Satul Socialist, aprilie 1972 (Anul 4, nr. 902-927)

1972-04-08 / nr. 908

SATUL SOCIALIST a Cooperativelor Agricole de Product* .. Intim­pi­nat cu entuziasm de mii de oameni ai muncii, ovafionat pentru si pace dus pe continentul african in numele nafiunii noastre socialiste, Tovarăşul NICOLAE CEAUȘESCU s-a înapoiat In Capitală Joi, în jurul orei 17, Aero­portul Băneasa, care a arbo­rat veşminte sărbătoreşti, se transformase într-o masă compactă de oameni. Mesa­geri ai gîndurilor şi sentimen­telor tovarăşilor lor de muncă, ai populaţiei Bucureştiului, ai întregului popor ei au venit aici pentru a intîmpina pe conducătorul iubit al partidu­lui şi statului nostru care, timp de aproape patru săptă­­mîni, a dus pe continentul a­­frican, în numele naţiunii noastre socialiste, un strălucit mesaj de prietenie, pace şi cooperare. Ne stăruie şi acum in minte şi în ini­mă această mulţime fremă­­tindă, care ovaţiona, scan­da îndelung: „Ceauşescu — P.C.R.", „Ceauşescu şi po­porul­". In această mani­festare călduroasă, spontană, în aceste ovaţii, in aceste cu­vinte îşi găseau expresia vie, izvorîtă din inimă, dragostea pe care o purtăm secretarului nostru general, bucuria de a-l revedea din nou în mijlocul nostru, mîndria şi mulţumirea pentru succesul deplin al a­­cestei pline de răspundere solii de prietenie, pace şi co­laborare între popoare, de so­lidaritate cu ţările care luptă pentru întărirea independen­ţei şi suveranităţii, pentru dezvoltarea de sine stătătoa­re, împotriva imperialismului, colonialismului şi neocolonia­­lismului. Secretarul general al parti­dului a fost însoţit, in vizitele oficiale pe care le-a făcut in­tre 11 martie şi 6 aprilie in Republica Algeriană Demo­cratică şi Populară, Republica Africa Centrală, Republica Populară Congo, Republica Zair, Republica Zambia, Re­publica Unită Tanzania, Re­publica Democratică Sudan şi Republica Arabă Egipt, de to­varăşii Ion Păţan, membru al C.C. al P.C.R., vicepre­şedinte al Consiliului de Mi­niştri şi ministru al comerţu­lui exterior, Corneliu Mă­­nescu, membru al C.C. al P.C.R. ministrul afacerilor externe şi Bujor Almăşan, membru al C.C. al P.C.R., mi­nistrul minelor, petrolului şi geologiei. Pe aeroport, împodobit cu drapele roşii şi tricolore, au venit în întîmpinare tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnaraş, Manea Mănescu, Paul Niculescu-Mizil, Gheor­ghe Pană, Gheorghe Rădu­­lescu, Virgil Trofin, I­lie Ver­­deţ, Maxim Berghianu, Flo­rian Dănălache, Emil Drăgă­(Continuare in pag. a 3-a) Dragi tovarăşi şi prieteni, Cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu Doresc în primul rînd să exprim bucuria mea, a tovarăşei mele şi a tovarăşilor din delegaţie pentru faptul că, după aproape patru săp­­tămîni cit a durat vizita în cele opt ţări prietene din Africa, ne-am reîntors pe pămîntul patriei, în rîn­­dul poporului nostru. (Aplauze, urale, se scandează Ceauşescu — P.C.R.). Totodată, doresc să vă adresez dumneavoastră, întregului popor, un cald salut; tot timpul am simţit că poporul este cu noi şi susţine în întregime politica noastră de colaborare internaţională. (Aplauze prelungite, urale, se scandează Ceauşescu — P.C.R.). Vizita pe care am făcut-o în cele opt ţări din Africa reprezin­tă o expresie a relaţiilor de prie­tenie care leagă poporul român de aceste state, de toate statele care au scuturat jugul asupririi impe­rialiste şi coloniale şi au păşit pe calea făuririi