Romanulu, octombrie 1889 (Anul 33)
1889-10-24
ti r i •di Y ANUL ALXXXIII-LE Pe lângă Tipografia Românului instalându-se cu începere de la Sf. Dumitru un atelier de legători și localul actual ne mai fiind încăpător, Redacțiunea și Administrațiunea Românului, precum și atelierele nóstre de tipografie, stereotipie, galvanoplastie și legătorie de cărți, vor fi instalate în casele din strada Brezoianu No. 16 și 18, și strada Sf. Ionică No. 9. (In dosul teatrului Național). Grație îmbunătățirilor introduse, Tipografia Românulu este în posițiune se efectueze, în condițiunile cele mai avantagiose, lucrările ce i se vor încredința de particulari și autorități, și Românulu apărând în modul cel mai repede, soriile sale vor fi cele mai mioi. „ Aducem acesta la cunoșcința publicului și a corespondenților noștrii, îi rugăm ca cu începere de la 27 Octombre, se ne adreseze comandele și corespondințele lor, strada Brezoianu No. 16 și 18, și strada Sf. Ionică No. 9. 3UGURESCI, 22 BRUMAR Monstruositațile ce există încă în moravurile și legile societății nostre, nu pot lăsa nepăsători pe democrații români. Câteva din ele, venindu-ne aiil în minte, suntem datori să le semnalam, inainte de a expune reformele economice ce am dori să vedem făcându-se spre binele întregei populațiuni și in special al celei rurale. Astfel vedem că în cle mai multe ramuri ale administratiunei nóstre totul este centralisat in manele guvernului central, astfel că cele mai mici îmbunătățiri de interes focal, depind, în multe cazuri de bunul plac al unui om. Nu înțeleg cum se pute retușa dreptul unui consiliu comunal, se facă pavagiile cum voesce, să alinieze stradele, să -și echilibreze budgetul, după interesele sale, drept, ce I se refușa ar fi, până ce nu are aprobarea ministrului. Neputând acesta să intre în spiritul Constituțiunei, cred că datorie democraților este să facă legi pentru ca autonomia comunei să devie un fapt, dar nu numai uă vorbă. Un fapt care ne surprinde încă este acea contrazicere ce există între constituțiunea nóstra și hotărîrile Curței de casațiune, care recunosce legalitatea a unor acte numai ale stărei civile, pe când Constituțiunea noistră prescrie și obligativitatea ceremoniei religiose pentru acele acte. Astăzi, când prin luarea Dobrogei avem cetățeni români, de religiune Mahometană, astăzi când legalitatea actelor stărei civile este recunoscută de înalta Curte de casațiune, când libertatea consciinței este proclamată, trebuie să punem Constituțiunea nóstră în armonie cu hotărîrile justiței și cu trebuințile timpului, lăsând fiecăruia deplină libertate, în săvârșirea sau nesăvârșirea unor ceremonii la care densul nu ține. Numai astfel principiul libertății conșciinței va putea să fie pe deplin asigurat. De aceia cred, că trebuie se facem de urgență să lege, în acel sens, și se desființăm jurământul pentru tóte funcțiunile elective, și pe cel religios, pentru cele-lalte. Aceiași măsuru trebue sé o luăm in tóte cazurile in care s ar pută aduce uă lovitură libertății consciinței. Tot în acel rând de idei trebue pus și principiul, recunoscut de vechii liberali: «biserică liberă în stat liber». Cum libertatea nu pute să esiste, când ea atârnă de guvern, trebue să proclamăm autonomia bisericei, scuturând jugul Statului care apasă asupra ei. Deci se simte trebuință de a asigura acea independență, lăsând ca afacerie bisericesci să se administreze de credincioșii, cari mai bine decât Statul,decât un ministru, uneori necredincios, vor scie care sunt