Romanulu, octombrie 1889 (Anul 33)

1889-10-14

ANUL AL XXXIII-LE BUOURESGI, 13 BRUMAR Sunt unele deprinderi rele de cari trebue să căutăm cu toții a ne des­­băra. Aceste deprinderi sunt privitore la viața nostra politică și, în deosebi, la constituirea și conducerea partide­lor. Ast­fel, în partidele nóstre s’a in­trodus un fel de cesarism, care nu face de­cât să porunească și nu permite nici uă discuțiune înaintea puterei șefului. Acest cesarism astă­­­i este răul de căpetenie, care împedică ori­ce acțiune spre îndreptarea și refor­marea partidelor. Supunerea orba, basată pe vechia credința In disciplina partidelor, este condițiunea ce se impune fie­căruia și tuturor fără deosebire. Numai statul major are dreptul sâ vorbesca, numai el pate sâ dis­cute și sâ hotărască. Toți cel­alți sunt nedemni de uă asemenea favore, lor nu le este dat de­cât să asculte tote poruncile și să se supună lor. Căci, «Ilie cel ce s’au obicinuit sĕ poruncască, numai ast­fel se póte menține pisciplina și numai ast­fel se întăresce uă partidă. Greșială mare și de neiertat! Intr’uă partidă nu trebue să dom­­nescä nici porunca, nici supunerea orba, ci înțelegerea deplină între membrii săi printr’un capital comun de idei. Almintielea, mai curând sau mai târziu, se produce într’un mod ine­vitabil că schismă în sânul ei, și urmarea firesca nu pate să fie­ alta de­cât desmembrarea și slăbirea s­a. Acesta este adevĕrul de care ar trebui să fie sema partisanii cesaris­­mului de care vorbim aci, mai nain­­te s’a se ridica în contra acelora cari véd în școlla lor ideile cele mai rele și mai vetumatore pentru că partidă. Constatăm, c’uă adevărată mulță­­mire, că ccela cea vechie a cesaris­­mului în conducerea partidelor ’și-a făcut vocul și că un curent puternic a început să domnescă în țară, într'un sens cu totul contrariu acestei scale. Acest curent bine-fâcător este acela ce s’a născut din ideia unirei liberali­lor, pe bazele unei înțelegeri, care să constitue pe viitor adevărata partidă a democrației nóstre. Să stăm la vorbă, să discutăm, să ne luminăm și să ne înțelegem— a jl­e toți acei cari susțin acestă ideiă— pentru ca, în urmă, să hotărâm cu toții ce avem să facem mai bine și mai nemerit, spre a ne întări și lupta pentru causa liberalismului și a demo­crației. Ce pate să fie mai firesc și mai legitim ca acesta dorință ? Și unde văd răul acel cari se ri­dică în contră’I și se opun la reali­­sarea ei ? Pentru causa liberalismului și a de­mocrației, realisarea acestei dorințe nu pare să fie de cât el un mare folos. Atunci, pentru ce se opun,șap­ea­, trul ce combat acestă dorință? Se tem őre că printr­ uă unire, pe­­basele unei înțelegeri de principii, s’ar slăbi meritele­­ sau autoritatea cui­va și s’ar lovi în­ prerogativele ce cred că trebuie să aibă unii din el ? f . .........d­ .. b ap Dar acesta ar însemna că nu ne interesăm de causa cea mare, ci ne preocupăm numai de slăbiciunile și patimile nóstre. Adevărații liberali și democrați ai jli, fără să răpăscă meritele nimenui și fără să lovescă în autoritatea de care s ar putea bucura ori­cine, voiesc concentrarea tuturor forțelor, pe ba­zele unei înțelegeri sau programe, care să aibă de scop punerea în practică a tuturor ideilor generase pentru popor și resolvarea tuturor cestiunilor de reformă, potrivit prin­cipiilor democratice și îmbunătățirilor la cari aspiră societatea nóstrá. Ore acesta pate să jicnesca pe cine­va în libertatea sea de acțiune și, mai puțin însă, să ridice în con­tra acestei dorințe atâtea nemulțumiri și atâtea temeri in sânul partidei al cărui șef este d-l I. Brătianu ? Dér cei