Scînteia Tineretului, noiembrie 1971 (Anul 27, nr. 6985-7010)

1971-11-27 / nr. 7008

Vizita elevilor a început printr-o cunoştinţă apropiată, la faţa locului, cu oamenii şi munca din secţia „motoa­re“ a Uzinei „23 August“, cu discuţii de la tînăr la tînăr despre realizările lor, despre activitatea şi acţiunile orga­nizaţiei U.T.C. Elevilor li s-a vorbit despre specificul de producţie, despre realizări, li s-au prezentat maşini şi u­­­tilaje, perspectivele dezvol­tării viitoare a secţiei şi întreprinderii. Mihai­­Şurup, secretarul organizaţiei U.T.C. a secţiei, a completat aceas­tă imagine cu date, fapte şi LA ŞCOALA MUNCII LEGAMINT DE UTECIST Moment sărbătoresc în ambianţa Uzinei „23 August" din Capitală, citadelă semicentenară a industriei româneşti constructoare de maşini , unui număr de 60 de tineri, recent primiţi în rîndurile U.T.C. — elevi ai Şcolii generale nr. 8S, ai Liceului nr. 38, Grupului şcolar „23 Au­gust" şi muncitori din secţia „motoare" — le-au fost înmînate carnetul şi insigna de membru al organizaţiei revoluţionare de tineret, ca ade­văraţi fii ai uzinei, preocupări ale muncii şi vie­ţii uteciştilor. — Nimic nu este mai sem­nificativ decit cunoaşterea directă, nemijlocită a mun­cii în uzină, a oamenilor care minuiesc aceste maşini mo­derne. Sunt de-a dreptul e­­moţionat la această primă vizită într-o fabrică — de­clara apoi elevul Dan Mun­­teanu, de la Şcoala genera­lă nr. 85. Această cunoştin­ţă cu muncitori fruntaşi, cu specialişti, întreaga vizită de documentare pentru cunoaş­terea profilului de fabrica­ţie, a perspectivelor de dez­voltare a uzinei, a bogate­lor sale tradiţii de luptă re­voluţionară, mi-a întărit de­finitiv hotărîrea de a mă de­dica muncii în domeniul teh­nic. Mi-ar plăcea să ajung o dată să lucrez intr-o a­­semenea întreprindere. In amfiteatrul uzinei, cli­pele de emoţie şi bucurie s-au succedat rînd pe rînd. La începutul unui nou drum de muncă şi afirmare, prin noile răspunderi asumate ca Foto-reportaj de : ION TRONAC O. PLECAN (Continuare în pag. a V-a) Proletari din toate țările, uniti-vă ANUL XXVII, SERIA II ,Nr. 7008­6 PAGINI —30 BANI SÎMBĂTĂ 27 NOIEMBRIE 1971 ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST LA ÎNTREPRINDEREA DE PREFABRICATE CRAIOVA NU S-A GĂSIT ÎNCĂ RĂSPUNS LA ÎNTREBĂRILE: •Cine ne sínt furnizorii de materiale ? •Cine sínt beneficiarii? * în ziua cind am fost la între­prinderea de prefabricate din Craiova în hala principală a­­vea loc un eveniment deosebit. Se turna primul panou de­ be­ton cu timplărie înglobată. — In 1972 — ne informează tovarăşul Mihail Andreescu, in­giner şef, planul prevede trece­rea la producţia de serie a aces­tui sortiment. Dar cum producţia de serie este de neconceput să fie reali­zată fără experimentări preala­bile, fără a cunoaşte în mod a­­mănunţit întreaga­ tehnologie s-a considerat necesar, pe bună dreptate, ca pregătirea acestui act să înceapă încă din acest an, astfel incit la 1 ianuarie să se poată lucra din plin. Specialişti ai unităţii economice la care ne referim, printre care Gh. Dăugaru, şef de echipă la confecţii metalice, s-au depla­sat la întreprinderea de prefa­bricate din Buzău şi „Progresul“ din Bucureşti. Aici, avînd în ve­dere că asimilarea noului pro­dus era deja fapt împlinit, ei au putut vedea „pe viu“ cum a­­nume: se desfăşoară procesul, de confecţionare a panourilor cu ferestre înglobate. Reîntorşi a­­casă, înarmaţi cu toate datele de care aveau nevoie, au trecut la aplicarea lor în practică. Iată pe scurt drumul pînă la elabo­rarea celei dinţii şarje, experi­ment ce creează, la acest sorti­ment şi din acest punct de ve­dere condiţii favorabile