Scînteia Tineretului, octombrie 1956 (Anul 11, nr. 2305-2330)

1956-10-14 / nr. 2316

Se extinde iniţiativa tineretului de la „Progresul“ ★ ★ Economii egale cu costul a două vagoane G.V.S. Băieţii din secţia vagonaj-pre­gătire a uzinei de vagoane „Gh. ■Dimitrov“ din Arad s-au retras într-un colţ şi discută de zor. Constantin Preoteasa — respon­sabilul brigăzii formată din ti­nerii sudori — are ceva de spus: — Deci e vorba de economii! Eu zic să nu ne lăsăm mai pre­jos. Pînă la 7 Noiembrie sudorii tineri vor să realizeze, la elec­trozi şi alte materiale, economii în valoare de 5000 lei. Numai Ion Lungu va economisi 500 lei. Discuţiile s-au înteţit. Gheorghe Aldea a adus la cunoştinţă hotă­­rîrea tinerilor care lucrează la foarfeci­ — economii în valoare de 4000 de lei. Inginerul Eugen Săvoaia — se­cretarul biroului de secţie U.T.M. — notează amănunţit angajamen­tele luate. Mai sînt 10 minute pină la sfirşitul pauzei. Tovară­şul Ioan Durgheu, şeful secţiei, îşi priveşte cu dragoste „băieţii“. Le cunoaşte puterea de muncă şi este bucuros că ei s-au hotărît să intensifice lupta pentru realizarea de economii. Cineva aduce vestea — care circulă cu repeziciune prin întrea­ga uzină — că toate brigăzile de tineret s-au sfătuit în legătură cu Posibilităţile de a realiza econo­mii.­­ — Ştii — i-a spus Vasile Sabău — din secţia mecanică lui Romu­lus Mezei — brigada lui Gheor­­ghe Pintszes, de la forjă va eco­nomisi 18.840 lei. — Ehei, bună sumă, n-am ce zice, dar cum or să reuşească ? — In loc să forjeze cirligele „la ■liber“ le vor matriţa şi vor face La uzinele „Gh. Dimitrov"-Arad economii, şi nouă ne vor uşura munca. Doar ştii ce greutăţi erau la noi în secţie cu adausurile ! — Aici 18.840 lei? Dar anga­jamentul nostru e mai prejos ? Ce, puţini sunt cei 35.000 lei pe care-i vom economisi ? In ziua următoare, în uzină se cunoștea faptul că — pînă la 7 Noiembrie — tinerii din secția ti­neretului vor înscrie în contul de economii 60.000 lei, tîmplăria 100.000 Iei, sculeria 16.000 lei, forja, turnătoria și arcurile 240.000 lei etc. Tineretul uzinei de vagoane „Gh. Dimitrov“ este hotărît în mun­că. Cînd s-a decis să urmeze exemplul iniţiatorilor brăileni şi să realizeze economii egale cu preţul de cost al unor importante produse finite, tinerii ştiau că aici în uzină există largi posibilităţi pentru economii. Aici întîlneşti ti­neri care, în munca lor, au trecut de mult pragul anilor viitori, ca Badea Pantelimon şi brigada ea de la vagonat, care dau produse în contul anului 1959. Tinerii au raportat celui de al II-lea Congres al U.T.M. că, ală­turi de vîrstnici, în frunte cu co­muniştii şi-au adus din plin apor­tul ca planul global să fie înde­plinit pe primul semestru in pro­porţie de 115—121 la sută, că s-au dat peste plan 2 vagoane de clasă, 36 vagoane G.­ S., 3 va­goane minereu, 2 vagoane cîntar şi diferite piese în greutate de 17.160 tone. ★ In ziua stabilită, tinerii s-au îndreptat nerăbdători spre locul de adunare. Erau acolo mulţi res­ponsabili de brigadă, inovatori, raţionalizatori. In mitingul care a avut loc a fost adus la cunoş­tinţă angajamentul tineretului uzinei în cinstea zilei de 7 No­iembrie : „Economii egale cu pre­ţul de cost a 2 vagoane G.V.S.