Scânteia, iunie 1945 (Anul 2, nr. 239-262)

1945-06-01 / nr. 239

Pe marginea Proectului de Statuî al Societății Scriitorilor Români D ** spire scopul socieflafii p­ână la doborârea dictaturii lui Aotopescu, Societatea Scriitori­lor Români, avea caracterul li­sei asociata de familie, ca aşii© b­reoa­­ie pentru acei scriitori car© «a coa­­inadan patriotiamal, ca kuliflaal3m.ni­ci idealul unei ţări ca meschin© interes© d© d­ică- la Imutea Societăţii pătrunse­­sară flamenta reacţionar© car© s’au pus la slujba fascismul­ui a rsac­­tiuaii, căutând a transforma societatea într’un iastrument de întunecare şi a­­servire a maselor populare, fapt care dovadaşi© odată mai mult, că mult trâmbiţata teorie a artei pentru artă, sarvea fascismului şi reacţiunii­ Astăzi insă, când odată cu masele populare s'au eliberat şi purtătorii de condei, scriitorii trebua să treacă alături de popor, să lichideze orice urmă de aser­vire faţă de react un© şi duşmanii po­porului, punându-s© te slujba poporu­lui pentru desvolterea culturii ţi *­­" regresului. Subliniem acest lucru profitând de faptul că Societatea Scriitorilor Româ­ni, eliberată de cătuşele fascismului fi­ine reacjiunii, este acum in căutarea definirii scopului său firesc. Comitetul Societăţii Scriitorilor Ro­mâni, a alcătuit in anul 1944, un proeet de statut pe care l-a pus la în­demâna membrilor săi, să-l studiere şi să-l adnotez© chemând astfel pe fiecare societar să contribue cu propuneri concrete la îmbunătăţirea şi perfectarea sistatului. Inţiativa e sănătoasă, fiindcă după părerea noastră proectul de statut are unele lipsuri care trebuesc lămurit© înainta de a fi luat în considerare şi votat de adunarea generală. De pildă, chiar de la Început articolul doi din proectul de statut propune ca scopul Societăţii Scriitorilor Români să fie­­ a) Susţinerea operii scriitorului în timpul vieţii ţi după moartea scriito­rului prin : 1) Ingrij­rea de a se edita operele de valoare inedite ţi a se reedita operele epuizate ale scriitorilor mari. 2) Strângerea de material informativ ţi biofl­otic. 3) Publicarea de buletine biblio­­­grafice. 4) îngrijirea de a se traduce litera­tura românească in limbi străine. b) Susţinerea scriitorilor prin apă­rarea drepturilor şi intereselor morale şi materiale ale scriitorilor . 1) Ajutorarea bănească a scriitorilor membri. 2) Ajutorarea văduvelor şi copiilor orfani ai scriitorilor cari nu îndepli­nesc condiţiile de pensionare ala Casei de Pensii a scriitorilor. 3) Ajutorarea scriitorilor tineri şi de talent. Atât. E drept, trebue să recunoaştem că în raport cu vechiul statut reacţionar, noul proect de statut este un pas înainte, fiindcă lărgeşte grija faţă de scriitor, de opera lui, de familia lui, desconsi­derată până ieri. Dar oare numai acesta trebua să fie scopul şi rostul Societăţii Scriitorilor Români ? A fi o societate de sprijin mutual, de ocrotire şi asistenţă? Sco­pul unei societăţi de gânditori, de fău­ritori şi purtători de ideal, se poate oare mărgini numai la elementare preocupări de breaslă când milioane şi milioane de fii ai ţăr­i se frământă şi fac sforţări de epopee pentru clădirea unei lumi noui mai bune şi mai drepte ? Pentru prestigiul şi chemarea So­cietăţii Scriitorilor Români, credem că nu. Dacă până la prăbuşirea dictaturii lui Antonescu s'a căutat să se dea Socie­tăţii Scriitorilor Români caracterul de breaslă medievală, ca astfel s'o trans­forme tntr’o unealtă de aservire şi în­tunecare a maselor, apoi dala prăbuşi­rea dictaturii, Societatea Scriitorilor Ro­mâni, treime să revendice un nou scop, înalt şi măreţ, de a face prin scrisul înaripat al membrilor săi, prin con­tactul viu cu poporul, ca patrioţii să fie mai iubitori de ţară decât lari, muncitorii mai uniţi şi mai harnici de­cât ieri, iubitori­ de cultură, de civili­zaţie şi progres, mai aprigi luptători pentru păstrarea lor, dorinţa şi voinţa de nimicirea fascismului şi a ieş­­­tenii mai vie ca oricând. Scriitorii sunt făclierii maselor