mai apropiați și mai legați de d-l I. Brătianu trebue să înțelegă că fac un rău serviciu, atât d-sele cât și causei liberalismului și demo­crației, deci îl îndemnă să rămână in cercul cel strâmt și înăbușitor de până acum și’l sfătuesc să nu ție sema de curentul ce domnesc e a<jll in țară. Căci, cum tjiserăm mai sus, scala vechie a cesarismului în conducerea partidelor își a făcut vocul. Supunerea órba la voința, la po­runcile conducătorilor partidelor a încetat d’a mai existe, din momen­tul în care discuțiunea și lumina ’și au deschis oă cale atât de largă în viața nostrá politică. Partidele atjt trebue să se consti­tue, să se reformeze și să se întă­­răscă, nu numai după voința absolută a conducătorilor, ior ci după curen­tul ce se formeza în țară, prin dis­cuțiunea și lumina la cari dau nas­­tere ideile timpului și trebuințele sociale. Ințelege-vor până în cele din urmă acesta partisanul vechei scale a­cesa­­rismului în conducerea partidelor, și renunța-vor d’a se mai opune la realisarea ideii de unire și de refor­mare, ast­fel cum o înțeleg toți ade­vărații liberali și democrați ? Vom vedea. Democrația radicală In desvoltarea politică a ori­cărui stat constituțional, partidele care au jucat un rol hotârîtor, au fost partida liberal demo­crată și partida conservatorie. Cea dintâia, cu obârșia în popor, s’a întemeiat pentru a câștiga drepturile ce se cuvin marei majorități a­­ erei, cesta din urmă a luptat pentru susținerea intereselor unei clase privilegiate. Cel puțin așa s’a con­tinuat lupta în prima epocă de desvoltare a acestor două partide, și numai după ce claselor privilegiate li s’au luat drepturile excepționale ce aveu asupra, și în detri­mentul massei poporului, și s’a înscris în constituția drepturi și datorii d’o potrivă pentru toți cetățenii, lupta s’a schimbat , conservatorii au trebuit să facă pași înainte, se recunoscu și să se supună unor legi, pe cari nainte le desconsiderau, or liberalii ori că au rămas staționari, ori că au ieșit din sinul lor unii cu vederi mai largi cari apoi ori au pus basa democrații și radi­calismului, ori­ că s’au aliat către aceste gru­pări și lupta în ele ca simpli soldați. Așa s’a întâmplat acesta in occident, așa s’a Întâmplat la noi, așa în Serbiar cel mai nou stat constituțional din Europa. . ..Pentru a dovedi acesta nu trebue de­cât sa schițam, fia măcar-An nocat, c­ele mai­­nouliase prin care a trecut radicalismul în Europa..­­.­­ . Eâ luăm de exemplu pe Francia.­­ .­­­.Dâja, nainte­ v de alegeri, se scie că în parlamentul­ francez se formase un curent cu idei atât de radicale, în­cât sub presiunea 1­ U- puținii radicali din parlament au fost cât­va timp­ stăpâni pe situația. Și tot grație ideilor radicale ce tricea că profesază, boulangiștii la început câștigară o mulțime de aderenți. Se făcură alegerile din luna trecută, și se isprăvi și cu balolagiile. ESEMP­LARUL ]§ BAN te ®*,* Și resultatul acestora tot în favorul fesei ce ne punem a demonstra vine: de­și ra­dicali recunoscuți nu sunt in parlament mai mult de­cât cinci deci, mult șase-d­eci, t­ouși nu se pete­­ zice că radicalismul a sufe­rit înfrângere: și-a ținut situația de mai ’nainte, ba, daca vom lua pe boulangiști, cari s’au ales pe basa tot a ideilor înain­tate ce au declarat cu toții că profeseza, putem afirma că radicalismul prinde rădă­cini tot mai adânci în poporul francez. Sa trecem în Austria, statul unde luptele politice de partid sunt póte cele mai inte­resante și unde felul de desvoltare a lor­este cel mai variat. Și aici radicalismul este ceia ce amenință atât pe liberali cât și pe conservatori. In