Scînteia Tineretului, iulie 1971 (Anul 27, nr. 6879-6906)
1971-07-24 / nr. 6900
Cronica ipotezelor Sistemul mondial de radio şi televiziune prin sateliţi O URIAŞA ŞCOALA CU MII DE PROGRAME Antene Un important domeniu interdisciplinar ACUSTICA MODERNA > Dincolo de 60 Decibeli Vizita de lucru a tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU în portul şi pe Şantierul de construcţii navale Constanţa în cursul zilei de vineri, cele mai reprezentative unităţi industriale ale municipiului Constanţa — portul şi şantierul naval — au fost vizitate de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu soţia sa, Elena Ceauşescu. Secretarul general al partidului a fost însoţit de tovarăşii Manea Mănescu, Paul Niculescu-Mizil, Maxim Berghianu, Florian Danălache, Janos Fazekas, Petre Lupu, Dumitru Popescu, Vasile Vîlcu, Petre Blajovici, Mihai Gere, Ion Ioniţă, Vasile Patilineţ şi Ion Stănescu. Este pentru a doua oară în această săptămînă cînd conducători de partid şi de stat, în frunte cu secretarul general al partidului, iau contact, în judeţul şi municipiul Constanţa, cu realităţile din economie, cu stadiul îndeplinirii sarcinilor de producţie, cu modul cum sunt transpuse în practică obiectivele de perspectivă ale planului cincinal întîlnirile de lucru ale secretarului general al partidului cu colectivele de oameni ai muncii, cu tehnicieni şi specialişti din industrie şi agricultură au un puternic efect mobilizator, duc la descoperirea unor soluţii mai valoroase pentru soluţionarea unor probleme importante, de stringentă actualitate şi de perspectivă, stimulează spiritul creator al oamenilor muncii. S-a vădit aceasta cu prisosinţă în dialogul secretarului general al partidului cu realizatorii proiectului de extindere şi modernizare a portului Constanţa, cu navigatorii, cu muncitorii portuari, cu constructorii de nave. Pe întregul traseu, de la Mangalia Nord şi pînă la Constanţa, în comunele 23 August şi Tuzla, la Eforie Sud, Eforie Nord, Agigea şi Lazu, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi ceilalţi conducători ai partidului şi statului sunt salutaţi cu multă căldură de mii şi mii de cetăţeni, mulţimea ovaţionează îndelung, flutură steguleţe roşii şi tricolore, aruncă în cafea oaspeţilor flori. La Constanţa, coloana oficială se îndreaptă, prin strada Traian, către port. Este zona de unde, spre mare, se desfăşoară o privelişte dominată de pădurea de catarge şi macarale a modernei porţi maritime româneşti. în faţa Gării Maritime, oaspeţii sunt aşteptaţi de un mare număr de muncitori portuari, navigatori, constructori navali. Pe o mare pancartă este înscrisă urarea „Bine aţi venit în mijlocul nostru, iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu“. Se aplaudă îndelung, se ovaţionează pentru Partidul Comunist Român, pentru secretarul general, pentru ceilalţi conducători de partid şi de stat. O companie de onoare, formată din militari şi membri ai gărzilor patriotice, prezintă tovarăşului Nicolae Ceauşescu, comandantul suprem al forţelor noastre armate, onorul. Se intonează Imnul de Stat al Republicii Socialiste România. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu trece în revistă compania de onoare, în holul Gării Maritime sunt înfăţişate, cu ajutorul unor planşe, machete şi fotografii, stadiul actual al lucrărilor şi programul eşalonat de dezvoltare a portului şi a Şantierului naval constănţean, program ce, cu un an în urmă, a fost dezbătut tot aici, împreună cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Sunt de faţă ministrul industriei construcţiilor de maşini, Ioan Avram, colectivele de conducere ale portului şi şantierului, alţi specialişti din industria constructoare de nave din ţara noastră, precum şi cercetători şi proiectanţi ai institutelor de specialitate. Se dau ample explicaţii în legătură cu obiective intrate în funcţiune, cu cele care urmează a fi realizate în cursul acestui cincinal. Dialogul generează propuneri şi sugestii privind amplasarea cit mai raţională a noilor obiective, în aşa fel ca portul, aflat în plin proces de redimensionare, şi Şantierul naval să-şi poată desfăşura activitatea în cele mai bune condiţii. în continuare, se vizitează cargoul de mărfuri generale „Tîrgovişte“, ancorat în faţa Gării Maritime. Pe punte, tovarăşul Nicolae Ceauşescu primeşte raportul comandantului navei, Eroul Muncii Socialiste, Ştefan Vasiliu. Oaspeţii sunt conduşi prin compartimentele cargoului, li se oferă explicaţii de ordin constructiv şi funcţional cu privire la navă, asupra rutelor pe care le străbate şi mărfurilor transportate. Din 1957 şi pînă astăzi, nava „Tîrgovişte“, realizarea constructorilor navali dir. Galaţi, este condusă de Ştefan Vasiliu. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu se interesează că condiţiile de muncă şi de viaţă ale echipajului, de economicitatea curselor navei, de metodele de încărcare şi descărcare a mărfurilor transportate. Se face recomandarea ca, pentru mai lesnicioasa lor manipulare, mărfurile să fie containerizate, balotate, pachetizate, metode moderne care duc la scurtarea operaţiunilor de încărcare-descărcare, la economisirea cheltuielilor de muncă, la efectuarea mecanizată a lucrărilor. Cu nava „Lancea“ se vizitează apoi portul. Ca două uriaşe braţe de piatră, impunătoarele diguri, construite în ultimii ani, închid imensa incintă a noului bazin portuar. Lungimea lor totală însumează peste 5 300 metri. Ele despart de mare o oglindă liniştită de apă de 523 ha, de două ori şi jumătate mai mare decit cea a vechiului port. Nava înaintează încet în larg. La cheiuri se află aliniate numeroase nave româneşti şi străine de mare tonaj ; în onoarea sosirii conducătorului partidului şi statului, ele au arborat marele pavoaz. O originală simfonie de sirene îl însoţeşte pe secretarul general al partidului, pe ceilalţi conducători de partid şi de stat, în călătoria în rada portului. (Continuare în pag. a IV-a) 150 OO0 de studenţi se specializează în peste 200 de profesii de nivel superior. Numărul de locuri scoase la concurs pentru admiterea în facultăţi , anul acesta, 23 000. Iar bacalaureaţii, într-o proporţie însemnată, sunt dotaţi şi pregătiţi pentru studii superioare. Aşadar, la întrebarea „De ce candidezi la facultate ?“ mulţi dau răspunsuri convingătoare : se situează în fruntea listelor celor admişi la concurs. Ca Dan Gheorghe Andrei — absolvent al Liceului „Nicolae Bălcescu“ — care a deschis cu media 10 lista concurenţilor la Facultatea DE CE CANDIDEZI LA FACULTATE ? Pe primele locuri, şefii de promoţie ai liceelor • Aflux la facultăţile unde matematica nu e obiect de concurs • Lucrările scrise au redus la jumătate numărul candidaţilor • „Candidatul de profesie", un personaj care ar trebui prohibit • Ştie liceul cum s-au încadrat toţi absolvenţii săi de medicină generală , ca Bebe Negoescu şi Ion Ţigăneşteanu de asemenea, primii pe listă, cu media 9,33, la Facultatea de geografie , ca Aurelia Ghinescu, Liceul „Gheorghe Lazăr“ din Bucureşti, care, dintre 400 de concurenţi la Cibernetică economică — secţia statistică — a obţinut media cea mai mare , ca Marin Constantin, candidat la aceeaşi facultate, secţia mecanizarea calculului economic, care a devenit student cu, media 9,98. Şi ca, atîţia şi atîţia alţii. Discuţia cu ei s-a consumat rapid ; era normal, se aflau la capătul unui concurs extrem de strîns — emoţionaţi şi obosiţi. Dar dublasatisfacţie a reuşitei, a reuşitei nu oricum, ci pe primele locuri, spunea totul : categoria reuşiţilor în plutonul celor cu medii bune şi foarte bune se compune, de regulă, din absolvenţi ai ultimei promoţii, din tinerii care s-au înscris printre primii la concurs, pentru că hotărîrea lor era fermă, nu depindea de numărul înscrişilor sau al locurilor , s-au simţit pregătiţi să înfrunte nu numai dificultăţile concurenţei, ci şi ale profesiei. Ei nu mai ridică altă problemă, în prezent, decit în perspectivă, cum se vor comporta ca studenţi. Lăsăm deci, „capetele de afiş“ ale admiterii şi ne localizăm investigaţiile la zona periferică a listelor. „LEGILE REFRACŢIEI" ÎN VERSIUNEA GEORGETEI VLĂSCEANU Ceea ce veţi citi mai jos nu este o figură de stil. Comisia de admitere pentru Facultatea de LUCREȚIA LUSTIG MARIETA VIDRAŞCU (Continuare în pag. a