Romanulu, iulie 1891 (Anul 35)

1891-07-24

664 Se vorbesce despre oă călătorie a M.M. L.L. Regelui și Reginei în I­­talia, unde la Milano și Neapoli li s’ar face uă primire oficială. In călătorie M.M. L.L. vor trece prin Zurich și Interlaken, unde vor sta câte­va­­ idile. —x— Sănătatea d-lui D. P. Moruzzi, de­putat, merge în spre bine. Alegerile parțiale Bata alegerile partiale ce sunt a se mai face In acesta vara. 14 IULIE București. — Alegerea unul senator al colegiului II din capitala, în locul d-lui C. Brătianu, care a optat pentru mandatul de deputat. Candidatul partidului national-liberal este I. C. Nacu. Călărași.—Alegerea unui deputat la co­legiul I de Ialomița, în locul d-lui general Lahovari, ministru de resbel, care a optat pentru colegiul III de Vâlcea. Candidatul opoziției este d. Al. Mar­ghiloman. T.­Severin.—Alegerea unui deputat la colegiul I de Mehedinți. In locul d-lui G. Vernescu, ministru de finance, care a op­tat pentru colegiul I de Ilfov. 21 IULIE Huși.—Alegerea unui deputat la colegiul in ae­raiciu, in locul miuistrului îeuuu­rescu, care a optat pentru colegiul I de Ilfov. 11 AUGUST Piatra.—Alegerea unul deputat la co­legiul I de Neamț, in locul d-lui Leon Bogdan, demisionat. ♦ * Colegiul I de deputați din Iași, râmas Vacant prin încetarea din viață a lui M. Kogălniceanu, n’a fost încă convocat spre a alege un nou titular. De asemenea nu s’a convocat nici co­legiul III de deputați din Putna, al cărui titular, d. Nicolaidi, a fost numit prefect al acelui județ, în ultima zi a sesiunei parlamentare. Mișcare în magistratură Iată că mare parte din noua mișcare în magistratură, care va apare 4ilele acestea în Monitor: D. Dumitrescu, actual procuror la Te­leorman, va trece ca membru la Cons­tanța în locul d-lui Roșu. D. Maimarolu, supleant la Teleorman, procuror pe lângă acelaș tribunal. D. P. Doni, supleant la Teleorman, în locul d-lui Maimarolu, înaintat. D. Th. lem­bace, procuror la Buzeu, trece în aceiași calitate la Putna în locul d-lui Lilovici, care trece la Buzeu. D. Christu e numit membru la tribuna­lul Buzeu. D. D. Carifeleanu e numit membru la tribunalul R.­Sărat, in locul d-lui Băr­­sescu. D. I. I. Theohary e numit supleant la Tulcea, în locul d-lui Tomescu. D. Aurel Năcescu, membru la tribuna­lul din Buzeu, înlocuește la Tulcea pe d-nu Alduleanu care remiîne in disponi­bilitate. D. Al. Lupașcu, supleant la Buzeu, In locul d-lui Duca. D. Ștefan Meitani e numit supleant la tribunalul R.­Sărat, in locul d-lui Nicolau. ROMANULU 24 IULIE 1891 Memoriul unguresc­­ — Dupe cum era de preveglut, foile unguresci întâmpină cu multă căl­dură și încarcă cu laude enorme is­­toța, seriasa și demna operă ? a stu­denților — memoriul ce ei au scos drept răspuns la memoriul studenți­lor universitari români. Ast­fel Pester Lloyd, organ oficios scris în limba germană, scrie urmă­­torele despre acest memoriu : Intr’uă mică excelentă scriere, tocmai apărută sub titlul «Românii ungureni și națiunea maghiară», ese studențimea de la universitățile maghiare la luptă, contra dn­­formațiunilor și intervertirilor din memo­randul comisionarilor lor români. Scrierea luptace, scrisă cu vervă extraordinară, com­bate punct de punct acusele ridicate din partea română contra statului unguresc și atacă apoi întrega țesătură de minciuni a «României irredente“ cu forte multă e­­nergie. Mai întâi se luptă contra aserțiunii, că națiunea maghiară ar amenința ordinea, pacea și desvoltarea culturală în Orient ; scrierea dovedesce, că tocmai Ungaria a fost, care a apărat libertatea în Orient contra omnipotenței papale, a imperiului german și a despotismului rusesc, iar ci­­vilisațiunea contra invasiunii turcesci și tâtâresci. Irredentismul românesc ridica pretențiuni asupra a lor 25 de