Romanul, ianuarie 1899 (Anul 43, nr. 268-290)

1899-01-15 / nr. 277

CANTINELE ȘCOLARE In fine s’a înjghebat o așa filsă pers­pectivă a cantinelor școlare. Pentru a­­ceasta nu putem de­cît să aducem la­ude ministrului care a dat dovedi că știe să se intereseze de aproape de educație și de mijloacele prin care educația ar putea să fie generală. Cantinele școlare vor folosi în orașe și mai mult în sate, pentru ca învăță­­mîntul primar să fie în adevăr obligativ. Copiii veniți din cătunurî îndepărtate vor putea găsi în școala comunală masa de la prînz, pentru ca să nu mai fie siliți a rămîne acasă îngrijați pe viscole de drumul cel mare sau de o bucată de pîine. Dar nu știm de ce cantinele școlare așa cum se proectează acum nu prea dau garanții de existență. Pen­ru a se putea face cantine șco­lare în București, la patru școli, s’a strîns ban cu ban pe la toate cele­ l’alte școli, s’a obligat institutorilor ca să umble prin mahala pentru ca să se acopere lista de subscripție și d’abia s’a strîns vre-o cîți­va bani. Și vai de institutorii cari n’au putut da lista îndărăt complectă, din cauză că n’a putut strînge sau umbla după strîns. Argumentul ar fi întors ast­fel : Cum un tată de copii să dea bani pentru în­ființarea unei cantine la o altă școală unde copilul lui nu învață ? Lăsînd acestea cari au darul numai de a fi numite mici me­serii pentru ca să se desguste și institutorul și părinții de cantine, vom vorbi de alt­ceva. C­um vor putea trăi cantinele și cum vor fi înmulțite dacă nu se ia dintr’un fond oare­care pentru creare unui case a cantinelor ? Nu cu un ban, doi, cerșiți cu căbdă­­rușa , poate face fondul. Cum există casa șco­alelor, casa pensiilor, ar trebui să existe și casa cantinelor, căci sunt oare­cari venituri directe sau indirecte de la școale, cari ar putea alimenta un ast­ fel de fond. Vom mai reveni. G. D­idacu­ p­e Cum se face, controlul A fost vorba să denunț autorității școlare superioare cum se exercită controlul învățămîntului cu efect prejudiciabil pen­tru învățător. Azi e rîndul să-I supun la cunoștință unul dintre procesele-verbale, ale cărui aprecieri greșite au fost formulate în raport de destituire. ,,Predarea lecțiilor, servindu-se de copii din alte clase (monitori), este in­terzisă". Nu doar că vom discuta împrejurarea că revisorii cîțî s’au perindat de la 48 pînă azi au fost ori sînt deosebiți din­tre colegii lor, pentru că ar fi fost ori ar fi superiori acestora în cunoștințe. Admitem, din potrivă ceea ce publicul mulțimea, părinții copiilor cred, anume că un șef trei ue să întreacă pe inferiorii săi cu zeci și sute de părți. Ce desiluzie, dacă am putea dovedi, ca multe procese-verbale și cu probe de meșteșug didactic, că în multe împreju­rări învățătorii și institutorii au­ căzut victim i celor ce ar trebui să-i întreacă cel puțin cu cîte­va ori în cunoștințe și de teorie și de practică. împrejurarea în care revisorul în ces­iune, care și-a depus raportul de des ROMANUL tț’ssasfo- ,»h.v*;íf9rt*r8% it.'i'ER^iț'a.'