Scînteia Tineretului, ianuarie 1972 (Anul 28, nr. 7038-7062)
1972-01-17 / nr. 7050
MUNCITORI ✓ ŞI ELEVICOLEGI DE MUNCA • DUPĂ DOUĂ LUNI PRINTRE AUTORII INIŢIATIVEI La început ţi-e aproape imposibil să-i deosebeşti. Iuţii fiindcă sunt — sau par a fi — la fel de tineri. Apoi pentru că desfăşoară aceeaşi activitate. Mai precis, nu numai tinerii muncitori lucrează efectiv la maşini, ci şi elevii claselor a XI-a de la Liceul „Matei Basarab“, care fac practică aici, în atelierul de strungărie al Uzinei „Timpuri Noi“. Diferenţierea celor două categorii de tineri care s-au întîlnit, deloc întîmplător, în acelaşi loc de muncă ţi-o dezvăluie raporturile care se stabilesc între ei în procesul de producţie , elevii — deocamdată învăţăcei în ale meseriei — sunt în permanenţă îndrumaţi şi ajutaţi de tinerii muncitori, sub supravegherea cărora au păşit pe drumul nu tocmai uşor al iniţierii în meserie. Această colaborare este urmarea firească a unei hotărîri pe care au luat-o — în urmă cu cîteva luni — toţi membrii organizaţiei U.T.C. a uzinei. Uteciştii, în primul rînd cei cu rezultate deosebite, fruntaşi în producţie, şi-au asumat atunci răspunderea de a sprijini direct familiarizarea elevilor cu procesele de muncă, cu producţia modernă. Roadele îndrumării pricepute şi perseverente pe care au primit-o începătorii din partea întregului colectiv muncitoresc, îndeosebi a tinerilor muncitori, nu au întîrziat să apară. După numai cîteva luni de activitate practică în uzină, elevii au dobindit o serie de priceperi și deprinderi de activitate concretă, rodnică. — E drept că piesele la a căror executare contribuim în prezent nu sunt prea complicate — ne mărturisește elevul Mircea Cărare. Dar însăși integrarea noastră intr-un colectiv ce produce bunuri materiale utile societăţii, ne-a ajutat mai mult decît toate sfaturile (teoretice) primite vreodată să înţelegem ce este munca, de ce trebuie respectată şi considerată un punct de onoare pentru fiecare dintre noi. înţelegerea profundă a acestui lucru contează foarte mult pentru un elev din clasa a. Xll-a, care trebuie să-şi aleagă în curînd drumul în viaţă. Alţi colegi de şcoală — colegi de echipă în acelaşi timp — au exprimat cu amendamente şi completări, puncte de vedere similare. Din cuvintele lor se desprinde clar concluzia că munca productivă, cumulînd pe cit de bogate pe atît de multiple funcţii educative, îşi reliefează pregnant valoarea in orizontul acţiunilor şcolare. Practica este valorificată nu numai ca mijloc de însuşire a meseriei, ci şi a unor calităţi morale înaintate. In atelierul de prelucrări mecanice — montaj elevii lucrează în echipe de lucru care execută montajele compresoarelor, motoarelor şi subansamblelor, sau fac finisări şi acoperiri metalice. Surprindem aici un moment inedit : câţiva părinţi au venit la invitaţia comitetului U.T.C. pe uzină „să-şi vadă feciorii la treabă“. Par mulţumiţi de felul cum „se descurcă“ fiii lor. Au şi de ce. Elevi ca Toporcea Badea, Vasilescu Nicolae, Vasilescu Gabriel, Iacob Valeriu etc. lucrează cu competenţă şi dezinvoltură,aş spune, ca nişte muncitori calificaţi. Poate că unii dintre aceşti tineri care se for-M. SUPIU ‘ (Continuare în pag. a 11-a) CRONICA SÂPTĂMlNII DOUĂ RĂSPUNSURI „Dumneavoastră nu cunoaşteţi ţăranul român, dacă vorbiţi aşa ! Ori , cunoaşteţi din cărţi şi din discursuri, şi atunci e mai trist, fiindcă vi-l închipuiţi martir, cînd în realitate e numai rău, şi prost, şi leneş !