comitate unguresci (?) de 122.801 khilometi patrati și cu un poporațiune de preste 5 milione de suflete; intre acesta poporațiune insa nomanii sunt în minoritate, căci numerul lor face numai 2,4 milione, precând 2,6 mi­­lióne sunt locuitori de altă limba. In ciuda acestui raport numeric a reclama incorpo­rarea celor 25 de comitate este un mon­struozitate ne­mai­auzită. Alicum studențimea maghiară se îndo­­iesce, ca însăși Românii ungureni ar avea pofta de a se deslipi de statul nostru din contra­istoria dovedesce, că concetățenii noștri de limbă română, în timpuri rele ca și in timpuri bune, s’au aflat in de­curs de mulți secole în solidaritate patrio­tica cu națiunea maghiară. îndrumarea la revoluțiunea lui Horia și Cloșca, pre­cum și la evenimentele din 1848 nu este un argument pentru contrarul. Revoluțiu­­nea cea din țam este a se reduce la cause curat economice (?) si nu se extinde nu­mai ia țeraniunea ro­mână, ci ce se ține de atitudinea Românilor in 1848, acesta a a fost motivată în mod obiectiv, căci le­gislativa­ din 1848 a extins egala îndrep­tățire politică asupra tuturor cetațenilor patriei fara respect la naționalitatea lor și tot asemenea deruta luptelor pentru li­­bertate a ilustrat atât pe Romani, cât și pe Maghiari de libertați­e câștigate la 1848. Scrierea mai departe lupta contra aca­­selor, ca administrația din Ungaria ar a­­supa pe Români, deca administrația nos­tra este rea, apoi este rea pentru toți, și tot asemenea ceea ce este bun, este bun în mod egal pentru toți cetățenii statului. Legea națkmahtarilor din Ungaria este una dintre cele mai liberale (?) din lum­ea intrega și în tote oficiele publice șed Ro­mâni in numer proporțional (??) c­a Un­garia ar apasa cultura românescâ, este un neadever, daca ne gândim că pană la 1867 cultura și literatura română au fost cultivate aprope exclusiv pe pământul un­guresc; or bisericile romănesci, care se pretinde, că sunt apesate, trag de la sta­tul unguresc u o subvențiune anuala de 199.000 fl. Numerul școllelor cu limba de propunere românesca este de 3289 și 244.540 de copii români își primesc in­strucțiunea în trensele. Afara de aceea e­xistă și scole secundare românesci, care sunt subvenționate de stat (??) oi la uni­versitățile din Budapesta și Cluj sunt ca­tedre ordinare de limba și literatura ro­­mânescă. In fața acestor fapte (??) se dărâmă tóte acusele, care învinuesc statul ungu­resc, că asupresce pe Români pe terenul școlar. In sfârșit scrierea dovedesce că, numai ura politică a putut inspira astfel de di­­formări, ca cele conținute in memorandul de la Bucuresci: acesta este cu atât­ mai regretabil, cu cât Maghiari și Românii sunt unicele națiuni, care representa ele­mentul cultural europen în mijlocul oce­­nului slavic din Orient. Balta­ Albă Sâptămîna trecută, au sosit la stabili­mentul balnear de la Balta­ albă, câ mul­țime de copii de la spitalul din București, însoțiți de d. medic Ianulescu , trimiși de onorabila Eforie, pentru a-și căpăta să­nătatea. Printre personele sosite în acesta loca­litate putem cita pe d-na Zoe Manu din București, pe d-na și d. Dimiu, pe d na și d. Filoti, pe D-na și d. Viforanu jude­cător de instrucție, din Rimnici-Sarat toți cu familii numeróse. In satul de lângă sta­biliment, au venit multe familii De la 5 ore dimineța este vaporul pus in mișcare, or băile calde cu nămol se fac rar.