pentru demarajul producţiei în anul viitor. — Ţin să precizez — continuă tovarăşul inginer şef Mihail An­­dreescu — că preocupările noas­tre pentru pregătirea producţiei celui de al doilea an al cinci­nalului nu se limitează doar la aspectul relevat. El reprezintă doar cel mai recent exemplu de acest gen. Spun aceasta întru­cât tot în 1971 am pus la punct o nouă soluţie pentru constru­irea complexelor agrozootehnice; este vorba, în speţă, de edifica­rea lor doar din 3 elemente pre­fabricate — fundaţie, pereţi, a­­coperiş — fapt ce reduce timpul de la baterea primului ţăruş şi pînă la predarea către benefi­ciari la numai 23 de zile, faţă de cîteva luni după vechiul pro­cedeu. Mă refer de asemenea la lansarea în producţie a caselor din beton celular autoclavizat (prototipul a fost prezentat la expoziţia de la Sineşti), case montate intr-un număr mic de zile şi al căror preţ este destul de­­scăzut. — Aş vrea să adaug — se sim­te dator să completeze tovarăşul Victor Botoşanu, şeful serviciu­lui plan — că în paralel cu a­­ceastă­ acţiune s-a urmărit asi­gurarea celor mai bune premise pentru ca realizarea noilor sorti­mente, superioare calitativ, ce le vom produce in 1972 să nu întîmpine dificultăţi. In între­prindere s-au luat sau se vor lua în cel mai scurt timp o seamă de măsuri pentru optimizarea fluxului tehnologic astfel incit şi creşterile cantitative — 11 la sută la globală — să fie cu pu­tinţă de onorat. Pot enumera printre aceste măsuri — trece­rea la transportul intern contei­­nerizat, mecanizarea operaţiilor de evacuare a produselor din hale, pregătirea reparaţiei capi­tale de la fabrica PREMO. — In ceea ce ne priveşte — ne spune tovarăşul Ion Ciuvăţ, se­cretarul comitetului U.T.C. —• ţinînd seama de necesitatea mai bunei pregătiri a muncitorilor, necesitate izvorîtă din sporirea exigenţelor cu care ne vom GH. GHIDRIGAN (Continuare în pag. a V-a) La mari înălţimi, într-un neîn­trerupt proces al muncii şi băr­băţiei, se sudează nu numai oţe­lul, ci şi prieteniile cele mai durabile T ÎN PAG. A III-A; Tinerii îngrijitori de animale din judeţul Galaţi se angajează : VOM FACE TOTUL PENTRU CA ZOOTEHNIA sa devină : • o importantă ramură a unită­ţilor agricole * un teren prielnic de afirma­re a energiilor tinere ÎN PAG. A V-A; 1 am nu, a ideilor „Nu pot concepe omul în afara virtuţilor patriotice“ Dialogul nostru cu prof. dr. docent ŞTEFAN ŞTEFANESCU, DESPRE PATRIE, PATRIOTISM ŞI ÎNVĂŢĂ­MINTELE ISTORIEI în Editura Politică a apărut PLENARA COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN (3-5 noiembrie 1971) Volumul cuprinde : Expu­nerea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU cu privire la Programul Partidului Comu­nist Român pentru îmbună­tăţirea activităţii ideologice, ridicarea nivelului general al cunoaşterii şi educaţia so­cialistă a maselor, pentru aşezarea relaţiilor din so­cietatea noastră pe baza principiilor eticii şi echităţii socialiste şi comuniste, cuvîn­­tările participanţilor, cuvîn­­tarea rostită de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU la încheierea lucrărilor plena­rei, Hotărîrea Plenarei Co­mitetului Central al Partidu­lui Comunist Român. Cum sprijinim activitatea organizaţiei U­. T. C. a clasei? Ne adresăm profesoarei Elena Constantin, dirigintă la clasa a XlI-a D : D­in ce raporturi vă aliaţi cu biroul U.T.C. al clasei ? E. C. : Acum, din acest an, în raporturi de colaborare. Mi-am dat seama că dacă nu le pun lor, uteciştilor, problema răs­punderii pentru munca organi­zaţiei, procedînd aidoma ca in anii trecuţi, va exista munca dirigintelui şi nu munca orga­nizaţiei U.T.C. — Dar organizaţia U.T.C. a clasei a