­ tituire oprește întrebuințarea monito­rilor, e o împrejurare nenorocită și cu efect nenorocit înțelegem pînă la un punct să nu ne ajutăm cu monitărî, noi instituitorii de la orașe cu rezerva clasei I, unde se cere despărțirea elevilor în cel puțin două di­vizii, pentru a alterna rolul täu de das­căl cu al unuia dintre eLvii cei mai în vîrstă și mai inteligenți ai clasei; în­țelegem simultaneitatea absolută la licee unde profesorul e capabil să vorbească la 1000 ca la cei vr’o 50—60 elevi ai săi, mai ales că puțin îi pasă dacă scripca didactică vrea să se pogoare și el zilnic în mijlocul elevilor, să aibă cu ei con­tact și raport sufletesc, cum avem noi, să o cunoască cel puțin pe nume. Cînd e vorba de învățătorul de la sat care are a face rînd pe rînd cu cele 4—5 clase ale lui să bine-voiască de revizor să ne arate practic cui ar încredința d-sa ve­gherea unor ex­rciții mecanice unor o­­perații, unor dexterități manuale, munți­­nerea disciplinei, pînă cînd învățătorul să-și poată termina oare­cum pacinic la o anume clasă predarea, ori teoria unei lecții noi? ș­coala din Lausanne, aplică și azi sistemul monitorial, de la care am în­vățat să-l aplic și eu­ sub forma lui co­rectă. Pe cînd maestrul predă lecția cea nouă uneia din cele trei divizii care corespunde uneia din clasele noastre de la oraș, dar mai ales, pentru că e sub a­­celașî acoperiș celor din satele noastre, cei 4 regenți sau regente sunt improvi­zați ca monitori cari bruninä, strecurîn­­du-se ne dinaintea celor­l’alte divizii, e­­xercițiile de reproducere (desvoltarea orală a planurilor) de scriere de desemn, de calcul, așa că zilnic nu rămîne un sin­gur elev cu gura închisă nu rămîne u­­nul care a doua zi să schimbe lecția ca de vr’o 3 zile să nu-și fi exercitat toate facultățile de intuiție, judecată, reflexie memorie, etc. Dacă revisorul a cărui procedare o discut azi, o fi avut dreptate cînd a consemnat în al sau proces-verbal că „la gramatică judecata copiilor nu e vivae“, greșala se întoarcă asupra lui însuși care împedică sub pedeapsă exercițiul siste­mului monitorial pe care nici didactica nu îndrăsnește să-l proscrie. Iar de cum­va d. revizor a găsit, în cursul experienței d-sale, un mijloc de suplinire a acestui sistem, i-am pretinde să-l aplice pus pe catedră ca să ne ’ dovedească că măcar într’o lună sunt în­­ stare să vorbească, să judece ori să imagi­neze vin acei a căror gură se des­chide odată la două zile odată, fie și de două ori pe zi, ca să respundă la o singură întrebare. Era datoria d-lui revizor să facă în­cercarea pe care am făcut-o eu cu apli­cația modului simultan­ individual, ta­­lismanul la care numai ar putea să re­curgă cine m’ar contraria. La o lecție de 35 elevi din 70 n’au deschis gura odată; la a doua lecțe 20 din ei încă au rămas cu gura închisă, dar în schimb alții au complectat numărul; la a treia lecție 15 au rămas iar muți, astă­ dată 45 au tăcut ca pereții. Restul fericiților ora­tori a respins, cu câte o fra­ză. 1­ar, poate că „comparaison n’est pas raison“, poate că nici datele experienței mele nu pot convinge pe d­ revizor că ajutorul monitorial e admis și azi, cînd forma a înghițit fondul, cînd numai a­plicația celor vr’o 3 trepte formale ne absoarbe atît că am căzut și noî în doaga profesorilor, făcînd pe comptul nostru și ia paguba elevilor,, exerciții de dicțiune pînă a-I trece în clasele liceale destoinici de a vorbi numai trași la limbă. Iată cum cere tipicul nost­u didactic să ne purtăm în împrejurarea de față. Se va vedea în fine, va vedea și autoritatea șc­olară superioară dacă e bine să treacă la dosar un raport mult păcătos. Procedeul mutual prin monitori „ E pentru institutor un mijloc de a ușura în unele împrejurări, sarcina așa de grea a corectării temelor, fără să va­­teme progresul școlarilor. Acesta ar fi de a încredința această lucrare elevilor "celor mai înaintați cînd aceasta poate fi făcută