nevoile, și aspirațiunile lor. Administrațiunea deci a averilor bisercelor și al celorlalte fonduri ce s’ar aduna de la particulari sau de la comune, s’ar încredința unui comitet ales de enoriași care fiind cu totul independent, ar putea să creeze aziluri pentru preoții infirmi, să dea celor bătrâni pensiuni și sĕ ia alte măsuri pentru îmbunătățirea traiului lor. Décá fondurile n’ar fi suficiente, comuna ar fi liberă să vie în ajutorul acelei instituțiuni, care s’ar transforma într’uă adevărată asistență publică pentru toți enoriașii lipsiți de mijloce. Am avea deci pe lângă biserică în fiecare comună și aziluri pentru bătrâni și infirmi, precum și un biaron al asistenței publice. Cred, că adevărata misiune a preotului trebue astfel înțelesă, chiar și de credincioșii cel mai înfocați. Un drept, care ne-a fost mult timp tăgăduit și care nu este garantat prin nici una din legile nostre, este dreptul ce -i are fiecare cetățean să resiste la măsurile ilegale luate de autorități. Neputând fi nici uă siguranță fără acel drept, suntem de părere ca el să figureze printre revendicările nóstre, specificând că diferendele de acesta natura să fie judecate de jurați. Neputând admite ca uă parte a României să fie supt dominațiunea unui regim escepțional, vom cere ca Dobrogea să aibă aceiași administrațiune, aceleași drepturi ca și restul României, voind ca funcționarul să-și aibă posițiunea asigurată, neînțelegând utilitatea unei a doua Camere, astăzi mai cu semn, când prin noua lege electorală, origina el este mai aceași ca a Adunărei deputaților, crezând că nu este bine ca monastirele să fie numai un așil pentru cei ce nu produc nimic societății, fiind de părere că prin pedepsirea osândiților societatea nu trebue să aibă în vedere răsbunarea ci îndreptarea celor rătăciți, fiind revoltați de nedreptatea ce se face celor cari au fost victime ale greșelii justiției, și ne putând admite legea centralisătore comunală care e în ființă, vom cere să se ia grabnice măsuri de îndreptare. In acel scop deci propunem a se încheia seria revendicărilor nóstre politice prin urmatorea declarațiune: 7. Suntem pentru descentralizarea administrativă, voim să se dea comunei cea mai desăvârșită autonomie, lăsând'o stăpână pe tóte treburile ei. Vom căuta în același timp a da deslegările cele mai drepte cestiunelor espuse mai sus pentru ca: a) . Tóte actele stării civile se fie valabile, chiar daca ceremonia religiosă nu s’ar fi săvârșit în urma. b) Biserica sé fie emancipată de supt dependința statului și să se înființeze administrațiuni, alese de enoriași, care se gereze averile bisericelor și care se devie în același timp, un adevarata asistența publica în tote comunele. c) Jurământul sa se suprime pentru sarc neie ce se obțin de la corpuri elective, și cel religios pentru celelalte funcțiuni precum și înaintea instanțelor judecătoresce. d) Dreptul de resistență la măsurile ilegale luate de autorități și judecarea diferendelor de acesta natură, de către juriu. c) Intrarea Dobrogiei supt regimul constituțional. c) Garantarea posițiunei funcționarilor publici, înaintarea în funcțiuni pe baza concursului. g) Desființarea Senatului. h) Desființarea sectei monastice și transformarea monastirelor în asiluri pentru infirmi și în spitale rurale. i) înlocuirea penitenciarelor prin case de corecțiune. j) Reabilitarea osândiților, când nevinovăția lor se va constata, astfel ca sa li se acorde despăgubiri pentru daunele ce li s’a pricinuit. k) Facerea unei unor legi comunale, etc. etc. Vintila Rosetti. 