“ Tineretul îşi va respecta cuvîn­­tul. Există toate condiţiile. Mun­citorii vîrstnici, maiştrii, inginerii, sînt cu tot sufletul alături de ti­neri. Ei vor primi oricînd spriji­nul strungarului comunist Ludo­vic Cohani, al maiştrilor­­ Aurel Bondoiu şi Ioan Durgheu, al ingi­nerului Ion Ceriu şi al multor alţi muncitori tineri şi vîrstnici cu practică îndelungată în procesul de producţie. Tinerii vor simţi de asemenea sprijinul conducerii u­­zinei, care a îmbrăţişat cu multă căldură iniţiativa lor. Reuşita depinde şi de munca comitetului organizaţiei de bază U.T.M. Pavel Cimpoiaş — secre­tar — şi ceilalţi membri din co­mitet s-au gîndit mult la acest lucru. In planul de activitate au fost înscrise măsuri privind acti­vizarea brigăzilor şi a posturilor utemiste de control, antrenarea în întrecerea socialistă a încă 400 de tineri — peste numărul existent — ajutorarea tinerilor mai slab pregătiţi de către cei fruntaşi, ur­mărirea permanentă a succeselor realizate şi popularizate fruntaşi­lor. Sînt numai cîteva zile de cînd constructorii de vagoane s-au înfrăţit cu tinerii de la uzi­nele „Progresul“ pentru a da pa­triei acumulări socialiste peste plan, întrecerea a început. Se munceşte cu sîrguinţă. Angaja­mentul nu trebuie să fie numai îndeplinit, ci şi depăşit. Chezăşie stau tinereţea, elanul, dragostea de muncă şi succesele repurtate în întrecerea care a avut loc în preajma Congresului U.T.M. LIDIA POPESCU CONSFĂTUIRE PE ŢARĂ La uzinele metalurgice „Progre­sul“ din Brăila a avut loc in ziua de 12 octombrie o consfătuire pe ţară iniţiată de Comitetul Cen­tral al U.T.M. La organizarea consfătuirii au contribuit: re­dacţia ziarului „Scinteia tinere­tului", Ministerul Industriei Me­talurgice şi Construcţiilor de ma­şini şi C.C al Sindicatului mun­citorilor din industria metalurgi­că şi construcţiilor de maşini. Consfătuirea s-a ţit­ut pentru discutarea măsurilor ce trebuie luate pentru reluarea şi extinde­rea organizată a iniţiativei „Să realizăm economii echivalente cu preţul de cost al unor importante produse finite". La consfătuire au participat se­cretari ai comitetelor U.T.M., membri ai comitetelor de între­prindere, ingineri, tehnicieni şi şefi contabili de la 26 mari în­treprinderi metalurgice şi con­structoare de maşini din ţară. Cu acest prilej tov. Gheorghe Iacob, secretarul comitetului U.T.M. al uzinelor metalurgice „Progresul“ a înfăţişat succesele tinerilor metalurgişti brăileni care în uzina iniţiatoare s-au angajat să realizeze pînă la 7 Noiembrie economii echivalente cu preţul de cost al unui rulou compresor. Până în prezent tinerii din uzină au realizat economii care acoperă aproape 60 la sută din valoarea acestui produs. Reluarea acestei iniţiative por­nită de tinerii din uzina „Progre­sul“ a atras micşorarea consumu­rilor specifice de materiale îndeo­sebi în construcţia principalelor agregate şi produse , tinerii mun­citori de la „Progresul" au eco­nomisit pînă acum 25.475 kg di­ferite materiale. Sprijinind acţiu­nea tineretului, ingineri şi tehni­cieni din uzină au trecut la efec­tuarea unor modificări construc­tive şi la revizuirea tehnologiei de turnare a pieselor care compun diferite agregate cum sunt esca­­vatoare, rulouri compresoare, gre­­dere, reductoare etc. In cel de al doilea referat tov. Nicolae Vatău, sef contabil al uzi­nei metalurgice „Progresul“, a vorbit despre organizarea eviden­ţei economiilor şi deschiderea con­turilor colective de economii pen­tru brigăzile de tineret. După vizitarea uzinelor parti­cipanţii la consfătuire au purtat discuţii pe marginea referatelor prezentate Participanţii la consfătuire au anunţat că în cinstea zilei de 7 Noiembrie tineretul din numeroa­se întreprinderi a îmbrăţişat ini­ţiativa reluată de tinerii de la uzina metalurgică „Progresul“ şi au obţinut realizări importante La uzinele „1 Mai" Ploeşti ti­nerii au realizat pînă în prezent economii