Scînteia Tineretului, aprilie 1972 (Anul 28, nr. 7115-7139)

1972-04-08 / nr. 7121

Ansamblul acţiunilor iniţiate de orga­nizaţiile U.T.C. în această ultimă perioa­dă a ştiut să împletească în egală mă­sură elementele festive ale momentului cu cele de lucru, exprimînd, cu mijloace de desfăşurare pline de originalitate şi fantezie, obiectivele şi scopurile funda­mentale ale organizaţiei noastre revolu­ţionare. Concentrată astfel, într-un focar unic, experienţa cîştigata de către orga­nizaţiile U.T.C. în ultimii ani în conce­perea şi materializarea dezideratelor proprii a cunoscut cu acest prilej un remarcabil moment de afirmare, dobîn­­dind noi cote valorice. Adevărul care ni se conturează astăzi în faţă este că în tot ceea ce ne vom propune să întreprindem pe viitor coor­donatele de acţiune nu se vor mai pu­tea situa, nici în raport cu noi înşine Şi cu atît mai puţin în raport cu tineri­, sub nivelul deja dobîndit, că unitatea de măsură cu care urmează să ne anali­zăm de acum înainte faptele aparţine u­­nei realităţi la care va trebui să ape­lăm întotdeauna. Pornind în mod fi­resc mai departe, de la acest moment de intensă mobilizare a forţelor, de la gradul sporit de participare şi adeziune a tinerilor la acţiunile iniţiate în perioa­­da sărbătoririi semicentenarului, efortul care ni se cere acum tuturor este acela de consolidare organizatorică a elemen­telor cîştigate deja, de urmărire perse­verentă în vederea permanentizării lor, a direcţiilor practice de acţiune pe care perioada de pregătire şi sărbătorire a semicentenarului ni le transmite cu atîta generozitate. Redacţia noastră vă propune să luaţi parte la un schimb de idei pe această temă, invitîndu-vă să vă spuneţi cuvin­­tul în cadrul dezbaterii pe care o inau­gurăm astăzi. „Tecemiştii“ in sesiune ştiinţifica !­­ Au pus la punct tehnologii noi, au stat după- amieze şi uneori chiar nopţi, cind prindeau firul unei idei noi, derulindu-l cu nerăbdare pină la capăt, unde simţeau că se află o inovaţie, o in­venţie. Multe lucruri pe care nu le-au învăţat în fa­cultate le-au învăţat acum. Dar o sesiune de comuni­cări, şi încă la nivel repu­blican — asta nici nu mai organizaseră şi nici nu le spusese nimeni care e teh­nologia ei. Până la urmă însă, cu sprijinul unor ingi­neri mai virstnici, compli­cata maşinărie a unei se­siuni ştiinţifice a fost pusă la punct şi de joi funcţio­nează fără cusur. S-au întîlnit aici, la Se­siunea de comunicări ştiin­ţifice a tinerilor din ramura construcţiilor de maşini, peste 400 de ingineri (şi cî­­teva inginere...), aproape toţi avînd sub 30 de ani. Mulţi se cunosc, au fost co­legi de promoţie, dar nu s-au văzut de cîţiva ani, răspîndiţi prin ţară de co­misiile de repartizare. Se descoperă acum specialişti... specializaţi, de unde se des­­părţiseră doar „tecemişti“, matematicieni, fizicieni. Am văzut multe sesiuni, dar ra­reori am întîlnit la partici­panţi in locul unui interes politicos faţă de ceea ce se prezintă o asemenea dorinţă de a urmări cu­ mai multe comunicări cum am văzut aici. Nu e simplul interes a­­mical faţă de ceea ce a fă­cut un coleg , vin tineri, cu valiza, direct de la gară şi-o lasă la secretariat şi vor să participe şi la secţia asta şi la cealaltă, vor să ştie unde se prezintă o anumită lu­crare, fiindcă au simţit (cu flerul tehnicianului) că a­­colo e ceva interesant pen­tru ei, pentru uzina lor. „Membri ai comitetului de organizare“, cu ecusoane albe în piept îi informează pe oaspeţi, îi conduc, se străduiesc să le ofere mate­rialele sesiunii. Simţi că „b­etecemiştii", pun suflet chiar şi în primirea fiecărui om. Circulă deja pe culoare vorbe cum că ar fi cîteva „bombe“ — sunt unele lu­crări care au făcut vîlvă. Nu revoluţionează încă şti­inţa dar au pentru specia­lişti un grăunte de senzaţie-ANDREI BANC (Continuare în pag. a IV-a) O largă participare Capacitate de iniţiativă Varietate şi dinamism PENTRU FIECARE ORGANIZAŢIE, PENTRU FIECARE TÎNĂR, REUŞITELE ACESTEI PERIOADE SUNT UN ÎNDEMN LA AUTODEPĂŞIRE „RELA­ŢIILE DIN ROMÂNIA COMUNISTĂ, PE CARE O VISAM, CĂUTAM SĂ LE INSTAURĂM ÎNTRE NOI" — Tovarăşe Alexandru Siper­­eo, dumneavoastră aţi activat în rîndurile U.T.C. în anii grei ai ilegalităţii. Acum, cînd orga­nizaţia noastră revoluţionară de tineret îşi sărbătoreşte semi­centenarul, ce imagini sînt mai vii, mai puternice in memoria dumneavoastră ? — Păstrez în memorie fapte şi intîmplări care şi azi, după atîţia ani, sînt la fel de im­presionante. Păstrez, în primul rînd, imaginea eroismului. Ac­ţiunea acelor tineri care, ani­maţi de un înflăcărat patrio­tism şi înţelegînd momentele de grea cumpănă prin care trecea ţara, s-au angajat fără şovăire pe drumul luptei, sacrificîn­­du-şi uneori viaţa. Şi păstrez, îndeosebi, imaginea a ceea ce a însemnat U.T.C. pentru mii şi mii de tineri : o şcoală de educare şi călire comunistă, în rîndurile U.T.C. tinerii şi-au format înalte trăsături morale şi de caracter, combativitatea şi fermitatea revoluţionară, pa­siunea şi dăruirea, pe care le-au pus în slujba nobilelor idealuri ale poporului­, ale par-, tidului comunist. Faptele ute-­ ciştilor au constituit de-a lun-A gul anilor pilde vii de trăire militantă a vieţii pentru în­tregul tineret. — Ce-1 îndemna pe un tînăr să adere la organizaţia U.T.C. ? — în legătură cu acest su­biect ar fi multe de spus. Voi răspunde însă pe scurt : faptul că această organizaţie, con­dusă de partid, devenise o forţă în stare să realizeze unitatea dintre ideal şi acţiune. U.T.C. apăra interesele tinerilor, mili­ta pentru înfăptuirea aspira­ţiilor lor. — Era uşor să devii membru DANA GAVRILOVICI (Continuare în vas. a IV-a) Festivalul naţional al formaţiilor Căluşarii Foto: GH. CUCU O demonstraţie de înalt nivel artistic Timp de două zile, pe scena Operei Române, în faţa unui pu­blic atent şi receptiv, au evoluat formaţii şi solişti ai tuturor cen­trelor universitare. Şi cum centrele universitare ale ţării sunt situate în toate zonele geo­grafice ale patriei, studenţii ar­tişti amatori au prezentat o su­ită reprezentativă din ceea ce are mai original, mai specific, fiecare regiune în parte. A fost, aşadar, o minunată ocazie pen­tru trecerea în revistă a folclo­rului ro­mânesc recunoscut prin bogăţia şi varietatea sa. Studen­ţii din Petroşeni, Suceava, Baia Mare, Cluj şi Oradea, din cele­lalte centre universitare, au adus în scenă obiceiuri, jocuri şi cîn­­tece proprii zonelor respective. Aceasta ar fi cea dinţii coordo­nată meritorie a concursului ce face obiectul acestor rînduri. Dar nu singura şi nici cea mai importantă. Pentru că, şi nu e numai opinia noastră, festivalul s-a impus ca un eveniment ar­tistic remarcabil prin altceva şi anume, prin modalitatea în care studenţii au înţeles şi au reuşit să valorifice scenic creaţia populară. Nu este aci locul să stăruim asupra problemelor de natură teoretică privind valo­rificarea folclorului românesc, concepută­­ adesea din unghiuri inacceptabile care fac, în cele din urmă, un deserviciu folclo­rului şi artei în general. Nu AL. DOBRE (Continuare în pag. a IV-a) folclorice studenţeşti • CEI 430 DE TINERI ELEVI şi muncitori din oraşul M­­izil care au participat recent la curăţirea a 36 hectare păşune şi la taluzarea conductei de canalizare a oraşului pe o lungime de 7 500 metri liniari, s-au întîlnit cu prilejul unei ample acţiuni de