de ei, de exemplu, corectarea die­teli lor și exerciților ortografice a ope­rațiilor numerice etc. Folositor pentru institutor, pe cărei face să cîștige un timp prețios cerut de pregătirea­­­ lecțiilor, a­­cest procedeu nu e mai puțin folositor monitorilor pentru că îi silește să-și a­­ducă aminte și să aplice pe propria lor seamă, materiile cari sunt obiectul te­melor. Ast­fel cunoștințele se sapă în memoria lor, de unde ele nu se vor șterge de­cit foarte greu, îndemnul obștei nu va perde nici el, dacă rezultatele teme­lor sunt cu îngrijire notate, și dacă con­cură a hotărî pentru fie­care specialitate a învățămîntului, locurile săptămânale, lunare trimetriale etc.‘ Mîine voi­ aduce încă o probă tec­­nică. Azi sfirșesc gîndindu-mă la dreptul le­gitimei apărări, în cazul cînd cel osîndit ar putea întoarce am­atorului în potriva agresiunilor rău injust. V Matei Rădulescu. ------------1­2----------------------------X­­00------------------------------------------­ iar Georgescu vitriol •-----------­ Faimosul Georgescu (Vitriol) care își face osânda în potenciealul din Galați, în unire cu vestitul bandit Ci­­opeanu, care a omorât doi călugări cu ocasiea căleărei de astă-vară la mânăstirea Ruspenia din Dobrogea, Andraș Balașî și cu alți s’au unit pen­tru a-șî înlesni eșirea și s’au pus îm­preună pe lucru După ce au tăiat pe o lungime de 1 metru și pe o lățime de 60 cen­time dușumeaua de la odaia unde e­­rau închiși, au săpat un tunel, având o adâncime de un metru și o lungime de 7 metri, în­spre cazarmă Călă­rașilor. Directorul potenciarului sim­țise lucrul dar nu știea unde anume se lucrează și numai după derularea făcută de unul dintre complici s’a pu­tut descoperi locul. Georgescu (Vitriol) mai are 9 zile pînă sa i expire pedeapsa. Are o avere depusă la direcțiunea potenci­arul­ui în sumă de 4.000 lei. Pe lângă pedeapsa ce ia făcut, el mai e condamnat la 1,000 lei amendă, și nenorocitului nu i-se permite nici lui să plătească această sumă, nici vre­unul din rudele sale, find-că e de­clarat nebun, și ca atare nu poate da nici procură, nici înputernicire. Una din două, sau e nebun, și în acest caz locul lui însă nu e în po­­tenciar, ci la aspicul de alienați, sau e în toate mințile, și atunci, plătind amenda trebue pus în libertate. ACTE OFICIALE D. Costatin Puică sub­ comisar cla­sa I pe lângă prefectura poliției Ca­pitalei, este destituit din acea func­țiune. Ioan T. Z’su, fost impiegat în ser­viciul exterior al vămilor este numit impiegat în același servici, în locul d-lui Zaharia Buicliu, înaintat. Dimitrie Popescu, actual copist cla­sa I, s’a numit în funcțiunea de im­piegat clasa II la curtea de conturi în locul d-lui I­on­elescu, destituit. Din numirile exposiției. Cu ocaziea din 1900 se vorba a se ridica în Paris un adevărat vulcan care se varse lavă. El va avea 10 metri înălțime și 471 metri grosime Acest vulcan se va deosebi de ce­­ele naturale prin faptul că va fi ino­fensiv și va fi ornat pe caturile sale cu cafenelele restaurante și tot felul prăvălii moderne. Dramă Conjugală Un adulteri în împrejurări drama­tice s’a petrecut la T­ocna, făcând mare senzație printre locuitori aces­tui orășel. Corespodentul nostrul se scrie ca în seara de 9 Ianuarie, Locotenen­tul l- a prins, în camera N. 10 a hotelul Regal, pe soția sa în flagrant delict de adulter cu sub­locotenentul M. Transportată la domiciliu d na E a încercat să se sinucidă, blând o so­luție de chibrituri Grație