Satul Socialist, iunie 1970 (Anul 2, nr. 333-357)

1970-06-30 / nr. 357

SZ Ш Luni dimineaţa s-a înapoiat în Capitalii, venind din Franţa, delegaţia condusă de prof. Gheorghe Buzdugan, preşedintele Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice, care a partici­pat la Conferinţa miniştrilor ştiinţei din ţările europene membre ale UNESCO, organizată la Paris între 22 şi 27 iunie. Din delegaţie au făcut parte prof. Alexe Po­­pescu, adjunct al ministrului învâţâmîntului, ambasadorul Valentin Lipatfi, delegatul perma­nent al României pe lingă UNESCO, consilieri şi experţi,­­ Nicolae Popa, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Socialiste România în Republica Populară Democrată Coreeană, a fost primit într-o vizită de rămas bun de către Toi En Ghen, președintele Prezidiului Adunării Populare Supreme a Republicii Populare Demo­crate Coreene. Cu acest prilej a avut loc o convorbire cordială. g-'-tHM 1 _­0 Şase avioane israeliene au mitraliat dumi­nică dimineaţa automobile civile care circulau pe şoseaua principală, în zona din nordul Văii Iordanului — a anunţat un purtător de cuvînt militar iordanian, citat de postul de radio Amman.­­ Miniştrii afacerilor externe ai ţârilor mem­bre ale Pieţei comune s-au întrunit ieri la Bru­xelles, în cadrul unei şedinţe preliminare, înain­te de deschiderea oficială a negocierilor cu reprezentanţii Marii Britanii, Danemarcei, Irlan­dei şi Norvegiei, ţari care au solicitat adera­rea la C.E.E. SATUL SOCIALIST­­ ANUL II Nr. 357 MARTI 30 IUNIE 1970 4 pagini — 30 bani VIZITA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU prin centrele de aprovizionare şi desfacere ale Capitalei Este duminică, şapte şi jumătate dimineaţa, ora cînd gospodinele, harnicele gospodine ale Bucu­­reştiului, îşi fac tîrguielile. Este ora cînd, cu sacoşa sau cu plasa în mină, femeia, aceea care se preocupă de gospodărie, de apro­vizionarea familiei cu cele nece­sare, se îndreaptă spre piaţă, spre acele centre de desfacere a mărfu­rilor, ce în limbaj curent se cheamă „Obor", „Traian", „Pantelimon", „Naţiunii", „Rahovei” etc, loc de vînzare şi cumpărare a produselor de sezon, a mărfurilor de consum­ curent alimentar. Este, aşadar, duminică dimineaţa la ora şapte şi jumătate... Mesele şi tarabele sunt, încă din zori de ziuă, pline, şi camioane în­cărcate la Bragadiru, la Mogoşoaia sau în alte zone de producţie legumicolă din centura de aprovi­zionare a Capitalei aşteaptă să le vină rîndul la descărcat. Halele de carne sînt pline de tot ceea ce doreşte omul într-o zi de odihnă şi în oricare altă zi , în cîrligele măcelăriilor atîrnă porci despicaţi în lung, pulpe de vacă sîngerii, muşchi de mînzat, batali, păsări frumos pregătite. La şapte şi jumătate, oră de clo­cot în pieţe, oră în care piaţa este în toi, la „Filantropiei", printre vînzători şi cumpărători apare to­varăşul Nicolae Ceauşescu, însoţit de primarul general al Capitalei, tovarăşul Dumitru Popa. Este o nouă vizită, o investigaţie inopi­nată pe care secretarul general al partidului, preşedintele Consiliului de Stat, o întreprinde în aceste sectoare de mare interes pentru populaţia Capitalei, pentru Bucu­reşti, care sunt pieţele. Iar piaţa, cum se spune în limbaj curent, geme de produse. Mesele, ghere­tele sunt pline pînă la refuz de tot ceea ce doreşte cumpărătorul să obţină. Cartofi, varză de sezon, fa­sole verde şi alte legume se răs­faţă în grămezi, oferindu-se la preţuri convenabile cumpărăto­rului. Vestea că secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se află printre cei ve­niţi să vîndă şi să cumpere se răs­­pîndeşte cu iuţeală şi, din toate colţurile