egale cu preţul de cost al unei turle de foraj de mare adincime. Tinerii de la uzinele „Steagul Roşu“, Combinatul me­talurgic Reşiţa, uzinele „Ghiorghi Dimitrov“ din Arad, Şantierul na­val Galaţi, de la fabrica de piese de schimb C.F.R. şi altele, luptă acum cu abnegaţie pentru a rea­liza economii egale respectiv cu preţul de cost a 6 autocamioane, 3 compresoare, 2 vagoane, o şa­lupă KD-35, 13 conteinere etc. (Agerpres) Tărăgănări lipsuri la S.M.T. Podu lloaiei înţeleptele sfaturi bătrâneşti ne îndeamnă să judecăm omul nu după vorbe, ci după fapte Aşa vom şi face. Vom judeca, vom a­­naliza munca S M.T. Podu lloa­­iei din regiunea laşi după fapte după felul in care-şi îndepline­şte sarcinile din plan. Situaţia încheiată la 6 octom­brie arată că din 7624 hantri pla­nificaţi in campania de toamnă, S.M.T. Podu Iloaiei realizase 2428 hantri, adică 33 la sută. La aceeaşi dată, scriptele vorbesc că din cele 960 hectare planificate spre a fi insăminţate, săminţa fusese îngropată doar pe 406 hectare. La data mai sus aminti­tă contractările făcute acopereau doar 63 la sută din sarcina de plan a acestei campanii. Ce calificativ să dăm ? Ştiut este, şi lucrul acesta nu le este străin nici tovarăşilor de la S . T. Podu Iloaiei, că in ulti­mele comunicate Ministerul Agri­culturii a precizat că însămi­nţ­ă­­rile trebuie terminate cel mai tir­­ziu la 30 octombrie Pentru to­varăşii în cauză nu e nici o nou­tate dacă le-am aminti că vre­mea ploilor a sosit. Fără a nedreptăţi deci pe ni­meni, trebuie să constatăm că la S.M.T. Podu Iloaiei treburile nu merg prea bine, ba poate mai drept ar fi de-am spune, prost. De fapt, şi tovarăşii din condu­cerea staţiunii au recunoscut, in vorbe, acest lucru într-adevăr, treburile merg prost. Bine, dar faptul acesta aşa cum am mai spus, el recunoaşte şi conducerea staţiunii şi totuşi lucrurile conti­nuă să rămină neschimbate Con­ducerea recunoaşte pentru că nu are încotro, împotriva cifrelor, a hantrilor din plan nerealizaţi e greu să obiectezi Din păcate insă constatările lor se opresc aci, fără a căuta cauzele, rădă­cinile adinei ale lipsurilor mo­tivele pentru care la S.M.T. Podu Iloaiei, staţiune fruntaşă pe re­giune in primăvara acestui an, lucrurile merg acum atit de prost Chiar dacă sint căutate citeoda­­tă cauzele lipsurilor, din neferi­cire ele nu sint căutate acolo unde ar trebui Totuşi care sint motivele adevărate ale rămînerii in urmă a muncilor de la S.M.T. Podu Iloaiei ? Iată citeva aspec­te ale acestei probleme. In primul rind trebuie amintit că la situaţia creată un cuvint — şi nu dintre cele mai uşoare — şi-a spus şi intirzierea, tără­gănarea şi prelungirea nepermisă a treierişului. Una din brigăzi, cea care a treierat la Focuri şi Leţ­­cani s-a întors In staţiune la ju­mătatea lunii septembrie. Dreptul de a afirma că muncile din campania de vară, In special treierişul, au fost nepermis tără­gănate şi prelungite, ni-l dă coe­ficientul de 63 la sută cu care a încheiat această campanie S.M.T.­­Podu Iloaiei. Intirzierea terminării treierişu­lui a dus aproape la imposibilita­tea pregătirii minuţioase, şi a­­tente a parcului de tractoare pen­tru campania de toamnă şi chiar la intirzierea ieşirii in cimp. Dar capitolul maşini şi pregătiri nu se sfirşeşte aci. Şi cel mai puţin iniţiat nu poa­te să nu rămină surprins de fe­lul in care şi-au eşalonat, plani­ficat şi executat reparaţiile to­varăşii din conducerea S.M.T.