Scȃnteia, august 1948 (Anul 17, nr. 1185-1210)
1948-08-01 / nr. 1185
4 puchii muncii păşesc cu incnepere im ORC1HSC9HPTIE DE POLITIE (Urmare din pag. 1-a. Chiar în condiţiile exploatării oamenilor munci, furtul ca „răzbunare“ împotriva patronului, constitue o manifestare străină de morala proletară, care duce la descompunerea pollitico-morală a oamenilor. Cu atât mai mult azi când cea mai mare parte din întreprinderi sunt bunuri comune ale poporului muncitor, nu trebue sa existe niciun fel de indulgența pentru cei care s’ar atinge de aceste bunuri. Un muncitor care fură azi dintr'o întreprindere, care este de fapt a lui e un trădător al clasei lui, o unealtă în fapt a duşmanului de clasă şi trebue privit şi sancţionat ca atare. Un cârciumar evacuează pe un fost deportat Nu totdeauna însă organele poliţieneşti de la această circumscripţie se arată însufleţite de o atitudine democratică. Astfel când un fost deportat politic la Vap-niarka, domiciliat în str. Leon Vodă, a fost evacuat împotriva tuturor normelor legale de către un ne-gustor din cartier, şi aruncat într’o cămăruţă mizeră, acesta n’a găsit apărare la circumscripţie. Personalul comisariatului a fost prea „ocupat“ şi astfel ne-gustorul, un cârciumar, a dobândit câştig de cauză. Este un fapt foarte regretabil. Cum se eliberează o „dovadă de mahala“ Până acum câtăva vreme actele doveditoare, necesare obţinerii certificatelor de paupertate, se dobândeau pe baza unor referate date de delegaţii de mahala şi vizate de circumscripţia de poliţie. Delegaţii de mahala rămăseseră însă foştii agenţi electorali, cârciumarii, băcanii etc. Felul în care aceştia dădeau referate făcea ca în fapt numai cei cu stare să poată dobândi certificatul de paupertate, cei săraci nevutăndu-l căpăta decât cumare greutate. Azi referatele se fac de responsabilul cornialcătuit din reprezentanţi ai diferitelor organizaţii de massă din cartier„ Personalul circumscripţiei lucrează în contact permanent cu comitetele gospodăreşti din cartier, cărora le dau un sprijin efectiv. Faptul că pe lângă lipsurile amintite , circumscripţia a obţinut o serie de succese importante în îmbunătăţirea muncii se datoresc în primul rând muncii serioase de educare politică ce se duce acolo. Trebue relevat că atât comisarii cât şi agenţii citesc cărţi de bază marxist-leniniste. Nu este nici unul care să nu fi citit Istoria Partidului Comunist (bolşevic) al U. R. S. S. Deasemeni se citeşte ,,Statul şi Revoluţia”. Lipsurile dovedite însă în Arestarea conducătorilor centrelor nr. 521 şi 5?6 pentru distribeuierea alimentelor raţionalizate, deoarece şi-au însuşit 200.000 lei Parchetul Tribunalului Ilfov, a deschis ori acţiune publică cu concluzii de arestare, împotriva lui Gheorghe Sinişteanu şi Stelian Sinişteanu, domiciliaţi în str. Spiru Haret Nr. 1, învinuiţi de gestiune frauduloasă. Susnumiţii, în calitate de conducătorri ai centrelor nr. 521 şi 976, pentru distribuirea alimentelor raţionalizate, şi-au însuşit 200.000 lei proveniţi din vânzarea alimentelor ce le-au fost încredinţate spre vânzare. Trimis în judecată în stare de arest pentru delapidare de bani publici Cabinetul I de Instrucţie de pe lângă Trib. Ilfov, a dat ori Ordonanţă definitivă de trimis munca pe teren, dovedesc că personalul circumscripţiei nu a pătruns în adăncime teoria marxist-leninistă, nelegând suficient practica de teorie. Datoria tuturor organelor aparatului nostru de Stat este de a nu se da înapoi de la nici un efort pentru a corespunde marii misiuni pe care oamenii