Scînteia Tineretului, iulie 1971 (Anul 27, nr. 6879-6906)

1971-07-24 / nr. 6900

Cronica ipotezelor Sistemul mondial de radio şi televiziune prin sateliţi O URIAŞA ŞCOALA CU MII DE PROGRAME Antene Un important domeniu interdisciplinar ACUSTICA MODERNA > Dincolo de 60 Decibeli Vizita de lucru a tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU în portul şi pe Şantierul de construcţii navale Constanţa în cursul zilei de vineri, cele mai reprezentative unităţi in­­dustriale ale municipiului Constanţa — portul şi şantierul na­val — au fost vizitate de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu soţia sa, Elena Ceauşescu. Secretarul general al partidului a fost însoţit de tovarăşii Manea Mănescu, Paul Niculescu-Mizil, Maxim Ber­­ghianu, Florian Danălache, Janos Fazekas, Petre Lupu, Dumi­tru Popescu, Vasile Vîlcu, Petre Blajovici, Mihai Gere, Ion Ioniţă, Vasile Patilineţ şi Ion Stănescu. Este pentru a doua oară în această săptămînă cînd con­ducători de partid şi de stat, în frunte cu secretarul general al partidului, iau contact, în judeţul şi municipiul Con­stanţa, cu realităţile din eco­nomie, cu stadiul îndeplinirii sarcinilor de producţie, cu modul cum sunt transpuse în practică obiectivele de per­spectivă ale planului cincinal întîlnirile de lucru ale secre­tarului general al partidului cu colectivele de oameni ai muncii, cu tehnicieni şi spe­cialişti din industrie şi agri­cultură au un puternic efect mobilizator, duc la descoperi­rea unor soluţii mai valoroase pentru soluţionarea unor pro­bleme importante, de strin­gentă actualitate şi de pers­pectivă, stimulează spiritul creator al oamenilor mun­cii. S-a vădit aceasta cu prisosinţă în dialogul secreta­rului general al partidului cu realizatorii proiectului de ex­tindere şi modernizare a por­tului Constanţa, cu navigato­rii, cu muncitorii portuari, cu constructorii de nave. Pe întregul traseu, de la Mangalia Nord şi pînă la Con­stanţa, în comunele 23 August şi Tuzla, la Eforie Sud, Eforie Nord, Agigea şi Lazu, tovară­şul Nicolae Ceauşescu şi cei­lalţi conducători ai partidului şi statului sunt salutaţi cu mul­tă căldură de mii şi mii de ce­tăţeni, mulţimea ovaţionează îndelung, flutură steguleţe roşii şi tricolore, aruncă în cafea oaspeţilor flori. La Constanţa, coloana ofi­cială se îndreaptă, prin stra­da Traian, către port. Este zona de unde, spre mare, se desfăşoară o privelişte domi­nată de pădurea de catarge şi macarale a modernei porţi maritime româneşti. în faţa Gării Maritime, oas­peţii sunt aşteptaţi de un mare număr de muncitori portuari, navigatori, constructori navali. Pe o mare pancartă este în­scrisă urarea „Bine aţi venit în mijlocul nostru, iubite to­varăşe Nicolae Ceauşescu“. Se aplaudă îndelung, se ovaţio­nează pentru Partidul Comu­nist Român, pentru secretarul general, pentru ceilalţi condu­cători de partid şi de stat. O companie de onoare, for­mată din militari şi membri ai gărzilor patriotice, prezintă tovarăşului Nicolae Ceauşescu, comandantul suprem al forţe­lor noastre armate, onorul. Se intonează Imnul de Stat al Republicii Socialiste România. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu trece în revistă compania de onoare, în holul Gării Maritime sunt înfăţişate, cu ajutorul unor planşe, machete şi fotografii, stadiul actual al lucrărilor şi programul eşalonat de dezvol­tare a portului şi a Şantieru­lui naval constănţean, pro­gram ce, cu un an în urmă, a fost dezbătut tot aici, împreu­nă cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Sunt de faţă minis­trul industriei construcţiilor de maşini, Ioan Avram, colec­tivele de conducere ale portu­lui şi şantierului, alţi specia­lişti din industria constructoa­re de nave din ţara noastră, precum şi cercetători şi pro­iectanţi ai institutelor de spe­cialitate. Se dau ample expli­caţii în legătură cu obiective intrate în funcţiune, cu cele care urmează a fi realizate în cursul acestui cincinal. Dia­logul generează propuneri şi sugestii privind amplasarea cit mai raţională a noilor o­­biective, în aşa fel ca portul, aflat în plin proces de redi­mensionare, şi Şantierul naval să-şi poată desfăşura activita­tea în cele mai bune condiţii. în continuare, se vizitează cargoul de mărfuri generale „Tîrgovişte“, ancorat în faţa Gării Maritime. Pe punte, to­varăşul Nicolae Ceauşescu pri­­­meşte raportul comandantului navei, Eroul Muncii Socialiste, Ştefan Vasiliu. Oaspeţii sunt conduşi prin compartimentele cargoului, li se oferă explica­ţii de ordin constructiv şi funcţional cu privire la navă, asupra rutelor pe care le stră­bate şi mărfurilor transporta­te. Din 1957 şi pînă astăzi, na­va „Tîrgovişte“, realizare­a constructorilor navali dir. Galaţi, este condusă de Ştefan Vasiliu. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu se interesează că condiţiile de muncă şi de via­ţă ale echipajului, de economi­citatea curselor navei, de me­todele de încărcare şi descăr­care a mărfurilor transporta­te. Se face recomandarea ca, pentru mai lesnicioasa lor manipulare, mărfurile să fie containerizate, balotate, pa­­chetizate, metode moderne ca­re duc la scurtarea operaţiuni­lor de încărcare-descărcare, la economisirea cheltuielilor de muncă, la efectuarea mecani­zată a lucrărilor. Cu nava „Lancea“ se vizi­tează apoi portul. Ca două u­­riaşe braţe de piatră, impună­toarele diguri, construite în ul­timii ani, închid imensa incin­tă a noului bazin portuar. Lungimea lor totală însumea­ză peste 5 300 metri. Ele des­part de mare o oglindă liniş­tită de apă de 523 ha, de două ori şi jumătate mai mare de­cit cea a vechiului port. Nava înaintează încet în larg. La cheiuri se află alinia­te numeroase nave româneşti şi străine de mare tonaj ; în o­­noarea sosirii conducătorului partidului şi statului, ele au arborat marele pavoaz. O o­­riginală simfonie de sirene îl însoţeşte pe secretarul general al partidului, pe ceilalţi con­ducători de partid şi de stat, în călătoria în rada portului. (Continuare în pag. a IV-a) 150 OO0 de studenţi se spe­­cializează în peste 200 de profesii de nivel supe­rior. Numărul de locuri scoase la concurs pentru admiterea în facultăţi , anul acesta, 23 000. Iar bacalaureaţii, într-o propor­ţie însemnată, sunt dotaţi şi pre­gătiţi pentru studii superioare. Aşadar, la întrebarea „De ce candidezi la facultate ?“ mulţi dau răspunsuri convingătoare : se situează în fruntea listelor celor admişi la concurs. Ca Dan Gheorghe Andrei — absolvent al Liceului „Nicolae Bălcescu“ — care a deschis cu media 10 lista concurenţilor la Facultatea DE CE CANDIDEZI LA FACULTATE ?