« ia a^a 15 pe urmă urmeza puțin re­paus și ei încep preparativele pentru a a 2-a zi. Se vede efecte admirabile ce dau băile pe fie­care zi. Temperatura e plă­cută. Ni se comunica că prețurile sunt re­duse la camere cu 40 până la 60—70 K­. pe lună. D. dr. N. Theodorescu, medicul stabili­mentului și viziteza și îngrijește pe acienți cu multă artă și atenție. D-lul este satis­făcut de efectele ce produc aceste băi. Memoriul studenților români 5. STUDENȚII DIN ROMA Scrisorea Asociațiunei universitare din Roma R­oma, 16 Aprilie­ 1891. Colegi și Fro­i prea iubiți. Cer scusâ de la voi pentru întârzierea 4­roopunouri, dar . lisarea vóstra a ajuns aci mai curând de cât­­ memoriale, pe­ cari ni le-ați promis în acea epistolă, ca sé ne faceți cunoscuta cestiunea naționala a vós­tra, care se agita atât de nobil. De aceea înainte de tote am voit să asceptăm sosi­rea fascicolelor, pe cari le-am și citit cu atențiune și le-am distribuit la câți mai mulți studenți am putut, fiind­ca toți voiau să ia cunostința de starea causei vostre și ale fraților voștri, atât de aspru tratați (cosi duramente trattati). Causa vostra, atât de nobilă și de justăi care e causa comuna a culturei gintei la­tine, e aci cu atât mai simpatica, cu cât și noi Italienii avem fórte mulți frați de-ai noștri supuși încă streinului și deja de mult timp obosiți și slăbiți și dânșii de lu­crarea continua și sotiia (ascunsă) de-ai desnaționalisa. Ne incurajeza insă cugetul, că resistența se întâresce, cu cât mai mare e violența și în tradițiunile sale și î n con­­sciința sa găsesce cel debil sprijin pentru a face frunte celui mai tare. Și noi, sciți de­sigur, am constituit un societate, care purta numele primului poet italian, Dante Alighieri, care ’și propune același scop, la aparență mic, dar în rea­litate fórte important, de a apăra și de a lați limba nostra și cultura nostra în țările italien­i despărțite încă de la mama patrie. V’am adus aminte acest lucru, nu pen­tru ca să vă dați uă îmboldire, de care n’aveți de­sigur nevoe, ci pentru catse ne fac cunoscut căt de intime sunt legăturile nóstre, și cât de simile sunt condițiunele nóstre cu cele ale nobilului popor român (con quelle del nobile popolo Rumeno.) Ve exprim deci în numele tuturor cama­razilor mei sincerile și cordialele nóstre dorințe pentru complectul succes al causei vostre, declarându-ne gata tot­deuna a ve ajuta pe cât putem fi spre folosul nâștiin­­țelor vóstre. Și despre noi ve vom dovedi acesta în momentul când veți apela la noi, mândri de încrederea vóstrǎ. Și vé salut, o frați, în numele glorios a Rome), al carui nume strălucit îl purtați voi în numele chiar al poporului vostru și care cu puterea trecutului sau este divi­nitatea tutelara a gintei latine! Pentru consiliul director, Roberto Alessandri, președinte Cum sé se trateze balenele în timp de resbel Studiul asupra direcțiunii balenelor se vede ca a dat resultate satisfacétóre, de­ore­ce acum lumea, se ocupă cu atudie­­rea unor unui cestrum de drept internațio­­nal. In urma descoperirilor de sicur ne­complecte dar reale, privitóre la balon, au început să se întrebe daca resbelul al is­­bacni, balenele destinate a lua­ua parte activa în operațiunile militare, vor fi con­siderate ca luptători cu același titlu ca soldații de diferite arme, sau ca simpli spioni ? Guvernul francez puinduși și el acesta întrebare, a voit să o și resolve. El a pus cestiunea înaintea comisiunei civile de ba­­lene și acesta a preparat un lucrare ce are de scop a permite guvernului traces ü’a procova între puteri un convențiune in acesta privința. D. Janssen, membru la institut, director al Observatorului de la Meudon, după a­­cest studiu preliminar, a redigiat un ra­port pentru sunt cuprinse ministru de resbel in care ideiele emise in cursul șe­dințelor ținute de­­ r­isians Tate națiunele­­ sunt interesate ca situa­­țiunea acelora pentru serviciul sau vor conduce balenele armatei se fie curat sta­bilită, ne spune un ziar francez. In ochii lor, trebuie se se observe principiile ge­­neralmente primite pentru recunoscerea dreptului luptătorilor revindecat pentru el. Trebue uâ organisațiune oficiala care