0080TIREA BĂTĂUȘILOR D. Lascar Catargiu a făgăduit la Galați delegațiunii ce venise din Tulcea sa se plângă în contra omenilor administrațiunei, cari au bătut și schingiuit pe mai mulți nevinovați, ca torturatorii au sa fia trimiși înaintea justiției. Ce se face cu acâsta fagă duală, căci pânâ acum vedem câ toți aceștia se afla pe la locurile lor și ca nici uâ mâsură nu s’a luat in contra’ie ? Uitat-a primul ministru acesta faga duala, sau ’și-a schimbat părerea în privința acelora pe cari însuși, iar fața delegațiunei de mai sus, ii a privit ca vinovați de torturile comise și a asigurat ca au sa fie pedepsți ? Și daca nici una nici alta nu pate sa fia, atunci pentru ce se pune atâta întârziere în împlinirea unei fagadueii, pe care locuitorii Tulceni o aștepta cu atâta nerăbdare T-1 Pentru ce? Tocmai asta ne întrebăm și noi. Ca în districtul Tulcea s’a bătut și schingiuit de către omenii administrațiunei, acesta este un fapt ce nici un Comunicat al guvernului nu s’a putut avca desminți și pentru afirmarea căruia s’au ridicat, pe lângă vocea victimelor, și protestările a mulțime de locuitori dintre cei mai fruntași . Datoria deci a guvernului, datoria primului ministru, șeful direct al acestor funcționari, era ca, chiar în cazul când numai baniera ar fi existat, ei sâr fi fost suspendați și aâ ancheta seriosa sa se fi făcut în privința faptelor ce li s’a imputat, dupa cari apoi justiția sâ fi hotarît asupra vinovăției sau nevinovăției lor. Acesta ânsa nu s’a făcut, astfel că cei acuzați de batai și schingiuiri continua încă d’a se afla tot în funcțiunile lor și d’a face acte de cârmuitori al locuitorilor Tulceul, în disprețul societăți, în disprețul legel ș’al opiniunei publice ! Lucrul acesta este ceva de necrezut într’un țara în care există autorități consti JUI, 24 OCTOMBRE (12 OCTOMB. st. v.) 1880 tuite și’n care ar trebui se domnasca puterea legel. Și, cu tote acestea, la noi și asta se póte întâmpla, fără să se ție sema nici de societatea lesală, nici de strigătul victimelor, nici de lege, nici de opiniunea publica ! Domnule Catargiu, în numele legel și al societății, în numele victimelor care strigă se li se facă dreptate, sfârșiți va data cu ocrotirea celor vinovați, suspendați’i din funcțiunile lor, ordonați sa se ancheteze faptele și trăriteți’! Înaintea justiției. Cu chipul acesta ve veți ține de fag adusla data delegațiunei locuitorilor Tulceni, veți face și un act de dreptate și veți da și satisfacțiunea pe care o așteptă atât societatea cât și legea. Orice întârziere, domnule Catargiu, nu póte de cât sĕ producă uă adevérata indignare printre locuitorii Tulceni, și se lase în urma’i bârieia ca un prim-ministru al forei voesce se ocrotasca pe cel ce s’au făcut vinovați de batai și schingiuiri ! SERVICIUL TELEGRAFIC „HOFIANIAÜI“ Viena, 22 Octombre. Arhiducele Albert a plecat orl dupa amenzi la Madrid spre a visita pe nepota sa Regina-Regenta. Paris, 22 Octombre. D. Jules Ferry publica la Estafette un articol în care desminte istoricul făcut de Ziarele italienești în privința ocupării franceze în Tunis. D. Ferry nega ca Tunis ar fi fost oferit de d. Bismarck mai întâi a Italiei și apoi Franciei el nega de asemenea ca n’a luat în acesta privința nici un angajament fața de d. Gairoli. Tóte s’au făcut realminte și la lumina Zirei. Ocuparea franceza în Tunis era așteptata de Eaglilera de când acesta din urma putere ocupase ea înseși Ciprul. Italia o prevedea de asemenea, pentru ca în iulie 