­ ­ Pe primele locuri, şefii de promoţie ai li­ceelor • Aflux la facultăţile unde matematica nu e obiect de concurs • Lucrările scrise au re­dus la jumătate numărul candidaţilor • „Can­didatul de profesie", un personaj care ar trebui prohibit • Ştie liceul cum s-au încadrat toţi ab­solvenţii săi­­ de medicină generală , ca Bebe Negoescu şi Ion Ţigăneşteanu de asemenea, primii pe listă, cu media 9,33, la Facultatea de geografie , ca Aurelia Ghines­­cu, Liceul „Gheorghe Lazăr“ din Bucureşti, care, dintre 400 de concurenţi la Cibernetică e­­conomică — secţia statistică — a obţinut media cea mai mare , ca Marin Constantin, candidat la aceeaşi facultate, secţia me­canizarea calculului economic, care a devenit student cu, me­dia 9,98. Şi ca, atîţia şi atîţia alţii. Discuţia cu ei s-a consumat rapid ; era normal, se aflau la capătul unui concurs extrem de strîns — emoţionaţi şi obosiţi. Dar dubla­­satisfacţie a reuşitei, a reuşitei nu oricum, ci pe pri­mele locuri, spunea totul : ca­tegoria reuşiţilor în plutonul celor cu medii bune şi foarte bune se compune, de regulă, din absolvenţi ai ultimei pro­moţii, din tinerii care s-au în­scris printre primii la concurs, pentru că hotărîrea lor era fer­mă, nu depindea de numărul înscrişilor sau al locurilor , s-au simţit pregătiţi să înfrunte nu numai dificultăţile concurenţei, ci şi ale profesiei. Ei nu mai ridică altă problemă, în prezent, decit în perspectivă, cum se vor comporta ca studenţi. Lăsăm deci, „capetele de afiş“ ale ad­miterii şi ne localizăm investi­gaţiile la zona periferică a lis­telor. „LEGILE REFRACŢIEI" ÎN VERSIUNEA GEORGETEI VLĂSCEANU Ceea ce veţi citi mai jos nu este o figură de stil. Comisia de admitere pentru Facultatea de LUCREȚIA LUSTIG MARIETA VIDRAŞCU (Continuare în pag. a Vl-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVII, SERIA II, Nr. 6900 8 PAGINI —30 BANI SÎMBĂTĂ 24 IULIE 1971 DE LA OM LA OM EXISTĂ UN SECRET AL CELEBRITĂŢII ? Răspunde la ancheta noastră internaţională : P. A. RENKOV, laureat al Premiului Nobel P. A. DE­„SAPTAMINA PE GLOB" — o cronică a principalelor evenimente din viaţa interna­ţionala MĂSURILE PREZENTATE ÎN EXPUNEREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU—PROGRAMUL NOSTRU DE ACŢIUNI COMANDAMENTE EDUCA­TIVE ALE MUNCII DE A­GITA­ŢIE tive, contribuind la promovarea în viaţa organizaţiilor U.T.C. a climatului de care vorbim. Ga­zete de perete, lozinci, panouri, angajamente afişate, raiduri-an­­chetă etc. Iată cîteva dintre mij­loacele agitatorice tradiţionale şi pe care am intenţionat să le gă­sim valorificate în organizaţia U.T.C. de la Fabrica de ulei din Slobozia, unde am întreprins an­cheta de faţa. S-o spunem de la bun început, contactul cu realitatea acestui co­lectiv ne-a impus, în legătură cu acest subiect, două aspecte esen­ţiale : pe de o parte existenţa sau inexistenţa lor, iar pe de alta conţinutul pe care îl propagă. Simpla trecere prin secţiile far­bricii a avut darul să ne edifice asupra formelor de agitaţie la ca­re se apelează. Dacă nu în to­talitate, măcar în cîteva. In sec­ţia „Casa maşinii“ o gazetă de perete la care erau expuse cite­­va caricaturi şi un articol tăiat din paginile unui ziar. în altă secţie, la Atelierul mecanic, mai multe lozinci decorau pereţii ha­lei. Dincolo, la „îmbuteliere" o altă lozincă. în secţia Rafinărie nu am găsit nimic din ceea ce căutam, în schimb unul dintre tinerii pe care i-am abordat îşi amintea vag de un angajament pe care organizaţia U.T.C. şi-l luase