Scînteia Tineretului, noiembrie 1971 (Anul 27, nr. 6985-7010)
1971-11-27 / nr. 7008
Vizita elevilor a început printr-o cunoştinţă apropiată, la faţa locului, cu oamenii şi munca din secţia „motoare“ a Uzinei „23 August“, cu discuţii de la tînăr la tînăr despre realizările lor, despre activitatea şi acţiunile organizaţiei U.T.C. Elevilor li s-a vorbit despre specificul de producţie, despre realizări, li s-au prezentat maşini şi utilaje, perspectivele dezvoltării viitoare a secţiei şi întreprinderii. MihaiŞurup, secretarul organizaţiei U.T.C. a secţiei, a completat această imagine cu date, fapte şi LA ŞCOALA MUNCII LEGAMINT DE UTECIST Moment sărbătoresc în ambianţa Uzinei „23 August" din Capitală, citadelă semicentenară a industriei româneşti constructoare de maşini , unui număr de 60 de tineri, recent primiţi în rîndurile U.T.C. — elevi ai Şcolii generale nr. 8S, ai Liceului nr. 38, Grupului şcolar „23 August" şi muncitori din secţia „motoare" — le-au fost înmînate carnetul şi insigna de membru al organizaţiei revoluţionare de tineret, ca adevăraţi fii ai uzinei, preocupări ale muncii şi vieţii uteciştilor. — Nimic nu este mai semnificativ decit cunoaşterea directă, nemijlocită a muncii în uzină, a oamenilor care minuiesc aceste maşini moderne. Sunt de-a dreptul emoţionat la această primă vizită într-o fabrică — declara apoi elevul Dan Munteanu, de la Şcoala generală nr. 85. Această cunoştinţă cu muncitori fruntaşi, cu specialişti, întreaga vizită de documentare pentru cunoaşterea profilului de fabricaţie, a perspectivelor de dezvoltare a uzinei, a bogatelor sale tradiţii de luptă revoluţionară, mi-a întărit definitiv hotărîrea de a mă dedica muncii în domeniul tehnic. Mi-ar plăcea să ajung o dată să lucrez intr-o asemenea întreprindere. In amfiteatrul uzinei, clipele de emoţie şi bucurie s-au succedat rînd pe rînd. La începutul unui nou drum de muncă şi afirmare, prin noile răspunderi asumate ca Foto-reportaj de : ION TRONAC O. PLECAN (Continuare în pag. a V-a) Proletari din toate țările, uniti-vă ANUL XXVII, SERIA II ,Nr. 70086 PAGINI —30 BANI SÎMBĂTĂ 27 NOIEMBRIE 1971 ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST LA ÎNTREPRINDEREA DE PREFABRICATE CRAIOVA NU S-A GĂSIT ÎNCĂ RĂSPUNS LA ÎNTREBĂRILE: •Cine ne sínt furnizorii de materiale ? •Cine sínt beneficiarii? * în ziua cind am fost la întreprinderea de prefabricate din Craiova în hala principală avea loc un eveniment deosebit. Se turna primul panou de beton cu timplărie înglobată. — In 1972 — ne informează tovarăşul Mihail Andreescu, inginer şef, planul prevede trecerea la producţia de serie a acestui sortiment. Dar cum producţia de serie este de neconceput să fie realizată fără experimentări prealabile, fără a cunoaşte în mod amănunţit întreaga tehnologie s-a considerat necesar, pe bună dreptate, ca pregătirea acestui act să înceapă încă din acest an, astfel incit la 1 ianuarie să se poată lucra din plin. Specialişti ai unităţii economice la care ne referim, printre care Gh. Dăugaru, şef de echipă la confecţii metalice, s-au deplasat la întreprinderea de prefabricate din Buzău şi „Progresul“ din Bucureşti. Aici, avînd în vedere că asimilarea noului produs era deja fapt împlinit, ei au putut vedea „pe viu“ cum anume: se desfăşoară procesul, de confecţionare a panourilor cu ferestre înglobate. Reîntorşi acasă, înarmaţi cu toate datele de care aveau nevoie, au trecut la aplicarea lor în practică. Iată pe scurt drumul pînă la elaborarea celei dinţii şarje, experiment ce creează, la acest sortiment şi din acest punct de vedere condiţii favorabile pentru