Doem­ia d­e­ partidul tinerilor cehi, în frunte cu Gregr, se scie că a ieșit victorios din alegeri și este numai­ cesită de timp ca șefia întregului partid ceh sé­ria data radicalilor, cari aprope au nimicit pe par­tidul național moderat în frunte cu Rieger, și ast­fel in parlamentul austrie o se vedem pe cehi luptând pentru deplină autonomia, pentru separarea lor în regat boem. In Ungaria tot așa, Kossuthistil, cari în primul pericol parlamentar, dupa 1867, nu avea de­cât patru deputați in parlament și in țară numai un organ de publicitate, atji au 90 deputați în parlament și în țară cele mtal multe­­ fiare. Și că el pe c fi ce trece câștigă aderenți, dovedește cultul pe care întraga țară îl are către Kossuth, și îm­pujurarea că la alegerile parțiale, vre-o șase la numar, ce s’au făcut lunile trecute, el pretutindeni au reușit, chiar contra celor mai faimoși liberali guvernamentali. Că din punct de vedere al românismului, politica acestui partid este tot atât de con­damnabila ca a actualului partid de la putere, acesta e un lucru recunoscut, dar în fine nu pate să resturne afirmarea nostra, ca și în Ungaria radicalismul câștiga teren. In Serbia partidul radical este în caite la putere. Și e fenomenul ce repede a crescut și a ajuns sâ stâpănisca. Dar este esplicabil. In Serbia partidul radical n’a avut sa lupte contra a doua partide bine definite și închegate.: aristocrațiie serbesca nefiind ca sa întrețină o lupta încăpățânata pen­tru conservatorism, éi dintre liberali cei mai mulți găsind în programul radical cu­­prinse și principiile lor, nu au avut de ce sa nu se arunce în brațele radicalilor, și ast­fel de și cel mai tiner stat constituțional, radicalismul în Serbia este acum în stare. Unii­­ fie că e la mijloc și ruso­filismul: radicalii au amețit capul poporului cu „sfânta Rusia“. Nu pare însă a se dovedi acest lucru. Dacă ar trebui se se manifeste acest partid in sens de a plăcea Rusiei, apoi a­­cesta ar trebui s’o faca în actuala stare de lucruri. Dar noi observam lucru contrariu, ce ne miră chiar: radicalii sunt cât se pate de independenți, afirmă­­ filnic că nu se uită nici în drepta nici în stânga, ci ca sunt hotăriți a păstra în dependința țarei lor și a rean­sa proiecte cari sa-I ridice și economi­cesce și politicește. La noi radicalismul nu a ajuns până a­­colo, abea s’a afirmat încă. Exemplele însă din alte țâri, și chiar fe­nomenele ce se pot observa în propria nos­tra viața politică, credem ca arată îndes­tul de clar că­­ partidul liberal, daci ,nu vrobsce sa pară ca cel din Serbia, trebuie sa facă un pas înainte. SERVICIUL TELEGRAF­ AL MACMARtUU#,4> JBruxel, 11 Octombre. Deschiderea conferinței anti-sclavagiste a fost amânată până la 10 Noembre. Bristol, 11 Octombre.­­■ "Lucrătorii de la uzina de gaz au­ reluat eri Aocrul. 0 Atenq, 11 Qcto.ibbre. Răspândindu -e svonul ca frigurile per­­niciase dom­nesc la­­ Pire ü,­ guvernul a des­chis uă ancheta din care resulta că bula n’a luat un caracter epidemic și că există numai câte­va cazuri isolate după­ cum se presinta în fie­care an la epoca acastă. Clangenfurt 11 Octombre. Mari stricăciuni au fost pricinuite în Co­­rintin în urma refârsarei Dravel. LUNI, 14 OCTOMBRE (2 OCTOMB. st. v.) 1889 1H> I.V­­ii. (Corespondință particulară a Român­iini) Culusul viilor, petrecerile cu acestă p­asiune.—Par­tidele politice.—Junimiștii și fierul lor «Era nouă..»-­­«Drapelul» și unirea libe­­lilor.­­Un program democrat Lateralii și «Fulgerul—Două procese: P. H Cortazzi și­ Petrovanu.