Scînteia Tineretului, ianuarie 1972 (Anul 28, nr. 7038-7062)

1972-01-17 / nr. 7050

MUNCITORI ✓ ŞI ELEVI­­COLEGI DE MUNCA • DUPĂ DOUĂ LUNI PRINTRE AUTORII INIŢIATIVEI La început ţi-e aproape impo­sibil să-i deosebeşti. Iuţii fiindcă sunt — sau par a fi — la fel de tineri. Apoi pentru că desfăşoa­ră aceeaşi activitate. Mai precis, nu numai tinerii muncitori lu­crează efectiv la maşini, ci şi e­­levii claselor a XI-a de la Li­ceul „Matei Basarab“, care fac practică aici, în atelierul de strungărie al Uzinei „Timpuri Noi“. Diferenţierea celor două categorii de tineri care s-au în­tîlnit, deloc întîmplător, în ace­laşi loc de muncă ţi-o dezvăluie raporturile care se stabilesc în­tre ei în procesul de producţie , elevii — deocamdată învăţăcei în ale meseriei — sunt în perma­nenţă îndrumaţi şi ajutaţi de tinerii muncitori, sub supra­vegherea cărora au păşit pe drumul nu tocmai uşor al ini­ţierii în meserie. Această cola­borare este urmarea firească a unei hotărîri pe care au luat-o — în urmă cu cîteva luni — toţi membrii organizaţiei U.T.C. a u­­zinei. Uteciştii, în primul rînd cei cu rezultate deosebite, fruntaşi în producţie, şi-au asu­mat atunci răspunderea de a sprijini direct familiarizarea ele­vilor cu procesele de muncă, cu producţia modernă. Roadele îndrumării pricepute şi perseverente pe care au pri­mit-o începătorii din partea în­tregului colectiv muncitoresc, în­deosebi a tinerilor muncitori, nu au întîrziat să apară. După nu­mai cîteva luni de activitate practică în uzină, elevii au do­­bindit o serie de priceperi și deprinderi de activitate concretă, rodnică. — E drept că piesele la a că­ror executare contribuim în pre­zent nu sunt prea complicate — ne mărturisește elevul Mircea Cărare. Dar însăși integrarea noastră intr-un colectiv ce pro­duce bunuri materiale utile so­cietăţii, ne-a ajutat mai mult decît toate sfaturile (teoretice) primite vreodată să înţelegem ce este munca, de ce trebuie respectată şi considerată un punct de onoare pentru fiecare dintre noi. înţelegerea profundă a acestui lucru contează foarte mult pentru un elev din clasa a.­ Xll-a, care trebuie să-şi aleagă în curînd drumul în viaţă. A­lţi colegi de şcoală — colegi de echipă în acelaşi timp — au exprimat cu amendamente şi completări, puncte de vede­re similare. Din cuvintele lor se desprinde clar con­cluzia că munca productivă, cumulînd pe cit de bogate pe atît de multiple funcţii edu­cative, îşi reliefează pregnant va­loarea in orizontul acţiunilor şcolare. Practica este valorifica­tă nu numai ca mijloc de însu­şire a meseriei, ci şi a unor ca­lităţi morale înaintate. In atelierul de prelucrări me­canice — montaj elevii lucrează în echipe de lucru care execută montajele compresoarelor, mo­toarelor şi subansamblelor, sau fac finisări şi acoperiri metalice. Surprindem aici un moment ine­dit : câţiva părinţi au venit la invitaţia comitetului U.T.C. pe uzină „să-şi vadă feciorii la treabă“. Par mulţumiţi de felul cum „se descurcă“ fiii lor. Au şi de ce. Elevi ca Toporcea Ba­dea, Vasilescu Nicolae, Vasilescu Gabriel, Iacob Valeriu etc. lu­crează cu competenţă şi dezin­voltură,­­aş spune, ca nişte mun­citori calificaţi. Poate că unii dintre aceşti tineri care se for-M. SUPIU ‘ (Continuare în pag. a 11-a) CRONICA SÂPTĂMlNII DOUĂ RĂSPUNSURI „Dumneavoastră nu cunoaşteţi ţăranul român, dacă vorbiţi aşa ! Ori , cunoaşteţi din cărţi şi din discursuri, şi atunci e mai trist, fiindcă vi-l închipuiţi martir, cînd în realitate e nu­mai rău, şi prost, şi leneş !