­­Podu Iloaiei. Orice argument nu poate totuşi justifica planificarea a 5751 ore reparaţii pentru 50 tractoare in luna septembrie, lu­nă cunoscută ca Hind de vîrf in muncile din campania de toamnă. Apoi nimeni nu mai poate fi sur­prins dacă am adăuga că intr-a­devăr în luna septembrie au fost consumate 2299 ore reparaţii in atelier şi brazdă la care se mai adaugă orele consumate la re­paraţia generală a două tractoa­re încă ne­terminate. O analiză a­­mănunţită ar scoate la iveală fap­tul că in această campanie, zi de zi nu au lucrat decit 32 de trac­toare din cele 50 La ora actuală tovarăşul director declară că toa­te tractoarele funcţionează in a­­fara celor 8 ce se află in staţie pentru reparaţii, lucru ce de alt­fel nu se prea impa­c cu reali­tatea. In primul rind in staţie sint 9 tractoare, iar la şedinţa de lucru din dimineaţa zilei de 9 octombrie tot el a fost cel care a anunţat că în cimp sint defec­te incă alte cîteva tractoare şi a­­nume: 3 la brigada a doua, 2 la brigada a treia, 3 la brigada a cincea, 2 la brigada a şasea şi alte două la brigada a şaptea. E drept că in această privinţă staţiunea a avut şi are greutăţi destule. Dacă lingă cele 720 de ore din luna septembrie, in care tractoarele au stat din lipsă de piese, adăugăm şi neglijenţa, nu o dată condamna­tă şi criticată, a Centrului me­canic Iaşi care le-a executat lu­crări de reparaţii de proastă ca­litate, ar fi de ajuns. O greutate care s-a resimţit mult şi in a­­ceastă campanie a fost lipsa ca­drelor calificate, prin plecarea in armată, încă din iarnă, a 25 de tineri, care nu au fost in între­gime supliniţi de elevii practi­canţi şi celelalte forţe venite in sprijinul staţiunii. Conducerea S.M.T.-Podu Iloaiei se pare insă că nu a tras învăţămintele nece­sare din acest neajuns. Cei 11 e­­levi ucenici pe care-i pregăteşte sunt încă prea puţini pentru ne­voile mari şi urgente de cadre ale staţiunii. Se pune totuşi întrebarea cum­ au muncit, cum muncesc totuşi tractoriştii in această campanie? După cum spune proverbul • „Nu e pădure fără uscătură“, unii bine, alţii prost. Sunt la S.M.T.­­Podu Iloaiei tractorişti de frunte ca Dumitru Adam, Gheorghe Go­­cimah, Constantin Jurea, sau ca cei din brigăzile conduse de Mi­­hai Mihai şi Gheorghe Gurzun, care au realizat pînă la 6 octombrie cite 80 şi chiar cite 110 hantri. Dar nu­mai ION ŞERBU (Continuare in pag. 3-a) — După cum vedeţi, la noi situaţia e strălucită !... Desen de M. CARANFIL La deschiderea cercurilor politice U.T.M. Prima lecţie Lumina electrică n-a pătruns încă în sătucul din inima Bă­răganului şi cele trei lămpi lu­minează cam slab încăperea spaţioasă. Cu toate acestea, stăruie aici o atmosferă de săr­bătoare Un eveniment frumos pentru tinerii colectivişti din satul Săpunari — deschiderea anului de învăţămînt politic — a făcut ca în seara aceasta clă­direa şcolii să cunoască o vie animaţie Unul cîte unul, intră pe uşă tinerii colectivişti din G­A. „Pămînt desţelenit“. Cu părul vîlvoi, intră un flă­­căiaş scund îşi reazimă bi­ciuşca intr-un colt și apoi se așează pe bancă lingă alt ti­nerel cam de-o vîrstă cu el.­­ Ai venit Ionică ? — îl în­treabă șoptit, colegul. — Da M-am grăbit. De-abia am deshămat caii și am fugit încoace. Am uitat să las biciul acasă. Grigore Ion are 16 ani, iar Tom­a Ilie a plecat pe 15. Amîn­­doi s-au înscris la cercul politic şi au ţinut să fie punctuali din prima seară. Spre bucuria celor care au venit să deschidă anul de învăţă­­mînt, toţi cursanţii au fost pre­zenţi­ Tovarăşul Nichifor Gheorghe, preşedintele gospodăriei, a spus la deschidere cîteva cuvinte calde După aceea, Vasile Georges­­cu secretarul comitetului U.T.M. din colectiva „Pămînt desţele­nit" a dat