cu privire la reducerea con­sumului de materiale auxiliare. Sub o scară am­ descoperit sur­prins gazeta „Tineretul şi pro­ducţia" a comitetului U.T.C. pe fabrică. în afară de titlul frumos caligrafiat, nu atrăgea atenţia prin nimic altceva. Chenarele u­­nor eventuale articole erau goa­le. In cur­tea fabricii, însă, cîte­va mari panouri mi-au reţinut privirea prin îndemnurile la muncă şi răspundere pe care Ie lansau. Aflu, însă, că nici unul dintre ele nu rezultă din efortu­rile uteciştilor. Şi cu toate aces­tea, în fiecare secţie activează cite o organizaţie U.T.C. Daca am vorbit despre menirea agita­torică ce revine fiecăreia dintre ele se cuvine ca, pentru înţelege­rea exactă a realităţii, să defal­căm fiecăreia dintre organizaţiile din secţiile Fabricii de ulei cite un fragment din totalitatea mij­loacelor agitatorice găsite. Uneia o lozincă, alteia o gazetă sau un panou etc. Faptul este semnifica­tiv pentru nivelul scăzut al pre­ocupărilor acestor colective in ceea ce priveşte îndeplinirea funcţiei lor agitatorice. Din acest motiv am simţit nevoia de a-l preciza. Cum se explică această stare de lucruri ? Dialogul pe ca­re l-am angajat cu tinerii, cu cî­­ţiva dintre reprezentanţii organi­zaţiilor n-a putut să ne ofere un alt argument decit cel pe care il anticipasem noi înşine: superfi­cialitate şi neglijenţă. De altfel, chiar interlocutorii au conferit un contur şi mai clar acestei negli­jenţe răspunzînd invitaţiei pe ca­re le-o adresasem de a aprecia calitatea lozincilor, gazetelor care TRAIAN GINJU (Continuare în pag. a Vil-a) Nu o dată, cu prilejul investi­gaţiilor întreprinse în diverse or­ganizaţii U.T.C. ni s-a explicat, şi la rîndul nostru ne-am expli­cat, calitatea activităţii pe care o desfăşurau în raport şi de sta­rea de spirit, de capacitatea or­ganizaţiilor de a stimula în rîn­­durile membrilor lor un climat mobilizator, agitatoric de muncă şi acţiune. Admiţînd pe bună dreptate valabilitatea unui atare argument, am încercat să con­semnăm de această dată modul în care organizaţiile sunt preocu­pate de utilizarea mijloacelor ca­re le stau la dispoziţie în aceas­tă direcţie, să desprindem din ex­perienţa pe care ne-o oferă ele însele trăsăturile a ceea ce în­deobşte numim funcţia agitato­rică a organizaţiilor U.T.C. în ceea ce priveşte acest aspect al problemei, practica a impus deja citeva modalităţi trecute cu suc­ces prin proba eficacităţii educa- ÎNTRE LEGE Şl REALITATE-O IMPLICARE NECESARĂ: RESPONSABILITATEA, INIŢIATIVA Şl SPIRI­TUL GOSPODĂRESC Continuînd ancheta noastră „Acasă la omul de pe tractor" ne-am oprit în cîteva din secţiile de mecanizare ale judeţului Dîm­boviţa. Şi nu întîmplător. Printr-o scrisoare trimisă redacţiei, un grup de mecanizatori se­sizau o seamă de deficienţe ce se manifestau pe plan local privind pregătirea şi integra­rea în procesul muncii a mecanizatorilor, sti­mularea activităţii lor de principali partici­panţi la obţinerea recoltelor planificate, re­zolvarea­ unor deziderate de muncă şi de viaţă. Cîteva zile am avut astfel posibilitatea unor­­ investigaţii largi; discuţiile cu mecani­zatori şi­ şefi de secţie, cu conducători ai S.M.A. şi I.M.A., cu preşedinţi de cooperative agricole şi ingineri agronomi, la comitetul judeţean de partid au întregit o idee. Şi anu­me că în contextul unor indicaţii de partid precise, chibzuite şi cu