“ — era de părere arendaşul Ilie Rogojinaru din Dolj în preajma sîngerosului an 1907. Ţăranul român „rău şi prost, şi leneş“ i-a dat, după cum se ştie, un răspuns pe care acesta nu l-a mai putut uita niciodată. Palma crăpată a ţăranului s-a repezit pe obrazul parfumat al moşie­rului cu toată forţa pe care ura de secole o strînsese în el. Ce nu ştia arendaşul român la 1907, ce nu au ştiut încă multă vreme după aceea toţi cei care au trăit pe spinarea urgisitului ţăran român, ceea ce politicienii burghezi n-au ştiut să vadă niciodată pe chipul înnegrit de durere ca pămîntul de furia cataclismelor era capacitatea poporului român de a pricepe legile istoriei, inteligenţa remarcabilă a maselor ţără­neşti, simţul dreptăţii şi al căilor pe care se poate ajunge la ca. Iată, intr-adevăr, o mare realitate : ţăranul român a „boicotat“ istoria, dar a boicotat acea istorie ale cărei legi ruginiseră şi acele interese de clasă care-i dictau arendaşului din Răscoala lui Rebreanu să creadă că Ion e „numai rău, şi prost, şi leneş". „Boicotul“ acesta al istoriei s-a numit luptă contra duşmanilor dinăuntru şi dinafară ai poporului şi această luptă este cea mai sigură şi sfîntă dovadă a capacităţii ţăranului de a simţi fără greş cine îi este duşman şi cine prieten. Sub conducerea comuniştilor acest ţăran inteligent, dîrz, muncitor a ales o dată pentru totdeauna ceea ce a fost con­sfinţit în primăvara anului 1962 : proprietatea colectivă asupra pămîntului, drumul drept al progresului, ştiinţa mo­dernă a făuririi unei agriculturi socialiste. Congresul ţăranilor va avea loc în februarie 1972. Pentru a doua oară în noua istorie a satului românesc gospodarii pămîntului vor dezbate sub ochii întregii ţări toate proble­mele pe care le ridică exigenţele momentului actual în faţa lucrătorilor de pe ogoare, în faţa cooperativelor agricole de producţie. Aceste exigenţe cresc şi vor creşte in continuare, şi ele privesc deopotrivă prelucrarea pămîntului şi a omului acestui pămint. Sarcinile care izvorăsc din aceste exigenţe nu sînt ale unuia sau altuia, ci ale întregii ţărănimi coo­peratiste, ale fiecărui lucrător al ogoarelor, tînăr şi vîrst­­nic, bărbat sau femeie. Aşa cum se obişnuieşte de mai multă vreme la noi, sarcini şi hotărîri de o asemenea importanţă nu pot fi elaborate decit prin dezbatere largă, printr-un dialog real şi prin confruntarea reală a părerilor acelora care de fapt asigură pîinea ţării. Principiul dialogului, al hotărîrii colective prin participarea tuturor celor direct răspunzători care urmează să se întrunească în congres — toate acestea vorbesc despre schimbările structurale aduse vieţii generale a ţărănimii, despre transformarea radicală a formelor de participare a acesteia la dezvoltarea socială, despre enorma reducere a timpului de acţiune al indivi­dualismului şi al intereselor îngust personale, despre deprin­derea unei întregi clase sociale de a privi cu ochi obşteşti o vastă proprietate comună a cărei înflorire nu este posi­bilă decît că urmare a muncii unor oameni cu o conştiinţă înaintată, socialistă. Z­ilele acestea toată ţara a luat cunoştinţă de chemarea pornită din cetatea muncitorească a Hunedoarei. Din­colo de obiectivele concrete ale acestei chemări — ca­pabile prin ele însele să mobilizeze