demarajul producţiei în anul viitor. — Ţin să precizez — continuă tovarăşul inginer şef Mihail Andreescu — că preocupările noastre pentru pregătirea producţiei celui de al doilea an al cincinalului nu se limitează doar la aspectul relevat. El reprezintă doar cel mai recent exemplu de acest gen. Spun aceasta întrucât tot în 1971 am pus la punct o nouă soluţie pentru construirea complexelor agrozootehnice; este vorba, în speţă, de edificarea lor doar din 3 elemente prefabricate — fundaţie, pereţi, acoperiş — fapt ce reduce timpul de la baterea primului ţăruş şi pînă la predarea către beneficiari la numai 23 de zile, faţă de cîteva luni după vechiul procedeu. Mă refer de asemenea la lansarea în producţie a caselor din beton celular autoclavizat (prototipul a fost prezentat la expoziţia de la Sineşti), case montate intr-un număr mic de zile şi al căror preţ este destul descăzut. — Aş vrea să adaug — se simte dator să completeze tovarăşul Victor Botoşanu, şeful serviciului plan — că în paralel cu această acţiune s-a urmărit asigurarea celor mai bune premise pentru ca realizarea noilor sortimente, superioare calitativ, ce le vom produce in 1972 să nu întîmpine dificultăţi. In întreprindere s-au luat sau se vor lua în cel mai scurt timp o seamă de măsuri pentru optimizarea fluxului tehnologic astfel incit şi creşterile cantitative — 11 la sută la globală — să fie cu putinţă de onorat. Pot enumera printre aceste măsuri — trecerea la transportul intern conteinerizat, mecanizarea operaţiilor de evacuare a produselor din hale, pregătirea reparaţiei capitale de la fabrica PREMO. — In ceea ce ne priveşte — ne spune tovarăşul Ion Ciuvăţ, secretarul comitetului U.T.C. —• ţinînd seama de necesitatea mai bunei pregătiri a muncitorilor, necesitate izvorîtă din sporirea exigenţelor cu care ne vom GH. GHIDRIGAN (Continuare în pag. a V-a) La mari înălţimi, într-un neîntrerupt proces al muncii şi bărbăţiei, se sudează nu numai oţelul, ci şi prieteniile cele mai durabile T ÎN PAG. A III-A; Tinerii îngrijitori de animale din judeţul Galaţi se angajează : VOM FACE TOTUL PENTRU CA ZOOTEHNIA sa devină : • o importantă ramură a unităţilor agricole * un teren prielnic de afirmare a energiilor tinere ÎN PAG. A V-A; 1 am nu, a ideilor „Nu pot concepe omul în afara virtuţilor patriotice“ Dialogul nostru cu prof. dr. docent ŞTEFAN ŞTEFANESCU, DESPRE PATRIE, PATRIOTISM ŞI ÎNVĂŢĂMINTELE ISTORIEI în Editura Politică a apărut PLENARA COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN (3-5 noiembrie 1971) Volumul cuprinde : Expunerea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU cu privire la Programul Partidului Comunist Român pentru îmbunătăţirea activităţii ideologice, ridicarea nivelului general al cunoaşterii şi educaţia socialistă a maselor, pentru aşezarea relaţiilor din societatea noastră pe baza principiilor eticii şi echităţii socialiste şi comuniste, cuvîntările participanţilor, cuvîntarea rostită de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU la încheierea lucrărilor plenarei, Hotărîrea Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Cum sprijinim activitatea organizaţiei U. T. C. a clasei? Ne adresăm profesoarei Elena Constantin, dirigintă la clasa a XlI-a D : Din ce raporturi vă aliaţi cu biroul U.T.C. al clasei ? E. C. : Acum, din acest an, în raporturi de colaborare. Mi-am dat seama că dacă nu le pun lor, uteciştilor, problema răspunderii pentru munca organizaţiei, procedînd aidoma ca in anii trecuţi, va exista munca dirigintelui şi nu munca organizaţiei U.T.C. — Dar organizaţia U.T.C. a clasei a existat şi în anii