cuvîntul propagan­distului care a predat prima lec­ţie „Scumpa noastră patrie — Republica Populară Romînă“. Cursanţii au urmărit cu interes lecţia şi în caietele lor, noi­­nouţe, au trecut primele notiţe. După terminarea prelegerii s-au înscris la cuvînt mulţi ti­neri. Anghel Petre a propus ca în zilele cinci se ţin lecţiile să se aibă în vedere faptul că ti­nerii sînt la cîmp pînă seara tîrziu. Pentru mobilizarea lor să fie numit pe rind cîte un to­varăş care să-i anunţe din timp El a criticat apoi faptul că din­tre cei 27 de elevi, sînt numai trei fete. E o lipsă serioasă a comitetului U.T.M. din gospo­dărie că n-a ştiut să atragă cît mai multe fete în cercul politic. In încheiere a luat cuvîntul tovarăşul Costică Constantin, secretar al Comitetului raional U.T.M Lehliu. El a promis cursanţilor că-i va sprijini. Co­mitetul raional U.T.M. va tri­mite din cînd în cînd cîte un activist pentru a-l ajuta în muncă pe propagandistul Cio­can Ion. ...Prima lecţie a cercului po­litic din G.A.C., „Pămînt des­ţelenit“ din satul Săpunari, raionul Lehliu, a decurs bine. Rămîne ca în tot cursul anu­lui tinerii să participe cu aceeaşi însufleţire la lecţii şi seminarii pentru ca la în­cheierea lui, roadele să fie cît mai bogate. NICOLAE BARBU corespondentul „Scînteii tineretului“ pentru regiunea Bucureşti Intenţii bune, dar... atît Vechiul proverb „la pomul lăudat să nu te duci niciodată cu sacul“ şi-a dovedit şi de data aceasta valabilitatea. Şi iată cum: Am vrut să scriu o informaţie despre deschiderea învăţămîntu­­lui politic în organizaţiile U.T.M. Am studiat în prealabil materialul documentar, planu­rile tematice şi bibliografia pri­melor lecţii. Şi ca informaţia să fie mai „puternică“ mi-am zis să nu mă duc la întîmplare ci să aleg o organizaţie cu activitate mai rodnică şi care a obţinut anul trecut rezultate bune. Comitetul orăşenesc U.T.M. Cluj m-a informat că pentru deschiderea noului an de învă­­ţămînt politic cel mai bine s-a pregătit organizaţia U.T.M de la Uzinele Carbochim. Aşadar acolo am să merg, mi-am zis. 5 octombrie, orele 14,30 m-a găsit la poarta Carbochimului. Voiam să fiu punctual (ca un bun cursant) să mai stau de vorbă cu oamenii, să-i văd cum sosesc, ce gînduri îi preocupă. Dar, ghinion. Portarul nu ştia nimic despre o astfel de şe­dinţă, iar cei din biroul U.T.M. nu sosiseră. Abia la „fix“ (orele 15) cînd era stabilită deschiderea cercurilor politice a sosit şi tov. Manciuria, secre­tarul organizaţiei de bază U.T.M. M-a primit amabil, cu bună voinţă (deşi vizibil forţa­tă) şi încă din curte a început să-mi povestească : — Noi am început pregăti­rile de mult, chiar imediat după încheierea anului trecut de în­­văţămînt politic. De atunci ana­­lizînd activitatea propagandişti­lor ne-am gîndit la cei care să-i recrutăm pentru noul an Aşa se face că din cei 6 propagan­dişti selecţionaţi pentru cercurile care vor funcţiona anul acesta trei au mai îndeplinit această muncă. Apoi cu mîndrie mi-a poves­tit despre pregătirile propagan­diştilor, despre faptul că aproa­pe trei sferturi din tinerii uzi­nei s-au înscris la cele 6 cercuri politice, despre proiectata adu­nare U.T.M. care va preceda deschiderea învăţămîntului, şi care va avea ca ordine de zi tocmai această temă, pentru a mai convinge pe unii chiar „în ultimul moment“. Cînd i-am spus însă că vreau să particip şi eu la şedinţa de deschidere, la prima lecţie şi eventual să scriu despre acestea, tov. Manciuria şi-a mai pierdut din elocvenţă, începu grăbit cu un dar. .....dar să vedeţi, nu ştiu dacă o să aveţi noroc... dacă o să puteţi realiza acest lucru pentru că...