1880, guvernul italian facea să se întrețină d. de Freychet în acesta privința și făcea se i se vorbesca de compensațiuni. D. Ferry Jesapreba pe aceia cari cată sé deviseze Francia și Italia; aceste doue țen au alceva de făcut decât a provoca gelozie intre ele și a se uni. Atena, 22 Octombre. Programa deschiderei solemne a Camerei a fost modificata, n’a fost discurs regal, ci numai s’a citit de către d. Tricopis decretul de convocare. Camera se va Întruni mâine spre a alege mureul seu. Stuttgard, 22 Octombre. Cu ocazia atentatului de la Villa Marienvale ,în contra principelui moștenitor, se Zice ca asasinul n’ar fi dat adevăratul seu nume. El zace ca e un membru din partidul anarhist care ar fi decis mortea tuturor principilor;sórta l-ar fi desemnat sa ucidă pe principele Wilhelm. Berlin, 22 Octombre. Politische Nachrichten desminte știrea dată în privința sosirei Principelui Bismarck la Berlin pentru 25 din acesta lună. Același soia afla ca consiliul federal va fi în curând sesizat de un proiect de creare a unei linii de vapore subvenționată, făcând drumul direct între unul din porturile germane și golful Delagoa. Belgrad, 22 Octombre. Membrii Scupștinei au fost primiți ori la amiazi de Regele in presența Regenților și a miniștrilor. Președintele Pașiel a rostit un discurs în care esprima simțimentele de lealitate ale Scupștinei, a apasat în respunsul său, asupra re soluțiunei de a urma tradițiunile națiunei sale mult iubite. Discursul președintelui Pașiel, precum și respunsul Regelui au fost primite prin manifestațiuni intusiaste. Paris, 22 Octombre. Soirea plecarei principelui Ferdinand al Bulgariei la Londra se adeverește. Principele a părăsit Parisul era sârb. Agenția Română Havas. Solii din Iași (De la corespondentul nostru special) Procesiunea organisată de comunitatea ismelita din Iași, —despre care v’am anunțat în corespondența mea precedenta— a reușit pe deplin. Profesioniștii, mai bine de un suta, îmbrăcați în negru, având fiecare în mâna câte o teresă, au pornit din ograda școlii de Bele-Arte și au parcurs stradele: Carol, Lapusneanu, Golia și Ștefancel Mare, în frunte cu musica regimentului al XIII. Ajunși la palat, manifestanții au aclamat pe Înalții ospeți, dr pe care M. S. Regele a chemat la delegațiune. Câțiva dintre fruntașii profesioniștilor au fost aleși imediat la acea delegațiune, care s-a întreținut câteva momente cu înalții aspeți. Unul din membrii Comunitaței și efor al spitalului israelit îmi comunică cum cu delegațiunea a cerut între altele ca spitalul evreesc să fie recunoscut ca persona juridică, pentru a putea percepe diferitele donațiuni ce i se fac, cum și pentru a fi mai pe deplin stăpân pe acțiunile sale. M. SRegele ar fi primit destul de bine aceste reclamațiuni, recomandându-le d-lui Lascar Catargiu, care se afla de fața. * Marți înalții aspeți au visitat: Palatul administrativ, inspectând tribunalele și curțile; biserica Sf. Nicolae, care dupa cum se știe, e dărâmată pené în temelii, urmând să fie reconstruita, și biserica Trei Ierarhi, pe care o visiteza pentru a doua ora. Dupa amiaza, Primaria, școla comunala de meserii, școla reuniunei damelor române, pe domnița Aglaia Moruzi, d-na Fmareta Ghica, d-na Catargiu și d na Sturza. E de observat că școla comunala de meserii s’a produs nu atâta prin lucrări atingătóre de cele cinci meșteșuguri ce se învața aci, cât mai ales prin: gimnastica, CRONICA MUSICALA OPERA ITALIANA Trovatore, Sonnambuld Stagiunea operei italiane abia începe și direcțiunea