pieţei, mulţimea iese în întîmpinare, salută, aplaudă, îşi manifestă bucuria de a avea în mijlocul ei, la această oră mati­nală, pe conducătorul partidului şi statului, neobositul tovarăş Ceauşescu, omul care nu precupe­ţeşte nici o clipă, care uită de odihnă pentru a fi neîncetat în mijlocul poporului, acolo unde poate fi întîlnit cetăţeanul cu pre­ocupările lui, unde clocoteşte viaţa, unde se rezolvă problemele diurne. Lăsînd de o parte, pentru moment, gîndul aţintit la calitatea mărfii şi la preţ, cetăţenii se angajează în dialog cu conducătorul partidului şi statului, îşi manifestă satisfac­ţia deplină pentru modul în care este aprovizionată piaţa, pentru calitatea superioară a produselor şi, în egală măsură, pentru nivelul accesibil şi în mereu scădere al preţurilor la roşii, la ceapă, fructe şi la celelalte produse ale grădinii şi livezii. Următorul punct al itineraru­lui este piaţa „Ilie Pintilie". Amenajată în stil modern, cu mese de piatră, ocrotite de ploaie prin copertine de aluminiu, piaţa N. POPESCU-BOGDANEŞTI (Continuare in pag. a 3-a) Conducătorul partidului şi statului este întîmpinat peste tot cu bucurie Şahinşahul Iranului,­­Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, oaspete al litoralului românesc Litoralul românesc, irezistibilă atracţie estivală pentru zeci de mii de turişti, din ţară şi de peste ho­tare, a primit duminică personali­tăţi de seamă : Şahinşahul Ira­nului, Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, şi împărăteasa Farah. Sosirea suveranului Iranului şi a soţiei sale a avut loc la ora 10 pe aeroportul „Kogălniceanu". îm­preună cu oaspeţii au sosit vice­preşedintele Consiliului de Stat, Emil Bodnaraş, şi membrii misiu­nii române ataşate pe lingă şeful statului iranian în timpul vizitei în ţara noastră. Au sosit, de ase­menea, persoanele oficiale care-l însoţesc pe suveranul iranian. întîmpinînd la coborîrea din a­­vion pe înaltul oaspete, preşedin­tele Consiliului popular judeţean Constanţa, Petre Ionescu, a expri­mat, printr-un cordial „bun venit" pe meleagurile constănţene, senti­mentele de simpatie şi stimă pe care populaţia judeţului le arată distinşilor soli ai poporului ira­nian. După ceremonialul sosirii, oas­peţii s-au îndreptat spre Mamaia, staţiune care şi-a cîştigat meritul de a fi prima dintr-un şirag încă neîncheiat de perle ale litoralului românesc, vestită pe întregul con­tinent. Şahinşahul, împărăteasa şi per­soanele oficiale române şi iraniene urcă pe terasa hotelului Riviera, aflată deasupra celui de-al 14-lea etaj al clădirii. De aici, de sus, pri­virea cuprinde, desfăşurată în evantai, întreaga staţiune Mamaia, cu hotelurile ei pastelate din beton şi sticlă, înconjurată de întinse zone de umbră şi verdeaţă, printre care şerpuiesc alei de asfalt. In faţă se întinde marea pînă depar­te la orizont. Plaja este plină de oameni. Astăzi, se află pe litoral circa 50 000 turişti români şi străini. Arhitectul-şef al judeţului, Marius Tutu, dă Şahinşahului Ira­nului explicaţii referitoare la mo­mentul actual şi perspectivele de dezvoltare ale industriei turistice româneşti pe litoral, în toată în­tinderea sa, de la Capul Midia pînă la Năvodari. După încheierea vizitei în aceas­tă staţiune, oaspeţii se îndreaptă spre Constanţa, pe noua autostradă care leagă Mamaia de Oraşul­ Port. Sunt străbătute largile bu­levarde constănţene, în aplauzele a mii de cetăţeni. Primul popas — unul din cele mai interesante mo­numente de arheologie, Edificiul roman cu mozaic. Aci, profesorul Adrian Rădulescu, directorul Mu­zeului de arheologie din localitate, prezintă istoricul descoperirilor şi preocuparea