“ Şi a înşirat un pomelnic întreg de „motive" că pentru această dată, zi şi oră sunt fixate alegeri sindicale, că nu au pri­mit temele primelor lecţii decît cu două zile în urmă şi numai un propagandist s-a putut pre­găti etc etc. Cu alte cuvinte : Intenţii bune, muncă intensă pînă în ultimul timp cînd... s-au poticnit. De ce această poticneală ?... Pentru că tov. Manciuria, se­cretarul organizaţiei U.T.M., a neglijat cîteva probleme „de amănunt“ şi anume: legătura cu conducerea întreprinderii, cu organizaţia de partid şi cea sindicală pentru stabilirea zilei în care să se deschidă cercu­rile ; nu s-au mobilizat cum se cuvine cursanţii Apoi nici comi­tetul orăşenesc U.T.M. nu s-a preocupat suficient de ajutarea acestei organizaţii, pentru a pu­tea să deschidă în bune condi­­ţiuni cercurile şi cursurile po­litice. Corespondent NICOLAE DUMITRESCU Proletari din toate ţările, uniti-vă! Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor Anul XII, Seria II-a, Nr. 2316 4 PAGINI - 20 BANI Duminică 14 octombrie 1956 O ŞCOALĂ c­are nu trebuie uitată Zilele trecute am revăzut loca­lul fostului Liceu de băieţi din Blaj, intre zidurile căruia a luat fiinţă cea mai veche şcoală se­cundară în limba romînă din ţara noastră. Era prin toamna anului 1754, cinci după lungi eforturi şi lupte pentru drepturi sociale şi naţionale, romînii ardeleni pri­meau încuviinţarea habsburgilor de a-şi deschide şcoli. Data a rămas memorabilă ,marcind în­ceputul întregii şcoli secundare in limba romînă, cu mulţi ani înaintea ctitoriilor de acest gen datorate lui Asachi in Moldova şi lui Gheorghe Lazăr in Muntenia. Lua naştere atunci un focar de cultură şi de luminare a po­porului oropsit, a iobagilor care n-aveau dreptul să înveţe scrisul in limba lor de baştină. Intre ei şi fulgerele culturii se întrepu­­neau împăratul, baronii şi conţii,­­spoliatorii mai mari sau mai mici, de toate naţiile, care se te­meau că, apucînd o dată biciul luminii in iniinile sale, poporul de jos îl va întoarce împotriva lor. Temerea le era justificată. Cu toate acestea, Maria Tereza, stăpinitoarea de atunci a impe­riului austro-ungar, a fost ne­voită să aprobe, sub presiunea continuă şi insistentă a claselor de jos, deschiderea şcolii de la Blaj. Ctitorii acestui locaş de cul­tură spuneau în actul de deschi­dere : „Lingă toate acestea ne­­incurmată şcoala de obşte va fi tuturor de toată virsta, de ceta­­nie, de cintare şi de scrisoare, nici o piaţă de la ucenici aştep­­tindu-să" Astfel începeau şcolile care în scurt timp au devenit cunoscute învăţăceilor din întreaga Transil­vanie. La 19 octombrie 1754, pu­ţin timp după deschidere, „şcoa­la de obşte" (viitoarea şcoală normală), in care se preda numai romineşte, număra 79 de elevi, iar „şcoala latinească“ (viitorul gimnaziu şi apoi liceu), care se afla în aceeaşi clădire (în ea se preda latina, maghiara şi diver­sele ramuri ale ştiinţei) număra 74 de elevi. Au venit apoi şi dascălii cu renume, a căror serie celebră începe cu învăţaţii „Şco­­lii ardelene“ Samuil Mica, Gheor­­ghe Şincai, Petru Maior. Printre cei care au studiat aici, ucenicul schimbîndu-se apoi un profesor, a fost şi Timotei Cipa­­riu, fiul unor ţărani necăjiţi, cel care a învăţat singur, pe lingă limbile clasice, toate limbile mo­derne europene, precum şi citeva limbi orientale, (In care a şi scris) cel care se ducea călare la Constantinopol după cărţi şi manuscrise rare, viitorul preşe­dinte al Societăţii Academice, de­venită apoi Academia Romînă. (In paranteză fie