trecuţi ? E. C. : Conduc de trei ani clasa în calitate de diriginte. Poate mi s-a părut mai uşor să fac eu treburile biroului. Bine-rău, eu făceam munca organizaţiei U.T.C. Dirigintele mobiliza, dirigintele da idei, observa lipsurile, le exprima în plenul clasei, critica. Biroul se confunda adesea cu masa uteciştilor, cel mult executa sarcini venite de la diriginte. Se realiza nu o activitate liber-consimţită ca fiind a lor, ci o activitate datorată ascultării profesorului care are la îndemînă catalogul, nota, posibilitatea sancţiunii. — Mă gîndesc că, din moment ce nu v-a mulţumit rezultatul, aţi căutat o soluţie? E. C. : Soluţia era cit se poate de firească. Eu să fiu diriginte iar biroul organizaţiei U.T.C. să fie cel care dă tonul muncii organizaţiei U.T.C. în clasă şi o realizează. M-am retras într-o postură firească, de om care îndrumă, dă un sfat, colaborează. Nu cred că a fost rău că tot eu am venit cu soluţia pentru o cotitură. După părerea mea, punctul slab a fost acela că nu li s-a dezvoltat sentimentul sarcinii de organizaţie. I-am sugerat secretarului U.T.C. să împartă clasa pe colective de acţiune, potrivit preferinţelor ; de aici să înceapă propriu-zis activitatea anul acesta, la puţin timp, biroul U.T.C. m-a informat cum s-a gîndit să facă o repartiţie a sarcinilor. S-au format colective pentru activitatea profesională, pentru organizarea meditaţiilor şi recapitulărilor — sunt în ultima clasă doar — colectiv care răspunde de activitatea la orele de practică, altul pentru organizarea informărilor politice, altul pentru activităţile culturale etc. Organizaţia U.T.C. a clasei a discutat în plen modul de organizare pe colective —* am fost şi eu de faţă — şi a pus ferm — iar lucrul acesta m-a bucurat poate cel mai mult — problema responsabilităţii fiecăruia. Au hotărit ei că vor cere rapoarte de activitate pe colective, m-au şi înştiinţat că primele colective deja urmează să-şi prezinte activitatea în faţa biroului şi a organizaţiei. — Dumneavoastră îi asistaţi doar ? E. C. : Nu, îi ajut. Sunt pedagog şi nu cred în schimbările care se produc peste noapte. Veghez însă să nu revin la practica veche : dacă ei nu vor întreprinde ceea ce şi-au propus, să realizez activitatea în locul lor ori să le impun eu activităţile. — Dumneavoastră, tovarăşe Aurora Atansov, cum credeţi că se pot optimiza relaţiile diriginte — organizaţie U.T.C. ? A.A. : In momentul în care dirigintele va şti foarte bine cum să lucreze ca diriginte, implicit va stăpîni şi o metodologie, dacă o pot numi astfel, a muncii cu organizaţia U.T.C. Nu e vorba de instrucţiuni, de regulamente, ci de a şti tu, ca diriginte, în ce constă munca de organizaţie. LUCREŢIA LUSTIG mnuare în pag. a IV-a) ANCHETĂ DE OPINIE LA LICEUL GH. SINCAI" 7 DIN BUCUREŞTI Secţia de mecanizare cu cele mai bune rezultate CEI 29 DE LA NEGRU-VODĂ.. „Secţia de mecanizare Negru Vodă a realizat planul anual la 20 octombrie şi a obţinut o depăşire ele aproape un milion de lei a veniturilor încasate pentru lucrările executate“. Am transcris conţinutul telegramei trimisă redacţiei de către cîştigătorii de anul trecut ai competiţiei profesionale : „Secţia de mecanizare cu cele mai bune rezultate“. De fapt, efortul a 29 de meseriaşi depus de-alungul a trei sute de zile concentrat într-o frază. Căutăm explicaţiile acestui succes. „Ne-am organizat, ceea ce ne-a permis să ocupăm folositor cu mai mult din timpul bun de lucru“ — Maria Blamatov, şeful secţiei. „Reparate şi întreţinute bine, tractoarele, celelalte maşini agricole s-au aflat mereu în stare de funcţionare, iar noi le-am folosit