pentru valorificarea ştiinţifică a acestei splendide re­licve a marelui centru comercial al oraşului Tomis, rolul pe care l-a jucat oraşul în antichitatea ro­mană. După acest prim contact cu ves­tigiile trecutului acestui străvechi centru de civilizaţie de pe melea­gurile ţării noastre, înalţii oaspeţi, împreună cu vicepreşedintele Con­siliului de Stat, Emil Bodnaraş, şi celelalte oficialităţi române şi ira­niene, se opresc la Muzeul de ar­heologie. De la Constanţa, coloana de maşini porneşte spre Mangalia, prilej de a admira noile frumuseţi de la Agigea, Eforie Nord şi Efo­rie Sud. Se face un tur prin noua constelaţie a litoralului românesc — Venus, Jupiter, Saturn — nu­mele unor admirabile ansambluri de mari hoteluri şi cochete vile care materializează îndrăzneala în concepţie a arhitecţilor români şi programul de dezvoltare al turis­mului pe litoral, elaborat de statul nostru. Un scurt şi plăcut popas are loc apoi în „satul de vacanţă" al staţiunii Neptun. Seara, preşedintele Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean Constanţa, Petre Ionescu, şi soţia, au oferit un dineu în o­­noarea şahinşahului Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr şi împă­rătesei Farah. RIDICAREA NIVELULUI DE TRAI ţelul suprem al politicii partidului nostru Dr. C. ŞTEFAN conferenţiar universitar Coordonata principală a progre­sului economic şi social înfăptuit de orînduirea noastră socialistă o constituie, după cum este şi firesc, ridicarea nivelului de trai, a gra­dului de satisfacere a necesităţilor materiale şi spirituale ale popu­laţiei de la oraşe şi sate. Cu cît creşte venitul naţional, cu atît mai mult se satisfac necesităţile oa­menilor muncii, ambele părţi ale venitului naţional — fondul de a­­cumulare şi fondul de consum — fiind folosite pentru ridicarea ime­diată sau în perspectivă a nivelului de viaţă al întregii populaţii. Ridicarea nivelului de trai al oa­menilor muncii î­n procesul de e­­dificare a orînduirii noastre socia­liste nu s-a rezumat la un aspect sau altul, ci a vizat toţi factorii care concură la asigurarea unor condiţii tot mai bune, materiale şi spirituale, pentru populaţia de la oraşe şi sate. Ridicarea nivelului de trai s-a înfăptuit şi se înfăptuieşte atît prin creşterea salariului real al salariaţilor şi a veniturilor reale ale întregii populaţii, a gradu­i de ocupare a resurselor de muncă ridicarea nivelului consumului cu produse şi servicii, cît şi prin îm­bunătăţirea condiţiilor de muncă de odihnă şi de locuit, creştere­­gradului de instruire şi dezvoltarea învăţămîntului de toate gradele, o­­crot­irea sănătăţii populaţiei. Nivelul de trai al unui popor este condiţionat de dezvoltarea forţelor de producţie, de productivitatea muncii sociale şi de modul de re­partizare a venitului naţional. Lua­rea în considerare a tuturor aces­tor parametri ai asigurării ridicării bunăstării oamenilor muncii con­stituie una din trăsăturile majore şi constante ale politicii economice a partidului şi statului nostru. A­­cestea se reflectă pregnant în o­­biectivele dezvoltării economice, în complexul de măsuri luate pentru creşterea şi dezvoltarea forţelor de producţie, modernizarea şi opri­­rea eficienţei producţiei sociale. Realizările însemnate în ridicarea bunăstării materiale şi spirituale au fost posibile tocmai datorită dez­voltării în ritm susţinut a econo­miei naţionale. Considerînd creşte­rea continuă a venitului naţional ca factor hotărîtor în ridicarea ni­velului de trai, partidul nostru pu­ne și în viitor în centrul politicii (Continuar­e în pap. a 2-a) Pe agenda agricolă a săptămînii figurează numeroase lucrări . CELE