Romanul, septembrie 1898 (Anul 42, nr. 170-193)
1898-09-26 / nr. 190
u» Anul 42-lea No. 190 S.^Voesce și vei putea * fi 0 Da:ai în toată țara Abonamente . In țară 5 lei pe trimistru In Streinătate 10 lei pe trimistru Redacția *tr. Șelari 17 colț cu str. Carol Fondat de C. A. Rosetti Oportunismul revoluționar Lumea Nouă, sub titlul de mai sus, recomandă amicilor Bel un oportunism, astfel cum l’am înțeles noi, democrați de la Românul. Confratele nostru este de părere că social democrația, unde nu poate birui singură la alegeri, să nu dea sprijinul dușmanilor libertăților ce avem. Din contră, să sprijine pe liberali cari sunt hotărîți să dea sufragiul universal, reforme economice, măsuri de ocrotire ale celor cari veșnic sunt pe cale de a ajunge jertfele muncei. Argumentele invocate de confratele nostru ,fiind temeinice le punem sub ochii cititorilor noștri: .„Pentru a-i sili, (pe liberali) trebue sa aruncăm în cumpănă puterea noastră politică, pe care să căutăm a o mări prin o propagandă neobosită. Aceeași datorie o au și partidele liberale disidente, cari se pretind cu idei mai înaintate sau cari, în adevăr chiar au asemenea idei. Iar dacă, la momentul de primejdie, atunci când conservatorii se pregătesc de asalt, îmbrăcându-și nedestoinicia sub pielea leului naționalist irredentist, macedonean etc. disidenții nu-și fac datoria, atunci trebue să nu lăsăm să cadă liberalii, trebue să le dăm tot sprijinul nostru și, după alegere, să îndreptăm greșeala făcută, să ne apucăm cu energie de luminat masele, de sporit numărul celor ce sunt pentru mersul înainte și să căutăm ca la alte alegeri să fim așa de tari, încât să putem zdrobi atât pe liberalii reacționari, cât și pe conservatorii și mai reacționari. „Dacă nu ne facem datoria, dară nu suntem în stare a grupa n jurul programului nostru majoritatea alegătorilor sau măcar majoritatea cetățenilor, să nu credem că prin această am cîștigat dreptul de a face pe hamalii conservatorilor. Dacă putem înpinge țara mai înainte pe calea democrației, bine, dacă nu, cel puțin să n’o dăm îndărăt, să nu ne facem complicii celor cari așteaptă ajungerea la cîrmă pentru a umple funcțiile publice cu boi, în loc de oameni! Să nu dăm puterea celor cal':' rl pururi au privit chiondorîși drepturile constituționale așa de neînsemnate cum sunt chiar ai cuma.“ fery. Amicii d lui Fleva și ai d-lul gig Aurelian ar trebui să cugete serios asupra acestor rânduri f§> și să profite de exemplul pe iir carel dă social democrația ro$rmână. Nu ne facem nici noi ilusi ; Yuni prea mari și stim că mulți sunt printre liberali, cari seefiesc de reforme democratice. Dar, seim și noi, ca și Lumea Nouă că dacă partidul liberal n’are curagiul să facă o politică bine hotărîtă cu scop d’a desființa acele rămășițe din vremea tristei domnii a feudalismului, causa este „că în partidul liberal s’au amestecat mulțime de urmași ai boerilor vechi, cari numai de formă sunt liberali, dar în adevăr nu s’au desbrăcat de omul cel vechi, și de aceia partidul liberal e așa de nedecis, atunci când e vorba să facă reforme în adevăr liberale“. Și d. Nădejde conchide spunând că : „așa cum sunt liberalii, nu trebuesc să fie răsturnați de conservatorii“. Aceasta fiind și convingerea noastră cu plăcere înregistăm rîndurile de mai sus, cari sunt o nouă dovadă că sinceri democrați au aceleași vederi și speranță că în viitor vor putea fi sprijiniți de social democrația, spre a face ca partidul liberal să meargă înainte, tot înainte ! ECOTOXÎ “ A apărut. Micul codice comunal de Al. Grenan. Secretar General al Primăriei. Lucrarea este de o mare utilitate și în raport cu prețul de 6 lei eiențiarul merită toată atențiunea. In el se cuprinde tóte legile regulamentele cele mai noi ale stașinului, județele și comuniei. Venitul