Scînteia Tineretului, ianuarie 1972 (Anul 28, nr. 7038-7062)
1972-01-28 / nr. 7060
SPRIJIN EFECTIV PREGĂTIRII TEHNICO-PRODUCTIVE A ELEVILOR PRIMELE REZULTATE (meritorii) ŞI PRIMELE RETUŞURI (necesare) DUPĂ PRELUAREA INIŢIATIVEI Pe urmele iniţiativei tinerilor de la uzina bucureşteană „Timpuri Noi“, iniţiativă cu larg ecou în organizaţiile U.T.C. din întreprinderi în momentul apariţiei ei, am ajuns la Galaţi, investigînd nu atît modul cum a fost primită, ci ceea ce s-a înfăptuit pînă în prezent, materializarea ei practică, posibilităţile folosite şi, eventual, modificările aduse pe parcursul realizării sale la comitetele U.T.C. din trei întreprinderi am aflat următoarele : Iniţiativa organizaţiei U.T.C de la „Timpuri noi" a fost preluată imediat. Pînă în prezent, s-a realizat şi predat şcolilor generale nr. 5 şi 18 pe care le patronăm primul lot de scule format din ciocane, dălţi, şurubelniţe, cadre de fierăstrău, dornuri, punctatoare etc. Toate acestea au fost executate de tinerii muncitori de la noi în afara orelor de program, deci prin muncă voluntară. Luna viitoare, vom prelua un nou lot de scule, (GH. IGNAT, secretar al comitetului U.T.C. de la I.S.C.L. Galaţi). — Pentru atelierul Şcolii generale nr. 25 din Galaţi tinerii de la Uzina mecanică navală au şi confecţionat primele seturi de scule. Elevii de acolo lucrează acum cu scule confecţionate de noi. Ei ne vizitează adeseori uzina. De aurind, mai multor elevi de la această şcoală primiţi in rîndurile organizaţiei de pionieri li s-au prins cravate la gît de către muncitorii comunişti, în faţa monumentului din curtea uzinei. A fost o acţiune emoţionantă. Avem certitudinea că în felul acesta ne aducem şi noi o contribuţie la educaţia lor muncitorească (ION BEZNEA, secretar al comitetului U.T C. de la Uzina mecanică navală). „ Am predat şcolilor generale nr. 1 şi nr. 2 din Galaţi, 22 ciocane, 37 echere, 17 cadre de fierăstrău, 20 dornuri şi multe alte scule executate de tinerii muncitori de la noi. Sîntem pregătiţi, să răspundem la orice solicitare a acestor şcoli (ing. C. TANASE, membru al comitetului U.T.C. de la Şantierul naval Galaţi). Cum nu e în intenţia noastră să realizăm un bilanţ total, subliniem promptitudinea cu care s-a trecut la acţiune, fapt hotărîtor în obţinerea primelor re-ION CHIRIC (Continuare în pag. a ll-a) In urma unor sesizări primite de ziarul nostru de la părinţii unor elevi ai Grupului şcolar nr. 2 al Direcţiei generale a industriei locale, am făcut o vizită la sediul şcolii, din Bucureşti, şoseaua Chitilei nr. 128. La faţa locului, sesizările s-au adeverit : în trei ani, elevii anului III strungărie au primit o singură uniformă, rechizitele cerute la clasă s-au dovedit cu totul altele decit cele primite de copii la începutul anului... „Da, e adevărat — recunoaşte directorul adjunct Durlea Petre — dar să ştiţi că nimeni nu şi-a însuşit nici un ban . DACA ADUNAM TOT CE LI S-A DAT ELEVILOR IN TREI ANI SOCOTEALA IESE PINA LA ULTIMA CENTIMA". Contabiliceşte vorbind, da, tovarăşe director ! Observaţi insă, cit de corectă e adunarea cînd copiilor li se dau caiete de matematică şi li se cer dictando, li se dau maculatoare şi li se cer blocuri de desen... In fine, cînd li se cere să vină îmbrăcaţi în uniformă şi li se împart pijamale ? „Dar dacă suma iese, înseamnă că totul e în regulă !“ Chiar aşa să fie ? Profesorii şcolii nu sunt deloc de aceeaşi părere şi — neinduioşaţi de scuzele întemeiate ale elevilor — pretind caietele care pe drept cuvînt le sunt necesare la clasă şi susţin că ţinuta reglementară e uniforma. Situaţia se poate rezolva în două moduri, în funcţie de atitudinea pe care înţeleg părinţii s-o adopte : • „Ii cumpărăm noi şi uniformă şi rechizitele de care are nevoie — îmi spune o mamă. Dar mi-e milă, zău, de banii zvîrliți de școală pe teancul ăsta de maculatoare...