muncii le-au încrednţat-o: aceea de a apăra cuceririle poporului muncitor împotriva tuturor uneltirilor exploatatorilor. Şi pentru aceasta e nevoe ca aparatul de Stat să fie însufleţit de dragoste şi devotament faţă de Patrie şi de popor, de ură nemărginită faţă de duşmanii celor ce muncesc. Cere în judecată în stare de arest, în contra inculpatului Marin Trandafir, funcţionar la instituţia I.O.V.R., învinuit de delapidare de bani publici. Numitul, în calitate de delegat cu aprovizionarea benzinei şi uleiului necesar autovehiculelor instituţiei I.O.V.R., a falsificat 18 bonuri de benzină trecând cantităţi mai mari decât cele cumpărate, însuşindu-şi astfel suma de 91.642 lei. Dsasemeni, Marin Trandafir, fiind însărcinat cu aducerea pe calea ferată şi distribuirea lemnelor pentru funcţionarii aceleia? instituţii, şi-a însuşit suma de 202.770 lei din sumele primite de la Casierie ★ Acela? Cabinet de Instrucţie a mai dat ori Ordonanţă definitivă de trimitere în judecată în stare de arest, în contra inculpatului Dumitru Naumescu, ajutor de casier la ,,Soc. de Gaz şi Electricitate“. Numitul, fiind delegat cu încasarea chitanţelor mai mari de la diferite instituţii şi casv Direcţiunea Generală P. T. T. atrage atenţiunea tuturor întreprinderilor, indiferent dacă au fost naţionalizate sau nu, că pentru a putea folosi curieri proprii, sunt obligate să ceară şi să obţină în prealabil, autorizarea Administraţiei PTT, Direcţia particulare, şi-a însuşit din banii încasaţi suma de 109.395 lei. Trimişi în judecată pentru speculă Au mai fost trimişi în judecată pentru speculă următorii: Georgescu Florea, Georgescu Gheorghe şi Mirea Vasile, din str. Câmpului 3, Stoica Alex din str. General Dragalina 53, Stoica Ştefan, comerciant, Iuliu Moldoveanu, fost în Comitetul de direcţie al Oficiului de Aprovizionare de pe lângă Primăria Municipiului Bucureşti, Dascălu Florica, din str. Aristide Briand, Mormolve Ion, din calea Rahovei 166, Erich E. Grabsched procurist la firma „Orbis“, David Hübschen, patronul firmei „Orbis“ din Calea Victoriei 23, Dumitru Mateescu din str. Matei Voievod 29, Daia Marin, din str. Avram Iancu 8, Cotoarbă Gheorghe, din str. Luncii 70, Constantinescu Vasile zis Culea, din calea Văcăreşti 330, Mihail Jogaru, din calea Văcăreşti 236, Vasile Băjenaru, din Ghimpaţi- Vlaşca şi Halia Gruia, din str Dâmbului 57. Poştelor, Calea Victoriei etaj I., camera 136, iar cele din provincie la Oficiile Poştale din localitatea respectivă. Folosirea curierilor proprii neautorizaţi, constituind o contravenţie la Momtopolul Poştal, atrage după sine aspre sancţiuni. Folosirea curierilor particulari este admisă, numai cu aprobarea F.T.T. PALATUL JUSTIŢIEI Zadarnic încerci să dai mişcării sindicale o definiţie nestrămutată şi definitivă. Orice mişcare sindicală este determinată în ce priveşte scopul şi metodele ei, de condiţiile economice în care se desfăşoară, în special de situaţia economică a muncitorilor şi se transformă odată cu ele. In ţările capitaliste, capitalul industrial şi financiar îşi însuşeşte din produsul social partea leului. Partea care revine celor care produc bunurile (muncitorii) este fără încetare micşorată de cei care nu produc nimic (capitaliştii); de aceea primii luptă pentru o mai mare participare la produsul social. Aceasta luptă se traduce în mod necesar printr’o dublă revendicare a muncitorilor: mărirea salariilor şi menţinerea (sau scăderea) preţurilor;’ această revendicare este expresia luptei celor două clase, antagoniste pentru însuşirea