unei vieţi indepen­dente, libere. (Aplauze, urale). Ea constituie, în acelaşi timp, o ma­nifestare a solidarităţii poporului român cu aceste popoare, cu po­poarele Africii care luptă pentru deplina lor independenţă naţio­nală, pentru a-şi făuri o economie de sine stătătoare şi a-şi hotărî destinele lor aşa cum doresc, fără nici un amestec din afară. (Aplau­ze, urale prelungite). Doresc de la început să vă aduc dumneavoastră, întregului popor, mesajul de prietenie şi frăţie al po­poarelor pe care le-am vizitat. (Aplauze, urale). Peste tot ne-am bucurat de o primire călduroasă, frăţească — şi, să vă spun cinstit — peste tot m-am simţit ca acasă, ca şi cum aş fi fost în oraşele, în sa­tele, în fabricile şi instituţiile ro­mâneşti ; acestea au fost sentimen­tele cu care am fost întîmpinaţi de popoarele din ţările pe care le-am vizitat! (Aplauze, urale). Aţi urmărit şi cunoaşteţi din re­latările presei, televiziunii şi ra­dioului modul cum s-au desfăşurat întîlnirile, precum şi rezultatele acestor vizite. Totuşi vreau să menţionez de la început că în toate aceste ţări — la conducători, la organizaţiile politice — am con­statat dorinţa unanimă de a dezvol­ta larg colaborarea cu România în toate domeniile de activitate. Ca urmare a acestei voinţe reciproce — atît a României, cît şi a popoa­relor din ţările vizitate — s-au stabilit o serie de înţelegeri de cooperare în domeniile economic, tehnico-ştiinţific, cultural, în acti­vitatea comună pentru a asigura popoarelor noastre o rapidă dez­voltare economico-socială, bună­starea, fericirea, independenţa. (Aplauze prelungite, orale). în toate aceste ţări am semnat declaraţii comune , 7 au fost date publicităţii, iar mîine va apare de­claraţia semnată astăzi în Egipt. Ca un fir roşu străbate în toate aceste declaraţii dorinţa de a ex­tinde colaborarea, de a întări so­lidaritatea în lupta comună pentru dezvoltarea economică-socială, îm­­­potriva politicii imperialiste de forţă şi dictat, pentru pace şi co­laborare între toate popoarele lumii. (Aplauze, urale ; se scan­dează : Ceauşescu — P.C.R. !). După cum cunoaşteţi, ţările pe care le-am vizitat au preocupări diverse, se află în stadii de dez­voltare diferite, legate, îndeosebi, de perioada în care aceste state au fost sub asuprirea imperialistă şi colonială. Dar, cu toate aceste deo­sebiri de la o ţară la alta, trăsă­tura lor comună — aş putea spune a tuturor ţărilor africane — con­stă în faptul că sunt preocupate de­ a-şi asigura o deplină independen­ţă naţională ; această preocupa­re constituie factorul comun al u­­nităţii şi solidarităţii acestor po­poare, reprezintă factorul comun al solidarităţii între România şi toate popoarele africane. (Urale, aplauze prelungite). In al doilea rînd, ţinînd seama de nivelul de dezvoltare deosebit al statelor africane, de preocuparea lor pentru a lichida cît mai grab­nic subdezvoltarea şi a realiza un progres rapid, aş putea spune că o altă trăsătură comună a acestor ţări o constituie dorinţa lor de a extinde colaborarea între ele, de a face eforturi tot mai mari pentru a asigura o dezvoltare economică şi socială susţinută. Pe această bază s-a manifestat dorinţa de a lărgi relaţiile cu România, cu alte ţări socialiste, cu toate statele lumii, pornind de la necesitatea ca folo­sind acest sprijin, această colabo­rare, să se poată asigura lichida­rea mai grabnică a subdezvoltării. Aş putea spune că şi această pre­ocupare