existat şi în anii tre­cuţi ? E. C. : Conduc de trei ani clasa în calitate de diriginte. Poate mi s-a părut mai uşor să fac eu treburile biroului. Bine-rău, eu făceam munca organizaţiei U.T.C. Dirigintele mobiliza, di­rigintele da idei, observa lip­surile, le exprima în plenul cla­sei, critica. Biroul se confunda adesea cu masa uteciştilor, cel mult executa sarcini venite de la diriginte. Se realiza nu o ac­tivitate liber-consimţită ca fi­ind a lor, ci o activitate dato­rată ascultării profesorului care are la îndemînă catalogul, nota, posibilitatea sancţiunii.­­ — Mă gîndesc că, din moment ce nu v-a mulţumit rezultatul, aţi căutat o soluţie? E. C. : Soluţia era cit se poate de firească. Eu să fiu diriginte iar biroul organizaţiei U.T.C. să fie cel care dă tonul muncii organizaţiei U.T.C. în clasă şi o realizează. M-am retras într-o postură firească, de om care îndrumă, dă un sfat, colaborea­ză. Nu cred că a fost rău că tot eu am venit cu soluţia pen­tru o cotitură. După părerea mea, punctul slab a fost acela că nu li s-a dezvoltat sentimen­tul sarcinii de organizaţie. I-am sugerat secretarului U.T.C. să împartă clasa pe colective de acţiune, potrivit preferinţelor ; de aici să înceapă propriu-zis activitatea anul acesta, la pu­ţin timp, biroul U.T.C. m-a in­format cum s-a gîndit să facă o repartiţie a sarcinilor. S-au for­mat colective pentru activitatea profesională, pentru organizarea meditaţiilor şi recapitulărilor — sunt în ultima clasă doar — colectiv care răspunde de ac­tivitatea la orele de practică, altul pentru organizarea infor­mărilor politice, altul pentru activităţile culturale etc. Orga­nizaţia U.T.C. a clasei a discu­tat în plen modul de organizare pe colective —* am fost şi eu de faţă — şi a pus ferm — iar lu­crul acesta m-a bucurat poate cel mai mult — problema res­ponsabilităţii fiecăruia. Au ho­­tărit ei că vor cere rapoarte de activitate pe colective, m-au şi­­ înştiinţat că primele colective deja urmează să-şi prezinte ac­tivitatea în faţa biroului şi a or­ganizaţiei. — Dumneavoastră îi asistaţi doar ? E. C. : Nu, îi ajut. Sunt peda­gog şi nu cred în schimbările care se produc peste noapte. Veghez însă să nu revin la prac­tica veche : dacă ei nu vor în­treprinde ceea ce şi-au propus, să realizez activitatea în locul lor ori să le impun eu activi­tăţile. — Dumneavoastră, tovarăşe Aurora Atansov, cum credeţi că se pot optimiza relaţiile di­riginte — organizaţie U.T.C. ? A.A. : In momentul în care di­rigintele va şti foarte bine cum să lucreze ca diriginte, implicit va stăpîni şi o metodologie, dacă o pot numi astfel, a mun­cii cu organizaţia U.T.C. Nu e vorba de instrucţiuni, de regu­lamente, ci de a şti tu, ca diri­ginte, în ce constă munca de or­ganizaţie. LUCREŢIA LUSTIG mnuare în pag. a IV-a) ANCHETĂ DE OPINIE LA LICEUL GH. SINCAI" 7 DIN BUCUREŞTI Secţia de mecanizare cu cele mai bune rezultate CEI 29 DE LA NEGRU-VODĂ.. „Secţia de mecanizare Negru Vodă a realizat planul anual la 20 octombrie şi a obţinut o de­păşire ele aproape un milion de lei a veniturilor încasate pen­tru lucrările executate“. Am transcris conţinutul tele­gramei trimisă redacţiei de că­tre cîştigătorii de anul trecut ai competiţiei profesionale : „Sec­ţia de mecanizare cu cele mai bune rezultate“. De fapt, efortul a 29 de meseriaşi depus de-a­­lungul a trei sute de zile con­centrat într-o frază. Căutăm ex­plicaţiile acestui succes. „Ne-am organizat, ceea ce ne-a permis să ocupăm folositor cu­ mai mult din timpul bun de lucru“ — Ma­ria Blamatov, şeful secţiei. „Re­parate şi întreţinute bine, trac­toarele, celelalte maşini agricole s-au aflat mereu în stare de funcţionare, iar