“ — era de părere arendaşul Ilie Rogojinaru din Dolj în preajma sîngerosului an 1907. Ţăranul român „rău şi prost, şi leneş“ i-a dat, după cum se ştie, un răspuns pe care acesta nu l-a mai putut uita niciodată. Palma crăpată a ţăranului s-a repezit pe obrazul parfumat al moşierului cu toată forţa pe care ura de secole o strînsese în el. Ce nu ştia arendaşul român la 1907, ce nu au ştiut încă multă vreme după aceea toţi cei care au trăit pe spinarea urgisitului ţăran român, ceea ce politicienii burghezi n-au ştiut să vadă niciodată pe chipul înnegrit de durere ca pămîntul de furia cataclismelor era capacitatea poporului român de a pricepe legile istoriei, inteligenţa remarcabilă a maselor ţărăneşti, simţul dreptăţii şi al căilor pe care se poate ajunge la ca. Iată, intr-adevăr, o mare realitate : ţăranul român a „boicotat“ istoria, dar a boicotat acea istorie ale cărei legi ruginiseră şi acele interese de clasă care-i dictau arendaşului din Răscoala lui Rebreanu să creadă că Ion e „numai rău, şi prost, şi leneş". „Boicotul“ acesta al istoriei s-a numit luptă contra duşmanilor dinăuntru şi dinafară ai poporului şi această luptă este cea mai sigură şi sfîntă dovadă a capacităţii ţăranului de a simţi fără greş cine îi este duşman şi cine prieten. Sub conducerea comuniştilor acest ţăran inteligent, dîrz, muncitor a ales o dată pentru totdeauna ceea ce a fost consfinţit în primăvara anului 1962 : proprietatea colectivă asupra pămîntului, drumul drept al progresului, ştiinţa modernă a făuririi unei agriculturi socialiste. Congresul ţăranilor va avea loc în februarie 1972. Pentru a doua oară în noua istorie a satului românesc gospodarii pămîntului vor dezbate sub ochii întregii ţări toate problemele pe care le ridică exigenţele momentului actual în faţa lucrătorilor de pe ogoare, în faţa cooperativelor agricole de producţie. Aceste exigenţe cresc şi vor creşte in continuare, şi ele privesc deopotrivă prelucrarea pămîntului şi a omului acestui pămint. Sarcinile care izvorăsc din aceste exigenţe nu sînt ale unuia sau altuia, ci ale întregii ţărănimi cooperatiste, ale fiecărui lucrător al ogoarelor, tînăr şi vîrstnic, bărbat sau femeie. Aşa cum se obişnuieşte de mai multă vreme la noi, sarcini şi hotărîri de o asemenea importanţă nu pot fi elaborate decit prin dezbatere largă, printr-un dialog real şi prin confruntarea reală a părerilor acelora care de fapt asigură pîinea ţării. Principiul dialogului, al hotărîrii colective prin participarea tuturor celor direct răspunzători care urmează să se întrunească în congres — toate acestea vorbesc despre schimbările structurale aduse vieţii generale a ţărănimii, despre transformarea radicală a formelor de participare a acesteia la dezvoltarea socială, despre enorma reducere a timpului de acţiune al individualismului şi al intereselor îngust personale, despre deprinderea unei întregi clase sociale de a privi cu ochi obşteşti o vastă proprietate comună a cărei înflorire nu este posibilă decît că urmare a muncii unor oameni cu o conştiinţă înaintată, socialistă. Zilele acestea toată ţara a luat cunoştinţă de chemarea pornită din cetatea muncitorească a Hunedoarei. Dincolo de obiectivele concrete ale acestei chemări — capabile prin ele însele să