nathalia la Belgrad. Agenția Românii Havas. Grita Secară 364.342.989 kgr. 49.135.068 » Orz 40.637.913 * Mazăre 5.436.700 » Orez 12.309.640 » SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI Belgrad, 22 Iulie. Dnevni List află că trei scrisori reco­mandate, adresate ex-regelui Milan s'au pierdut la biroul poștal din Semlin. S’a ordonat că anchetă. Berlin, 22 iulie. Cu ocazia manevrelor corpurilor de ar­mată al 7-lea și al 10-lea, imperatul ar voi să ’și dea sema personal de folosul porum­beilor călători pentru serviciul armatelor și de starea actuală a acestei organizații. Un serviciu întins de porumbei călători va fi stabilit în castelul de vînători Springe aprope de Hanovra, unde imperatul va a­­vea cartierul său general de la 18—21 Septembrie. Acest serviciu va fi legat cu orașele Ha­novra, Brunswik, Hildesheim, Osnabrück, Hamm și Gueter ale căror asociațiuni de dresători de porumbel au pus fie­care 20 până la 26 porumbei la disposiția împăra­tului. — Un jurnal berlinez pretinde a ști că ímpăratul Wilhelm ar avea intențiunea de a vedea pe regele Oscar pe castele Sue­diei. *— Se asigură că principele de Bismark n’ar fi chemat pe doctorul Schweningen de­cât pentru a’l întreba dacâ­t de trebuința să merga să ’și facă băi la Kissingen. — Nasional Zeitung se îndoește că ex­ SCRISORE DIN IAȘI _____ » Iagi, 10 Iulie 1889. Diferite zvonuri. Am făgăduit cetitorilor Românului amă­nunte asupra lucrărilor anchetei de la Cre­ditul urban din Iași, cum și asupra desco­peririlor sale. Imi țin cuvântul. Neapărat, nu pot fi ținut să dau știri cu desăvârșire pozitive, ci mai mult conjecturile ce cir­culă și a căror probabilitate o pot con­trola întru­cât­va cu mijlocele de care— ca simplu cetățan—pot dispu­ne. Acesta voia și face-o. Asupra lipsurilor de bani ce s’ar fi con­stat la Credit circulau diferite svonuri. Ast­fel, la început se zicea că 1 milion și ju­mătate nu se pot justifica ; încetul cu în­cetul acesta cifra s’a tot diminuat, până când astăzi, după cum în­de­obște se zice, suma asupra căreia cercetările anchetei se mărginesc este numai de vre-o 200 de mii. Și încă și acestă sumă, în care se crede că acționarii ar fi păgubiți, are nevoe să fie verificată, de­ore­ce, cea mai mare parte a ei se atribue evaluărilor exagerate a u­­nor imobile amanetate la Credit, fapt care —precum am zis în corespondența mea precedentă—trebue să fie din nou contro­lat prin uă nouă expertiză asupra imobi­lelor amanetate la Credit nu numai din Iași, dar din tóta­­ éra. Sunt câte­va cazuri de aceste bine sta­bilite, în Iași, s’au găsit câte­va imobile evaluate în mod exagerat,­ceia ce firește a avut de resultat desinteresarea împrumu­taților de a mai achita ratele. Nu se pute ști însă decâ faptul e general, deca și alte imobile din Iași și mai ales din­­ era sunt tot ast­fel evaluate, sau deca aceste sunt numai niște cazuri izolate și deci fără nici uă consecință gravă asupra situațiunei fi­nanciare a Creditului și a bunei sale func­ționări. Aflu positiv că ancheta fiind în le­gitimă îndoială, a ordonat să se facă un tablou al tuturor împrumutaților, cu tote detaliele trebuinc­iose. Tocmai acesta îndoială ce esistă în spi­rite face ca mortea regretatului Al. I. Gheor­­ghiu, directorul, să fie cu atât mai regre­tată. Mare parte din asociați regretă că n’au știut la timp că la Credit esistă în adevăr ore­cari neregularități, pentru a re­nunța fie­care la uă fracțiune din benefi­ciile la care ar fi avut drept și a salva ast­fel instituțiunea de lovitura ce i s’a dat, lovitură de care acel acționari, bănește, se resimt asta­ fii așa de mult. Cu deosebire e criticat faptul că guvernul a refuzat să dea din timp sub­vențiunea la care Credi­tul, după art. 19 din statute, avea dreptul, căci ast­fel plata cupónelor n’ar fi fost în suferință, capitalul de rezervă, care are o­ destinațiune anumită, n’ar fi fost întrebu­ințat la plata cupónelor și în tot cazul s’ar fi complectat suma întrebuințată în acest mod, iar plata către Stat s’ar fi făcut trep­­tat-treptat, acoperindu-se în același timp și neregulele de operațiuni și de