noi le-am folo­sit intens“ — Ion Pop, mecani­zator. „Defecţiunea ivită la tractorul unuia dintre noi era considerată de fiecare problema sa, urgent de rezolvat. Cu alte cuvinte ne-am întrajutorat“ — Ion Ciuraru. „Eu cred că şi fap­tul că în secţia noastră a func­ţionat permanent un cerc profe­sional pentru mecanizatorii cu vechime în producţie sub trei ani a ajutat la ceva... De ase­menea, iniţiativa ca noi, cei mai tineri în meserie, să lucrăm a­­lături de mecanizatorii cu expe­rienţă, în­crederea ce ni s-a acor­dat repartizîndu-ne tractoare noi, ne-au ambiţionat!" Nicolae , Botez. „Ne-am propus ca şi a­­nul acesta să cisligăm drapelul de secţie de mecanizare fruntaşă pe ţară în cadrul acţiunii patro­nate de C.C. al U.T.C. Pentru ca acest gind să devină reali­tate clipă de clipă ne-am stră­duit ca fiecare tractor să exe­ • •• cute zilnic măcar un ocol in plus, la arat sau cultivat, să reducem cu un gram consumul de car­buranţi pentru o oră funcţionare, să aminăm fără daune, chiar şi numai o­­zi verificarea periodică GH. FECIORU (Continuare în pag. a IV-a) „Nu merită încrederea —au zis „,şi i-au dat o răspundere mai mare! Unul dintre amfiteatrele Po­litehnicii, plin pînă la refuz, cu locurile alternativ ocupate — „unul da, altul nu,“ aşa cum se obişnuuieşte la lucrările scrise — aştepta cu înfrigurare des­chiderea plicului care conţinea problema de examen. Emoţii? Bineînţeles da, şi încă mari, pentru fiecare candidat... Faimosul detector al stărilor emoţionale, la care încă visează psihologii, dacă ar fi fost să­ existe, ar fi înregistrat pe osci­lograf vîrfuri şi puseuri dintre cele mai curioase la fiecare dintre sutele de candidaţi. Mai puţin în cazul unuia singur, al unuia pentru care emoţiile tezei de admitere în facultate efec­tiv nu existau pentru că el ştia „ca pe apă“ problema ce urma să fie transcrisă pe tablă din plicul sigilat... ★ N-au trebuit să fie făcute cine ştie ce investigaţii pentru ca oribila vinzare de secret profesional să poată fi dată în vileag. Conferenţiarul universi­tar Marius Stoica prin colabora­toarea sa apropiată, lector Ro­­dica Trandafir, cu care lucra în cadrul celei­­ de a ll­-a ca­tedre de matematici a Poli­tehnicii bucureştene, s-a fă­cut vinovat de această gravă abatere. Cîteva din problemele ce urmau să constituie subiec­tele de examen au fost divul­gate unui anume candidat. Ca­re să fi fost mobilul? Ancheta care a urmat n-a izbutit să sta­bilească cu exactitate acest lu­cru. Dar un „stop-cadru“ efec­tuat în plin examen, soldat cu eliminarea automată a candida­tului necinstit, a pus capăt unei flagrante stări de nedrep­tate. Spiritul de echitate, de respect pentru cinste şi muncă cinstită a fost rapid reabilitat: numai tezele cele foarte bune şi bune au trecut — aşa cum este şi firesc — prin sita deasă a concursului cu pricina. Care a fost preţul acestei re­abilitări? Unul singur: două cadre didactice îndepărtate din învăţămînt ca incompatibile cu calitatea de dascăl şi educator. Pierdere grea, dacă ne gîndim că unul dintre ele, fostul con- YTOREL BARA (Continuare în pag. a IV-a) Cam la 2O de kilometri nord de Galaţi, după parcur­gerea mai multor dealuri şi văi, m-am oprit duminică în satul Puricaţii din comuna Bereşti-Meria, să-l cunosc pe bătrînul Dumitru Talaşman, şi pe soţia lui Miliţa şi să-l văd­ şi să-i aflu şi pe cei 10 feciori veniţi la nunta de aur şI ramuri din trunchiul viguros al bătrînului Talaşman a părinţilor lor şi la nunta celui mai mic dintre fraţi, al celui de al 11-lea, pe nume Cezar Talaşman. Era zi înso­rită parcă anume pregătită pentru această sărbătoare a unei numeroase şi destoi­nice familii, pentru