resursele tuturor judeţelor ţării — am vrea să semnalăm doar o semnifi­caţie mai generală pe care o astfel de acţiune o comportă. Este vorba, anume, de creşterea, în aceşti ani, intr-un ritm excepţional, a formelor stimulative de comunicare între diversele părţi ale ţării şi, in consecinţă, de creşterea valorii naţionale a iniţiativelor de care un judeţ sau altul, chiar un oraş ori altul se dovedesc capabile. Amploarea de nivel naţional pe care o poate avea iniţiativa pe plan local, jude­ţean, a oamenilor muncii este ea însăşi o mărturie eloc­ventă a faptului că economia, industria, agricultura cunosc, în fiecare judeţ, o dezvoltare excepţională, că vechea ine­galitate teritorială este tot mai mult anihilată, că fiecare zonă dispune de forţele necesare pentru a adresa ţării, tuturor celorlalte judeţe, chemări la întrecere de o intensitate şi importanţă fără precedent, şi, totodată, intr-un spirit pro­fund realist, exprimînd nu o simplă dorinţă ci un poten­ţial real, ştiinţific evaluat. Aşadar, întrecerea nu­ este numai frumoasă, dar şi posibilă, nu numai ambiţioasă dar şi ştiinţifică. A putea să răspunzi unei asemenea chemări — iată o realitate a nivelului dezvoltării economice şi indus­triale a tuturor judeţelor şi, nu în ultimul rînd, a con­ştiinţei oamenilor muncii angajaţi în această întrecere. C­e au comun cele două evenimente comentate în aceste rînduri ? Faptele de care se dovedesc capabili muncitorii şi ţăranii României de azi, amploarea ac­ţiunilor sociale, politice şi economice, la care ei sunt participanţi direcţi, vorbesc despre ireversibila ieşire a ma­selor largi de oameni ai muncii dintr-un anonimat perpe­tuat de-a lungul mai multor secole, despre părăsirea pentru totdeauna a conului de umbră în care un Ilie Rogojinaru, „arendaş român“, le ţinea sub cuvînt că ţăranul e „rău şi prost, şi leneş". Faptele noii noastre istorii sînt tocmai răspunsurile zdrobitoare pe care aceste mase muncitoare le dau zi de zi de mai bine de douăzeci şi şapte de ani defunc­tului arendaş. _C. STANESCU Proletari din toate tarile, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVIII, SERIA II 7050 4 PAGINI —30 BANI LUNI 17 IANUARIE 1972 „EI, DACĂ AŞ CIŞTIGA 100 000 DE LEI LA LOTO... !“ De cite ori nu am auzit aceste cuvinte, rostite cu o vizibilă undă de nostalgie de către unul sau altul ! — Ce-ai face dacă s-ar întîm­­pla așa ? l-am iscodit pe un tî­năr amic, de profesie inginer constructor. Mi-a aruncat o privire, de parcă mi-aş fi pierdut minţile. Apoi, considered, pesemne, în­trebarea drept un chiţibuş de gazetar, şi-a destins mimica in­tr-un surîs din care nu lipsea to­tuşi un sîmbure de compasiune . — Ce-aş face cu banii ? a re­petat, de parcă ar fi vrut să se convingă că a înţeles cum tre­buie întrebarea. Apoi, fără să mai aştepte confirmarea, s-a lansat pe dată într-o enume­rare : — In primul rînd aş mai da 20 000 ca să-mi cumpăr o altă maşină, mi-aş cumpăra o casă (are un apartament cu trei ca­mere oferit de către întreprin­dere şi banii depuşi pentru al­tul — s.n.) şi... mi-aş mai lua cristaluri, îmbrăcăminte... în sfîrşit, găsesc eu ce să fac cu ei, nici o grijă!, m-a asigurat, sfîr­­şind brusc şi parcă uşor nemul­ţumit, înşiruirea. Totdeauna se pot cheltui nişte bani, nu ne făcusem griji în a­­ceastă privinţă, cum părea să creadă interlocutorul nostru. Semnul de întrebare se referea la DESTINAŢIA CHELTUIELI­LOR, la