s’a pus se resfire vechiul repertoriu cu uă grabă neobicinuitâ. Patru opere diferite în mai puțin două săptamăna. A doua representațiune a Aidei unde sala era destul de goa, se vede că a pus-o pe gânduri. Publicul nostru diletant compus din câteva sute de persone totdeuna același, afara de escepțiuni, nu vine de două ori la represintarea aceleași opere. Ceva mai frumos e, că chiar acel ce nu vin de loc se miră de acesta repetire și găsesc íntr’âasa un pretest de a se abține! — Cum, or aceași operă? Căusa, fără Indoéla, provine de acolo că, nu numai muzica prin ea însăși și bucureie pure ce procură unor suflete, atrage la teatru generalitatea publicului, ci, mai mult acțiunea dramatică, curiositatea de a Vedea și a auzi unor cântâtori, fără anufi,era spectacolul ce publicul și -l oferă singur, în acea că fiecare pote vedea multa lume bună, toalete elegante, și pote fi văzut într’un asemenea societate. Lucrurile nu se petrec tot astfel în orășelele italiane, unde ua stagiune se compune, din 3 sau 4 opere, gustate sau reguslate de mica lor populațiune. Se pare că pentru aceștia, a auzi musica, este uă necesitate imperiósa a vieței! Dar nu suntem în Italia. Póte ca ar trebui sé adaog âncă în favorea publicului nostru, cu altă clasa de diletanți, n’au întotdeuna mijlocele necesare pentru a ’si plati prédes nisce plăceri cam costositore, și adevărul este ca galeria geme de lume în tóte serile de opera. Slab ajutor însă pentru direcțiune, obligată a întreține reumau cheltueli în téra străina, ua trupa Intrega de artiști, coriști, ba chiar câteva data și muzicanți de orchestra. C* conservatorele nóstre! Celor doua representațiuni ale Aidei a urmat imediat Trovatore. Ce se mai pute zice de acesta lucrare a lui Verdi ce dateza de 36 de ani, și ale cârei melodii sunt cunoscute de toți aceia ce au audit puțină musica în viața lor. Desigur ca în fața cunoscutelor capuri de opera musicale, față cu grandiosele concepțiuni ale musicei moderne, ale lui Verdi însuși, opera Trovatore ca fond și ca forma perde mult, și în privința ei sunt multe de spus. Și s’au spus multe, mai ântenu asupra libretului, ce a fost tratat de melodramă sumbră, întunecosǎ și absurdă. Citind ânsâ bine libretul, se póte vedea, cä nu e nici mai imposibil nici mai absurd decât multe librete ce se fac astâzi . Ca un țigangă câreia un Conte i-a ars mama de vie ca fermecatare, se aflâ și ea la rândul ei, într’un moment de nebunia, pe propriul său copil, crezând că aruncâ în foc pe acela al dușmanului ei, acesta pate fi destul de posibil, câ duót frați fară sâ se scie unul pe altul, sâ se nimicescá cu atâta înverșunare, și câ tânărul Manrico sâ nu ințeloga ca nu e fiul țigancei, și acesta mi se pare destul de potrivit cu inteligența și gradul de culturâ al omenilor de arme din evul mediu. Cât despre Leonora de Altaferra a carei libertate de acțiune puteaâ para curiosa pentru că fata de familie, presupunând’o fără nici un rudenia, sau mai bine tânără văduva, lucrul devine probabil. Musica pentru partea ei, a fost taxată de către detractorii lui Verdi, ca, comuna, grosolana, brutală, lugubra, fără grația, mai scia eü ce? Este insa de observat ca lunga viața a operei Trovatore și succesul ei continuu trebue se fie motivate de orecari calități. Așa de exemplu: idei colorate și forte esupresive, ansambluri vigurose ce exprima cu putința amestecul unor pasiuni violente. Apoi, acesta sumă de melodii inspirate, căldurose și facile de reținut, sunt cu atât mai plăcute generațiunei