popu­lare. Ei trebue să cheme poporul o viaţă nouă, să le lumineze calea, să le ajute să urce pe drumul culturii şi pro­gresului, spre acea viaţă fericită dorită de toţi. Iată unul din scopurile înalte ale So­cietăţii Scriitorilor Români, care nu poate lipsi din noul statut al său, fiindcă aceasta aşteaptă şi cere poparul de la luminătorii lui. Iată dace proectul de aratut al So­cietăţii Scriitorilor Români, nu trebue să se mărginească numai la stricte preo­cupări de breaslă, ci trebue să cuprindă In el dela început şi cu hotărîre, obli­gaţia de cultivară a scrisului românesc, in spiritul vremii şi punerea scriitori­lor în serviciul cauzei masei largi popu­lare, creiând o literatură inspirată de popor, pentru popor. Numai aşa scopul Societăţii Scriito­rilor Români, va exprima şi ce va con­topi cu aspiraţiile şi idealul poporului român. P. P. Porţelanul artistic în U. R. S. S. I­ntrin­earvorbire avută cu un redactor al ziarului VECER­­NIAIA MOSKVA, inginerul Rabukin din conducerea centrală a industriei porțelaniilor de pe lângă Comisariatul poporului pen­tru industria locală din Uniunea Sovietică a declarat: S’au împlinit două secole de când sclavul Dimitrie Vinogradov,, amic­ui concurent al faimosului savant rus Lomonossov, a obţinut in fabrica de porţelan de la Pe­tersburg primul porţelan ru­s transparent. Primul porţelan artistic din pe­rioada sovietică a fost expus cu mult succes în toate expoziţiile din cele mai mari oraşe din Europa şi America. La Paris a fost distins cu medalia de aur şi cu premiul în­­tâ­i. Operele artistice sovietice, lu­­crate în porţelan, sunt foarte mult apreciate pe pieţele mondiale. In momentul când a început răz­boiul cu Germania fascistă, indus­tria sovietică a porţelanului a tre­­cut la producţia porţelanului tech­nic şi a obiectelor necesare apă­rării, pe care mai înainte nu le fa­­brica. Este deci firesc că în ase­menea condiţiuni s’a înregistrat o diminuare a producţiei articolelor de porţelan artistic. Actualmente însă, uzinele îşi sporesc din nou, în stil mare, pro­ducţia lor de articole de menaj şi veselă de metal. Toate aceste ar­­ticole vor fi fabricate după no­menclatura dinainte de război, pre­cum şi modele noui. In mai multe întreprinderi, ar­­tişti în prelucrarea porţelanului lucrează la opere de artă inspi­rate din măreaţa operă a lui Sta­lin şi din faptele de arme strălu­­cite ale Armatei Roşii. In Iunie se va inaugura la Moscova o expo­ziţie a obiectelor de porţelan ar­tistic lucrate în timpul războiului naţional. Ştiri eultik’s!» din Jă*f§@5laviţa C­orespondentul Agenţiei TASS comunică: La Saraievo s’a ţitrut prima reuniune pentru organizarea So­cietăţii pentru colaborarea cultu­rală a Bosniei şi Herţegovinei cu Uniunea Sovietică. A fost ales comitetul pentru or­ganizarea Societăţii, care a primit totodată misiunea d­e a convoca cât mai rapid congresul ce va ado­pta statutul Societăţii şi va alege comitetul permanent pentru conducerea Societăţii. Preşedinte a­l comitetului de or­ganizare a fost ales d. Neda Zec, membru al guvernului Epuraţia universitară din Iugoslavia C­omisia pentru reînfiinţarea Universităţii din Belgrad, prezidată de d. profesor Afrem Nedelcovici, a exclus dien Universitate şi a trimes in faţa tribunalului pentru păstrarea onoa­­rei naţionale sârbe pe profesorii Nicolae Popovici, Justin­ Popov­ici şi­ alţii. Profesorul Bolen de la Facultatea de agronomie a fost deasemeni ex­clus d­in Universitate pentru cola­­b­orar­ea sa activă cu cotropitorii. Dosarul relativ la cazul său a fost trimes comisiei de stat pentru an­chetarea crimelor comise de cotro­pitori şi complicii lor. Comisia a exclus din Universi­tate 11 profesori, şi un docent. Cei, 7 profesori, 15 docenţi şi­ 6 asis­tenţi, care au fugit împreună cu germa­ni, au fost şterşi din corpul profesoral al Universităţii. Fasti­valul artistic a­l Sfflraficafuksi fincţio­­narilor sa­sia Ministerul Asigurărilor Sociale I n­oua de 27 Maiu a . c., a avut loc în sala de festivi­tăţi