MAI URGENTE: TERMINAREA INSAMINTARILOR PRAŞITUL RECOLTAREA PĂIOASELOR Săptămîna pe care am încheiat-o a fost mai fructuoasă decît cea dinainte, dar realizările, într-un număr de judeţe, după cum s-a putut desprinde şi din raidurile publicate în ultimele zile, sunt încă sub nivelul posibilităţilor. în coo­perativele agricole s-au însămîn­­ţat in ogor propriu 78 300 hectare. Aceasta a ridicat coeficientul de îndeplinire a planului la însămîn­­ţarea porumbului la 90 la sută şi 95 la sută la leguma. Pentru realizarea prevederilor la însămînţările de primăvară — ter­menul a devenit acum oarecum impropriu — mai sunt de semănat 335 000 hectare din care cu porumb 215 000 hectare. Suprafeţe mai mari au rămas de semănat în ju­deţele Arad — 44 642 hectare, Ti­miş — 41 307 hectare, Satu Mare — 29 235 hectare, Mureş — 23 155 hectare, Cluj — 16 304 hectare, Sălaj — 13 892 hectare, Ialomiţa — 13 727 hectare, Braşov — 12 996 hectare, Iaşi, Harghita, Albei, Co­vasna şi Buzău între 11 600—10 600 hectare. însămînţările rămîn şi în aceas­tă săptămînă — cel puţin în cele 13 judeţe — sarcina numărul unu a cooperatorilor, mecanizatorilor­ şi specialiştilor. Mai ales dacă luăm în considerare planul la porumb boabe, restructurat, în compen­sare, cu suprafeţele calamitate la grîu — secară, constatăm că uni­tăţile cooperatiste mai au de însă­­mînţat cu această cultură în ogor propriu suprafaţa de 299 000 hec­tare, ceea ce nu este deloc o sar­cină uşoară. Lucrăm în condiţii neobişnuite, iar eforturile trebuie să fie pe mă­sura acestor zile, a acestor săptă­­mîni şi luni în care poporul întreg este încleştat într-o mare bătălie pentru a şterge urmările calamită­ţilor care s-au abătut peste ogoa­rele, uzinele şi căminele noastre. Cît este de deosebită situaţia de faţă rezultă şi din faptul că 2 971 hectare de pe care s-a strîns recol­ta au fost reînsămînţate a doua oară în vreme ce pe zeci de mii de hectare nu a germinat încă în acest an nici măcar un bob de să­mânţă. întreţinerea culturilor continuă să rămînă şi în această săptă­mînă a doua mare urgenţă hotărî­­toare pentru recoltele pe care vrem şi putem să le obţinem în acest an atît de greu. Unităţile se află în stadii diferite de executare a prăşi­­tului, ca urmare a stadiilor diferite de vegetaţie, dar şi din cauza insu­ficientei participări a cooperatorilor la muncă. Situaţia la zi ne arată că aproape jumătate din suprafaţa cultivată cu porumb a fost prăşită a doua oră şi pe 7 la sută s-a rea­lizat şi praşila a treia. La floarea­soarelui praşila a doua este execu­tată pe 86 la sută din suprafaţă, la sfecla de zahăr pe 89 la sută şi la cartofii de toamnă pe 47 la sută. Praşila a treia pe 16 la sută la floarea-soarelui, 45 la sută la sfecla de zahăr şi 9 la sută la po­rumb, în multe cooperative agricole din judeţele Dolj, Teleorman, Ilfov, Ialomiţa, Brăila ori din Galaţi s-au făcut, în cursul săptămînii trecute, eforturi deosebite, la sapă a ieşit tot satul, s-a lucrat întreaga zi-lumină, în „ferestrele" dintre ploi. Pot fi făcute şi mai multe evi­denţieri, dar o deosebită îngrijo­rare stîrneşte ritmul extrem de lent în care avansează lucrările de întreţinere într-un număr de ju­deţe, din care cauză dezvoltarea plantelor din cultură este stopată atît de buruieni, cît şi de crusta care s-a format după ploi. Astfel, în vreme ce mulţi prăşesc porum­bul a treia oară, în judeţul Timiş cooperatorii au executat sapa în­­tîia abia pe jumătate din supra­faţă. Rămînem­ în urmă chiar şi la (Continuare in pag. a 3-a) i r~\ Cînd trecea Nică a lu’ Ştefan a Petrei, nepotul lui David Creangă din Pipirig, peste apa Ozanei cea frumoasă şi lin