spus, pe casa bătrînă in care a muncit zeci de ani cărturarul, Academia noastră incă nu s-a gîndit să aşeze o placă comemorativă). Tot aici a studiat Aron Pumnul, dascălul lui Eminescu, autorul „Leptura­­riului", la care poetul ţinea foar­te mult. Cred că sub influenţa a­­cestui dascăl, atras de şcolile blăjene ca de un miraj, Eminescu a făcut acel drum lung şi obo­sitor pe jos, din Moldova pină spre inima Transilvaniei. Se spu­ne că ajuns pe dealul de deasu­pra orăşelului de la îmbinarea Tirnavelor s-ar fi oprit la teiul pe care elevii mai tîrziu l-au şi numit „teiul lui Eminescu", , s-a descoperit şi a exclamat: „Te salut din inimă, mică Romă !" De fapt, şcolile, cu prea multa lor greacă şi latină, pînă la urmă, l-au ispitit mai puţin decit po­veştile „măgărarului", Ion Mihu, de la seminar, un ţăran din Veza, sat din care era şi Filimon Ilia, căruia poetul i-a dedicat poezia ,Amicului F. Şirul celor care au învăţat aici e lung. In afara miilor de dascăli răspindiţi in satele Întunecate ale Ardealului de atunci, am putea număra încă multe nume de pro­fesori, oameni de ştiinţă, de in­gineri, de muzicieni şi scriitori care şi-au tocit coatele pe băn­cile acestei instituţii şcolare blă­­jene. Aici s-a pus la cale proclama­ţia de la 1848, citită pe Cîmpia Libertăţii, în faţa mulţimii ,2% peste 40.000 de oameni şi in prefu­zenţa lui Bălcescu, Alecu Russail Alexandru loan Cuza, Vasile A­­lecsandri şi a altor paşoptişti veniţi de peste munţi. De aseme­nea aici au venit in 1911, la ser­bările „Astrei", Caragiale, Coş­­buc, St. O. Iosif, Aurel Vlaicu, Octavian Goga, Emil Isac şi alţi reprezentanţi ai sterelor şi culturii româneşti. Mult mai tir­­ziu şcoala de obşte" — deveni­tă şcoala normală de învăţători — s-a mutat intr-un local nou. „Şcoala latinească", liceul, a funcţionat insă intre zidurile a­­cestea masive, conştiente parcă de greutatea vremii scurse, pur­tată pe umeri, pină in 1948. Din­tre lucrurile interesante ale şco­lii s-ar putea aminti. In afara so­cietăţii de lectură „Timotei Ci­­pariu", veche de peste 80 de ani, şi a bibliotecii, interesante colecţii muzeale, de pietre şi a­­nimale, precum şi ierbarul lui Ambrozie Cheţan. Acest ierbar cuprindea foarte multe plante, atît cu numele latin cit şi cu cel popular, fiecare fiind întovărăşi­tă de citeva versuri, căutate In ION BRAD (Continuare In pag. 3-a) * Citiți în pag. H-­ ȘTIINȚA PENTRU TOȚI Interviu cu I. L. Andronikov Am venit la hotel la o oră des­pre care s-ar putea spune că era oarecum matinală. Teama de a fi ales un moment nepotrivit pen­tru a sta de vorbă cu omul de cultură sovietic I. L. Andronikov mi-a fost risipită de imaginea pli­nă de însufleţire a holului micuţ de la etajul trei. Pe un fotoliu, A. P. Maresiev răsfoia presa ro­­mînească de dimineaţă, A. M. Room înfrunta asaltul unui zia­rist în vreme ce G. Z. loanisian scria de zor (mă gindeam că-i probabil „victima“ vreunui alt co­leg de breaslă). Surîzător, cu a­­ceeaşi bună dispoziţie pe care a afişat-o în toate împrejurările în care l-am cunoscut, I. L. Andro­nikov s-a declarat dispus să a­­corde un interviu. Intr-o asemenea împrejurare ziaristul nu mai aşteaptă invita­ţii suplimentare. L-am rugat — conştient de vastitatea terenului — să-mi spună cîte ceva despre tinerii scriitori sovietici. — O să încep cu un fapt. în timpul războiului un poet foarte tînăr a scris versuri deosebit de frumoase. A. Tolstoi și A. Kornei­­ciuk, l-au cunoscut și s-au îngri­jit ca el să studieze și să obțină bursă. Se putea spera că apăruse un „copil minune". Totuși existau întrebări : acest talent surprinză­tor la băiatul respectiv va fi la fel de surprinzător atunci cînd el va deveni matur ? Sau : ctnd va crește va fi la fel de talentat ? Prietenii lui erau framintaji de a­­ceste întrebări. Cînd a terminat școala a venit în vizită la mine. Mi-a cerut sfatul într-o problemă dificilă şi anume dacă să intre la Institutul de literatură. Eu nu l-am sfătuit să facă acest pas. I-am spus să-şi aleagă oricare altă profesie cu convingerea că acest lucru nu-l va putea Împie­dica să fie un bun scriitor. A as­cultat sfatul meu şi a devenit ar­heolog. Cea mai mare parte a tim­pului şi-o petrece în expediţii ştiinţifice. Pleacă pentru vreme îndelungată din Moscova,o mun­ceşte şi trăieşte în colectiv. A­­ceasta nu-l împiedică să scrie ver­suri. Versurile sale mărturisesc insă cunoaşterea lumii, gindurile şi sentimentele unui tînăr savant in fata fenomenelor vieţii- Poezia lui s-a imbogătit, a devenit mai veridică. Versul lui defineste o pozifie precisă in viată. Poate vă interesează numele lui... — Da, desigur... — ...Se numeste Valentin Be­restov. In curlnd ii va apare un volum de versuri. De cite ori ne intîlnim işi aminteşte de discufia noastră. — Se poate deduce de aci că studiul literar nu este menit să joace un rol important in forma­rea unui tinăr scriitor ? — Nicidecum. Nu încape în­doială că studiul literar este ne­cesar, indispensabil. Dar poetul are nevoie de cunoştinţe largi, de Înţelegerea profundă a vieţii. Or aceasta se poate realiza prin pre­zenţa în frămîntările vieţii şi nici­decum privind viaţa din afară. Tînărul scriitor trebuie să tră­iască şi să simtă ceea ce trăieşte şi simte însăşi poporul. Majorita­tea tinerilor scriitori sovietici în­ţeleg acest lucru. Cum se reflec­tă aceasta vă voi spune referindu­­mă la revista „Iunost“ (Tinereţe) care apare la Moscova şi la acti­vitatea căreia particip... In cameră intrase neobservată E. K. Osipov. Ea intervine: — Foarte bună revistă. De alt­fel o găseşti greu la chioşcuri căci este foarte căutată. Tovarăşe Andronikov, să ne ajuţi să obţi­nem mai multe abonamente... I. L. Andronikov o asigură că-i va da o mină de ajutor ca să ob- EDGARD OBERST (Continuare in pag. 3-a) Vizitele delegaţiei de vechi militanţi ai P.GU.S. Membrii delegaţiei de vechi militanţi ai P.C.U.S. în frunte cu P. G. Moskatov şi-au continuat sîmbătă dimineaţa vizitele în Ca­pitală. Oaspeţii au luat parte la con­ferinţa de partid a raionului „V. I. Lenin“. Participanţii la conferinţa raio­­nală au primit cu multă însufle­ţire pe vechii militanţi ai glorio­sului P.C.U.S. înapoiaţi la reşedinţa ce le-a fost rezervată, membrii delegaţiei de vechi militanţi ai P.C.U.S au primit vizita delegaţiei oameni­lor de ştiinţă şi cultură din U.R.S.S., condusă de V. N. Stole­­tov care participă la manifestă­rile din cadrul Lunii prieteniei romîno-sovietice. Membrii celor două delegaţii — soli ai poporu­lui sovietic care ne vizitează ţara — s-au întreţinut îndelung. Tot în cursul zilei de sîmbătă la Institutul de Geriatrie unde îşi desfăşoară o parte din activi­tatea sa ştiinţifică acad. prof. dr. C. I. Parhon, oaspeţii au fost sa­lutaţi de ilustrul om de ştiinţă şi de prof. univ. dr. Anca Aslan, directoarea institutului. (Agerpres) Pe chipul experimental al fabricii de zahăr din Tg. Mu­reş toamna a adus preocupări deosebite pentru inginerul Ni­colae Cosma. El cercetează cam cu mare atenţie rezulta­tele muncii de o vară in cul­turile comparative de sfeclă Poate că şi anul acesta va ob­ţine o sămînţă de elită, cu ca­lităţi superioare. Foto: R. COSTIN

Next