a Mini­sterului Asigură­rilor Social®, un festival artistic şi cultural, organizat de Sindicatul­ Funcţionarilor de la acel Minister. In cadrul acestui festival, şi-au dat concursul V Marinov vice­preşedintele Sindicatului, care a vorbit despre: ,,Ideia de progres, securitate şi solida­rism social“, apoi d-ra Virginia Zehan soprană lirică — 1« pian d-na Florica Du­­mitriu asistentă a Conservatoru­lui­ Iaşi, d-ra Irina Răchiţsan­u dela Teatrul Sărindar Maria Fitotti“, d. leator Ţăranu, d-na Florica Du­­mitriu, d-ra Stamatopol dela Opera Română şi d. C. Irod. Ses&toare» lîtes^ră „AiHus»8 staza, are loc la sediul „Arlusului” dir­ calea­ Vic­toriei No. 115 (Palatul Ca­targ!) o şezătoare literară şi ar­tistică. Va cerei din opera sa d. Al. Phill­ipide. Va recita d-na 511 ana Negreanu. Muzica d-nii Bemfeld şi Radu Negreanu. Megxifrea scriitorului Mihail Sebastian , accident stupid a pus ca­păt vieţii lui Mihail Sebas­tian — la o cotitură a ca­rierii sale de scriitor, când era în plină desvoltare, în plină raaturi­­ui tare şi stăpânire a resurselor pro­prii, a unei tehnici bizuite pe o ..îndelungată experienţă. Debutase în literatură într’o epocă domi­nată de preocupări formaliste, in­teresând prin temele tratate, prin maniera de a ataca problemele, cerouri relativ restrânse. Format la acea şcoală franceză a stilului plin de graţie şi naturaieţă, de «Duritate şi precizia, Mihail Se­bastian aducea în literatură un joc acui atector al unei inteligenţe vii, o atenţie ageră penrtru detalii surprinzătoare, un sentiment cald de omenie. Evoluţia lui ca scriitor a fost împiedicată. Dicta­turi legionară şi anton­es­ciană i-au interzis să mai scrie, i-au răpit rostul ade­vărat al existenţei este. Acea e­­pocă de teroare sângeroasă, când ca profesor de liceu a cunoscut elevi de ai săi condamnaţi la moarte pentru atitudinea lor anti­fascistă, l-a zguduit şi răscolit. Nu numai preocupările dinain­te el şi drama sa per­sonală — a omului strivit de maşina fascis­mului — trecură pe un plan se­cundar. Mihail Sebastian îşi cău­ta calea cea justă. Problemele cari îl frământau, erau o dovadă că el a înţeles că trebuie să-şi pună în slujba eliberării poporu­lui forţa intelectuală. In timpul ilegalităţii, a ţinut un curs des­pre dramaturgia lui Shakespeare, deschizând in faţa tineretului perspectivele unei metode d© gân­dire luminoasă, optimistă, în con­trazicere cu neagra atmosferă a tim­pului, sugerând acestui tineret un îndemn aprig la rezistenţă. Scriitorul a participat la lupta de eliberare pe linia trasată de mişcarea de unificare a patrioţi­lor, scriind la publicaţiile ilegale şi la „ROMANIA LIBERA” in zilele dintâi, după 23 August. A înţeles că trebuie să parti­cipe organizat, fiindcă izolarea In­telectualilor de popor este priel­nică desvoltării acelor curente de idei ce au culminat in fascismul care a strivit arta, care a ucis cultura liberă. Mihail Sebastian se pregătea să-şi organizeze munca în ritmul aspiraţiilor populare, ca profesor la Universitatea liberă democra­tică, ca­ scriitor legat de proble­mele timpului său. Sprinteneala intelectuală, arta Iul de drama­turg sau de comentator lucid al evenimentelor şi-ar fi găsit folo­sinţa, aşa cum nu s’a putut în anii când hitleri­smul instaurase provizoriu, e drept, dar crâncena şi în veci blestemata ordine nouă. Evoluţia lui Mihail Sebastian de purtător de cuvânt al timpuri­lor nouă de libertate şi de înţe­legere pentru om este curmată înainte ca el să-şi fi dat întreaga sa măsură a talentului şi posibi­lităţilor sale. Ion Călugări­ A. A.R.LU.S, şi moartea lui Mihail Sebastian sociaţia Română pentru strân­gerea legăturilor cu Uniunea Sovietică (Arii»), îşi ex­primă emoţia sa la faţa morţii neaşteptate a unuia dintre valoro­şii membri ai ei Mihail Sebas­tian. Cunoscut scriitor, Mihail Se­bastian a desfăşurat în cadrul Sec­ţiei Literare a A.R.L.U.S.-ului, o activitate vie, aducând pretutin­deni, contribuţia remarcabilei »1© personalităţi Prezent în toate manfestarile artistice ale A.R.LU.S.