Vl-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVII, SERIA II, Nr. 6900 8 PAGINI —30 BANI SÎMBĂTĂ 24 IULIE 1971 DE LA OM LA OM EXISTĂ UN SECRET AL CELEBRITĂŢII ? Răspunde la ancheta noastră internaţională : P. A. RENKOV, laureat al Premiului Nobel P. A. DE„SAPTAMINA PE GLOB" — o cronică a principalelor evenimente din viaţa internaţionala MĂSURILE PREZENTATE ÎN EXPUNEREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU—PROGRAMUL NOSTRU DE ACŢIUNI COMANDAMENTE EDUCATIVE ALE MUNCII DE AGITAŢIE tive, contribuind la promovarea în viaţa organizaţiilor U.T.C. a climatului de care vorbim. Gazete de perete, lozinci, panouri, angajamente afişate, raiduri-anchetă etc. Iată cîteva dintre mijloacele agitatorice tradiţionale şi pe care am intenţionat să le găsim valorificate în organizaţia U.T.C. de la Fabrica de ulei din Slobozia, unde am întreprins ancheta de faţa. S-o spunem de la bun început, contactul cu realitatea acestui colectiv ne-a impus, în legătură cu acest subiect, două aspecte esenţiale : pe de o parte existenţa sau inexistenţa lor, iar pe de alta conţinutul pe care îl propagă. Simpla trecere prin secţiile farbricii a avut darul să ne edifice asupra formelor de agitaţie la care se apelează. Dacă nu în totalitate, măcar în cîteva. In secţia „Casa maşinii“ o gazetă de perete la care erau expuse citeva caricaturi şi un articol tăiat din paginile unui ziar. în altă secţie, la Atelierul mecanic, mai multe lozinci decorau pereţii halei. Dincolo, la „îmbuteliere" o altă lozincă. în secţia Rafinărie nu am găsit nimic din ceea ce căutam, în schimb unul dintre tinerii pe care i-am abordat îşi amintea vag de un angajament pe care organizaţia U.T.C. şi-l luase cu privire la reducerea consumului de materiale auxiliare. Sub o scară am descoperit surprins gazeta „Tineretul şi producţia" a comitetului U.T.C. pe fabrică. în afară de titlul frumos caligrafiat, nu atrăgea atenţia prin nimic altceva. Chenarele unor eventuale articole erau goale. In curtea fabricii, însă, cîteva mari panouri mi-au reţinut privirea prin îndemnurile la muncă şi răspundere pe care Ie lansau. Aflu, însă, că nici unul dintre ele nu rezultă din eforturile uteciştilor. Şi cu toate acestea, în fiecare secţie activează cite o organizaţie U.T.C. Daca am vorbit despre menirea agitatorică ce revine fiecăreia dintre ele se cuvine ca, pentru înţelegerea exactă a realităţii, să defalcăm fiecăreia dintre organizaţiile din secţiile Fabricii de ulei cite un fragment din totalitatea mijloacelor agitatorice găsite. Uneia o lozincă, alteia o gazetă sau un panou etc. Faptul este semnificativ pentru nivelul scăzut al preocupărilor acestor colective in ceea ce priveşte îndeplinirea funcţiei lor agitatorice. Din acest motiv am simţit nevoia de a-l preciza. Cum se explică această stare de lucruri ? Dialogul pe care l-am angajat cu tinerii, cu cîţiva dintre reprezentanţii organizaţiilor n-a putut să ne ofere un alt argument decit cel pe care il anticipasem noi înşine: superficialitate şi neglijenţă. De altfel, chiar interlocutorii au conferit un contur şi mai clar acestei neglijenţe răspunzînd invitaţiei pe care le-o adresasem de a aprecia calitatea lozincilor, gazetelor care TRAIAN GINJU (Continuare în pag. a Vil-a) Nu o dată, cu prilejul investigaţiilor întreprinse în diverse organizaţii U.T.C. ni s-a explicat, şi la rîndul nostru ne-am explicat, calitatea activităţii pe care o desfăşurau în raport şi de starea de spirit, de capacitatea organizaţiilor de a stimula în rîndurile membrilor lor un climat mobilizator, agitatoric de muncă şi acţiune. Admiţînd pe bună dreptate valabilitatea unui atare argument, am încercat să consemnăm de această dată modul în care organizaţiile sunt preocupate de utilizarea mijloacelor care le stau la dispoziţie în această direcţie, să desprindem din experienţa pe care ne-o oferă ele însele trăsăturile a ceea ce îndeobşte numim funcţia agitatorică a organizaţiilor U.T.C. în ceea ce priveşte acest aspect al problemei, practica a impus deja citeva modalităţi trecute cu succes prin proba eficacităţii educa- ÎNTRE LEGE Şl REALITATE-O IMPLICARE NECESARĂ: RESPONSABILITATEA, INIŢIATIVA