fermei de pe lingă scala centrală de agricultură de la Herăstrău este evaluat pentru anul 1898 99 la 40.000 lei din care 28.000 numai de la lăptărie. «c Puțina recoltă a viilor din jurul Iașului și a celor din Cotnari, Cîrjoae, Buhalnița, Băiceni și Scobiți, prețul vinului s’a urcat sfinților. La Iași vadra de vin din Vișan și Socola s’a urcat la 6 lei. La Cotnar vadra a ajuns pînă la 10 lei. La Huși variază între 5 și 8 leî speră la urcare mai mare,vadra și sei. In zilele de 2021 și 22 Octombre se deschide exposiția de la laboratorul din Iași. Juriul pentru distribuirea recompenselor, se va constitui din următoarele persoane: Domnii: N. Gane, președinte, M. I. I.oeușteanu, directorul școalei veterinare din București. O. Munteanu, directorul școalei de agricultură din București. N. Filip, directorul institutului Zootehnic. G. Persu, profesor la școala veterimară și dinl Jocu și Ghristea, cunoscuți medici veterinari din localitate. D. Spiru Haret, ministrul cultelor și instrucțiunei publice, a decis ca profesorii conservatorului de musică și declamațiune să nu mai dea lecții particulare elevilor lor din conservator. S’a acordat termen pînă la acestor profesori un 1 Decembrie viitor pentru a se conforma acestei disposițiî ministeriale. ■C Cea mai mare parte a hamalilor și numeroși zidari și zugravi din Paris urmăresc greva spre a se asocia cu lucrătorii cari lucrează la pământ. S-au produs cîteva incidente. O bandă mare a comis prădăria Grenelle și la Passy. Garda republicană susținută de o trupă a filerbenii. X D, ministru ce rasboia, văzând lipsa de ofițeri In corpul milițienilor, a luat disposițiune să fie concentrat toți voluntarii bacalaureați de la 1890 inceace și cari n'au trecut examenul de ofițer în reservă spre a fi avansat, după concentrare, ca ofițerii ,a mințiî. Ediția de în earti SAMBATA 26 Septembrie (8 Oct.) 1898 Luminéta-te și voî fi în toată țara Artînjoluri pagina IV linia 40 bani Inserții și reclame 2le! linia, Administrația Strada Șelari (colț cu str. Coral Director Vinii Id C. A. Rosett FOI RĂVĂȘITE — O confisiune — II Protestez!, măreață figură a antichitățe! te-a îngrozit destăinuirile mele ? Ți-am ghicit gestul teatral, ți l-am prins și l-am chiselat într’o grimază magistrală de eroare și de dasgust. Asta voiam și eu, acum pot, să urmez. Niciodată nu ma’am crezut. Asta e un păcat, recunosc, dar judecătorul nu poate , decât tot conștiința mea și nu admit un arbitru strein, până ce acțiunile nu’s periculoase decât numai pentru mine Im alt caz sunt al tău,al arbitrului, și mai cu seamă al societăței, care poate să mă condamne. N’aș admite nici aceasta, dar comunitatea, asociațiunea, lumea creind legi, individul e supus"cu forța sil se convingă ca acele legi sunt totul. I ată de ce am fost acuzat de canaliile inteligenței că ,n’am caracter, și personalitate. ... dacă mă credeam eram obidivizua.Sitate în fața acelor scapeți ai creierului, care murdăresc veacul acesta și cari au reușit să te modeleze cu ușurință ca o bucată de ceară. Nu e așa că ei cred că ești un caracter puternic? '■ ■' '■‘î./ît. O altă vină care mi se atribue e că nu țin la convențiunile moralei mândriei. E curioasă împerecherea acestor vorbe : morala mândriei, sau cum am zice credința fariseului. Ia înfățișeazăți un tablou. E ceva banal, dar ca exemplu și... intuiție, e adorabil. Cn păun falnic, cu pete multicolore, răpitoare, drept și măreț, dar cu picioarele urâte, sioroite, slăbănoage. Privește! ce îngâmfat e și ce priviri înjositoare aruncă pasările din curte. Dar numai el știe unde îi e buba. De n’ar fi picioarele... Asta e morala mândriei în apele căreia s’au căznit să te arunce canaliile d’adineauri. Tu ai căzut, ori nu? O altă acusare gravă e că am fost îndărătnic-nu râde—in bunătatea mea. Bunătatea