-ului la conferinţe, teatru, şezători literare, Mihail Sebastian şi-a­ dăruit din plin talentul, luptând pentru ■,de la care i-ai fost întotdeauna dragă pentru apropierea de Uniunea So­vietică şi pentru cunoaşterea ma­rilor ei realizări. Cu credinţa fermă, în biruinţa ideilor nobile ale omenirii , Mihail Sebastian a dus necontenit o muncă rodnică şi entuziastă. Cu moartea lui se stinge un lup­tător al ideilor de adevăr, de drep­tate şi de­ democraţie. Deja A. R. L. U. S. Mâine, Joi 31 Mai a. c., au loc in cadrul A.R.L.U.S.-ului următoarele şedinţe : 1. Biologie ora 11, la sediul din Calea Victoriei 115 (d-na Aura Weinberg conferenţiază despre „Metcinikof”). 2. Drept, ora 17, la sediul din str. Dionisie Lupu 63. 3. Ofiţeri de rezervă ora 16. La sediul din str. C. A. Rosetti (d. Ge­neral Constantinescu vorbeşte des­pre Democraţie). 4. Şezătoare literară ora 17, la sediul din Calea Victoriei Nr. 115. Vineri, 1 Iunie a. c., au loc ur­mătoarele şedinţe : 1. învăţământ Profesional şi Mun­citoresc, la orele 19, la sediul din str. Dionisie Lupu 63 (d. Ing. Co­rn­el­zan vorbeşte despre: Pregăti­rea technicienilor in şcolile poli­tehnice şi tehnice din U. R. S. S.­ 2. Secţia Marină, orele 17, la se­diul din Calea Victoriei Nr. 115. Toţi secretarii de secţii şi sub­­secţii sunt convocaţi pentru o şe­dinţă de lucru. Vineri 1 Iunie a. c., orele 17, la sediul din str. Dionisis Lupu Nr. 63. Domnii membri ai secţiunei pen­tru organizarea Statului din A. R. L. U. S. sunt invitaţi a lua parte la conferinţele pe care le va pune de consilier Traiian Broşteanu, preşe­dintele secţiunei în zilele de 2 şi 16 Iunie 1945, orele 11.30 in cadrul cursurilor organizate de Baroul Il­fov. Conferinţele au loc în sala de şedinţe a Curţii de Apel, Secţiu­nea I-a. Un comunicat al repre­zentanţei editurii „Cartea Internaţională” In presa română a apărut o in­­formaţie că societatea „Rubi" de curând înfiinţată, se va ocupa cu difuzarea ziarelor, revistelor şi a cărţilor sovietice. Reprezentanţa din România a so­cietăţii sovietice pe acţiuni „Mej­­dunarodnaia Kniga” („Cartea In­ternaţională") este autorizată să a­­nunţe că ea a lichidat contractul său cu firma „Kubi” cu privire la difuzarea ziarelor, revistelor şi a cărţilor sovietice încă in luna Mar­­tie a. c. şi în momentul de faţă firma „Kubi" nu este împuternici­tă să difuzeze literatura sovietică. In legătură cu aceasta, comuni­catul apărut în presa română prin care se anunţă că societatea „Kubi" se va ocupa cu difuzarea ziarelor, revistelor şi a cărţilor sovietice, nu corespunde realităţii. Reprezentanţa pentru România a societăţii „Mejdunarodnaia Kniga“ (Cartea Internaţională). 30 Mai 1945. Lente s© adresate clasei munci­toare. M face rapoarte În şedinţele extraordinare ale plenarei Sovietului din Moscova, la plenara Consiliului General al Sindicatelor din Rusia, la conferinţa personalului de cale ferată al centrului de cal® ferată din Mos­cova, la conferinţa din Moscova a co­mitetelor şi sindicatelor de fabrici şi urine. Ei faca apel la muncitori să dea ajutor frontului de Răsărit, să trimită pe acest front pe fiii cai mai buni ai clasei muncitoare. La 10 Aprilie el adresează o aerisoare muncitorilor din Petrograd, prin care apelează la ei să dea exemplu întregii Rusii, să pună totul în picioare și să ajute în deplină măsură frontul de Răsărit. „In ajutorul frontului de Răsărit!