sé precedeze declarațiunea resbelului și pur­tarea unei uniforme data de către admi­­nistrațiunea militară, descrisă in decretul de organisațiune. Cel dintăiu lucru de făcut va fi deci de a se ocupa de constituțiunea corpuri­lor de aeronavieti militari destinați pentru pentru armată spre a se deosebi prin cos­tumul ce le va da, prin drapelul ce va purta arătând ce trupă trebue sa ser­­vesca. Cel din­tâiü pas e făcut și nimeni nu se indoiesce că cestiunea privitore la sorta aeronaților militari va fi de sigur în cu­rând regulata. TUBERCULOSA (Urmare) Metoda sclerogenă , teh­nica sa. — Rea­mintesc principiul metodei care constă în a lucra asupra zonei de tesuturi, cea mai apropiată de cucuil și de neoplasmele tu­­berculase, adică asupra părților care con­țin vascule hrănitore a țesăturilor tuber­­culase. Este ușor la cea mai mare parte a ar­­ticulațiunelor și posibil aprope un tate de a crea țesătura nodularâ dură și compactă la suprafața și inăuntrul cucuilor. Pentru acest scop, e bine de a se aplica medica­mentul la marginea cucuilor, intr’un doză ore­care, stabilind un ore­care număr de puncte de contact. Mulțumită însușirelor sale difiuzibile efectele nu întârziazâ de a se arăta la un depărtare destul de mare de bine. Io de locul unde a fost aplicat. Afara de câte­va cazuri excepționale eu nu se mai servesc de­cât de la soluția de 1/10 ° din care depun două trei pică­turi la punctul hotărit; repet operația de mai multe ori, fie prin aceeași picătura, dirigind astfel acul cu gamab­ă, fie, că fac mai multă pișcături. Mi s’au întâmplat ca­zuri în care am depus de la 6 până la 20 picaturi din soluțiunea titrata intr’un regiune articulară. Pentru a arăta însă mai bine chipul procedeului, vom­ lua genunchiul ca tipul aplicațiunei sale în osteo-synovitele articu­lare, ast­fel ca ’mi va fi mai ușor pe urmă de a indica modificările de detaliu pentru cele­l­ alte articulațiuni, relevând dealtmin­­trelea numai particularitățile anatomice. E vorba aici de a substitui cucuilul ua osteo­­synovira fibrosa. Ori însă ea se pote pune la cale forte comod și în forte puțin timp acesta adevărată fabricațiune de țesă­turi noi. Fie­care regiune a sinovialului trebue fi considerata a parte, fiind­ca pate fi tra­tata a parte intr’un fel ore­care. Genun­chiul tăiat, superior și cele laterale care -1 urmeza, scot la iveala destul de clar con­tururile lor, înfig un ac cu gămălia dea­supra genunchiului tăiat ast­fel ca se ating femurul la nivelul reflectiunei synovialei buretase și depun soluțiunea chiar pe fe­murul la punctul indicat deasupra și de­desubtul periostului. Indere chiar in tot­­deauna de a injecta sub periost. 8’au de­pus ast­fel in patru, cinci picături adânc pe semi-circumferința a tăieturei superiore, vre-un opt, fiece picaturi din soluțiune pen­tru genunchiul unui copil de ziece ani , cred ca pentru un om mai in vârsta, ar trebui un­­ei me­seu chiar de două ori mai mult. Părțile synovialei aședate dedesubtul ro­­tulei de casa­ua parte a ligamentului ro­­tulian sunt și ele accesibile dar trebue se fac aici câte­va observațiuni și ne arat ca nu trebue se ne luam dupe hazard, injec­tând cu indiferență intr’un punct tou în­­tr’altul, ci că trebue se procedam metodi­­cește. laü sfertul synovialei așeztate sub rotula Înaintea ligamentului rotulian, la lig­acul cu gamakia pe marginea rotulei și o ding paralel către marginea ligamentului rotulian Înăuntrul acestei margini de la un jumătate de centimetru până la un centi­metru, las se cadă apoi două picături din soluție. Chestiunea este ca pentru a evita un pojghița, se fac ca acul cu gama se sa ajunga sub aponevroza, adica să fie an­gajat în stratul superficial al cucuilor. Să pote înclina boldul și se se facă uă a do­ua injecțiune mai