muncă vo­­luntar-patriotică iniţiată de Comitetul orăşenesc al U.T.C. în cadrul „Lunii primăverii“ pentru amenajarea şi întreţi­nerea a 1 500 mp. spaţii verzi. Mai notăm din agenda de lu­cru a brigadierilor , sprijinul pe care intenţionează să-l dea în săptămânile următoare la construcţia fabricii de mobilă din localitate, unde vor con­tribui la curăţirea terenului, stivuirea de materiale, plan­tări de puieţi. • O VIAŢA ÎNCHINATA MUNCII, o viaţă În care eşti mereu cu sfatul şi cu fapta alături de ceilalţi constituie un model evident, un exemplu demn de urmat. Pornind de la acest adevăr, organizaţia U.T.C. a Uzinei „Autobuzul“ a iniţiat un astfel tic­ colocviu intre tinerii din schimbul I al secţiei sculărie şi maistrul Moise Constantin, aflat in pra­gul pensionării. Petrache A­­iexandru­, secretarul comitetu­lui U.T.C., ceilalţi tineri care au luat cuvîntul în adunare au mulţumit meşterului Moise Constantin pentru că mulţi dintre ei au învăţat de la el să pătrundă atît in tainele meseriei cit şi în cele ale muncii educative. 20 de tineri proaspăt veniţi an de an în atelierul sculărie al uzinei stau martori prin recunoştinţa şi respectul lor, ajutorului în muncă şi viaţă pe care l-a re­prezentat, pentru tineretul u­­zinei, meşterul Moise. le la A la X LEGE ŞI LEGI­TATE OMUL MULTILA­TERAL DEZVOL­TAT POLUAREA MO­RALĂ — O FATA­LITATE ?­­ CUI APARŢINE SPAŢIUL EXTRA­­ATMOSFERIC ? LA ÎNCEPUT DE TRIMESTRU, PE ŞANTIERELE INDUSTRIALE La trei luni articol despre Uzina de după publicarea unui tinerii care construiesc olumină din Tulcea Revenim pe şantierul Uzinei de alumină din Tulcea după a» proape trei luni. Cu prilejul u­­nui precedent popas aici, consta­­tam şi ne refeream la unele de-» ficienţe în asigurarea ritmului normal de lucru : o pronunţată risipă a timpului de muncă, o distanţă destul de mare intre planurile frumoase şi activitatea propriu-zisă a organizaţiei U.T.C., a conducerii acesteia, care la acea oră nu oferea decit promisiuni, nicidecum fapte concrete. Menţionam, drept con­­secinţă a acestor deficienţe, res-* tanţele mari în îndeplinirea sarcinilor de plan, restanţe care începuseră să se acumuleze fără a se încerca o hotărită curmare a cursului lor. Acum, păşind din­ nou pe poarta şantierului, ne în­cearcă multe întrebări dar şi o anumită nelinişte : a găsit oare organizaţia U.T.C. acele resor­turi în stare să-i mobilizeze pe toţi tinerii la un ritm de lucru dinamic, ritm neapărat necesar în îndeplinirea sarcinilor de plan ? Aflăm, mai întii, că din luna februarie ritmul de lucru s-a îmbunătăţit simţitor, aşa încît de atunci, decadă de decadă, planul a fost îndeplinit şi chiar depăşit, că întreaga activitate de pe şan­tier se înscrie acum pe alte coordonate Desigur, este meritul conducerii şantierului care a luat numeroase măsuri pentru redresarea situaţiei. (Fără în­doială, ar fi fost de dorit şi ca aceste măsuri să fie mai opor­tune, mai operative). Printre aceste măsuri se nu­mără : intensificarea lucrului în schimbul II, o mai bună folosire a timpului de muncă, o nouă re­partizare a responsabilităţilor cadrelor de conducere în efec­tuarea lucrărilor, mărirea capa­cităţii de preparare a betonului,­ lărgirea frontului de lucru pen­tru turnarea acestuia etc. „Şi or­ganizaţia U.T.C., tinerii de pe şantier,­­ în aceste ultime două luni, îşi expune părerea şeful serviciului­ producţie, tovarăşul Gavrilă Vihlistence, şi-au sporit contribuţia. Am observat o mai mare mobilizare din partea lor, au desfăşurat acţiuni eficiente pentru o mai bună organizare şi aprovizionare a locurilor de muncă, pentru folosirea judi­cioasă a timpului de lucru“. O părere evident mai autori­zată, mergînd însă în acelaşi ton, ne comunică secretarul comite­tului de partid, tovarăşul Nicolae Manoliu : „Organizaţia U.T.C., în urma criticilor aduse, şi-a îm­bunătăţit substanţial activitatea.