intens“ — Ion Pop, mecanizator. „Defecţiunea ivită la tractorul unuia dintre noi era considerată de fiecare problema sa, urgent de rezolvat. Cu alte cuvinte ne-am întrajutorat“ — Ion Ciuraru. „Eu cred că şi faptul că în secţia noastră a funcţionat permanent un cerc profesional pentru mecanizatorii cu vechime în producţie sub trei ani a ajutat la ceva... De asemenea, iniţiativa ca noi, cei mai tineri în meserie, să lucrăm alături de mecanizatorii cu experienţă, încrederea ce ni s-a acordat repartizîndu-ne tractoare noi, ne-au ambiţionat!" Nicolae , Botez. „Ne-am propus ca şi anul acesta să cisligăm drapelul de secţie de mecanizare fruntaşă pe ţară în cadrul acţiunii patronate de C.C. al U.T.C. Pentru ca acest gind să devină realitate clipă de clipă ne-am străduit ca fiecare tractor să exe • •• cute zilnic măcar un ocol in plus, la arat sau cultivat, să reducem cu un gram consumul de carburanţi pentru o oră funcţionare, să aminăm fără daune, chiar şi numai ozi verificarea periodică GH. FECIORU (Continuare în pag. a IV-a) „Nu merită încrederea —au zis „,şi i-au dat o răspundere mai mare! Unul dintre amfiteatrele Politehnicii, plin pînă la refuz, cu locurile alternativ ocupate — „unul da, altul nu,“ aşa cum se obişnuuieşte la lucrările scrise — aştepta cu înfrigurare deschiderea plicului care conţinea problema de examen. Emoţii? Bineînţeles da, şi încă mari, pentru fiecare candidat... Faimosul detector al stărilor emoţionale, la care încă visează psihologii, dacă ar fi fost să existe, ar fi înregistrat pe oscilograf vîrfuri şi puseuri dintre cele mai curioase la fiecare dintre sutele de candidaţi. Mai puţin în cazul unuia singur, al unuia pentru care emoţiile tezei de admitere în facultate efectiv nu existau pentru că el ştia „ca pe apă“ problema ce urma să fie transcrisă pe tablă din plicul sigilat... ★ N-au trebuit să fie făcute cine ştie ce investigaţii pentru ca oribila vinzare de secret profesional să poată fi dată în vileag. Conferenţiarul universitar Marius Stoica prin colaboratoarea sa apropiată, lector Rodica Trandafir, cu care lucra în cadrul celei de a ll-a catedre de matematici a Politehnicii bucureştene, s-a făcut vinovat de această gravă abatere. Cîteva din problemele ce urmau să constituie subiectele de examen au fost divulgate unui anume candidat. Care să fi fost mobilul? Ancheta care a urmat n-a izbutit să stabilească cu exactitate acest lucru. Dar un „stop-cadru“ efectuat în plin examen, soldat cu eliminarea automată a candidatului necinstit, a pus capăt unei flagrante stări de nedreptate. Spiritul de echitate, de respect pentru cinste şi muncă cinstită a fost rapid reabilitat: numai tezele cele foarte bune şi bune au trecut — aşa cum este şi firesc — prin sita deasă a concursului cu pricina. Care a fost preţul acestei reabilitări? Unul singur: două cadre didactice îndepărtate din învăţămînt ca incompatibile cu calitatea de dascăl şi educator. Pierdere grea, dacă ne gîndim că unul dintre ele, fostul con- YTOREL BARA (Continuare în pag. a IV-a) Cam la 2O de kilometri nord de Galaţi, după parcurgerea mai multor dealuri şi văi, m-am oprit duminică în satul Puricaţii din comuna Bereşti-Meria, să-l cunosc pe bătrînul Dumitru Talaşman, şi pe soţia lui Miliţa şi să-l văd şi să-i aflu şi pe cei 10 feciori veniţi la nunta de aur şI ramuri din trunchiul viguros al bătrînului Talaşman a părinţilor lor şi la nunta celui mai mic dintre fraţi, al celui de al 11-lea, pe nume Cezar Talaşman. Era zi însorită parcă anume pregătită pentru această sărbătoare a unei numeroase şi destoinice familii, pentru acest eveniment