—N. Albu cu Badins­chi Furtul de la Mihe! Daniel — Uă nouă grevă la poliția din Iași, Iași, 30 Septembre, 1889 Domnule Director, Ceia ce preocupă și atrage pentru moment mare parte a lumei iașane este culesul viilor. Vă este cunoscut de sigur că îm­prejurimile Iașului sunt din cele mai frumose. Mai ales partea de Sud, for­mată de delul Repedea și alte dea­luri mai mici, braveza asupra celor l­alte împrejurimi prin aceia că e îm­podobită de plantațiuni bogate și mai cu­­ suma de vite care ocupă uă în­tindere cât vetili cu ochii. Și fiind-că acuma e timpul cule­sului, lumea, sătulă de atmosfera o­­rașului și setosă de uă viață mai rustică, mai apropiată de natură, a deșertat în mare parte orașul, trans­­portându-se prin podgoriile de la Co­­pou, Uricani, Galata, Zarna, Nebuna, Socola, Repedea, Vlădiceni, Tomești, Comarna de sus, Comarna de jos și Osoiu,—cari tate formeză uă înlăn­țuire de dealuri, presărate cu viță și cu livezfi și încing din trei părți o­­rașul ca un colan. Dealurile resună cât e tih­ua de mare de strigătile și chiotele vesele ale culegătorilor și ciubărarilor, iar séra, într’amurg, se încing hore ve­sele în fața cramelor, la lumina lu­­nei și la cântecul molcom al unei perechi de lăutări, cari «Ilina fac pe culegătorii iar séra pe musicanții și cari, pe la noi, în ironie sunt nu­miți bondari, de către glumeții cule­gători. Une­ori, și mai ales către sfârși­tul culesului, bondarii din câte­va vii se strâng la un loc împreună cu cu­legătorii și vizitatorii viilor și aci, la cântecul orchestrei, se încing hore mari și late, la care iau parte țăranii ca și orășenii, așa că entusiasmul acestor petreceri, jocurile vesele, glu­mele ce se schimbă, ironiile înțepă­­lare, în care țăranul nostru esceleza, atrag din Iași multă lume, iubitore, de asemenea petreceri câmpenești. * * * Rămân însă destul și la oraș și mai ales funcționarii legați de postul și de ocupațiunea lor, cum și omenii săraci—din nenorocire mulți—cărora mijlocele nu le permit luxul, de alt­mintrelea puțin costisitor, al unor așa petreceri. Aceștia, împreună cu lumea scuturată în permanență de frigurile politice, și ca împricinați cari au procese, formeza șubreda nostră mișcare orășenească. Ast­fel ca să încep cu cele politice, mai deunăzi d. P. P. Carp, leaderul grupului junimist a vizitat lașul și a făcut o întrunire intimă a porum­beilor din localitate în însăși hulu­­băria d-sele din Sărărie. S’a hotărît la acesta întrunire ca junimiști să scotá în Iași un ziar, care la început va apărea o dată pe săptămână (în formatul Luptei pe când eșta în Iași) iar mai târziu, în timpul sesiunei parlamentare, va apă­­­ fice-se în fie­care­­ jir. Se vede că atât pentru adminis­trația pe care junii noștrii junimiști o au către d. P. P. Carp, cât și din curtoazie către leader, cât și pentru minunatul efect acustic pe care cele două vorbe ale d-lui Carp „era nouă“ l’a produs asupra partizanilor d-sale din Iași, ziarul în formațiune se va întitula Era Nouă. Acesta publicațiune în embrion, după cum mi-a comunicat unul din viitorii Sei Tedittörs, actual mi­nit­e d­e­­­putat, va fi cu mult mai ostilă guver­nului de­cât Constituționalul din Bu­curești, pe care junimiștii de aici îl găsesc fără o direcție bine hotărîtă și lipsit de energie în luptă sa contra regimului. * * * Pe de altă parte liberalii-naționali, cu ziarul lor Drapelul, continuă propa­ganda interprinsă pentru unirea ele­mentelor liberale. După cât știu, se lucreza cu multă activitate la facerea unui program liberal, care se servescán de se va putea ca punct de raliare a politi­­cianilor, dacă nu în totul cu aceleași aspirațiuni. Se va da acestui program un carac­ter cât se va putea de democrat, în­­brățișând