înăuntru, și pentru ca transformațiunea să se faca mai iute și și mai sigur, ea injectez aceiași cantitate .) A se vedea «Românul» de la 16, 17, 18,19, 22 si 23 iulie 1891, paralel la marginea superiora a epiphysie­tibiei, la nivelul reflexiunei synovialei a­­supra acestei mărgini. Se nu se uite ca acesta reflexie face parte forte puțin din marginea anteriora epiphysiei tibiei. Tot ast­fel se precedă și pentru regiu­nea în care se află sfertul extrem a sy­novialei sub-rotuliene. Dealtmintrelea nu trebue uitat că adese ori regiunele aceste sunt mai puțin buretose de­cât tăietura de genunchi­, superiora și câ înainte de tote părțile posteriore ale synovialei re­­giunelor esterne sau interne la nivelul ti­biei sunt de obicei­ mult mai puțin alte­rate de­cât restul acestei membrane. Ast­fel sosim la părțile­­ posteriore ale synovi­­alei care se pote atinge în același fel. Daci trecem de la genunchi la articu­­lațiunea tibio tarziana, a cărei synoviala e buretosa peste tot, atunci procedăm la injecțiuni : înaintea pe marginea anterioră a tibiei dedesubtul extenzorilor, infigem a­­cut cu gămălia pe marginea anterioră a tibiei sub tendonii. Nu ne preocupam de vaginele tendinose care sunt atinse de multe ori, nu întru vom injecta dedesub­tul și în jntrul călcâiului, de alungul a­­cestui promontoriu și mai ales dealungul tendonului lui Achil. Repet der că în a­­ceste regiuni trebue înfipt bordul sub a­­ponevrosa și a pătrunde cel puțin un cu­­cuiü de la periferia lor. Și tot ast­fel se face și afară. Eu nu mai ezit de a injecta acuma de la 12 pănâ la 15 picaturi la un copil de 5, 6 și 7 ani in aceste regiuni diferite. Nu vreau sé descriu procedeul operator pentru fie­care articulațiune, ajunge numai sa enuctez regulele căror se póte atribui na are cere importanță. 1. Se va evita de a injecta soluțiunea în cavitatea articulară. 2. Injecțiunele vor avea loc în acele re­giuni, de unde synovialelele trag vasculele lor, adică asupra oselor mai cu somn, la nivelul taieturei genuchiului, acolo unde se găsesc de obicei­ vasculele articulare și tot așa cele mai numerose printre acele care hrănesc synovialele și care au obâr­șia lor în epiphysele. Pe urma se vor in­jecta cucuil dealungul ligamentelor volu­minose care alimenteza încă regiunele În­vecinate ale synovialelor. Nu trebue se ne prea temem de arteriolele și sunt convins că radiala a fost traversată într’un caz de artera tibiala posteriorâ în dosul călcâiu­lui intern, fără de a fi resultat un ore­­care inconvenient. Cu tate astea trebue e­­vitat pe cât se póte aceste vascule și ner­vii care le însoțesc. (Va urma). ACTE OFICIALE* • •**». • D. George Vladoianu, fost casier gene­ral de județ, este numit în aceiași funcți­­une, în locul d-lui G. Vasescu, lasat In disponibilitate. D. N. G. Krupenski, actual inspector în serviciul regiei monopolurilor Statului, se numește, pe data de 1 iulie 1891, la pos­tul vacant de sub­director al m­anufactu­­rei de tutun din Iași. D. Alexandru Galliganu, actual țiitor de registre în administrațiunea centrala a re­giei monopolurilor statului, se numește in postul ce comptabil al depozitului central de tutunuri, in locul­ d lui Constantin Bu­­zescu, trecut in alta funcțiune, D. Ion Borș, fost controlor fiscal clasa 11, se numește in aceiași calitate, în locul d-lui Alexandru Stamati, care se lasă în disponibilitate pentru nepresentare la post. Căpitanul de port clasa 1 Theodori A­­lexandru, fiind atins de uâ bala incurabi­lă, se pune în disponibilitate pe data de FOIȚA ROMANULUI 23 IULIU 31 IN ANUL 2000 Se urmau una dupĕ alta născociri mecanice nenumărate, descoperiri științifice, și începu­tă perioda de renaștere a musicii, a lite­raturei și a artelor în general care nu și are soman în tota istoria