o mare eficienţă atît pentru producţie cit şi sub aspect stimulato­­riu pentru mecanizatori, superficialitatea, co­moditatea şi dezinteresul manifestate din partea­ celor cu îndatoriri multiple faţă de mecanizatori au generat un climat de nean­­gajare, de lipsă de exigenţă pentru ceea ce fiecare este chemat să înfăptuiască. Afirmaţii dovedite prin indicele inferior de utilizare a maşinilor (doar 60—65 la sută din potenţial) prin ritmul de execuţie al lucrărilor agricole contractate, de asemenea sensibil sub posibi­lităţi, prin fluctuaţia mecanizatorilor (în 1970 şi în primele şase luni ale lui 1971, procentul celor plecaţi fiind de peste 65 la sută), precum şi prin numărul redus (1 din 10) al celor ca­ Babili să execute întreaga gamă de lucrări dar să­ nu rămînem numai la suprafața lucru­rilor. Titlul rubricii impune diversificarea şi a­­profundarea observaţiilor. VOCAŢIA CREŞTERII de A. I. ZĂINESCU Mitul lui Sisif poartă în sine ceva din germenul sadis­­l inului. Rostogolirea bolovanului e nu numai o dramă a ne- ’ putinţei, ci şi o plăcere a ei. Altfel nu s-ar mai fi petrecut­­ reluarea şi iar reluarea urcuşului, Sisif însuşi ar fi încercat­­ escaladarea, liber de orice povară. Dar în astfel de condiţii­­ nu urcuşul însuşi devine o imensă povară ? Adică urcuşul vi­­ gol, fără sens, zadarnic? în fond omul ca să-şi cunoască­­ virtuţile nu trebuie să se urce, neapărat, pe un munte. Dar I nici să renunţe la a încerca. Văile îl confruntă, poate, cu­­ mult mai neîndurătoare, dar îi şi aruncă din cînd în cînd­­ pata de umbră a piscurilor. De aici şi pendularea lui Sisif.­­ De aici şi sadismul efortului sau, fiindcă, nu se poate, şirul­­ de experienţe pe care le-a provocat i-au creat pînă la­­ urmă şi o conştiinţă a inaccesibilului, a neputinţei. Ambiţia­­ şi chinul repetiţiei, al reluării fie şi în van a drumului care­­ i se refuza au fost însă mai mari, i-au trezit o irezistibilă­­ satisfacţie a nereuşitei. Incit totul s-a transformat în viciu,­­ viciu al zădărniciei sadice care creează la rîndul ei alte viciii. » Experienţa aceasta sisifică nu a rămas necunoscută a litera­­­ turii şi, îndeosebi creaţiilor care nu şi-au propus şi nu-şi­­ propun într-atît piscuri înalte cit mai ales pendu- I larea între poli şi zone incerte, între pete confuze de umbră­­ şi soare. Ambiguitatea a fost nu numai teoretizată, ci ■ şi i aplicată în numele unor aşa-zise „opere deschise" în spa- J fiul cărora cititorul poate să aleagă oricum, să înţeleagă­­ orice, liber de prejudecata adevărului cit mai clar. Ca şi I cum claritatea ar fi o închidere de orizont, şi nu o proiec- I ţie de^ lumină adîncă, strălucitoare ! Fără îndoială, conştiin-­­ fa artistică este un rezultat şi nu o cauză. Creaţia poate fi­­ şi exerciţiu, după cum este şi travaliu, dar nu în afara de- t­­erminărilor ei specifice, deci nu în afara unei existenţe sp- » ciale, deci nu în afara conştiinţei acestei existenţe. Determi-­­ nările şi raporturile sunt, în acest caz, al creaţiei, de esenţă­­ morală, ele pun în prim plan condiţia creatorului şi, im- t plicit, finalitatea sa, în sens larg, general, se pune de fapt­­ întrebarea : ce construieşte ? Ce-şi propune şi ce realizea-­­­ză. Ce serveşte în fond şi dacă-şi serveşte mai ales contem- ?­poraneitatea, dacă dă expresie clară, inteligibilă propriei * (Continuare în pag. a VII-a) .

Next