o sumă de reforme politice și economice care să constituescă un pas înainte pe calea propuștiei nóstre. Mare parte din liberalii altor jude­țe din partea de sus a Moldovei se unesc cu totul în credințe și proba­bil mai târziu se vor uni și în acți­une cu liberalii din Iași. Acesta adesiune a făcut pe unele ziare din Bucureșt să scrie fel de fel de informațiuni, după care d-l V. Gheorghianu se va proclama șeful tutu­ror liberalilor din Moldova, etc. Nu mai e nevoe să spun că infor­­mațiunile aceste, dacă nu sunt rău­­tăciose, sunt în tot cazul neexacte. Nici unul dintre liberalii ieșeni n’a gândit măcar a se proclama de șef. De­o­cam­dată, tota activitatea lor e concentrată la studiarea vechilor pro­grame ale partidei liberale, a progra­melor celor­lalte nuanțe liberale din țară, cum și a stărei nostre sub tote raporturile, pentru ca de acest studiu să se servescă la alcătuirea progra­mului pe care în curând îl vor da la lumină. Ceia ce e adevărat iarăși, e că îndată ce programul va fi termi­nat se va provoca o mare întrunire la care se vor invita liberalii din tote județele torei, spre a se supune discuțiunei și amendărei lor, progra­mul pe care liberalii din Iași îl vor alcătui. * * * Pe când liberalii-naționali urmără cu statornicie acesta linie de purta­re, lateralii, representați de ziarul Fulgerul, bat iar laturile fără nici o socoteli. De­și cele întâmplate la Bârlad, și mai pe urmă la Ploești au pus pe gânduri pe unii dintre ei, totuși cel mai mulți n’au perdut încă speranța că se vor înțelege cu d-l L. Catargiu și vor putea cădea la înțelegere și la tocmala. Așa se explică pentru ce ei sunt atât de dificili când e vorba de uni­rea liberalilor și pentru ce primesc așa de mult pe liberalii-naționali cari sau pus în fruntea acestei mișcări. De alt­fel acesta reeșă atât din ati­tudinea ziarului Fulgerul, cât și a confratelui seu Lumina Dreptăței, o forța care propagă pe fața unirea disidenților cu conservatorii și care găsește că între aceste două nuanțe politice nu este și nici nu trebue să fie vre­o deosebire. * * * Cam acesta e actualminte fisiono­­mia politică a Iașiului, la care se mai adaugă propaganda socialiștilor înpiedecată în fie­care Duminecă de argumentele atât de convingătore ale pacinicei nóstre poliției, condusă de aprigul erou de la Vaslui, d-l Sandu Rășcanu. Negreșit că alăturea cu aceste atitudini, luată în trăsături mari, ale partidelor, se întâmplă și felurite fapte, nu lipsite de ore­care importantă. Nu voiu ținea și nici nu voiu putea să țin în curent pe cetitorii Românu­lui cu tote micile bagatele. Săptămâ­nal însă le voiu comunica faptele mai însemnate. Ast­fel, săptămâna acesta am avut doue procese politice, care după cre­dința tuturor, sunt niște curate în­scenări administrative. Mercuri 27 Sept. s’a înfățișat pro­cesul d-lui R. H.­­Cortazzi și s’a­ a­­mânat din cauza lipsei unor martori importanți pentru apărare. Se știe că acest proces s’a judecat mai intéiu la Tribunal, că Curtea de apel secția I-a a anulat apoi sentința tribunalu­lui din motive de necompetență și că a însărcinat pe d-l procuror general sâ ancheteze afacerea, după care procesul să intre pe calea sa legală și firesca, fiind judecat de că­tre Curtea de apel, singura instanță compatibilă a judeca funcționarii pen­tru abaterile ce li se impută că ar fi făcut în exercițiul funcțiunei lor. D-l procuror general a chemat în­­naintea judecăței, pe lângă autorii intelectuali, și pe autorii materiali (Mind­eci și Scarlătescu) al faptu­lui de arestare ilegală făcută asupra d-lor Corbu, Hagué, Calcantraur și Semaca din Dorohoiu. După