omenirei. »D­’e dr., de óre­ce a venit vorbă de cărți, fii bun și spune-mi, cum se publică cărțile în vremea de acuma. Se publică Ore^națiunea?’' „Negreșit». «Dar cum aranglați lucrurile ? publică Őre guvernul pe socotela publică tot ce se scrie sau își reserve un 0reși­care drept de censură și nu publică de­cât ceea ce găsește el că e bun ? — Nici una, nici alta, Birourile însăr­cinate cu de ale tiparului, nu dispun de nici un drept de cenzură. Ele sunt datore se publice tot ceea ce li se oferă de pu­blicat, dar numai cu condiția ca autorul sa platesca primele cheltueli cu cartea lui de credit. Trebue sa platesca pentru pri­vilegiul de a fi audit în public. Și decâ­t are cine­va de împărtășit publicului un lucru pre­care, vrednic de ascultare, atunci el e dispus de sigur s’o spue. Daca veni­turile ar fi inegale ca pe vremea d-tale, atunci legea asta ar avea de resultat ca numai bogații sé pot­ deveni scriitori ; a­­cuma însă când toți cetățenii stau de­o­­potriva în privința pecuniară, acesta lege servesce numai ca un măsura a tăriei mo­tivelor la un scriitor. Rutina economia și modestia a traiului pote acoperi din cre­ditul unui an, cheltuelele necesare pentru un ediția. Când esei ua carte de sub ti­par, atunci națiunea o pune în vérisare.» — Cred, ifisei eu, «că autorul respectiv primesce anumite procente din suma în­casată din exemplarele­ vândute.» — Dar nu tocmai ca la d-v. respunse d-rul Leete , «dar se asemana ore­cum. Prețul unei cărți se determină prin pro­centele cuvenite autorului și cheltuelele publicațiunei. Autorul hotărește suma pro­centelor. Daca procentele cerute de el sunt prea exagerate atunci paguba lui este, căci n’o cumperâ mul­t. Suma la care se urcă procentele auto­rului se scrie la activul lui și el singur e slobod de ori­ce sarcină câtă vreme ’i ajunge pentru traia suma ce ’i se cuvine. — Déca cartea obține un succes ore­­care fie el cât de modest, atunci autorul că­pătă prin acesta un concediu pentru mai multe luni, sau chiar pentru un an, doi sau trei , și când mai scote în acest in­terval și alte cărți care au succes, a­­tunci i se prelungește concediul pe atâta vreme cât îl îndreptățește vinderea căr­ților sale. Un autor care este citit mult, e in stare să-și câștige cele trebuinciese cu pana in tot timpul vrâstei obliga­torie de muncă , și gradul capacității literare a unul scriitor, astfel cum este stabilit de opinia publică, este m­ăsura o­­casiunei ce­­ se presimă de a se deda ac­­tivitaței literare. In privința asta, resultatul final al sistemului nostru nu se prea deo­­sibeste mult de cel al sistemului d-vestia, dar esista doué deosibiri Însemnate. Mai inteiu ca înălțimea obștesca a culturei face ca judecata poporului despre valorea reala a unei opere literară să fie de la adevă­rată însemnătate, lucru care nici nu se putea prin veacul al 19-lea. Al doilea ca nu mai exista adi nici un sistem de pre­ferință care se opresca calea adeveratului talent și se t­tăgâduăsca meritul și adevă­rata valore. Fie­care profesor are perfect același prilej de a expune publicului opera mea. Daca ar fi ca se judecăm dupa rela­țiile scriitorilor de pe atunci, ni se pare ca ar fi dorit și ei din tata inima uă ast­fel de egalitate absolută. — Dar în aprecierea meritului în cele­lalte ramuri de activitate intelectualâ, cum e de pilda muzica, sculptura și născocirile teh­nice, unde lucrul de căpetenie e în­zestrarea firescâ, urmați și acolo tot același princip­u? — Da, respinse d-rul, cu tote că este un greși­care deosebire in amănunțimi. De pildă în artă ca și în literatură, popo­rul este singurul judecător. El voteza pri­mirea statuelor sau cadrelor în galeriile publice și daca judecata sa este favora­bilă, atunci artistul respectiv este scutit de a mai face și alte