“. • „Nu-i cumpăr nimic, se arată mai intransigent un tată — scrie în contract să-i dea rechizite? Să scrie pe ăiea de i le-a dat !“ Și SA UMBLE CU UNIFORMA AIA, AȘA CUM S-A FĂCUT“. In primul caz lucrurile s-au aranjat... In cel de al doilea, refuzul părinţilor de a îmbogăţi o listă prost întocmită, dezlănţuie represaliile. Dar nu împotriva celor care ar trebui să MONICA ZVIRJINSCHI (Continuare in pag. a III-a) Activitate de laborator... Foto: O. PLECAN Două bănci rupte şi ciudata pedagogie a amenzilor Grija deosebită pe care partidul şi statul o acordă tineretului în ţara noastră, este o realitate mult prea bine cunoscută pentru a insista, aici, asupra ei... Ne vom opri totuşi, puţin, asupra condiţiilor oferite tinerilor care urmează o şcoală profesională. Pentru a încuraja această formă de învăţămînt, pe lingă însuşirea absolut gratuită a meseriei, elevilor li se asigură întreţinerea completă (cămin, masă), îmbrăcăminte, rechizite şcolare, o sumă de bani pentru orele de practică... In felul acesta, şcolile profesionale uşurează mult sarcina părinţilor cu mai mulţi copii şi dau posibilitatea oricărui tînăr — chiar lipsit de mijloace băneşti — de a învăţa o meserie, fără a se mai izbi de probleme materiale. Dar, pentru ca lucrurile să se desfăşoare în mod normal, aşa cum au fost gîndite, este necesar ca persoanele însărcinate cu gospodărirea fondurilor alocate de stat să fie şi foarte pricepute şi foarte bine intenţionate. Ceea ce, așa cum vor arăta rindurile de mai jos, nu se intimplă, din păcate, întotdeauna. Dar să dăm cuvîntul faptelor . Angajamentul tuturor: PRODUCŢIE RITMICĂ, CALITATE IREPROŞABILA Ne face plăcere să consemnăm, fapt semnificativ şi îmbucurător, că la tribuna dezbaterilor din secţia de aparate de măsură şi regulatoare de la întreprinderea „Electromagnetica“ din Capitală, cuvîntul tinerilor, al uteciştilor a fost cel care a dat tonul în ceea ce priveşte abordarea critică şi autocritică a problemelor, nici unul dintre ei neacordînd rabat indulgenţei, lipsei de răspundere şi, dimpotrivă, făcîndu-şi un punct de onoare de a nu ignora sau escamota adevărul, luînd hotărât atitudine împotriva neajunsurilor semnalate în 1971, propunând modalităţi concrete de eliminare în 1972. — Aş vrea să mă opresc — spune muncitorul Mircea Turcu — la un aspect ce împiedică menţinerea unui puls normal de fabricaţie şi anume : nesincronizarea sosirii pieselor în vederea ansamblării lor. Este de ajuns ca, de pildă, fie şi o piuliţă să sosească mai tîrziu cu două ore, cum din păcate se întîmplă adeseori, pentru a determina strangulări, încetinirea tactului benzilor şi chiar oprirea lor definitivă. Solicit, de aceea, conducerii secţiei să nu uite că în atribuţiile sale stă şi asigurarea locurilor de muncă cu piesele şi subansamblele necesare — un avans minim de trei zile, orice neglijenţă la acest capitol repercutîndu-se direct asupra productivităţii. — Şi nu numai asupra ei — se simţea datoare să adauge Elvira Ganeasei şi asupra calităţii. Avînd un plan lunar ce se cere îndeplinit cu rigurozitate, în condiţiile în care zile întregi sîntem obligaţi să stăm „în aşteptare“ atunci cînd, in sfîrşit, primim tot ce ne este de trebuinţă pentru a finisa aparatele, ne vedem nevoiţi să-i dăm zor, să muncim în asalt. Or, se ştie prea bine, puteţi vedea chiar scris pe panourile din secţie „Beneficiarul preferă produse de calitate“. Aşa incit mă con- GH. GHIDRIGAN (Continuare in pag. a ll-a) Ieri au fost publicate în presă Comunicatul cu privire la Consfătuirea din 25 şi 26 ianuarie a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia, precum