mobilizeze resursele tuturor judeţelor ţării — am vrea să semnalăm doar o semnificaţie mai generală pe care o astfel de acţiune o comportă. Este vorba, anume, de creşterea, în aceşti ani, intr-un ritm excepţional, a formelor stimulative de comunicare între diversele părţi ale ţării şi, in consecinţă, de creşterea valorii naţionale a iniţiativelor de care un judeţ sau altul, chiar un oraş ori altul se dovedesc capabile. Amploarea de nivel naţional pe care o poate avea iniţiativa pe plan local, judeţean, a oamenilor muncii este ea însăşi o mărturie elocventă a faptului că economia, industria, agricultura cunosc, în fiecare judeţ, o dezvoltare excepţională, că vechea inegalitate teritorială este tot mai mult anihilată, că fiecare zonă dispune de forţele necesare pentru a adresa ţării, tuturor celorlalte judeţe, chemări la întrecere de o intensitate şi importanţă fără precedent, şi, totodată, intr-un spirit profund realist, exprimînd nu o simplă dorinţă ci un potenţial real, ştiinţific evaluat. Aşadar, întrecerea nu este numai frumoasă, dar şi posibilă, nu numai ambiţioasă dar şi ştiinţifică. A putea să răspunzi unei asemenea chemări — iată o realitate a nivelului dezvoltării economice şi industriale a tuturor judeţelor şi, nu în ultimul rînd, a conştiinţei oamenilor muncii angajaţi în această întrecere. Ce au comun cele două evenimente comentate în aceste rînduri ? Faptele de care se dovedesc capabili muncitorii şi ţăranii României de azi, amploarea acţiunilor sociale, politice şi economice, la care ei sunt participanţi direcţi, vorbesc despre ireversibila ieşire a maselor largi de oameni ai muncii dintr-un anonimat perpetuat de-a lungul mai multor secole, despre părăsirea pentru totdeauna a conului de umbră în care un Ilie Rogojinaru, „arendaş român“, le ţinea sub cuvînt că ţăranul e „rău şi prost, şi leneş". Faptele noii noastre istorii sînt tocmai răspunsurile zdrobitoare pe care aceste mase muncitoare le dau zi de zi de mai bine de douăzeci şi şapte de ani defunctului arendaş. _C. STANESCU Proletari din toate tarile, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVIII, SERIA II 7050 4 PAGINI —30 BANI LUNI 17 IANUARIE 1972 „EI, DACĂ AŞ CIŞTIGA 100 000 DE LEI LA LOTO... !“ De cite ori nu am auzit aceste cuvinte, rostite cu o vizibilă undă de nostalgie de către unul sau altul ! — Ce-ai face dacă s-ar întîmpla așa ? l-am iscodit pe un tînăr amic, de profesie inginer constructor. Mi-a aruncat o privire, de parcă mi-aş fi pierdut minţile. Apoi, considered, pesemne, întrebarea drept un chiţibuş de gazetar, şi-a destins mimica intr-un surîs din care nu lipsea totuşi un sîmbure de compasiune . — Ce-aş face cu banii ? a repetat, de parcă ar fi vrut să se convingă că a înţeles cum trebuie întrebarea. Apoi, fără să mai aştepte confirmarea, s-a lansat pe dată într-o enumerare : — In primul rînd aş mai da 20 000 ca să-mi cumpăr o altă maşină, mi-aş cumpăra o casă (are un apartament cu trei camere oferit de către întreprindere şi banii depuşi pentru altul — s.n.) şi... mi-aş mai lua cristaluri, îmbrăcăminte... în sfîrşit, găsesc eu ce să fac cu ei, nici o grijă!, m-a asigurat, sfîrşind brusc şi parcă uşor nemulţumit, înşiruirea. Totdeauna se pot cheltui nişte bani, nu ne făcusem griji în această privinţă, cum părea să creadă interlocutorul nostru. Semnul de întrebare se referea la DESTINAŢIA