Şl SPIRITUL GOSPODĂRESC Continuînd ancheta noastră „Acasă la omul de pe tractor" ne-am oprit în cîteva din secţiile de mecanizare ale judeţului Dîmboviţa. Şi nu întîmplător. Printr-o scrisoare trimisă redacţiei, un grup de mecanizatori sesizau o seamă de deficienţe ce se manifestau pe plan local privind pregătirea şi integrarea în procesul muncii a mecanizatorilor, stimularea activităţii lor de principali participanţi la obţinerea recoltelor planificate, rezolvarea unor deziderate de muncă şi de viaţă. Cîteva zile am avut astfel posibilitatea unor investigaţii largi; discuţiile cu mecanizatori şi şefi de secţie, cu conducători ai S.M.A. şi I.M.A., cu preşedinţi de cooperative agricole şi ingineri agronomi, la comitetul judeţean de partid au întregit o idee. Şi anume că în contextul unor indicaţii de partid precise, chibzuite şi cu o mare eficienţă atît pentru producţie cit şi sub aspect stimulatoriu pentru mecanizatori, superficialitatea, comoditatea şi dezinteresul manifestate din partea celor cu îndatoriri multiple faţă de mecanizatori au generat un climat de neangajare, de lipsă de exigenţă pentru ceea ce fiecare este chemat să înfăptuiască. Afirmaţii dovedite prin indicele inferior de utilizare a maşinilor (doar 60—65 la sută din potenţial) prin ritmul de execuţie al lucrărilor agricole contractate, de asemenea sensibil sub posibilităţi, prin fluctuaţia mecanizatorilor (în 1970 şi în primele şase luni ale lui 1971, procentul celor plecaţi fiind de peste 65 la sută), precum şi prin numărul redus (1 din 10) al celor ca Babili să execute întreaga gamă de lucrări dar să nu rămînem numai la suprafața lucrurilor. Titlul rubricii impune diversificarea şi aprofundarea observaţiilor. VOCAŢIA CREŞTERII de A. I. ZĂINESCU Mitul lui Sisif poartă în sine ceva din germenul sadisl inului. Rostogolirea bolovanului e nu numai o dramă a ne- ’ putinţei, ci şi o plăcere a ei. Altfel nu s-ar mai fi petrecut reluarea şi iar reluarea urcuşului, Sisif însuşi ar fi încercat escaladarea, liber de orice povară. Dar în astfel de condiţii nu urcuşul însuşi devine o imensă povară ? Adică urcuşul vi gol, fără sens, zadarnic? în fond omul ca să-şi cunoască virtuţile nu trebuie să se urce, neapărat, pe un munte. Dar I nici să renunţe la a încerca. Văile îl confruntă, poate, cu mult mai neîndurătoare, dar îi şi aruncă din cînd în cînd pata de umbră a piscurilor. De aici şi pendularea lui Sisif. De aici şi sadismul efortului sau, fiindcă, nu se poate, şirul de experienţe pe care le-a provocat i-au creat pînă la urmă şi o conştiinţă a inaccesibilului, a neputinţei. Ambiţia şi chinul repetiţiei, al reluării fie şi în van a drumului care i se refuza au fost însă mai mari, i-au trezit o irezistibilă satisfacţie a nereuşitei. Incit totul s-a transformat în viciu, viciu al zădărniciei sadice care creează la rîndul ei alte viciii. » Experienţa aceasta sisifică nu a rămas necunoscută a litera turii şi, îndeosebi creaţiilor care nu şi-au propus şi nu-şi propun într-atît piscuri înalte cit mai ales pendu- I larea între poli şi zone incerte, între pete confuze de umbră şi soare. Ambiguitatea a fost nu numai teoretizată, ci ■ şi i aplicată în numele unor aşa-zise „opere deschise" în spa- J fiul cărora cititorul poate să aleagă oricum, să înţeleagă orice, liber de prejudecata adevărului cit mai clar. Ca şi I cum claritatea ar fi o închidere de orizont, şi nu o proiec- I ţie de^ lumină adîncă, strălucitoare ! Fără îndoială, conştiin- fa artistică este un rezultat şi nu o cauză. Creaţia poate fi şi exerciţiu, după cum este şi travaliu, dar nu în afara de- terminărilor ei specifice, deci nu în afara unei existenţe sp- » ciale, deci nu în afara conştiinţei acestei existenţe. Determi- nările şi raporturile sunt, în acest caz, al creaţiei, de esenţă morală, ele pun în prim plan condiţia creatorului şi, im- t plicit, finalitatea sa, în sens larg, general, se pune de fapt întrebarea : ce construieşte ? Ce-şi propune şi ce realizea-ză. Ce serveşte în fond şi dacă-şi serveşte mai ales contem- ?poraneitatea, dacă dă expresie clară, inteligibilă propriei * (Continuare în pag. a VII-a) .