curgă­toare, pleca sigur la învăţătură, dincolo de marginea caldă a sa­tului, dincolo de cele dintîi clase, dincolo de pragul casei părin­teşti... Cînd povestitorul Mihail Sa­­doveanu îşi amintea de Domnu’ De ziua ta, dascăle! Trandafir era tîrziu şi peste a­­mintirea dascălului se lăsase un fel de noapte îndelungată, şi cînd fiecare îşi aminteşte de şcoală tresare adînc şi simplu în faţa unei singure imagini : — ÎNVĂŢĂTORUL. Ca să nu mai spun că s-a scris mult despre el, voi aduce printr-o simplă scrisoare chipul învăţătorului aici, pe slova asta cuminte. V. M. BASARAB (Continuare in pag. a 2-a) MUNTENI BUZĂU—GRINDU—COLELI Un uriaş triunghi al echilibrului dintre apă şi pămînt Despre Bărăgan s-a spus totdeauna (poe­ţii şi reporterii mai ales au acreditat şi răspîndit acest cli­şeu) că este o zonă întinsă ca-n palmă. Tot ei au optat şi pentru expresia „cît vezi cu ochii, pă­mînt". Trecînd uşor ca fulgul pe dea­supra acestui grînar, aşa par să stea lu­crurile. Dar stepa a­­ceasta de la Buzău pînă la Dunăre are o puzderie de deni­velări, de depresiuni mai mari sau mai mici, locuri ce însu­mează practic mii de hectare unde echili­brul hidropedologic este rupt şi unde a­­pele băltesc îndelung, împiedicînd efectua­rea lucrărilor agrico­le sau pur şi simplu înecînd culturile, a­­sfixiindu-le şi com­­promiţînd recoltele scontate. Acest dezechilibru iese în evidenţă cu deosebire în anii plo­­ioşi, cum s-a dovedit a fi acesta. In astfel de situaţii, fiecare cooperativă agricolă de producţie are în­tinse suprafeţe în care bălteşte apa. Ca să dăm un singur ex­emplu, încă la vede­re, vom pomeni nu­mai faptul că la co­operativa agricolă din Munteni-Buzău, ape bălteşte şi asfixiază culturile pe o supra­faţă de circa 500 de hectare. Astfel se în­tâmplă deseori ca, a­­flîndu-te pe Bărăgan, să vezi tarlale cu grîu, porumb, floarea soarelui, sfeclă şi tu­tun excelent întreţi­nute şi crescute fru­mos, pentru ca, lin­gă ele, să vezi tere­nuri depresionare şi jepci pe care apa băltită a oprit dezvol­tarea plantelor. In mod obişnuit, pe astfel de terenuri oamenii trebuiau să aştepte resemnaţi e­­vaporarea lentă a a­­pei şi zvîntarea solu­lui pentru a le reîn­­sămînţa. Dacă pentru o singură cooperativă agricolă apa băltită întîrzie lucrările sau anulează recoltele de pe cîteva sute de hectare, pricinuind pagube simţitoare, e lesne de înţeles că la nivelul a zece sau douăzeci de coopera­tive acest dezechili­bru hidro-pedologic afectează suprafeţe arabile mult mai mari. împotriva acestei anomalii s-a născut idee­a unor vaste lu­crări de hidroamelio­raţii în Bărăgan, i­­deea unor importante lucrări de desecare. Cel mai tînăr şantier de acest fel, deschis nu cu multe zile în urmă, se află în zona cuprinsă între Mun­teni-Buzău — Să­­răţeni — Colelia — Grindu. Sistemul de desecare iniţiat aci cuprinde un canal magistral lung de peste 30 de kilometri şi este menit să dre­neze o suprafaţă de aproximativ 10 000 de hectare. Este aşa­dar o lucrare de o frapantă însemnătate economică şi de o mare amploare. Trebuie spus din capul locului că acest sistem, cînd el va fi gata, nu peste multe zile, în pofida dimen­siunilor sale, va fi un obiectiv fără egal în, ceea ce priveşte rit­mul de execuţie şi timpul rapid în care a fost realizat. Toto­dată, rezultat în în­tregime al forţelor locale, sistemul de desecare Munteni- Buzău — Sărăţeni —­ Colelia — Grindu, re­prezintă un modul cel mai nemijlocit şi strălucit un exemplu extraordinar a ceea ce înseamnă într-cu­­jutorarea şi colabo­rarea cooperativelor agricole de produc­ţie, un exemplu sim- PETRU VINTILA (Continuare in pag. a 3-o) JL▲

Next