CHELTUIELILOR, la modul concret în care inginerul nostru înţelegea să-şi dirijeze miile picate din cer. Marea majoritate a banilor urmau să fie afectaţi achiziţionării unor obiecte pe care acesta le posedă deja : maşină, casă. Generozitatea Fortunei n-ar fi acoperit, deci, un gol, ci ar fi procurat un surplus. Sub acest raport dorinţa cîştigului apare inutilă, nejustificată. TENTAŢIA MATERIALA FARA ACOPERIRE, pe care o reţinem din cele relatate pînă acum nu este nici pe departe o atitudine pasivă. Cei născuţi sub zodia ei sau afiliaţi pe parcurs acestui mod de a concepe existenţa nu se mulţumesc să aştepte o picătură din cornul Fortunei, ci încearcă să-i forţeze — prin diferite metode — generozitatea. Aspiraţiile lor nu vizează acoperirea unor necesităţi, ci se declanşează abia după ce acestea sunt asigurate. Tendinţa de a stringe cit mai mult este, oare, la fel de nevinovată ca orice pasiune de colecţionar? Chiar dacă în loc de fluturi sau cutii de chibrituri, se adună teancuri de bani, chiar dacă în locul insectarului sau al clasorului ne pomenim în faţa unui depozit de obiecte? Tentaţia acumulării, a îngrămădirii inutile de valori — mobile şi imobile — se declanşează întîmplător ? Are caracter şi consecinţe sociale sau este o problemă strict personală ? Să medităm împreună asupra acestor probleme, urmînd ca, în funcţie de răs-SOFIA SCORŢARU (Continuare în pag. a 11-a) Setea de o pasiun căpătuială — nevinovată Încheierea lucrărilor simpozionului „U. T. C—ŞCOALĂ DE EDUCAŢIE COMUNISTA A TINERETULUI“ INTR-O ATMOSFERA ENTUZIASTA, PARTICIPANŢII AU ADRESAT O TELEGRAMĂ C.C. AL P.C.R., TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU Simbătă, 15 ianuarie. Ultima zi a simpozionului studenţesc „U.T.C. — şcoală de educaţie comunistă a tineretului“. Studenţii din şase universităţi ale ţării şi invitaţii lor — tineri din unităţi economice, elevi din şcolile bucureştene, activişti ai Uniunii Tineretului Comunist şi ai U.A.S.R., numeroase cadre didactice universitare — au ascultat referate sau au participat la dezbateri care au relevat faptul că organizaţia revoluţionară a tineretului, creată şi îndrumată de Partidul Comunist Român, şi-a adus o contribuţie de prestigiu la toate acţiunile organizate şi conduse de partid. Atît referatele cit şi discuţiile ce s-au desfăşurat pe marginea lor au evidenţiat răspunderile ce revin astăzi Uniunii Tineretului Comunist, rolul pe care tinăra generaţie a patriei, studenţimea îl au în procesul făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Rostind cuvîntul de închidere, studentul Nicu Ceauşescu, preşedintele Comitetului de organizare a simpozionului, a subliniat că prezenţa in mijlocul participanţilor la această manifestare a unor vechi militanţi ai partidului, ai organizaţiei noastre revoluţionare este înţeleasă de către studenţi ca un adevărat mandat de încredere acordat acelor tineri care sunt chemaţi să ducă mai departe, sub conducerea Partidului Comunist Român, măreaţa operă revoluţionară începută cu decenii în urmă. La şedinţa de închidere a simpozionului au participat tovarăşii Dumitru Popa, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., prim-secretar al Comitetului municipal Bucureşti al P.C.R., Dan Marţian, primsecretar al C.C. al U.T.C., ministru pentru problemele tineretului, Virgil Cazacu, membru al C.C. al