a constituit şi constituie, de asemenea, un factor de o deo­sebită importanţă pentru dezvol­tarea colaborării între România şi statele vizitate, între România şi ţările africane. (Aplauze, orale). Desigur, în realizarea acestor o­­biective fundamentale, o preocu­pare de prim ordin este aceea a dezvoltării învăţămîntului, culturii, a formării cadrelor naţionale. După cum cunoaştem şi noi, din propria experienţă, făurirea unei noi orîn­­duiri sociale, a unei economii in­dependente, participarea la divi­ziunea internaţională a muncii sînt strîns legate de o înaltă dez­voltare a ştiinţei şi culturii, de formarea cadrelor naţionale pentru toate domeniile de activita­te ; acesta constituie factorul ho­­tărîtor al progresului oricărei ţări pe calea independenţei, pe calea bunăstării. (Aplauze prelungite, orale). îi) toate ţările vizitate am consta­tat preocuparea permanentă pentru a asigura ridicarea bunăstării ma­teriale şi spirituale a popoarelor. Trebuie să mărturisesc, şi în faţa poporului meu, că ne-au produs o deosebită satisfacţie succesele înre­gistrate de toate aceste ţări pe ca­lea dezvoltării lor social-economi­­ce, programele ce şi le-au propus şi eforturile pe care le depun pen­tru a asigura un progres rapid ; mă întorc cu convingerea că aceste po­poare, toate statele africane au în faţa lor o perspectivă minunată, că Africa va deveni unul din cen­trele economice puternice ale Pămîntului. (Aplauze puternice, ovaţii). Nu aş putea să nu mă refer la încă un fapt care ne-a produs, de asemenea, o deosebită satisfacţie, şi anume că, într-un fel sau altul, în toate aceste state, la toate aceste popoare am constatat o opţiune pentru edificarea unei orînduiri so­ciale noi ; toţi se pronunţă pentru calea socialistă de dezvoltare — şi aceasta este încă o dovadă că so­cialismul s-a impus în lume ca sin­gura orînduire în stare să asigure lichidarea rapidă a subdezvoltării, progresul economic şi social, inde­pendenţa şi bunăstarea popoarelor. (Aplauze puternice, ovaţii ; se scan­dează : Ceauşescu — P.C.R.!). Desigur, problema făuririi unei orînduiri sociale noi, a transformă­rii revoluţionare pe baze socialiste a statelor africane, e o problemă complexă, a cărei soluţionare cere multe eforturi, impune înţele­gerea realităţilor, necesitatea de a porni de la aceste realităţi. Dar, se poate spune că ele au perspective minunate, că Africa păşeşte într-adevăr şi se înregi­mentează în mod ferm alături de popoarele care doresc să con­struiască o orînduire­­nouă ! (A­plauze puternice). Aşa cum am spus, în toate sta­tele vizitate am pornit de la pre­ocupările comune pentru dezvolta­rea relaţiilor de cooperare dintre ţările noastre. în declaraţiile sem­nate sunt oglindite principiile care ne-au călăuzit, înţelegerile reali­zate ; în practică am ajuns la o serie de acorduri care pun bazele unei colaborări îndelungate între popoarele noastre, întemeiată pe deplina egalitate în drepturi, res­pectul reciproc şi neamestecul în treburile interne, pe dorinţa de a colabora şi de a ne întrajutora, pentru a asigura dezvoltarea cît mai rapidă a popoarelor noastre şi, în acelaşi timp, participarea activă la diviziunea internaţională a muncii, la progresul general al omenirii. Aş putea spune că toate înţelegerile la care am ajuns, prin­cipiile de la care am pornit urmăresc de a clădi astfel de relaţii încît să constituie un exemplu de colaborare între popoare libere, dornice să