e caracteristică proștilor, mi-ai repetat d’atâtea ori. Te cred o să susții că criminalii sunt bun! ? Dar aci s’ar putea găsi un argument. La el e o supraproducție, ceva peste starea normală, Lombroso... dar eu am văzut o mulțime așezată cari refuza să dea focul" din țigară altuia, cu o răutate imbecilă, dobitocească; sunt câini cari te latră și te mușcă fără să le fac ceva ; gușterele se repede de te zgârie pentru că te-a zărit trecând pe lângă el. Dar oare bunătatea nu e o măreață bătae de joc ce poți s’o arunci peste toți ? A, sensația batjocorei manifestată prin azvârlirea unui bal, ai înțeles-o ? Și-apoi de ce calificarea asta greșită pentru gestul când da o bucată de pâine celui care ți-o cerșește ? Răutăciosule ! Incuiând altele. Sigma. Cea ce doream să stim este ce face d. Aurelian. Despre acesta nu ni se spune nimic și confratele nostru se mârginesce a scri: „Noi, cari suntem puși în cauză, ne mulțumim a fi mnai modești în informațiunile nóstre decît acei ce nu sunt în cauză. De aceea afirmăm că nu știm pînă acum dacă concentrarea pe care In fond o dorim, căci avem în vedere mai presus de tote interesele țărei și ale partidului național-liberal, se va tace“. Deci Drapelul nu scie nimic, nu scie, până acum dacă se va face concentrare. Acesta ínsemneza categoric că tratările de cari s’a vorbit există, și deorece ele urmeză, comunicatul nu mai avea rațiunea de a fi, căci el nu desminte nimic. Comunicatul „Drapelului “ In sfârșit Drapelul a dat un comunicat, cu privire la svonul care a circulat, relativ la împăcarea gruparei drapeliste cu guvernul actual. Din comunicat reiese un singur lucru, adică, că d. V. Lascăr «nu va intra în nici una din combinațiunile ministeriale cari se pun mereu înainte, de chartă. Asupra acestui punct nu a fost discuție și toți sciu că d. Lascar nu voesc să intre ln minister. .........................---------------------------— Memoriile lui Bismarck Casa editoare Cotta, din Stuttgart, a adresat Gazetei de Colonies o telegramă care resolvă Gestiunea, din ce în ce mai controversată în ultimele săptămîni memoriilor lui Bismarck. Iată textul acestui fel de notă oficială: Astăzi, librăria J. D. Cotta a primit ultimele complectări ale principelui Bismarck la opera care e numită memoriile sale și care poartă titlul de Cugetări și amintiri. Textul, dictat de răposatul principe și în întregime corijat de dînsul, e precedat de o introducere și e întovărășit de scurte note explicative de profesorul Horst Kohl. Afară de cîteva mici îndreptări de greșeli de dată, de nume și alte asemenea,opera va apere fără nici o schimbare sau prescurtare. Publicarea va începe în Noembre anul aceasta. Unii corespondent al Gazetei de Francfurt, care a luat la Cotta informațiuni suplimentare, află că primă parte a Cugetărilor și amintirilor lui Bismarck, care va apare în Noembre, va fi cuprinsă în două volume în 8 de 400 pagine fiecare, cari vor merge până la moarte împărătului Frederic III. Hamburger Nachachten, care era odinioară organul principelui Bismarck, înserează, cu privire la publicațiunea dlui Mauriciu Busch, o notă care emană desigur de la familia defunctului cancelar, D. Busch, die această notă, datorește relațiunile sale cu Bismarck lui Lothar Buscher, în care acest bărbat de Stat avea încredere absolută. Lothar Bucher a abusat cînd, după revocarea lui Bismarck din postul sau de cancelar, a încredințat d-lui Busch grija de a-l ajuta în clasificarea hârtiilor principelui Alegerea acestui colaborator a fost de altfeil făcută cam fără voia familiei lui Bismarck, care avea bănueți asupra devotamentului și discrețiunei sale. Dacă Bucher ar fi trăit și ar fi fost martor al publicațiunilor facute astăzi de d. Busch, desigur n’ar fi stat la îndoială să-l condamne cu asprime și ar recunoaște