comptabili­­tate provenind din lipsă de bani. In corespondența mea trecută am rela­tat faptul că ceia­ ce ar fi determinat pe guvern să numescá uă ancheta la Credit este—pe lângă cele scrise de unele­­ fiare bucureștene — și niște denunțări adresate direct d-lui ministru de finanțe de către d. Scarlat Pastia, fost membru în consiliul de administrație. Faptul e cu desăvârșire exact. D. Pastia a precizat anume și cu cifre tóte capetele de acuzațiune din de­nunțul său. Trebue să mai adaug numai că pe lângă d. Pastia cel ce a mai denun­țat de asemenea ministerului este și d. C. Corjescu, din același motiv, adică pentru neîngăduire în plata ratelor. Am luat drept bun și esect svonul ca casierul Hulban, depus în penitenciarul cen­tral, ar fi încercat, să se sinucidă cu un cuțit de sufragerie; n’am­ putut încă con­trola acesta ; aflu însă de la un amic, care a veglut pe Hóiban, că el e sănătos și că citește în­­ fiare tot ce se scrie despre el și despre Credit. Vé mai comunicasem zvonul că între scrisorile lăsate de A. I. Gheorghiu ar fi și una adresată d-lui L. Catargiu. Pot se va afirm că acesta nu e exact. Am ve­zut scrisorile lui Gheorghiu. Ele sunt în nu­­măr de două: una adresată consiliului de administrație și acționarilor creditului, asi­gurându-l despre nevinovăția mea și pu­­nându-le la disposiție averea sea; alta a­­dresată d-nei Gheorghiu cerându-și iertare că trebue să se despartă în acest chip de d-sea și jurându-l că nu e întru nimic vi­novat de tóte neregulele și abuzurile ce s’au găsit și póte se vor mai găsi la cre­dit. Gheorghiu a mai scria­ și un testament scurt, lăsând totă averea sea acționarilor creditului cu rugămintea că imobilele ce le are să se vândă cu preț bun și sâ se dea 20.000 de lei zestrea soției sale și 3.000 de lei pe care uă soră a sea îl dă­duse în păstrare. In amândouă scrisorile sale Gheorghiu (zice că ceia ce l’a deter­minat la desperata decisiune de a se si­nucide este pe de­uă parte atitudinea in­spectorului Constantinescu, iar pe de altă parte purtarea casierului Hurban și «nișce acusațiuni de josnicia cărora nu putea să se apere». Continuarea cercetărilor Joi séra, până la 12 ore s’a luat inte­rogatoriul d-lui Bej­an, fostul comisar al gu­vernului, cum și a d-lui Taler presupus de samsar al d-­sele și mijlocitor de împru­muturi. D. Bejan e grav bolnav. D-sea a și plecat a doua fii în streinatate la nisce băi. A doua fii Vineri s’a luat un n­od in­terogatoriu d-lui Taler. S’a făcut apoi uă perchisițiune la casa d-lui Iosef Wortmann, de la care s’au sechestrat câte­va bonuri și alte hârtii. Se fa­ce că d. Wortmann cum și arhivarul Creditului, d. Max, ar fi făcut nisce depuneri compromițătore pentru unii din membrii consiliului de administrațiune și în special pentru d. G. Draghic. Acesta —pretind denunțătorii,—ar fi luat mită de 200 de lei de la d. Kahana care voia să contracteze un împrumut pentru o­ sumă însemnată. D. Kahana, confruntat de două ori cu d. Wortmann și d. Drăgh­ici, a tă­găduit faptul , cum însé d. Wortmann per­sistă sn veracitatea n negațiunilor sale și, mai mult, pretinde că ar mai fi și alte ca­zuri analoge, d. Drăghici a fost depus pre­ventiv Vineri pe la orele 6 p.m. Cu două­­ file mai ’nainte d-lui Drăgici i se încre­dințase a doua cheie de la casa de bani (casa Creditului funcționază numai cu două chei, dintre care una e încredințată și dată în păstrarea directorului, iar a doua pre­ședintelui consiliului de administrațiune, d. Sandu Dudescu). Interogatorul, arestarea d nului Sandu Dudescu Contra d-lui Sandu Dudescu, președin­tele consiliului de administrațiune, se lan­sase mandat de aducere. D-sea era la băile de la Odessa. Vineri noptea a sosit, iar Sâmbătă inte­rogatorul a început. Totă fiina d. Sandu Dudescu a fost ți­nut să dea lămuriri anchetei asupra dife­ritelor fapte de care in calitatea d-sele de președinte trebuia să aibă cunoscință. In­terogatorul a ținut până la 6 p. m. și ne­­fiind terminat s’a amânat pe a doua fii. Dumineca interogatorul a continuat totă fiiua, d-lui Sandu Dudescu i se obiecteza că pentru ce a încredințat a doua cheie