­ In revitalizarea ritmului de lu­cru pe şantier are şi ea un me­rit principal: întrecerea intre e­­chipe, între organizaţiile din ca­drul loturilor, care înainte era ION CHIRIC (Continuare în pag. a II-a) Noul şantier al viitoarei uzine de utilaj b­rasier din Buzău. Se lucrează montarea planișeelor din beton Foto : PAVEL TANJALĂ Începuturi Şoferul camionului care m-a adus opreşte la o bifurcare­ de drumuri. — Aici e Tarniţa. Noroc bun! îmi spune şi porneşte mai depar­te, spre Răcătău. O iau pe jos pe şoseaua din stingă pe Ungă rîul care clipoceşte peste bolo­vani. De cîteva zile vremea e senină, cu un cer adine, nefiresc de albastru. Sub soarele de mar­tie, iarba nouă îşi arată primele fire de un verde crud prin miţa cenuşie a ierburilor arse de gerul iernii abia trecute. Pe marginea apei şi pe dealurile din jur sevele pămîntului umflă în muguri crengile subţiri ale copacilor. Lu­mea tainică şi măruntă de pe malurile apei se trezeşte la viaţă. Din cind în cînd, autobascu­lante încărcate cu balast mă de­păşesc în goană, stîrnind în urma lor praful de pe marginea şoselei. Nu departe, în amiaza calmă, lar­ma şantierului se înalţă deasupra văii însorite într-o pîclă uşoară, albăstruie. ★ De o parte şi de alta a defileu­lui în care se înalţă arcul de be­ton umed al viitorului baraj, două gigantice macarale turn străpung bolta cerului. In zgomotul asur­zitor al motoarelor, al instalaţiei de aer comprimat, al vibratoare­­lor şi forezelor, fac cunoştinţă cu maistrul Grigore Chendea. Se pregăteşte să predea schimbul şi e nemulţumit de ritmul de azi al turnărilor, ritm încetinit ba din pricina unor lucrări de montaj care nu suferă întîrziere, ba din cauza unor defecţiuni la staţia de betoane, ba din lipsă de auto­basculante. Am avut schimburi cînd am turnat S 000 m3. Poate au să meargă ceilalţi din plin.A­re platforma unde ne aflăm s-au adunat deja betoniştii din schimbul doi şi maistrul Aurel Vida face prezenţa. De aici se vede toată forfota şantierului din vale. La staţia de betoane îşi face apariţia o a doua Tatră.—A noastră-i puterea, băieți ! strigă MIHAI ELIN (Continuare in pag. a ll-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVIII, SERIA II Nr. 7121 6 PAGINI — 30 BANI SÎMBĂTĂ 8 APRILIE 1972 Pentru CE şi -------­--------pentru CINE edităm revistele şcolare? Dacă în urmă cu cîţiva ani pledam pentru apariţia reviste­lor şcolare, acum, existenţa ce­lor peste 600 reviste, cu un tiraj ce trece de jumătate milion de exemplare, este o realitate care aduce în prim plan o altă pro­blemă. Şi anume, ce-şi propun să urmărească revistele şi, în ge­neral, ce urmăresc, dacă sunt reprezentative pentru colectivele de elevi cărora li se adresează, mai exact, dacă reflectă univer­sul intereselor acestei vîrste- Că aceasta este o problemă la or­dinea zilei, ne-am dat seama în discuţia avută, recent, cu un nu­măr de reprezentanţi ai reviste­lor din cîteva licee bucureştene. Cum nu­ era posibil ca într-o în­­tîlnire să epuizăm toate aspec­tele ţinînd de rolul revistei şcolare şi să ajungem la analiză detaliată pe fiecare număr de revistă luat în parte, am con­venit să reparcurgem cu cei prezenţi procesul scoaterii revis­tei. Nu ne-am oprit întîmplător asupra existenţei revistei — înainte de a se alcătui într-un număr şi după difuzarea ei printre elevi ; pătrunzînd în a­­cest laborator, aveam să aflăm, de fapt, cum este gindită, de că­tre cine, ce vrea revista.. Intenţia a fost să stăm de vorbă cu res­ponsabili ai revistelor, dar cum a fost dificil să-l identificăm în persoana celor prezenţi, nu ne-am formalizat. Interlocutorii noştri reprezentau zece reviste : ,,Gînduri“ — Liceul ,,Ion Crean­gă“, „Funigei“ — Liceul „I. L. Caragiale“, „Primii paşi“ — Li­ceul nr 25, „Phönix“ — Liceul „M. Sadoveanu“. ..Speranţe“ — Liceul „Gh. Lazăr“, „Mugurul" — Liceul „M. Viteazul“, „Ado­lescenţa“ — Liceul „N. Bălces­­cu“. ,,Gînd înariott“ — Liceul „I. Neculce“, „P..