ajutoarele grbnice ale d-lui d-l Sprit, ori­ce pericol e înlăturat. Sub­locotenentul M. a fost depus în arestul militar. MUM8ELE MODERNE In lumea medicală internațională face mare impresiune descoperirea fă­cută de cît­va timp de un doctor ita­lian din Neapole, Marini,— anume știința conservării cadavrelor. Au uitat anticitate, poporul care ajunsese la un grad înaintat în a­cea­stă știință, să știe că era Egiptenii. Descoperirile arh­eologice noul, făcute în continentul cel nou, au arătat că și Mexicanii . Peruvianii erau tot așa de înaintați în conservarea mu­­m­ielor. Mijloacele chimice și fizice duceau la asemenea rezultate ; nu e mai pu­țin adevărat ca și prin mijloace na­turale se putea obține mumie, prin îngroparea cadavrului în un teren cal­­caros. Modul acesta de preparațiune și conservare al mumeilor costa prea mult. Așa Herodote și Diodor de Si­cilia, spun că înbălsămarea unui ca­davru costa i ă talant, ca la 5000 franci. Revenind la descoperirea doctoru­lui Marini, ne amintim ci, deja în timpul exposițiunei din 1867, vorbeau­ ziarele de o masă ce numitul doctor o făcuse cadău­ împăratului Napoleon III, masă făcută din creéil și viscere omenești, petrificate, iar la cele patru colțuri erau patru urechi umane. De­sigur, olarul era cam magabru, dar Gestiunea nu stă aci, ci în descoperirea­­ făcută de savantul medic. Cadavrele preparate de numitul conservă absolut colarea și flexibilitatea corpului în viață. In preparațiunile sale sexage­narul medic întrebuințează o nouă metodă de îmbălsămare și petrificare. Lângă Neapole chiar se găsește un cimitir, în care mare parte din cadavre sunt trecute prin oficina a­­cestui curios doctor. Cadavrele conser­vă absoluta asemănare a ființei însu­flețite, iar trăsurile feței, par a fi ace­lea ale unui om ce doarme. Toată această preparațiune costă de alt­fel câte­va mii de lei, puțin pentru mulți, cari au dorința și piositatea de a trăiî în contactul morților, cari le fuseseră atâta de scumpi pe această lume. Astă­zi în lumea științifică este o dispută dacă cadavrele morților trebue redate pământului, de unde s’au făcut, ori focului, spre spre a le mistui. Des­coperirea savantulu doctor dacă s ar popularisa, ar putea da de­sigur și altă soluțiune acestui delicat, dar du­reros problem, mai ales acelora, cari au o parte mare la luxosul banchet al viței. CHESTIUNEA REUSTITIEI VIILOR In acea dare de seamă se spune, că într’un timp maxim de 10 ani, vor dispare toate viile din țară. Noi însă vedem, că de­și filoxera datează de mai bine de 14 ani, și de­și ea a făcut distrugeri destul de mari, totuși se poate vedea prin date statice, că în­tinderea viilor în loc să scadă prea mult, se menține aproape la același număr de hectare Această se datoresce noilor 1­2 planta­­țiuni, care se face pe o scară întinsă. Dacă aceste plantațiuni, nu asigura un viitor îndepărtat totu­și vedem, ca există o muncă continuă, intre distru­gerile făcute de filoxeră, și proprieta­rul viticultor, FOIȚA ZIARULUI „ROMANUL 51 ROCORESCU­ MODERNI ” Timpul n’a isbutit a șterge , cu totul aceste urme ale feudalitățeî noastre , corporațiunile sunt încă în ființă și numirea stradelor Șelari, Cava­fi, Negustori, Oțetari, Lău­tari, etc., a rămas ca o imagine vie a acelor timpuri. 