şi declaraţiile adoptate cu acest prilej în probleme internaţionale de stringentă actualitate , securitatea europeană şi situaţia din Indochina. Prilejuind un schimb de vederi asupra problemelor la care se referă cele două declaraţii adoptate, ca şi asupra altor probleme internaţionale de interes comun. Consfătuirea la care au luat parte conducătorii de partid şi de stat ai Bulgariei, Cehoslovaciei, R. D. Germane, Poloniei, României Ungariei şi Uniunii Sovietice — a reliefat preocuparea ţărilor participante pentru promovarea destinderii, securităţii, păcii şi colaborării în Europa, şi în întreaga lume. Consfătuirea, care s-a desfăşurat într-un spirit de prietenie frăţească şi colaborare, a relevat, încă o dată, posibilitatea ca prin discuţii tovărăşeşti, purtate în spiritul stimei, receptivităţii şi înţelegerii reciproce să se ajungă la hotărîri comune menite să servească unităţii şi solidarităţii internaţionaliste, luptei pentru întărirea păcii, pentru biruinţa cauzei securităţii în Europa şi în lume. Aşa cum este bine cunoscut, politica externă a Partidului Comunist Român, a guvernului Republicii Socialiste România, reflectînd interesele fundamentale ale poporului nostru, manifestînd o înaltă responsabilitate faţă de cauza păcii şi socialismului, este îndreptată cu consecvenţă spre întărirea prieteniei şi alianţei cu toate ţările socialiste frăţeşti, spre promovarea felurilor destinderii, securităţii şi colaborării internaţionale. De altfel, întreaga evoluţie a evenimentelor a confirmat justeţea politicii externe a României socialiste, clarviziunea ei, capacitatea de a răspunde cerinţelor esenţiale ale realităţii contemporane. Ţările participante la Consfătuire au constatat, aşa cum se arată în „Declaraţia privind pacea, securitatea şi colaborarea în Europa" că au fost obţinute noi progrese în promovarea păcii şi cooperării pe continentul european, că în prezent în Europa s-a creat un asemenea raport de forţe care permite să se înfrîngă acţiunile de împotrivire ale adversarilor destinderii, dacă se merge unit şi consecvent pe calea consolidării păcii. Mutaţiile pozitive intervenite în Europa, larga afirmare a ideilor convieţuirii paşnice între state aparţinînd unor sisteme social-politice diferite, convingerea tot mai larg răspîndită a necesităţii depăşirii divizării artificiale a continentului, înmulţirea contactelor între diferitele state, favorizează procesul destinderii pe continent. „Statele participante la Consfătuire — relevă Declaraţia — îşi exprimă convingerea că în etapa actuală este deosebit ele important şi întru totul posibil să se realizeze acţiuni colective, comune ale statelor europene în direcţia consolidării securităţii europene, în legătură cu aceasta, ele se pronunţă în favoarea organiză- EM. RUCAR (Continuare in pag. a IV-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVIII, SERIA II Nr. 7060 4 PAGINI —30 BANI VINERI 28 IANUARIE 1972 DRUMUL RĂSPUNDERII La rafinăria Ploieşti, unde lucrează în prezent 350 de utecişti, discutam zilele acestea cu GHEORGNE CERGA, locţiitor de secretar al comitetului U.T.C., căutînd împreună, printre secretarii celor 12 organizaţii U.T.C., personajul portretului de faţă. — Foarte bun ar fi Alexandru Apostol, de la distilaţie — un băiat liniştit, dar cu multă pricepere organizatorică. Are de muncit mai mult decit cei din alte organizaţii cu cîţiva tineri cam slab pregătiţi profesional. Cred că se va descurca şi cu aceştia, aşa cum s-a întîmplat în anii trecuţi cu alţii... La „ulei-1" la fel de potrivit ar fi CONSTANTIN MOŞULEŢ. A mai fost secretar, urmează acum şi şcoala tehnică de maiştri. 