şi spre viitor" Liceul „D. Bolintineanu“, „Pe un picior de plai“ — Liceul nr. 39. Toate cele zece reviste sunt ti­părite, au coperţi foarte preten­ţioase şi, în general, o ţinută grafică care le scoate din cate­goria publicaţiilor improvizate. De altfel, toate poartă girul unor colective de redacţie formate din elevi şi al unor colective de în­drumare formate din profesori. Am încercat, deci, să aflăm : • Cum se concepe sumarul u­­nui număr ; • dacă colectivul redacţiei este organizat după un anumit criteriu — pe rubrici, pe probleme, pe ani de studiu etc. ; • cind se întîlneşte colectivul de redactori, cu ce scop, ce discută, ce hotărăşte : • dacă analizează fiecare număr al revistei, ori o face comitetul U.T.C. sau condu­cerea şcolii ; • revista este cu­noscută şi aşteptată de colegi ? S-a încercat un sondaj de opinie privitor la conţinutul revistei, s-au investigat preferinţele şi pretenţiile elevilor faţă de re-LUCREŢIA LUSTIG MARIETA VIDRAŞCU (Continuare în pag. a IV-a) LUPII de A. I. ZĂINESCU Apare cînd şi cînd, ascunzîndu-şî rînjetul într-un surîs primăvăratec,­ dar ascuţindu-şi bine colţii acolo, lupii. Daca ar veni din fabule ar trebui sa poarte cojoace de miel. Dar ei sînt nişte lupi realişti, de gheaţă aproape, şi au formă umană. Au extras din regn numai răutatea. Şi pe aceasta şi-o ascund cu subtilitate, dar, din cînd în cind, prin măsele începe să li se scurgă gust rece de sare şi atunci întreaga lor încrengătură de oase şi carne se retrage halucinant spre însuşi cerul gelatinos al gurii, răs­­pîndind un aer stagnat ca de groapă, pestilenţial. Lupii se pregătesc atunci să muşte, şi muşcă. Pe cei mai slabi­, bineînţeles, pe cei mici şi timizi din gheara lor groasă şi mare, pe cei care nu cred că lupii au uneori formă umană şi care se conving pînă la urmă că pădu­rea, oricît de frumoasă ar fi, mai trebuie încă şi încă să fie asanată, mai trebuie încă şi încă scuturată de cite un vînt tonic, purificator. Pădurea aceasta poate fi uneori un impunător restaurant. L. S., o fată de 18 ani, dintr-un oraş care, prin exemplul celor mai buni ai săi şi-a propus ca deviză sub bună cinstea, hărnicia şi onoarea, calificată la locul de muncă în meseria de ospătar, povesteşte lucruri dra­­matîce, incredibile. Despre ea şi despre alţii asemenea ei, de ° Y.'rscf? ,cu ea bătăi, înjurături, ameninţări, presiuni, invi­taţii făţişe la imoralitate, abjecţie şi dezonoare învă­luite ^'.a^an în candoare de lup. Refuzul unor atari anor­malităţi ? Desfacerea contractului de muncă sau transfe­rul în altă instituţie, părăsirea meseriei. L. S. a făcut un memoriu şi a spus toate acestea acolo, drept pentru care şi-a atras mîini fulgerătoare. Cum se poate, au gîndit între ei nişte lupi de aceştia, îmbrăcaţi igienic în frumoase jachete albe, cum de îndrăzneşte cineva să-i înfrunte ? Drept pentru care i-au aruncat cu solniţa în ochi şi i-au umplut ochii de sare şi de vînătăi. Legile dreptăţii nu-i interesează, ei îşi fac pe loc legile lor animalice şi scot ghearele. Pădurea aceasta uscată, străină aerului pur, social se implantează alte ori pe cite un şantier unde intr-adevăr se construieşte, se ridică schele şi ziduri înalte dar unde (Continuare în pag. a IV-a)

Next