că d. Busch nu e omul sigur pe care-l credea. Arhiva lui Șaguna După cum se știe, arhiva bisere ortodoxe române din Sibiiu nu e tot mai vechiă. Anii răsmiriței din 48— ^ au nimicit documentele atât de imposante mai ales din puct de vedeme al istoriei noastre naționale bisericaști. Și e foarte de regretat, că la Metropolie atât de vechiă lipsesc indiciile și semnele scrise ale trecutului. Tot ce ne-a rămas la Sibiiu în direcția asta este arhiva lui Șaguna care în sine constitue un isvor bogat nu numai pentru istoria bisericească, ci pentru istoria noastră politică contimporană. E cert chiar, că cele mai de preț și aproape unicele documente autentice privitoare la renașterea noastră națională, se află în această arhivă. Șaguna a adunat documente aproape cu patimă. Circumspect și cu pătrundere ageră în cele viitoare, îșî păstra copie despre toate scrisorile sale. Prețioasă devine arhiva prin chiar aceste scrisori. Fiecare act, fiecare petec de hârtie are în sine o valoare mare. Șaguna a fost în continuă corespondență cu bărbați de stat, oameni intimi din jurul curții imperiale, cu șefii cabinetelor, cu guvernorii Transilvaniei, cu bărbații politici ai naționalităților și cu fruntașii români, al căror sfetnice era,pe urmă cu fiii săi sufletești, cu aparținătorii mult cercatei sale biserici. Și Șaguna nu comunică cu acești fii numai prin organele sale, ci le scria cu mâna proprie, le dedea sfaturi în cele naționale ca și în cele bisericești, le scria chiar predici, ajutat ici-colo de nedespărțitul său secretar Pantazi, a cărui slovă e foarte deasă în arhiva lui Șaguna. Toate aceste documente sunt admirabile și din punct de vedere al limbei. Șaguna vorbia și scria pe lângă limba română, care în toate lucrările lui e limpede, și frumoasă cum azi puțini o scriu,— și limbile slave, pe urmă germana și maghiara. Stil avântat, cu espresii bogate, cu multă eleganță, încât îl putem numi stil de salon—mamua în limba germană. . Incât ar fi să se facă o grupare a acestor documente, s’ar putea grupa astfel : acte privitoare la renașterea noastră națională (culese în parte de N. Popea în „Memorialul lui Șaguna“, Sibii, 1891); acte privitoare la reînființarea metropoliei ortodoxe (fortemane adunate de N. Popea în „Vechea metropolie“) ; acte referitoare la înființarea „Associațiunei“ ; la crearea fondurilor archidiecesane ; la tipografie , corespondență cu emanuel Gozsdu, Mocsonyi, baronul Sina etc. etc., cu diplomați austriaci și maghiari. Un mărgăritar al acestei arhive însă este un memoriu al koi Șaguna, — însemnări, explicări și reflexiuni scrise cu mâna proprie despre evenimentele în vieață națională și bisericească din anii 1847 —1873. Scriitorul acestor șire am văzut de curând această arhivă. Convolutele stau clare pe grămadă într’însa, bătute de praful vremii. Cei din apropierea arhivei sunt departe de a-șî da xistă seamă de importanța ei. Nu enici registre minuțioase, cari să-țî facă posibilă o ușoară orientare. La studiarea arhivei, se înțelege, nime nu se gândește. Ear’ un pericol pentru acest tesaur național este, ca singuraticele acte se dau spre întrebuințare fără revers persoanelor oficiose. Un pasionat colectant de documente,—cum se știe, e Preacuvioșia Sa dl Pușcariu.D-sa se interesează în timpul din urmă în mod deosebit de documentele rămase de la Șaguna. Zeci de acte de aceste sunt în mîinile dsale, pentru a le întrebuința la scrierea istoriei viețeii constituționale de 35 ani a bisericei. Oricâte merite ar avea de Pușcariu la colectarea sui generis a„documentelor de limbă și istorie“ cu ajutorul dăscălime! și preoțime!, credem că aci nu se poate admite o simplă adunare de hârtii de valoare. Ear încât pentru studiarea, tălmăcirea și utilizarea lor peste tot, Preacuvioșia Sa ne pare prea puțini