decidă ele însele cum să-şi rezolve problemele, să-şi fău­rească propriul destin ; noi vom face totul ca într-adevăr relaţiile pe care le vom dezvolta să consti­tuie un model. (Aplauze puternice, ovaţii). Desigur, problemele dezvoltării contemporane, ale situaţiei inter­naţionale au stat, de asemenea, în centrul convorbirilor pe care le-am avut în toate statele vizitate. Aş dori, de la început, să menţionez că asupra tuturor problemelor funda­mentale examinate — în toate a­­ceste ţări — am ajuns la concluzii comune, lucru oglindit de altfel destul de larg în declaraţiile la care m-am referit. Am pornit în abordarea problemelor de la schim­bările care s-au produs şi se pro­duc pe plan internaţional, de la faptul că evoluţia vieţii internaţio­nale contemporane este în favoarea forţelor care se pronunţă împotri­va politicii imperialiste de forţă şi dictat, în favoarea forţelor care se pronunţă pentru instaurarea unor noi relaţii între state şi naţiuni, pentru dreptul fiecărui popor de a-şi hotărî singur dezvoltarea. Ultimii ani au confirmat pe de­plin că forţa unită a popoarelor ce luptă pentru independenţă şi pen­tru o viaţă liberă, asemenea unui val uriaş de apă, mătură totul în cale, este de nestăvilit; voinţa po­poarelor nu poate şi nu va fi în­ MM (Continuare in pag. a 3-a) CAMPANIA Cîmpul aşteaptă sămînţa de porumb Fiecare semănătoare d in brazdă, sub ochiul atent al agronomului! Sintetizînd rezultatele obţinute pînă acum în campania­ agri­cola, inginerii EMIL BALAUŢA, director general al Direcţiei gene­rale agricole a judeţului Brăila şi MARIAN BAIEŞAN, director ge­neral adjunct al Direcţiei generale agricole a judeţului Galaţi ne-au informat că datorită bunei organizări a muncii/ folosirii timpului bun de lucru, participării masive a cooperatorilor şi me­canizatorilor la lucrări, semănatul culturilor din prima epocă s-a încheiat în toate unităţile agricole cooperatiste şi de stat. De cî­­teva zile a început semănatul porumbului. CUM SE DESFĂŞOARĂ, DECI, ACEASTA LUCRARE, A CĂREI ÎNSEMNĂTATE ESTE BINE CUNOSCUTA? Ne-am oprit, mai întîi, la sediul cooperativei agricole „V. I. Lenin" din Viziru, judeţul Brăila. Ingine­rul şef, Gheorghe Spătaru, împreu­nă cu Alexandru Jarnea, secreta­rul comitetului comunal de partid, plecaseră din zori, la cîmp, acolo unde se seamănă. I-am întîlnit, în­tr-adevăr, dis-de-dimineaţă, în punctul Palivan. Inginerul şef al unităţii ne-a spus : — Am urmărit îndeaproape evo­luţia temperaturii în sol. De cîteva zile se menţine la 8—10 grade. De aceea am hotărît să pornim cu toate forţele semănatul porumbu­lui. Pînă in prezent, am încorporat în sol sămînţa pe mai bine de 150 de hectare. Astăzi lucrăm cu toate cele cinci semănători de care dis­punem. După o scurtă reîmprospătare a datelor tehnice cuprinse în ordinul de lucru — adîncime, densitate etc. — mecanizatorii Nicolae Budur, Victor Doagă, Dumitru Purcăreaţă, Nicolae Doagă şi Dumitru Turm­ac au pornit să aşeze în ogor bine pre­gătit sămînţa viitoarei recolte de porumb. — Deşi semănăm cu viteza întîi, ne-a precizat secretarul comitetului comunal de partid, sîntem hotărîţi ca în 6 zile să încheiem lucrarea, pe toate cele 570 de hectare. — După cum sîntem informaţi, cooperativa dv. a obţinut în anul trecut o producţie medie de 5 200 kg de porumb la hectar. Pentru a­­cest an ce v-aţi propus ? — Ne-am angajat să depăşim producţia medie obţinută în anul trecut, ne-a răspuns