“ — aceasta a fost chemarea lansată de Lenta. Toată ţara răspunse la chemarea lui Lenta. împotriva lui Kolceak fură trimişi cei mai buni bolşevici, membri ai Uniunii Tineretului Comunist, muncitori fără partid. Primind întă­riri atât de puternice, Armata Roşie începu să împingă înapoi pe Kolceak pe tot frontul. Când Armata Roşie ajunse la Ural, Troţi­i propuse ti® plan de trădare şi anume : de a se opri operaţiunile în faţa Uralului şi de a se trimite trupe de pe frontul de Răsărit pe frontul de Sud Lanin şi Stalin se pronunţară ho­­tărît împotriva acestui plan, cerând să fie dusă până la capăt sdrobirea lui Kolceak. „A slăbi ofensiva asupra Uralului şi a Siberiei, a spus Lenin, ar însemna a fi un trădător al revoluţiei, un tră­dător al cauzei desrobirii muncitori­lor şi ţăranilor de sub jugul lui Kol­ceak” 1). Lenin ne-a învăţat că nu lupta împotriva contrarevoluţionari­lor, împotriva duşmanilor, care ridică mâna asupra statului socialist, trebue hotărîre şi statornici®. „Duşmanul tre­bue nu doborît, ci nimicit. Nu vă mărginiţi la jumătăţi de măsuri” 2), a arătat Lenta. După propunere® lui Lenta, Comi­tetul Central al partidului înlătură pe Troţki de la conducerea frontului Teatre NATIONAL STUDIO : ora 2.30 : Moartea civilă; 6.30 : Plrtim Krecet. NATIONAL COLEGIUL SF. SAVA ora 2.30 : Gaiţei®; ora 6.30 : Norocul, închiderea stagiunii. MUNCITORESC ora 7 seara: O noapte furtunoasă. OPERA: R­igoletto. VICTORIA : Ultimul mostenitor. C­in e nu ai o grafe ARO : „In zori de zi“ cu Dantelle Canisinoc. TIVOLI: Paul Muni in Emil Zola.. SCALA: Zâmbiţi vă rog cu Grace Fields. REGAL : Judecata vine. TRIANON: Minciuna FEMINA : Delir.­­ A.R.P.A. : Grăuntele fermecat. BULEVARD PALACE : Trăim numai odată.­­ VICTORIA : Căpitanul Benoit şi­ balet. CAPITOL : Iubitul anonim cu­­James Stewart .­ Margaret Suîlavam. SELECT : O noapte după operă. FRANKLIN (Atancul Român) : Re­­lache. CORSO : Iubirea lor. CASANDRA : Una 6 după război. ELI­SEE : Circul şi jurnal de război. NISSA (Imtr. Zaflomit ) : Vreau să mă mărit. OMNIA : Mizerabilii şi revistă. MIORIŢA : îngerii cu feţe murdar®. AIDA (sală şi grădină): Mâinile lui Or­tac, jurnal şi revistă. ASTORIA : O crimă fără imp­lantă şi revistă. AMERICAN: Cocoşatul in Atlantic şi Trupa de Revistă. BARCELONA : Diligenta însângerată, jurnal şi revistă. CARMEN-SYLVA : Teraan stăpânul junglei şi revistă. CLASIC : Viaţă de artist şi revistă. DIANA : Diligenta însângerată şi re­vistă. DACIA : Insula blestemaţi.Cor şi jurnal de actualitate. GLORIA (sală şi grădină) : Pe aripii® dragostei. ELDORADO : Dubla existenţă a d-rului Clitterhouse şi rwietă. FLORIDA : Asasinul de la casa nr. 21. IZBANDA : Insula blestemaţilor. ILEANA: Prima decepţie şi trupa de reviste. LIA : Omul misterios şi jurnal. MILANO (grădină) . MARCONI : Serlatamul şi revistă. MARNA : Oraşul patimilor *1 revistă. MODERN: Insula ocnaşilor şi trup* de revistă. MODEL : Dublia existenţă * d-rumul Glitterhouse şi artişti. MIORIŢA : Hollywod hotel. NERO : Tudlete rătăcite şi revistă. ODEON : Nick Gentleman detectiv. PACHE: Haimanaua şi revistă. PARIS : Soţul meu flirtează şi revistă. REX : La răscruce de vânturi. RAHOVA : Jurnalele lumii libere şi artişti. ROMA : Domnişoara Swieg şi revistă. TOMIS : Ivan cel groaznic. TRIUMF: Milionarul ghinionist. UNIC: Curcubeul şi Jurnal sovietic. de Răsărit Trupele Roşii, conduse de Frumae şi de Kuihbşiev, dădură o lo­vitură hotărîtoare lui Kolceak la Ural şi fi aruncată înapoi în Sibe­ria. La sfârşitul anul­ui, Armata Ro­şie sprijinită de puternica mişcară de partizani, nimici rămăşiţele ar­matei lui Kolceak. In Mai 1919, spre a slăbi presiunea Armatei Roşii pe frontul de Răsarb­ şi spre a selva pe Kolceak, generalul ludonici începu ofensiva împotriva Retrogradului. Duşmanul ajunse la porţile Retrogradului, leagănul revo­luţiei proletare. Pentru salvarea re­trogradului, Comitetul Central al par­tidului trimise, după propunerea lui Lenta, pe tovarăşul Stalin. După u­­nele semne, Lenta văzuse că la Pe­trograd însuşi ca şi pe front activau trădători şi spioni. El tetografia lui Stalia: „Toate împrejurării© ofensivei gar­diştilor albi împotriva Retrogradului ne fac să presupunem existenţa fel spatele nostru, ba poate chiar şi pe front a trădării organizate... Vă rog să daţi o atenţie cât mai mare aces­tor împrejurări şi să luaţi măsuri ur­­gente pentru descoperire® complotu­rilor” 3). Aprecierea dată de Lenin situaţiei fu pe de-a’ntregul confirmată. In Re­trograd şi în Statul-Major al frontu­lui se aflau spioni şi complotişti-giar­­dişti alibi. Sub conducerea tovarăşu­lui Stalia ei fură descoperiţi şi li­chidaţi. In legătură cu trădarea de la Petro­grad, Lenta împreună cu Dzerjtaski adresă populaţiei apelul de a lupta împotriva spionilor şi a complotişti­­­lor, de a-i prinde, de a îndoi vigi­lenţa revoluţionară in toate sectoa­rele muncii, la special în Armata Roşie, de a părzi cu stricteţe secretul militar. 