a casei d-lui director Gheorghiu și n’a păs­trat-o asupra d-sele după cum cere legea , d-sea arata că avea tata încrederea în d. Gheorghiu, pe sóna atât de solvabilă, pe care o cunoștea de atâta vreme ca re­­presentant al națiunei în diferite legisla­­țiuni, ca profesor de Universitate și căruia acționarii Creditului i-a încredințat în re­petate rânduri postul de Director al Cre­ditului, tocmai pentru că reputațiunea o­­nestitaței d-sale era mai presus de ori­ ce bănuială. După cât știa, d. Sandu Dudescu a dovedit că încredințase în mod formal cheia d-lui Gheorghiu și anume la una din ședințele consiliului de administrațiune de acum­ duc­­atu, fapt consemnat în un pro­­ces-verbal al Consiliului. Acesta cnse n’a putut fi considerat ca ,­un argument și o circumstanță ușuratore pentru d-sea, întru­cât nici un text de lege nu dă unui vot al consiliului puterea de a distruge o prevedere a legel. Și d. Sandu Dudescu a fost și d-sea arestat și depus preventiv Dumineca pe la 5 ore p. m. Mulți—și póte cu dreptate— desaprobă a­­cesta arestare, pe excelentul motiv ca deca arestarile preventive se fac ca o precau­­țiune pentru a împiedeca fuga celui bănuit sau ca o garanție în cas de insolvabilitate, d. Sandu Dudescu nu se află în nici una din aceste circumstanțe : e mai mult ca sigur că la vârsta d-sele de 85 de ani n’avea să fugă nicâiul, și apoi d-sea se bucură de o mare avere, ceia ce era o garanție de solvabilitate. Aflu că că vr’uă câți­va amici și vr’uă câte­va rude ale d-lor Sandu Dudescu și G. Drăghici vor cere, pe cauțiune, punerea lor în liber­tate. Ancheta continuă Asta­fil Luni ancheta continuă. Până la 4 ore p. m. când va scriu, nu s’a luat nici un interogatoriu și nu s’a făcut nici uă cercetare privitóre la vre uă nouă ne­regulă. S’a ascultat numai vr’uă câți­va martori cari aveți de făcut depuneri în sarcina celor deja arestați. Intre alții l’a ascultat și pe un frate al inspectorului Ghiulea, care e expert în Galați și care de asemenea ar fi amestecat în unele a­­faceri necorecte. Asupra resultatului nu se ia nimic positiv. Instrucția faptelor se face cu precautiuni pentru ca nimic să nu transpire. Versiunile ce circulă sunt în mare parte exagerate. Se pretinde case cu insistentă că mai multe mandate de ares­tare urmeza a se lansa și asupra altor persone care erau amestecate în afacerile de la Credit. Emoțiunea de la început s’a mai murat, lumea pare a se fi deprins cu acesta emoțiune, care a atins culmea cu sinuciderea directorului. Totuși se așteptă cu interes hotărîrea ce va lua guvernul față cu acesta instituție. Reporter Evenimentele din Serbia Asupra evenimentelor din Serbia Temps primesc o un depeșă în care i se scrie că la 20 ale curentei la Viena s’a ținut, sub preșidenția îm­păratului, un consiliu secret militar în care s’a discutat forte mult asupra situației grave din Serbia, unde pă­rerea cercurilor oficiase austriace este că anarh­ia și răsboiul civil este ine­vitabil. Prima cestiă ce s’a desbătut în acest consiliu a fost întrebarea: când va fi nevoit­­ ca Austro-Ungaria să intervină militărește în Serbia. Ministrul de resbel a respuns că în ori­ce minut armata austriacă este gata pentru a ocupa Serbia. S’au luat deja tóte măsurile în acesta privință și două corpuri de armată stau gata de a pleca. Se crede, la Viena, că Milan venind décà va observa că resbelul civil va­­ sbucni, va sta la Belgrad și va che­ma în ajutor pe Austria. Ast­fel fiind, Austria va păstra o­ atitudine reservată față de cele ce se petrec în Serbia până ce va veni la Belgrad Milan. Dar îndată ce și până atunci Rusia s’ar amesteca în­tru ceva, Austria nu se va lăsa nici ea, ci va trimite trupe în­­ ora. Situația din Serbia se complică cu atât mai mult, cu cât acum se scie că sunt neînțelegeri și între guvern și mitropolitul Mihail, care s’a superat din causă că guvernul a respins pro­iectele de lege canonică ale mitropo­litului. Srpsky Nezavisnost, fdță redactată de amicii d-lui Ristici, nu ascunde nici ea situația gravă, ea scrie că Serbia s’a aruncat în brațele anar­­h­iei. z­ice că autoritățile nu mai au