inginerul şef. în acest scop, am fertilizat întrea­ga suprafaţă cu 150—200 kg azo­tat de amoniu la hectar. Pe un lot de 20 de hectare, împreună cu Sta­ţiunea experimentală din Brăila, am cercetat care sunt, în condiţiile noastre, cei mai adecvaţi hibrizi, cele mai corespunzătoare densităţi. Pe această bază, am stabilit ca la hibrizii timpurii şi semitimpurii să asigurăm o densitate finală de 40 000 plante la hectar, iar la cei tardivi şi semitardivi, de 33 000 plante. Dat fiind condiţiile speci­fice de umiditate din această pri­măvară, am hotărît să semănăm la o adîncime mai mare, în jurul a 10 cm. Peste apa Siretului, pe ogoarele A. SURUGIU (Continuare în pag. a 2-a) Acum se pregătesc în vii aromele toamnei între urgenţele actualei campanii agricole, un loc important îl ocu­pă acţiunile în viticultură. Pe de o parte, acum este momentul optim să se desfăşoare plantarea viilor în masiv, pentru extinderea patri­moniului viticol al ţării, precum şi completarea golurilor în vederea sporirii potenţialului productiv al podgoriilor. Pe de altă parte, trebuie să se efectueze un întreg complex de lucrări de îngrijire şi întreţinere a viilor ,lucrări hotărîtoare pentru obţinerea recoltelor planificate în acest an. Aşadar, în luna aprilie, viticultorii au de efectuat un mare volum de muncă, a cărui realizare integrală este condiţionată de buna organizare a muncii, de folosirea judicioasă a mijloacelor tehnice existente şi a timpului de lucru. Cum se îndeplinesc aceste cerinţe ? Care este stadiul lucrărilor amintite ? Am analizat aceste aspecte în unităţile din judeţul Iaşi, judeţ în care plantaţiile viticole se intind pe mari suprafeţe. De la început, o precizare : dato­rită desprimăvărării timpurii, anul acesta au existat posibilităţi ca lu­­crările în vii să înceapă mai de­vreme decît în alţi ani. Ca urmare, în multe unităţi, întreţinerea viilor şi plantările se află într-un stadiu avansat. La întreprinderea agricolă de stat Cotnari, de exemplu, după cum ne spunea inginerul şef Du­mitru Strîmtu tăierile, cercuitul şi legatul s-au realizat pe întreaga suprafaţă de 940 de hectare, iar acum un număr de 14 tractoare au fost concentrate la discuit şi gră­­pat. în ritm intens se executa şi completarea celor 80 000 de goluri în vii, acţiune care, sîntem infor­maţi de către inginerul şef, se va încheia în zilele următoare. Multă hărnicie şi pricepere dove­desc şi viticultorii din cooperative­le agricole Bivolari şi Movileni. Cooperativa agricolă din Movileni, de pildă, datorită atenţiei acordate îngrijirii plantaţiilor a obţinut a-I. SACHELARIE coresp. „Satului socialist" (Continuare in pag. a 2-a) SATUL MEU LA „CRONICA I DE LA ARBORE"­­ 20 martie 1972. In februarie a fost Congresul nostru al ţă­rănimii cooperatiste, şi ţara sărbătoreşte, acum primăvara, zece ani de la încheierea coo­perativizării agriculturii. Cam tot atiţia ani împlineşte şi gospodăria noastră. Se cuvine să-i fac un bilanţ şi să-l trec în „Cronica de la Arbore“, să ştie ei de-or veni cum au fost începuturile. Cooperativa noastră de pro­ducţie a luat fiinţă în octom­brie 1961 cu un număr modest de membri, dar lucru chib­zuit al primilor cooperatori a fost exemplul personal, iar în al doilea rînd că au ales pri­mul consiliu de conducere în frunte avîndu-l ca preşedinte pe Iliese Leonte, fruntaş în gospodăria proprie cit și ca pregătire. Preşedintele Iliese Leonte a­­ (Continuare in pag. a 2-a) ||

Next