11 cunosc toţi tinerii, are personalitate, nu cred că e vreunul care să nu-l asculte. Organizaţia lui a ocupat primul loc la întrecerea pentru colectarea de metal vechi: 20 tone într-un trimestru. Înseamnă mult, mai ales la o instalaţie tehnologică, aşa cum e a lor. — Dar ceilalţi . Cum sunt, ar merita să se scrie despre ei . — am întrebat. ION TRONAC (Continuare în pag. a lll-a) de CONSTANTIN GHIMBEA și OCTAVIAN GOGA II LA INSTITUTUL DE PETROL DIN PLOIEŞTI I Prima II promoţie II de absolvenţi I La Institutul de petrol din Ploieşti a avut loc, joi, o adunăre festivă, manifestare dedicată primei promoţii de absolvenţi — ingineri specializaţi in maşini şi utilaj petrolier. Cu acest prilej prof. dr. ing. Stelian Dumitrescu, rectorul institutului, a subliniat dezvoltarea pe care a cunoscut-o institutul ploieştean, arătind că, de la 50 de studenţi citi area în anul înfiinţării, 1967, el este urmat, în prezent, de peste 400 de tineri, iar pînă la sfîrşitul cincinalului se prevede ca numărul acestora să se tripleze. Primul secretar al Comitetului judeţean Prahova al P.C.R., Ilie Cîşu, a felicitat călduros pe absolvenţi. Intr-o atmosferă entuziastă, participanţii au adresat o telegramă Comitetului Central al partidului, tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în care se spune, printre altele: „Asigurăm conducerea de partid şi de stat, pe dumneavoastră, stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu, că promoţia noastră va răspunde unanim la chemarea de a se prezenta integral la posturi, contribuind, astfel, la transpunerea în viaţă a obiectivelor planului cincinal. Ne vom pune intreaga capacitate de muncă şi avîntul tineresc în slujba ridicării patriei noastre pe culmile cele mai inalte ale progresului şi civilizaţiei". CUVÎNT DE ORDINE DIALOGUL DIRECT CU STUDENTUL — Tovarăşe Ion Sasu, au trecut două luni de la Plenara Consiliului U.A.S. din Centrul universitar Bucureşti, tot de aturci sînteţi şi preşedinte al consiliului. Ce a preocupat în acest răstimp Consiliul U.A.S., asociaţiile, pe dv. personal, ca preşedinte ? — Cred că realitatea îmi dă dreptul să afirm că s-a renunţat la un stil de muncă birocratic în care mai importante erau hîrtiile şi bifarea activităţilor, indiferent de calitatea lor, şi s-a trecut efectiv la muncă. Plenara a adoptat un bun program de măsuri, iar acesta n-a fost pus în sertar; sarcinile concrete și răspunderile directe începînd de la C.U.A.S. al Centrului, de comisii și oameni, au fost stabilite avînd punct de reper acest program. Perseverăm pentru instaurarea unui stil de muncă colectiv bazat pe o ritmică informare reciprocă la nivelul biroului, pe o cunoaştere mai bună a pulsului Convorbire cu tovarăşul ION SASU, preşedinte al Consiliului U.A.S. din Centrul Universitar Bucureşti vieţii studenţeşti, pe integrarea fiecărui activist al nostru în problemele concrete ale institutelor de învăţământ superior In fiecare săptămână, întregul colectiv al C.U.A.S. şi şefii de comisii informează asupra obiectivelor realizate, asupra problemelor ivite pe parcurs, şi acestea sunt rezolvate operativ Tinem la această operativitate, iar informarea reciprocă favorizează conjugarea acţiunilor comisiilor care devin, astfel eficiente, unitare. Ne dăm seama, din contactul cu institutele, cu asociaţiile de aici, că în unele facultăţi — de la Universitate, institutele de artă, de pildă , avem cadre de asociaţie care nu au adoptat acest stil de lucru, acţionând încă greoi. Acestea sunt însă excepţii — caracteristica generală este entuziasmul, spiritul de iniţiativă, emulaţia. — Cred că ar fi util să indicaţi în ce elemente concrete se constituie acest stil de muncă mai operativ, mai practic, mai responsabil... — Fiecare comisie, după întregirea activului, şi-a constituit un colectiv lărgit de colaboratori