rechizitoriul procurorului de tribunal, autorii materiali erau aduși ca martori în contra pretinșilor au­tori morali; acuma însă ei apar pen­tru întâiași dată în calitatea lor cea adevărată și se presupune că tocmai din acesta cauză intrigele administra­ției vor fi dejucate chiar prin instru­mentele ce ea și le crease în scop de resbunare contra unor adversari politici. îmi pare rău că lungimea unei co­respondente nu-mi permite a relata afacerea în tote amănuntele ei, pentru a se vedea că chiar sub forma liniș­tită a procesului se ascunt multe tur­pitudini administrative. * * * Joi 28 Sept. s’a judecat tot înain­tea Curței procesul d-lui N. Albu cu d. Badinski de la Piatra. D-1 Albu, ca și d-l Cortazzi, a fost apărat de d-l V. Gheorghian. Apărarea a ridicat inci­dentul că partea civilă să depue cau­țiunea judicatum solvi cerută de lege pentru procesele intentate de streini în țară, cum e în cazul acesta—și incidentul s’a admis, ast­fel că pro­cesul va veni din nou înaintea Curtei, la un alt termen. * * * Lumea se ocupă încă de furtul de la d. Daniel și poliția urmărește cu o activitate febrilă pe autorii acestui îndrăsneț furt. Cu tote aceste în­deobște se crede că ei nu vor fi descoperiți așa de ușor. Doar întâmplarea să mai pună pe d-l Daniel în posesiunea banilor sei perduți!. . Se știe să d-l Zdrobici, sub care, pe timpul guvernului d-lui Brătianu, se făcuse o revoltă între sergenții din Iași, al cărora căpitan era, după ce a fost îndepărtat din acest post de că­tre d-l G. Morțun, prefectul liberal, a fost numit de către d-l Leon Ne­­gruzzi, prefectul junimiștilor, polițaiu al orașului Târgul-Frumos și acum în urmă de către d-l Sandu Râșcanu, —prefectul poliției conservatore,—co­misar lui Mesp. I­ a. Sunt, se vede, un fel de omeni cari, întocmai ca paratonerul, atrag asupra lor tate trăsnetele, tóte ne­mulțumirile și tote nenorocirile. In 1887 d-l Zdrobici, precum am zis, a provocat greva generală și zgo­­motosă a corpului de sergenți, nu de mult un epistat, care pretindea că e desperat de persecuțiunile d-lui Zdrobici, a încercat să-l asasineze ; acum în urmă după cât,—din infor­­mațiuni vrednice în tot cazul de în­credere, pot ști—o nouă grevă a tu­turor subalternilor d-lui Zdrobici se pregătește. Când va scăpa are acest om de persecuțiunile sortei, pornite din chi­pul cum înțelege a se purta cu lumea și mai ales cu cel ce­ sunt inferiori în serviciu ? !... Corespondent PROGRAMELE cari au fost semnate de șefii partidei libe­rale de la 1848 până astă­zii PROGRAMA DIN 1863 In fata atâtor lupte sterpe, atâtor felurile uneltiri și corupțiuni sistematice, ce tóte împreuna cântue societatea nóstra și’Lmis­­tite puterile, atât de neapărate pentru re-­­edificarea statului român, în fa­ â­­ jh­em, unei asemenea situațiuni care pune în pe­ricol chiar existența nostrá politică, toți Românii care n’au perdut niciuodată din vedere drepturile țarei­ și destinările ei, cari au salutat cu fericire noua eră, ce ne, a deschis tratatul din Paris, care a­ îmbrâc­cr­at ca o anexă de salvare, principiile li­berale de la (40) August 1858 s’au pătruns asta­zi­ca este de cea mai urgentă necesi­tate, de a se grupa în jurul stindardului pe care este scris: Naționalitate, Libertate și Moralitate și domniți toți de aceleași simțiminte ași da mâna cu încredere și a se pune la lucru cu bărbăție. Daca acesta apropiare, acesta unire, a­­cesta înfrățire chiar a tutor Românilor, în­grijitori de sorta țârei lor, a fost uă nece­sitate pentru dânșii, cu atât ea se impune în un mod mai imperios, deputaților, cari au o acțiune mai directă și hotăritore îh

Next