1). II Iată ce ne spune episcopul cato­lic Petre Bogdan Bakád al Galli­poli, care a vizitat țara Valah­­ă în 1640, despre Bucuresci din vremu­rile, acelea vegyik annuo. ■ „Stradele sunt acoperite cu po­duri de lemn. Cînd plouă, orașul fiind în valea Dîmboviței, se face noroaie și băltoace [nenumărate, în care cu multă filosofie înoată oameni, cai și căruțe. Palatul Principelui se află pe malul gîrlei, și o parte din el dl­ar pe gîrlă, ansi sopra il fiume sta una­­ parte del detto palazzo ; din­colo, pe malul opus al gîrlei, e gră­dina domnească, il giardino il quale sta nell'altra parte del fiume. Palatul nu e frumos de loc, e aproape părăginit. A fost odată înconjurat cu ziduri tari; zidurile au căzut pe alocurea și pe unde spărturile sunt mari, au făcut gard de lemn. Poarta Palatului are un turn înalt în vîrful căruia stă tot­deauna soldați de pază. Afară de Curtea domnească se află pușcăria care e de lemn. Bucu­rești, sunt orașul cel mai mare al Țarei­ Românești, are 12.000 de case, ehe iar anno piu di centomille* anime, adică cu 100.000 de lo­cuitori­. Sub Matei Basarab, se înălță bi­serică romînă, se introducă limba romînă în biserică și la curte în lo­cul celei slavone. Se traduc cărții în limba țării și es la lumină din teascurile tipogra­fice aduse și așezate de dînsul la Govora, la Tîrgoviște la Dealu, și la Snagov. La aceasta contribue mult și so­ția sa, doamna Elena, fratele aceș­tia, slaveșnicul și iubitorul de învă­țătură Udriște Năsturel, precum și Mitropolitul Ștefan. Matei Vodă publică mai multe cărți ca : Pravila cea mică (1640), Cazaniile (1642), Evangelia în­vățătoare (1642 , învățătura pres­­tre toate filele ( 1642 , îndreptarea legei (1652), etc, întemeiază școli pentru învățătura Hrubei­­ romînești și a celor străine, școli pentru cîntă­­reți și preoți, bolnițe mori, etc. 2 . Fără multă învățătură, căci nu știa de­cît limba română, el prețu­ește pe oameni de știința, pe cărei chiamă la curtea sa ca și pe arh­i­tect, zugrăvi și meșteșugari, prin cari el ridică din temelie sau rezidește 40 mănăstiri și biserici, palatul domnesc din București (Curtea Veche) și din Tîrgoviște paharul episcopal din Bu­­zau, poduri, fini înî etc. 3) Introducerea tiparului în Valachia Ma­­­uzeul Național din București se păstrează două Evangheliare sla­vone tipărite pe pergament, cu un lux deosebit. Ceea­ ce le dă o importanță spe­cială este faptul că au între orna­mentele lor marca țării Românești: Vulturele cu crucea în plisc, și sunt tipărite *cu porunca lui I. Basarab marele voevod“ în anul 151­4. Iată cum ni le descrie d. Odo­­bescu, descoperitorul lor în mănăsti­rea Bistrița: „ S­f .Aipinomahßil Abilone o iau jUnul e tipărit cu lux,pe 37 coli în 8, de membrană velină 28 cent.­nălțime și 20 cent. lățime). Frontis­piciile decorative în capul fie­cării Evanghelii și inițialele ornate de la începutul capetelor, sunt colorate tote de mînă cu aur, carmin și albastru, pe d’asupra cerneli negre cu care sunt imprimate aceste ornamente xilogra­­fice. Pentru cărțile de preț, și mai ales pentru cele bisericești, se obici­­nuia în vechime a se trage pe per­gament, asemenea exemplare, pe care apoi rubricatorii și miniaturiștii [ru­­bricatores, miniatores), cu totul ose­biți de tipografi le ornați cu culori și cu poleieli, i­ar un lucru mai de mirare într’această ediție­ e că mai multe din ornamentele formate prin împleticirea unor linii colorate pe un fond negru, port la mijlocul motivu­lui, într’un­ mic cîmp de aur, vultu­rul cu o cruce mare în plisc, armele (Va urma) unieori 1) j Revista Romînă, Tom. I p. 339-340. 2) Gr Tocilescu : Istoria Romînă, prig. 185-186. 3) Ibidem, pag. 18ß. x X

Next