nóstre, cu cât ele ne-au legănat ilusiunile, au însoțit în mintea nóstra, visele aurite ale tinereții. De acesta fericita vreme, ’mi [aduc aminte ca acum vre-un 18 ani, am asistat in orășelul Como dimpreună cu un familia a locului la care mă găseam în visita, la un representațiune a lui Trovatore. Esecuțiune destul de mediocra și chiar ridiculâ, câc amantul Leonorei era represintat de către un tenor bătrân, burtos și de ua urîciune respingatore, pe când din contra contele de Luna era un tânăr voinic, bine făcut și avea un voce de baryton forte plăcută. Surîdeam dimpreună cu personele ce ma însoțeau de esigințele scenei musicale, vedând cum primadona punea atâta sfâșiere în cântul seu, desfășura atâta pasiune feroce spre a se depărta de frumosul Conte de Luna ce în realitate era finanțatul ei iubit, și aréta atâta tinerețe aruncându-se mereu în brațele urâtului tenor, ce afară din scenă, era dușmanul lor neîmpăcat. Acesta mi au spus-o chiar dânșii a doa zi, pe când făceam împreuna ua preumblare pe lac. Musica Urmărește disposițiunile sufletului, mă simțeam fericit și îmbâtat de câldurosa frasă musicala a lui Verdi, la vârsta de 19 ani, vedeam prin luminosul prisma ei, surâsindu-mi viitorul. ■ inMercu rea trecuta, audind aceiași musica, cântată de astă dată fără violența, ascultând cum d. Lusignani, lăsa pentru un moment ori-ce avânt pasionat și desordonat, cânta cu multa dulceață frumosa romanța din actul al 3 lea *Ah, si ben mio*, gustând asemenea tot actul al 4-lea, cel mai bun al operei, cântat și jucat în mod forte distins de domnele Cataneo și Bellincioni, de d-nii Lusignani și Terzi, melancolia ce eșta din tote aceste alte alta dată auzite m’a atins; mi se părea ca este un dulce ecou al trecutului, al trecutului care plângea... căci a fugit așa de curând. Der sa lâsâm lyra! Un opera ce se învechește ânea, desi plina de gratii necontestabile, este Somnambula ce trupa italiana ne-a represintat Vineri séra pentru debutul d-sorei Brambilla și al tenorului Pietro Lombardi. întocmai ca un tablou de preț, dar palit de timp, mi s’a părut acesta scena țâranesca împrumutata de la Seribe de către Felice Romani și căreia musica lui Bellini a dat atâta poesie. Modul delicat cum opera a fost esecutata, a contribuit âncă mult la acesta impresiune. D sara Brambilla represinta pe Amina, tânără țancă somnambula care, găsită noptea în odaia contelui, stase’și parda finanțatul în profitul unei rivale,dacă contele nu esplica, și dacâ ănse și ea nu probază țăranilor că acel ce soii chiamati sonnambuli, Dalandar e dai dormir, adică că umbla In somn, nu au cunoscința de faptele lor. Mijlocul vocel d-rei Brambilla este cam învăluit cam slab, dar în genere vocea este întinsa și fórte esersata; d-sea a cântat cu multă îngrijire și artă lata partea și în special cele două mari arte de la începutul și sfârșitul operei. Fórte bine a fost secondata de d. Lombardi ce, cu un voce plăcută de tenor legier, spre se cânte, nu forțază nimic, și da rolului lui Elvino adevăratul său caracter. Amândoui au fost fórte aplaudați. D. Silvestri a cântat cu autoritatea soluta partea Contelui, și Lisa rivala Rlminei a fost destul de convenabila. Din partea lui am fost încântat de acesta representațiune unde corurile își dau partea, și unde orchestra a fost așa de bine nuanată dupa modul de interpretare al cântatorilor. Bravo, d-le Spetrino I Spaciul lipsindu’mi asta-Zb V ° I vorbi data viitóre despre Emani, care s’a represintat cu destul succes Sâmbăta trecută» M. Cohen.