1) Lenin, „Toţi la luptă împotriva lui Denikin“, 1939, pag. 12. Eid. rusă 2) „Pravda”, Nr. 54, 23 Februarie 1942. 3) „Bolşevic”, 1938, Nr. 2, pag. 71 UNIREA : Mizerabilii şi trupă de re­viste. VOLTA-BUZEŞTI : Bundcuţul şi revistă VOLGA : Program special din juntaiii engleze şi americane. VENUS : Vestul sălbatec şi trjtpă 4« VjrRGU : Plăcerea nebunilor şi revistă, reviste. Hi! Js| IP 1 Joi 31 Mm 1945 RADIO ROMANIA 6.30: Deschiderea emisiune!. Ora e­­xactă, învăţătura ailed. Radio jurnal, Rezumatul programului. 6.50: Concertul dimineţii (discuri), RADIO ROMANIA şi RADIO BUCUREŞTI 7.30: Rezumatul radio jurnalului. 7.35: Continuarea muzicei de dimi­­neaţă (discuri), RADIO ROMANIA RADIO BUCU­REŞTI şi POSTUL DACIA ROMANA 8.00: Emisiune pentru presa din pro­vincie. RADIO ROMANIA Ş1 RADIO BUCUREŞTI 8.30: Muzică variată uşoară (discuri). 9.00: Ora administrativă. Informaţii sindicale. 9.30: Poşte militară Radio. Muzică va­riată (discuri). 10.00: închiderea emisiunei. RADIO ROMANIA 13.00: Deschiderea emisiune. Ora e­­xactă. Muzică variată (discuri). RADIO ROMANIA şi RADIO BUCUREŞTI 14.00: Ora exactă. Radio Jurnal. 14.20: Publicitate Muzică vertetă (discuri).RADIO BUCUREŞTI 14.30: Onch, Nicolae Cireş, voce Mia Puber. 15.30: Muzică de scenă (discuri) 16.00: Cântăreţi Italieni (discuri). 16.30: Jurnal intern. 16.40: Muzică veselă (discuri) RADIO ROMANIA 17.00: Emisiune la limba maghiară. RADIO BUCUREŞTI 17.00: Amicii discului. RADIO ROMANIA şi RADIO BUCUREŞTI 18.00: Din operele comice franceze (discuri) 18.25: Universitatea Radio: Proble­­mele vieţii. Profesor D. Macovski: , Mo­­lecule vii"". 18.45: Jurnal cultural: V. Hiv: ,Cro­­nic­" cinem­atografică". 19.00: Orchestra de salon Radio dirit Const. Bobes­cu, voce: Florica Haluş. 20.00: Reviste Presei. 20.10: Scriitorii noştri: Cicerone Teo­­dorescu: „Poetul D. Corbea". 20.30: Vera Feher, pian. 20.57: Informatiuni sportive. 21.00: A.R.L.U.S. 21.30: Muadh­ă sovietică (discuri). 22.00: Oră exactă. Radio jurnal Pu­blicitate. Rezumatul pro­gramului de a doua zi. 22.30: Edmond Deda şi Narcise Ro­land, două piane, voce Maria Milton şi Randy Bean 23.00: Imb­fcidenea emisiune!. 0 R~'*3WN­HS31 VIATA LUI LENIN LXNI ~?gag—na—mmmMasaE‘h' îi ruaBBaa A. TH. STEENLEN Litografie Suferinţa a două popoare Fragment din ,,'n umbra celule “ D­e sub teascurile «fifurei ,­Cartea­ Rusă*' a ieşit de curând — într’o frumoasă ediţie — cartea Preşedintelui Consiliului de Miniştri dr. P. Groza, intitulată ,,In umbra celulei“. Este jurnalul, în care lup­tătorul pentru o Românie liberă şi democratică şi-a notat gândurile, sentimentele, impresiile, în lunile pe care le-a petrecut în puşcărie, sub regimul dictaturii fasciste an­tonesciene. Urmărit şi supravegheat, doctorul Petru Groza a fost arestat în Decembrie 1943 pentru acţiu­nea sa patriotică. In paginile sale de jurnal notează ancheta de la Si­guranţă, atmosfera din beciurile de tortură, din puşcărie, figurile oa­menilor rezistenţei româneşti. Stilul d-lui Dr. Petru Groza este simplu, direct, felul d-sale de a povesti, păstrând, dealungul paginilor un ton firesc. Sunt portrete de oameni, schiţate de creionul unu,­ desenator iscusit, sunt anecdote cari prind con­tur de fabule, sunt păreri despre evenimente contimporane, toate păstrând, un ton, familiar. Din capitolul ..Suferinţa a două popoare“, reproducem ancest fragment în care d. Petru Groza evocă problema relaţiunilor dintre maghiari şi români. A­m putut să-mi dau seama astfel că o înţelegere rau numai că este potabilă între poporul ro­mân şi cel maghiar, dar — dată fiind vecinătatea şi convieţuirea