lucrări și i se îngâdue de a se deda cu totul artei sale. Vindend copil de pe lucrările sale artistice el ob­ține aceleaș avantaje ca și scriitorul care își vinde cărțile. Planul pe care-l urmăm in tote ramurile unde juca un rol precum­pănitor talentul firesc, este următorul: — Tuturor concurenților, li se înles­­nesce tóte mijlocele de cultura spre a-și desvolta talentele și de câte ori se ivesce un talent extraordinar, atunci le scutim de ori­ ce sarcini și-l înlesnim tóte cele. Scutirea de servicii nu trebue și nu este chiar privită ca un resplata sau ca un privilegiu, ci ca un mijloc pentru a a­­junge la servicii mai înalte, mai ideale. Ne­greșit ca avem și un sumedenia de insti­tute stiințifice, literare și artistice care se compun numai din omenii cei mai iluștri și celebrii. Cea mai mare onore și distinc­­țiune—mai mult chiar de­cât președinția la care pute ajunge cine­va numai prin mult bun simț și serviciu consciincios — care o h­răzesee națiunea, este cordonul roșia care se oferă după votarea obtstesca, marilor autori, artiști, ingineri, medici și nâscăcitori contimporani. N’o se întâlnesc­ nici uâ sută de omeni care sâ-1 aibă în același timp, cu tóte ca fie­care tânâr ca­pabil din țară, petrece multe nopți fără să dorma, gândindu-se la onorea aceea. Am avut și eu ambițiunea acesta când e­­ram tânâr. — Credi ca mama și cu mine te-am fi iubit mai mult, decâ că patul cinstea aceia? exclamă Edit, dar nu tâgaduesc ca e fórte frumos de a poseda o ast­fel de distinc­­țiune. — Draga Edit, d*se d-rul glumind. „Tu n’ai încotro. Asa sunt... Un om simplu fara el cum distincțiunea roșie. Trebue sa ma sunt. Dér cât privesce mama ta, fii sigură ca nici un data nu m’ar fi luat de bărbat daca nu i-ași fi dat uu a­­sigurare formală cu­ mi vom­ da tota silința de a dobândi cordonul roșiu sau cât de puțin, cel albastru« D-na Leete zîmbi. Dar cu Ziarele Și revistele cum stați? Intrebarii. Nu tăgâduesc că sistemul ac­tual de editura e mult mai perfect de­cât al nostru, atât în privința tendinței ce o are de a încuraja talentele adevărate cât și aceleia tot atât de importante de a des­­curagia pe acel individ, care nu vor fi nici un doja mai mult de­cât niște simpli sga­­m­e-hârtia. Dar nu înțeleg acum se aplica acest sistem de lucruri și revistelor și Zia­relor. Admit și eu cu cine­va pute fi si­lit de a plăti pentru publicarea unei cărți de óre­ce un ast­fel de cheltuială nu se face de­cât un singură dată; nimeni însâ n’ar fi -n stare de a strânge atâta cât cere publicarea unui d­ar cotidian. Pe vremea mea trebuia recurs într’un asemi­­nea prilej la buzunarul cel adânc al capi­taliștilor noștril privați și de multe ori se epuizați și el înainte de reuși asi se stabi­­lesca complect întreprinderea Ziaristă. Nu sciu sigur daca aveți­­ fiare­sau nu, dar în caz că aveți atunci după cât înțeleg­eți, ele trebuie publicate de către guvernul pe socotela obștei și le mai dă câte un prim-redactor care trebue sé redea și să reproducă în Ziarul condus de el, vede­rile și opiniunile guvernului. El bine, In caz ceca sistemul d­v. e așa de desâvâr­­șit încât nu e de criticat nimic în condu­cerea și administrația dar averilor publice, atunci un ast­fel de Ziaristică e bună și n’are nimic de isis nimeni, la întâmplare vise ca lucrurile nu stau ast­fel cum am spus, atunci eu cred câ lipsa unui dial neoficial și neatârnat care să exprime dri­pinia publică, ar trebui se aibă urmările cele mai rele« — Mârturisesce d-le doctor, ca preséa liberă cu conținutul el era ceva bun și de un n­are folos pe timpul sistemului vechia pe când capitalul se găsea Incâ în mâinele câtor-va capitaliști privați « » * , și ca trebue să scadeți pierderea acestui bun din câștigul realizat intr’un alta parte. (Va urma)'

Next