cunoscut pînă departe în satele din jur. Participam, de fapt, nu pur şi simplu la două nunţi, ci la cinstirea cuvenită hărniciei, exemplului măreţ de a dărui patriei conştiente active, cinstei şi onoarei părinţilor care în cei 50 de ani de convieţuire au ştiut să făurească un model de familie. I. CINRIC (Continuare în pag. a 11-a) EXEMPLUL PERSONAL de A. I. ZĂINESCU Unii au uitat, se pare, rostul şi valoarea exemplului personal în munca educativă. Apelează la el mai ales în cazuri limită şi atunci într-un chip vechi, rigid, substituindu-l altor argumente de fond. Despre nevoia de modele s-a mai discutat şi se va mai discuta ca despre o cerinţă pe care,cu deosebire o reclamă activitatea cu tineretul. Cum şi cînd oferim aceste modele, in ce împrejurări, şi cu cită forţă de influenţare le lansăm, cu cită convingere şi măiestrie etc., acestea ţin, fără îndoială, şi de ştiinţă, dar şi de ceea ce s-ar putea numi fidelitatea faţă de actul instructiv-educativ, sinceritatea comunicării. Ceea ce înseamnă şi artă de fapt, artă plus ştiinţă, adică pedagogie. Exemplul personal, necesitatea acută, permanentă a exemplului personal circumscrie însă unei zone de conştiinţă şi se referă, în primul rînd, la capacitatea de conştiinţă. Fapt care reclamă trecerea, într-un anume fel, de la explicaţie, la implicaţie. De la poziţia oarecum neutră de fixare, la priza şi tensiunea marilor valori modelatoare pe care le oferim (noi, cei care cerem) spre reflecţie, celorlalţi, la implicarea şi angajarea proprie, directă a fiecăruia — indiferent de funcţie — în climatul de exigenţă şi acţiune socială comună, în spaţiul concret al afirmării răspunderilor şi obligaţiilor asumate. Viaţa noastră pulsează şi emană în fond de la universul şi democraţia muncii, iar principiile şi dezideratele educative sînt aceleaşi pentru toţi, în cuvînt şi fapta, dar mai ales în faptă, dincolo de orice deghizare administrativă sau de altă natură. E uşor, infinit mai uşor astăzi, să ridici ştacheta exigenţelor la cote sensibil mai mari, sa pledezi pentru altceva, de fiecare data mai greu, mai profund, fără ca tu însuşi să încerci săritura aceasta în înălţime, fără ca tu însuţi să demonstrezi posibilitatea şi necesitatea ei. „Exigenţii" de acesttip aruncă de obicei în anonimat eforturile si calităţile altora. Pentru a ieşi ei autoritari în faţă, copleşiţi de închipuirea unor merite pe care de fapt nu le au. Timpul nu e al lor, desigur, nu-i favorizează, dar ei, în pelerina lor aparent impenetrabila, mai înclină uneori cu dexteritate balanţa şi rentabilizează grăbit însăşi pierderea timpului. Baterea apei în piua se realizează excelent cerînd — cu exigenţă şi pretenţii — altora să facă ceea ce ei, principali responsabili, nici nu au o idee de modul în care s-ar putea face. Apelînd, adică la o reţetă de boiernaş („cine munceşte mai şi greşeşte" , iar noi — adică ei ! — nu vrem să greşim). Timpul e al muncii, s-a spus. Ora exactă, energică este a asanării, a eliberării de moravuri şi racile, a dobîndirii unui înviorat orizont de conştiinţa Aşezarea întregii noastre vieţi pe temeiul principiilor eticii şi echităţii socialiste este o lungă, pasionantă bătălie a fiecăruia cu sine, dar nu numai pentru sine, şi nu numai episodic, accidental, ci continuu, mereu, sincer, deschis. Şi nu e de prisos să ne aducem aminte că unul din modurile acestei bătălii se numeşte şi se va numi întotdeauna exemplul personal — conţinut în fapte rezultate din munca propriu-zisă, pînă la modul în care știm să ne analizăm rezultatele, adică capacitatea autocritică... VVVNAAAVVSAAA AAAAAllWVVVVVVVVVV,1