istorică — este o condiţie esenţială, un opera­tiv de ordin geopolitic pentru ferici­rea reciprocă. Cercetând trecutul, mă opream a­­deseori la eve®m©ntdle din 1848, când suflul revoluţionar francez a a­­flsffls şi statele feudale din spaţiul du­ de Dr. Petru Crozg­ ­ărean, clătinându-le din temelii. Chiar şi cetatea Ha­bsburgilor, Viena, a văzut în acel an, agăţat de un fe­linar, pe un puternic străjer al ordinii ■feudale, iar poporul maghiar, animat de revoluţionarii Kossuth, Petőefi, ri­dică lozincile revoluţiei burgheze. Dieta feudală din Pozsony (Bratis­lava) prin hot­ărîrile ei, speriată de cei 40.000 de ţărani adunaţi pe ghia­­ţa Dunării, la Budapesta, de către t­â­­rtărul poet Petoefi, şi de alţi revolu­ţionari, — desfiiinţă. In grabă iobăgia, exproprie moşiile feudale instaură sistemul parlamentar şi guvern res­ponsabil faţă de reprezentanţii popo­rului, libertatea întrunirii şi a presei, etc. împăratul din Viena trimise îm­potriva­ poporului maghiar, condus de către primul guvern responsabil, sub preşedinţia lui Kossuth, armate re­crutate din Austria­, Cehi şi Croaţi, a generalului Jelasidh. Kossuth se a­­dresă diferitelor popoare ale Austriei chemându-le la lupta contra oprima­torului comun pentru libertatea po­poarelor, contra feudalilor, pentru re­voluţia burgheză. Ce atitudine au fost românii din Ardeal faţă de aceste evenimente ai'.« anului 1848. Ce răspuns au dat­ chemării lui Kossuth ? Cunoaştem drumul pe care a fost îndrumat de către intelectualii lui acest popor de iobagi, istoviţi sub ju­gul feudalismului. E memorabil ela­nul de pe Câmpia Libertăţii din Baj, ca şi eroica pornire a tânărului avo­cat Avram Iancu, de a pune capăt, cu sabia, discursurilor nesfârşite şi de a pleca în munţii lui, pentru a chema la revoluţie pe moţi. Am trăit cu toţii, nu deosebi în anii de tinereţe, la căldura acestei legende a eroismu­lui romantic, ne-am adăpat la izvorul tradiţiilor vitejeşti păstrate cu sfin­ţenie, pe la toate vetrele româneşti din Ardeal. Dar desnodămintele revoluţiilor din 1848, cu tot ce le-a urmat la dome­niul realităţilor, cercetate prin pris­ma distanţării istoriei, fac ca această cetate spectrală * beznelor să dispară mistuită de adevărul istoric, necolo­rat, cu toate concluziile lui crude, dar cu atât mai reale. Kossuth şi ai săi n’au ştiut să-şi alăture poporul român din Ardeal în lupta comună împotriva domniei no­bililor de sub sceptrul habsburgic, pentru simplul motiv că înşişi aceşti revoluţionari părăsim­ linia istorică a luptei, după ce la început au fost in stare să mobilizeze toate energiile populare ale neamului lor, animând massele dornice de libertate şi drep­tate socia­lâ, pe drumul revoluţiei bur­gheze. După primul avânt al revolu­ţiei, conducătorii ei s’au lăsat târîţi in mlaştina compromiselor cu bene­ficii în cloaca vechiului sistam. In loc de o exterminare promtă a insti­tuţiilor feudale, în l­oc de desfiinţarea necondiţionată, fără zăbavă a tuturor privilegiilor. „ s'a tolerat o înceti­neală ..abilă“. Dieta convocată în grabă la Bra­tislava, vote repede legi care desfiin­ţau iobăgia, declarând libertatea şi e­­gul­itatea în faţa legilor. Aceasta sub presiune­a ţăranilor răsculaţi de ar­hanghelul revoluţionar, poetul Petoefi. Dar spaima de moarte a nobililor le­gislatori dispăru deodată, după ce a­­ceşti ţărani părăsiră abia ţa Dunării la Rákos, unde se adunaseră, împrăşt­iindu-se pe la vetrele lor Prinzând din nou curaj. Diete începu aseme­nea din Marea Revoluţie Fran­ceză. *S îngrădească concesiunile fă­cute poporului muncitor în aşa mă­sură, la cât „reformele" Îşi pierdură valoarea practică la cad­rul paragra­felor, care prevedeau despăgubirile celor expropriata­ţi de proprietăţile şi dnapturti® feudale. Kossuth împrăştia mai departe trăsnetele cuvântărilor lui incendiare, d­ar, în acelaş timp, se lăsa înconjurat de ceata feudalilor, care , sub masca naţionalismului şo­­vin, subminau revoluţia socială. Con­diţiile obiective ale acelor file indi­cau