acest e­­veniment cunoscut pînă de­parte în satele din jur. Par­ticipam, de fapt, nu pur şi simplu la două nunţi, ci la cinstirea cuvenită hărniciei, exemplului măreţ de a dărui patriei conştiente active, cins­tei şi onoarei părinţilor care în cei 50 de ani de convie­ţuire au ştiut să făurească un model de familie. I. CIN­RIC (Continuare în pag. a 11-a) EXEMPLUL PERSONAL de A. I. ZĂINESCU Unii au uitat, se pare, rostul şi valoarea exemplului per­sonal în munca educativă. Apelează la el m­ai ales în cazuri limită şi atunci într-un chip vechi, rigid, substituindu-l altor argumente de fond. Despre nevoia de modele s-a mai discutat şi se va mai discuta ca despre o cerinţă pe care,cu deosebire o reclamă activitatea cu tineretul. Cum şi cînd oferim aceste modele, in ce împrejurări, şi cu cită forţă de influenţare le lansăm, cu cită convingere şi măiestrie etc., acestea ţin, fără îndo­ială, şi de ştiinţă, dar şi de ceea ce s-ar putea numi fideli­tatea faţă de actul instructiv-educativ, sinceritatea comuni­cării. Ceea ce înseamnă şi artă de fapt, artă plus ştiinţă, adică pedagogie. Exemplul personal, necesitatea acută, permanentă a exemplului personal circumscrie însă unei zone de conştiinţă şi se referă, în primul rînd, la capacitatea de conştiinţă. Fapt care reclamă trecerea, într-un anume fel, de la ex­plicaţie, la implicaţie. De la poziţia oarecum neutră de fi­xare, la priza şi tensiunea marilor valori modelatoare pe care le oferim (noi, cei care cerem) spre reflecţie, celorlalţi, la implicarea şi angajarea proprie, directă a fiecăruia — indiferent de funcţie — în climatul de exigenţă şi acţiune socială comună, în spaţiul concret al afirmării răspunde­rilor şi obligaţiilor asumate. Viaţa noastră pulsează şi emană în fond de la universul şi democraţia muncii, iar principiile şi dezideratele educa­tive sînt aceleaşi pentru toţi, în cuvînt şi fapta, dar mai ales în faptă, dincolo de orice deghizare administrativă sau de altă natură. E uşor, infinit mai uşor astăzi, să ridici ştacheta exigen­ţelor la cote sensibil mai mari, sa pledezi pentru altceva, de fiecare data mai greu, mai profund, fără ca tu însuşi să încerci săritura aceasta în înălţime, fără ca tu însuţi să de­monstrezi posibilitatea şi necesitatea ei. „Exigenţii" de acest­­tip aruncă de obicei în anonimat eforturile si calităţile al­tora. Pentru a ieşi ei autoritari în faţă, copleşiţi de închi­puirea unor merite pe care de fapt nu le au. Timpul nu e al lor, desigur, nu-i favorizează, dar ei, în pelerina lor apa­rent impenetrabila, mai înclină uneori cu dexteritate balan­ţa şi rentabilizează grăbit însăşi pierderea timpului. Ba­terea apei în piua se realizează excelent cerînd — cu exi­genţă şi pretenţii — altora să facă ceea ce ei, principali res­ponsabili, nici nu au o idee de modul în care s-ar putea face. Apelînd, adică la o reţetă de boiernaş („cine mun­ceşte mai şi greşeşte" , iar noi — adică ei ! — nu vrem să greşim). Timpul e al muncii, s-a spus. Ora exactă, energică este a asanării, a eliberării de moravuri şi racile, a dobîndirii unui înviorat orizont de conştiinţa Aşezarea întregii noastre vieţi pe temeiul principiilor eticii şi echităţii socialiste este o lun­gă, pasionantă bătălie a fiecăruia cu sine, dar nu numai pentru sine, şi nu numai episodic, accidental, ci continuu, mereu, sincer, deschis. Şi nu e de prisos să ne aducem amin­te că unul din modurile acestei bătălii se numeşte şi se va numi întotdeauna exemplul personal — conţinut în fapte rezultate din munca propriu-zisă, pînă la modul în care știm să ne analizăm rezultatele, adică capacitatea autocritică... VVVNAAA­VVSAAA AAAAAllWVVVVVVVVVV,1

Next