modul concret în care inginerul nostru înţelegea să-şi dirijeze miile picate din cer. Marea majoritate a banilor ur­mau să fie afectaţi achiziţionă­rii unor obiecte pe care acesta le posedă deja : maşină, casă. Generozitatea Fortunei n-ar fi acoperit, deci, un gol, ci ar fi procurat un surplus. Sub acest raport dorinţa cîştigului apare inutilă, nejustificată. TENTAŢIA MATERIALA FARA ACOPERIRE, pe care o reţinem din cele relatate pînă acum nu este nici pe departe o atitudine pasivă. Cei născuţi sub zodia ei sau afiliaţi pe parcurs acestui mod de a concepe exis­tenţa nu se mulţumesc să aş­tepte o picătură din cornul For­tunei, ci încearcă să-i forţeze — prin diferite metode — gene­rozitatea. Aspiraţiile lor nu vi­zează acoperirea unor necesităţi, ci se declanşează abia după ce acestea sunt asigurate. Tendinţa de a stringe cit mai mult este, oare, la fel de nevi­novată ca orice pasiune de co­lecţionar? Chiar dacă în loc de fluturi sau cutii de chibrituri, se adună teancuri de bani, chiar dacă în locul insectarului sau al clasorului ne pomenim în faţa unui depozit de obiecte? Tenta­ţia acumulării, a îngrămădirii inutile de valori — mobile şi imobile — se declanşează întîm­plător ? Are caracter şi con­secinţe sociale sau este o problemă strict personală ? Să medităm împreună asu­pra acestor probleme, ur­­mînd ca, în funcţie de răs-SOFIA SCORŢARU (Continuare în pag. a 11-a) Setea de o pasiun căpătuială — nevinovată Încheierea lucrărilor simpozionului „U. T. C—ŞCOALĂ DE EDUCAŢIE COMUNISTA A TINERETULUI“ INTR-O ATMOSFERA ENTUZIASTA, PARTICIPANŢII AU ADRESAT O TELEGRAMĂ C.C. AL P.C.R., TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU Simbătă, 15 ianuarie. Ultima zi a simpozionului studenţesc „U.T.C. — şcoală de educaţie comunistă a tineretului“. Stu­denţii din şase universităţi ale ţării şi invitaţii lor — tineri din unităţi economice, elevi din şco­lile bucureştene, activişti ai U­­niunii Tineretului Comunist şi ai U.A.S.R., numeroase cadre didactice universitare — au as­cultat referate sau au participat la dezbateri care au relevat fap­tul că organizaţia revoluţionară a tineretului, creată şi îndru­mată de Partidul Comunist Ro­mân, şi-a adus o contribuţie de prestigiu la toate acţiunile or­ganizate şi conduse de partid. Atît referatele cit şi discuţiile ce s-au desfăşurat pe marginea lor au evidenţiat răspunderile ce revin astăzi Uniunii Tinere­tului Comunist, rolul pe care tinăra generaţie a patriei, stu­denţimea îl au în procesul fău­ririi societăţii socialiste multila­teral dezvoltate. Rostind cuvîntul de închidere, studentul Nicu Ceauşescu, pre­şedintele Comitetului de organi­zare a simpozionului, a subli­niat că prezenţa in mijlocul par­ticipanţilor la această manifes­tare a unor vechi militanţi ai partidului, ai organizaţiei noas­tre revoluţionare este înţeleasă de către studenţi ca un adevă­rat mandat de încredere acor­dat acelor tineri care sunt che­maţi să ducă mai departe, sub conducerea Partidului Comunist Român, măreaţa operă revolu­ţionară începută cu decenii în urmă. La şedinţa de închidere a sim­pozionului au participat tovară­şii Dumitru Popa, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., prim-secretar al Comi­tetului municipal Bucureşti al P.C.R., Dan Marţian, prim­­secretar al C.C. al U.T.C., mi­nistru pentru problemele tinere­tului, Virgil Cazacu, membru al C.C. al P.C.R., adjunct al minis­trului educaţiei şi învăţămîntu­­lui, Traian Ştefănescu, preşedin- ADRIAN VASILESCU (Continuare in pag.