o norocoasă combinaţie a naţio­­nului cu economicul, a luptei la acelaşi timp pentru independenţa na­ţională şi eliberarea economico-so­­cială, dar judecata rece a conducăto­­rifltar revoluţiei fu întunecate de un naiv fanatism naţional. In chipul a­­ceste, încetul cu încetul­, frontul re­voluţiei sociale fu părăsit. Intuitiv, prin instinctul colectiv o­­ţelit în decursul veacurilor de iobă­­ge acest lucru fu simţit de po­porul maghiar muncitor, care „îşi încrun­tă sprimcenale”, privind, după elan­ji iniţial cu încredere tot maii limitată acţiunea lui Kossuth, înconjurată tot mai mult de beneficiarii­­regimului feudal, care îşi fâlfâiau cu em­fază pana de struţ colorată roşu, revoluţionar. In subconştientul masselor de io­bagi români, în sufletul poporului român muncitor, se desvolta acelaşi proces, aceeaşi lipsă de interes, pe care nu~l putea stârni la sufletul la colectiv decât luptă unui popor ve­cin, pe linia revoluţiei burgheze. Fe­nomenul opera în sensul îndepărtării acestor două popoare, care — apro­piate de acelaşi moment şi în aceleaşi condiţii obiective, cu forţe unite — ar fi putut realiza un pas mare înainte pe drumul libertăţii naţionale şi eco­nomice ale amândurora. S’a întâmplat totul invers. Naivita­tea triburilor revoluţiei moţilor din 1848 a facilitat acest proces tragic la raportul celor două popoare. Avram Iancu şi ai lui au confundat poporul maghiar, iobăgit şi el sub jugul feu­dalismului maghiar de marcă pură, cu nobilii stăpâni ai moşiilor întinse pe meleagurile Ardealului.. In ochii revoluţionarilor lui Iancu, aceşti grofi şi baroni personificau poporul ma­ghiar însuşi. Toată puterea revoluţio­nară a moţilor răsvrătiţi era îndru­mată contra unui popor la fel de străin de acei nobili Era o îndru­mare pe linia antagonismului naţio­nal. Deşi — tragic şi paradoxal — aceşti feudali, la majoritatea lor erau de-a­ dreptul străini de corpul etnic maghiar, fiind de origine români. Con­­tele Kondeffi — Cândea, baronii Jor­­stika — Iosoca, Nopoca şi toţi ceilalţi, ale căror castele erau devastate de lăncierii lui Iancu, reprezentau acelaşi regim feudal, contra căruia se ridi­case de la Început, poporul maghiar. Tragica neînţelegere a realităţilor, total lipsită de cercetarea dialectică a acestora, la care s’a adăugat ex­ploatarea vicleană a acestor neînţele­geri de către aceia care au profitat totdeauna. In decursul istoriei, de di­vizarea popoarelor, pentru a le „îm­părţi” cu atât mai uşor,­­ au dus la deznodăminte atât de triste pentru ambele popoare provocând întârzieri la desvoltarea iar, pricinuind atâta risipă inutilă de energii, atâtea sufe­­rinţi de ambele părţi încât o funda­mentală revizuire a raporturilor între cele două popoare este imperativă Vom afirma, fără a putea fi cor­ trezişi de realităţile istorice, că nicio­­dată conflictele între poporul român și maghiar n’au fost determinate de interesele lor reale, dar că ele au fi‘­totdeauna provocate de interesa străine de ambele popoare, interese care — combinate cu naivitatea unor conducători — au dus la dezastrul comun. Chiar și povestea — în general simplist înfăţişată — a lui Hoţia, Cloşca şi Crişan, cu ,,frângerea ier pe roată de către unguri”, acoperă altă realitate, denaturată şi ea pentru a deveni piatră d® hotar pe dn.rr.»­­ greşit al duşmăniei între cele două popoare. Falsificarea datelor istori­ce a îmbrăcat haina unei tradiţii ■sens'­­We, creată artificial de către o edu­caţie tendenţioasă din generaţi­i- generaţii, şi a constituit un perma­­nernt izvor de ură contra poporului maghiar, întreţinând setea de ,,răz­bunare” faţă de acest popor. Or, ade­­­vărul istoric est® că poporul maghiar a fost cu totul străin de acest trist episod din viaţa de iobag a poporului român, Horia, ţăranul de cremene din munţii Apuseni, întruchipa revolta semenilor săi faţă de noblimea de origine mixtă, în mare parte româ­nească pe aceste meleaguri care be­neficia din plin de sistemul exploată­rii feudale. „SCÂNTEIA"

Next