nici oă trecere înaintea populației și că s’au asociat cu hoții. Numitul organ­­ zice că hoțiile ce se săvârșesc au și un caracter po­litic. Radicalii, care sunt în legătură cu hoții, vor se sperie pe cele­l­alte par­tide, căci cum s’ar putea explica ast­fel că hoții atacă mereu pe depu­tații liberali, pe aderenții liberalilor mai bogați dintre țărănime­ și pe preoți. Presa republicană despre gen. Boulanger Presa republicanilor din guvern atacă în modul cel mai tare pe ge­neralul Boulanger. Republique Frangaise scrie: «Boulanger nu este numai un sol­dat rebel, ci și un agitator, un pun­gaș. Dânsul este u­ adevărată rușine pentru Francia... In brațele acestui hoț so se fi dat țara ? Nu, de o mie de ori nu, asta nu se pote .» Journal des Debats scrie: «Acum nu se pate fa­ce de­cât a­­tâta: dacă se vor dovedi tote cele ce se arată în rechizitor, apoi nici uă îndoială nu remâne că generalul va fi condamnat.» Parti National fi­ce : «Rechisitorul nu conține nimic nou ce ar putea să ne alarmeze. Publicul deja s’a convins de mult despre imoralitatea acestui trist personagiu, care acuma este adus înaintea ba­zei judecății. Citind rechisitorul pu­ternic, dar totuși moderat al procu­rorului, este imposibil ca om­ și cine să nu se convingă pe deplin despre scopurile ascunse ce urmăria gene­ralul. Justice fiice : «Nimic nu este așa grav din tote ca cestiunea cu banii. De unde a­­vea generalul milionele ce le a chel­tuit?... Răspunsul ce dânsul a dat la acesta, este ridicol! Banii s’au adu­nat pe cale murdară !» Lanterne... scrie: «Că­ generalul a conspirat­ numai încape îndoială. Asta însă nu ar fi nimic. El a comis însă crime ca ce­­tățân, crime cari sunt cu atât mai mari, cu cât s’au comis în contra statului. XIX Siècle fa­ce că rechisitorul are să strice mai mult procurorului de­cât generalului, contra căruia s’ar fi debitat acusațiuni lipsite de a­­devĕr. Soleil de asemeni spune că rechi­sitorul este plin de acusațiuni ne­drepte și tendențiase. Autorité faice că întreg rechisito­rul este neserios. Petit Republique Francaise, sub semnătura d-lul Andrieux scrie : «De­oare­ce nu voiesc să fiu nu­mărat într’un rând cu d. Tirard și să fiu considerat ca om naiv, abdic de plăcerea d’a mai face și uă cri­tică asupra rechisitorului d-lui Ques­­nay de Beaurepaire. Congresul internațional de la Pari». In întrunirea sea de Sâmbătă, congresul internațional al lucrătorilor s’a pronunțat aprópe în unanimitate pentru abolirea armatelor. S’a decis că timpul de lucru tre­bue ficsat generalmente la 8 ore pe fn­, și s’a pronunțat pentru egalita­tea salariilor pentru femei și bărbați. El a hotărât în sfîrșit sâ facă la 1 Mai 1890 manifestații în tote statele din lume pentru a decide guvernele să pună în esecuțiune hotărîrile con­gresului internațional al lucrătorilor. Propunerea franceză relativă la­să grevă generală în lumea întrâgă, a fost respinsă cu un mare majoritate. -------------- — HI —și DIN ITALIA Se telegrafiază din Roma Noului Tagblatt Vienez că contra-amiralul Sovera, comandantul Spezziei, a so­sit la Roma și a avut mai multe conferințe cu ministrul marinei. Resultatul acestor conferințe ar fi că tota escadra din Mediterana să fie întrunită aprope de Spezzia, ca tota flota sa fie pe deplin aprovisio­­nată, și că nouile fortificațiuni în portul Spezzia sâ se facă cu cea mai mare iuțală. Un mie de lucră­tori ar lucra la construirea unui nou fort pe costa Finistra, în fața fortului Finistrele. — Riforma examinază afil ipoteca că Papa, plecând din Roma, ar găsi uă putere ce ar fi dispusă sâ facă răsboiu­l pentru dânsul, și că ea ar fi învinsă de Italia și aliații săii. Atunci suveranul pontefice ar râ­­mâne principe fără supuși, Papă fără credincioși și fără biserică, și ar fi cu desăvârșire ruinat și mate­rialmente și spiritualmente. Décà acesta e dorința Vaticanului, sâ se asculte sfaturile interesate. Dar să se gândescá bine înainte, căci dacă după ce s’a garantat Suvera­nului poate fice să ședere liberă și demnă la Roma, Italia ar rămâne in­diferentă la plecarea s­a, Intorcerea Papei la Roma ar fi imposibilă.

Next