P.C.R., adjunct al ministrului educaţiei şi învăţămîntului, Traian Ştefănescu, preşedin- ADRIAN VASILESCU (Continuare in pag. 11-a) La ora cînd scriem aceste rînduri multe mii de elevi din școlile generale — clasele mari, fireşte — licee, licee de specialitate, au părăsit sala de întrecere... matematică. In ciuda vorbelor pe la colţuri că matematica ar fi spaima elevilor, concursul acesta, care se repetă în fiecare an, are cea mai mare audienţă. Semn cert că tineretul nostru şcolar simte pulsul matematic al secolului. 4 ore de lucru în faţa foilor de concurs va certifica cit de mare este capacitatea elevilor de a face în acest timp sinteza, sutelor de ore dedicate matematicii , pentru concurs, pentru şcoală, pentru viaţă. A fost greu, a fost uşor ? Aceasta o vom şti-o peste cîteva zile, după ce comisiile de concurs vor corecta lucrările. Pentru că Olimpiada abia a început, cei mai buni, obţinînd punctajul de promovare, se vor întîlni la faza a doua, mai dificilă, care îi selectează pe cei şi mai buni, pentru Olimpiada naţională. Iar cei mai buni dintre cei mai buni, vîrfurile matematicii şcolare, vor primi dreptul ■ de participare la Olimpiada internaţională. Şi iată, printr-un asemenea concurs cu caracter de masă se dezvoltă în şcolile noastre curentul matematic. L. L. Foto : PAVEL TINJALA Colocviu intre generaţii Simbătă dimineaţa — moment emoţionant în Aula Universităţii. Răspunzind invitaţiei participanţilor la simpozion, vechi activişti ai Uniunii Tineretului Comunist au evocat fapte şi întîmplări semnificative din istoria de cinci decenii a mişcării revoluţionare de tineret din ţara noastră. Studenţii au ascultat cu viu interes relatările tovarăşilor Gheorghe Stoica, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., prof .univ. George Macovescu, prof. univ. Mihnea Gheorghiu, acad. Mihai Beniuc, prof. univ. Tudor Bugnariu şi Tudor Alexandru, pensionar, fost muncitor al uzinelor „Griviţa Roşie“. Tovarăşul Gheorghe Stoica a salutat pe participanţii la această manifestare studenţească, pe toţi studenţii români, întregul tineret al ţării, în numele DORINA TURCU (Continuare în pag. a II-a) I • CRONICA FILMULUI : — Mirii anului II — Abel, fratele tău I • TRIBUNA CITITORULUI: II — în atenţia editorilor ! Ce au întîlnit, ieri, reporterii ziarului nostru PE TRASEELE ACTIVITĂŢII SPORTIVE DE MASĂ în mai multe materiale publicate în ziar la începutul sezonului rece, arătam preparativele ce se fac pentru ca şi în anotimpul alb activitatea sportivă de masă să nu cunoască întreruperi. Factori de primă răspundere ne făcuseră atunci promisiuni, ne prezentaseră cîteva proiecte de baze sportive specifice iernii, a căror amenajare intra în atribuţiile... beneficiarilor, adică a tinerilor, întrucît în momentul de faţă, nimeni nu mai poate reclama lipsa frigului şi a zăpezii, reluăm unele din „traseele" parcurse atunci, să vedem ce s-a făcut, să vedem dacă tinerii se bucură din plin de binefacerile pe care le oferă mişcarea în aer liber, sporturile de iarnă. CITIŢI ÎN PAG. A III-A RAIDUL ANCHETA ÎNTREPRINS ÎN JUDEŢELE MUREŞ, HUNEDOARA ŞI TIMIŞ. * IFOTUAL LA FUNIA SOBEI Ce e nou la această oră la cele 16 divizionare A ? 9 Meciul Spasski—Fischer în mai multe... ipostaze ŞANSELE LUI FISCHER * Reflecţii la mantinela de hochei pe gheaţă Universitatea Bucureşti în sferturile C.C.E. la handbal MERIDIAN