din fiecare institut; cu ajutorul acestora, se urmăreşte cunoaşterea dorinţelor, propunerilor şi problemelor pe care le ridică fie studenţii individuali, fie colectivităţile studenţeşti. Prin stabilirea unor contacte de lucru pe domenii cu vicepreşedinţii de resort din institute se urmăreşte comunicarea sarcinilor şi îndeplinirea lor CALIN STANCULESCU (Continuare în pag. a III-a) COLEGII de NICOLAE ŢIC După douăzeci de ani de la încheierea studiilor, colegii se întîlneau, bucuroşi de revedere. Cinci profesori universitari, profesori emeriţi, medici, ingineri, tehnicieni, doi actori. Cînd s-a făcut apelul s-a constatat că trei dintre foştii colegi invitaţi în repetate rînduri lipseau. Unul, marinar de cursă lungă, trimisese o telegramă. Ceilalţi doi — nici o vorbă, nici un rînd. Ceilalţi doi nu îndrăzniseră să vină. Nu îndrăzniseră nici să dea vreun semn de viaţă. După douăzeci de ani avuseseră probabil un moment de jenă, cum să dea ochi cu foştii colegi? Primul îşi lăsase meseria şi se apucase de băut. Trăia din cîştigul modest al soţiei, din cîştigul şi mai modest al fiului. Cel de-al doilea trecuse prin unsprezece instituţii, încă nu-şi găsise locul, de vină erau alţii, mereu alţii, el — niciodată. Alţii, care îl duşmăneau, alţii care îi vorbeau de rău şi-i căutau pricina. Spera să-i vină şi lui rîndul la vreo funcţie, ceva. Anunţa proiecte mari, anunţa şi ziua cînd se va apuca de lucru Tot aşa pînă cînd toţi s-au lămurit cu ei şi nimeni nu i-a mai acordat nici un fel de credit. Cum să mai stea faţă în faţă cu foştii colegi ? Ar fi trebuit să explice, în primul rînd să-şi explice lui însuşi, cum se face că ceilalţi izbutiseră, iar el nu ?! Întîlnirile, după ani cu foştii colegi de şcoală înseamnă un examen, uneori neaşteptat de exigent. Rămîi surprins de fuga anilor şi-ncepi să te-ntrebi cum i-ai cheltuit. Anunţăm proiecte în tinereţe (asta-i ceva plăcut, face şi impresie, uneori) pe urmă le amînăm de la douăzeci — la treizeci de ani, de la treizeci la patruzeci, iar pe la cincizeci simţim nevoia unor explicaţii, a unor justificări. Se pot găsi destule explicaţii şi justificări numai că ele nu pot să ne dea satisfacţiile pe care ni le-ar fi dat împlinirile la care am rîvnit. Cei din jur nu ne judecă după justificări, ci după fapte. Sînt numai cîţiva ani de cînd proaspeţii absolvenţi ai unui institut din Bucureşti s-au angajat toţi, să-şi ia în primire posturile (nici unul în Bucureşti), şi să-şi facă meseria conştiincios, în ciuda multor greutăţi pe care le prevedeau. Despre cîţiva dintre ei a început să se vorbească în presă. Nu pentru că ar fi făcut ceva deosebit, ci pentru strădania de fiecare zi, pentru că nu au abdicat de la un legămînt. Asta nu înseamnă că ceilalţi, despre care nu s-a vorbit, ar fi abdicat. Poate că fiecare dintre ei ar avea multe de spus. Deocamdată, foştii colegi au treburi mai importante decît să acorde interviuri, şi-apoi, nici reporterii nu ajung peste tot. Foştii colegi îşi scriu, se ajută, se încurajează. Tinereţe, entuziasm, prietenie — dar cît o s-o ţină aşa? ar întreba scepticii. E de ajuns s-o ţină cît e nevoie , pînă cînd prind rădăcini în locurile unde îşi practică meseria, pînă cînd se formează ca oameni adevăraţi. Pe urmă, chiar dacă o să-şi scrie mai rar, dacă n-o să se vadă cu anii, o să le fie mai uşor să se descurce. Există momente critice, mai ales în primii ani de meserie, greu de depăşit de unul singur, fără încurajarea prietenilor. Se pare că foştii colegi despre care vorbeam au trebuit să dea, în numai cîţiva ani, multe examene în confruntarea cu greutăţi de tot felul. Au satisfacţia de-a fi trecut aceste examene cu fruntea sus. Nici unul lipsă la apel. Oameni căliți pentru un drum lung.