­­ 11-a) La ora cînd scriem aceste rînduri multe mii de elevi din școlile generale — clase­le mari, fireşte — licee, licee de specialitate, au părăsit sala de întrecere... matem­ati­­că. In ciuda vorbelor pe la colţuri că matematica ar fi spaima elevilor, concursul a­­cesta, care se repetă în fie­care an, are cea mai mare audienţă. Semn cert că tine­retul nostru şcolar simte pulsul matematic al secolului. 4 ore de lucru în faţa foi­lor de concurs va certifica cit de mare este capacitatea ele­vilor de a face în acest timp sinteza, sutelor de ore dedi­cate matematicii , pentru concurs, pentru şcoală, pen­tru viaţă. A fost greu, a fost uşor ? Aceasta o vom şti-o peste cîteva zile, după ce comisiile de concurs vor corecta lu­crările. Pentru că Olimpiada abia a început, cei mai buni, obţinînd punctajul de promo­vare, se vor întîlni la faza a doua, mai dificilă, care îi se­lectează pe cei şi mai buni, pentru Olimpiada naţională. Iar cei mai buni dintre cei mai buni, vîrfurile matemati­cii şcolare, vor primi dreptul ■ de participare la Olimpiada internaţională. Şi iată, prin­tr-un asemenea concurs cu caracter de masă se dezvoltă în şcolile noastre curentul matematic. L. L. Foto : PAVEL TINJALA Colocviu intre generaţii Simbătă dimineaţa — moment emoţionant în­ Aula Universită­ţii. Răspunzind invitaţiei parti­cipanţilor la simpozion, vechi activişti ai Uniunii Tineretului Comunist au evocat fapte şi în­­tîmplări semnificative din istoria de cinci decenii a mişcării re­voluţionare de tineret din ţara noastră. Studenţii au ascultat cu viu interes relatările tovarăşilor Gheorghe Stoica, membru al Co­mitetului Executiv al C.C. al P.C.R., prof­ .univ. George Ma­­covescu, prof. univ. Mihnea Gheorghiu, acad. Mihai Beniuc, prof. univ. Tudor Bugnariu şi Tudor Alexandru, pensionar, fost muncitor al uzinelor „Griviţa Roşie“. Tovarăşul Gheorghe Stoica a salutat pe participanţii la a­­ceastă manifestare studenţească, pe toţi studenţii români, între­gul tineret al ţării, în numele DORINA TURCU (Continuare în pag. a II-a) I • CRONICA FILMULUI : — Mirii anului II — Abel, fratele tău I • TRIBUNA CITITORULUI: I­I — în atenţia edi­torilor ! Ce au întîlnit, ieri, reporterii ziarului nostru PE TRASEELE ACTIVITĂŢII SPORTIVE DE MASĂ în mai multe materiale publicate în ziar la începutul sezo­nului rece, arătam preparativele ce se fac pentru ca şi în anotimpul alb activitatea sportivă de masă să nu cunoască întreruperi. Factori de primă răspundere ne făcuseră atunci promisiuni, ne prezentaseră cîteva proiecte de baze sportive specifice iernii, a căror amenajare intra în atribuţiile... benefi­ciarilor, adică a tinerilor, întrucît în momentul de faţă, nimeni nu mai poate reclama lipsa frigului şi a zăpezii, reluăm unele din „traseele" parcurse atunci, să vedem ce s-a făcut, să vedem dacă tinerii se bucură din plin de binefacerile pe care le oferă mişcarea în aer liber, sporturile de iarnă. CITIŢI ÎN PAG. A III-A RAIDUL ANCHETA ÎNTREPRINS ÎN JUDEŢELE MUREŞ, HUNEDOARA ŞI TIMIŞ. * IFOTUAL LA FUNIA SOBEI Ce e nou la această oră la cele 16 divizionare A ? 9 Meciul Spasski—Fischer în mai multe... ipostaze ŞANSELE LUI FISCHER * Reflecţii la mantine­la de hochei pe gheaţă Universitatea Bucu­reşti în sferturile C.C.E. la handbal MERIDIAN

Next