produsului social. S-a pus întrebarea: de ce mai este nevoie de sindicate în U.R.S.S., când toate mijloacele de producţie se găsesc în mâinile muncitorilor organizaţi în Statul Sovietic, când totalitatea venitului naţional aparţine muncitorilor sub formă de salarii, de beneficii diferite, de fonduri de acumulare şi fonduri de rezervă, când deci orice luptă pentru o repartiţie mai justă a produsului social reprezintă de la început un non-sens ? Analiza marxistă ne dă răspunsul la această întrebare. Un mic istoric Mişcarea sindicală sovietică nu reprezintă o moştenitoare a celei din ţările capitaliste şi nu se găseşte în opoziţie cu ea. Ea este o mişcare de tip nou, ce corespunde ţelurilor şi posibilităţilor societăţii fără clase. De fapt, ea se găseşte abia la începutul misiunii sale istorice care îmbrăţişează măreţele perspective ale trecerii de la socialism la comunism. Acţiunea organizată a muncitorilor industriali, veche de aproximativ o sută, de ani, este rezultatul trezirii conştiinţei clasei muncitoare, înţelegând caracterul social al producţiei, precum şi solidaritatea intereselor lor, muncitorii s-au organizat pentru a lupta ca clasă pentru un viitor mai bun. Mai târziu, în urma modificărilor intervenite în modul de producţie, al creşterii numerice a clasei muncitoare, al adâncirii antagonismului de clasă, conştiinţa şi cunoştinţele teoretice ale muncitorilor se lărgiră iar combativitatea ter crescu. Metodele acţiunii lor deveniră mai puternice şi revendicările mai vaste. Dobândindu-şi în lupta contra exploatării capitaliste maturitatea politică, au înţeles nu numai că statul muncitorilor va trebui să înlocuiască pe cel al capitaliştilor, dar şi faptul că deveniţi suverani şi exercitând puterea în propriul lor folos, vor trebui să creeze forme de organizare proprii, capabile de a garanta prosperitatea lor materială şi culturală şi desvoltarea ei continuă. Formulându-şi revendicările şi luptând împotriva capitalului, muncitorii au învăţat să aproxieze dinainte responsabilităţile ce le vor reveni odată cu victoria. Conduşi de avantgarda clasei muncitoare, Partidul Bolşevic, muncitorii ruşi, în Noembrie 1917, au preluat puterea şi au pus temelia necesară pentru însuşirea totală, în folosul lor, a produsului social. In anii ce urmară, proprietatea capitalistă a fost lichidată complet şi definitiv şi muncitorii au devenit stăpânii reali ai casei lor. De atunci le-a revenit sarcina de a face această casă mereu mai sigură, mai frumoasă şi mai spaţioasă. Trebuiau găsite IOOOO 7000 Nona Mukavieva e preşedinta sindicatului textiliştilor. Ea este foarte populară printre muncitori. Iat-o la şedinţa corratetului sindical la fabrica de textile ..Frunze" din Moscova. K3COO Yalta, „perla Mării Negre“ — altă dată loc de vilegiatură al familiei ţarului, este astăzi deschis miilor de oameni ai muncii, veniţi din toate colţurile ţărîi pentru a-şi întări săriălaea. OOOO SCÂNTEIA Nr. 1185 Eri, in gara Băneasa Peste 800 copii de muncitori sau întors din coloniile de vară dela Codlea, Bran, Cristian, Vulcan şi Timiş In aşteptarea trenului ■— Vine trenul ? — Mai avem puţin. Nu i-am văzut pe copii o lună, dar ultimile minute parcă sunt mai grele. Nichifor Maria, soţia unui muncitor dela Malaxa, are o fetiţă în clasa II-a de liceu,. Fetiţa i-a scris din colonie, m’am îngrăşat cu 2kg, şi am primit o rochiţă nouă”. Un cerc de femei s’a strâns în jurul Risticăi Safta, o femeie de peste 65 de ani. Aşteptându-şi nepoata elevă in clasa Ia primară, Safta vorbeşte: în fiecare zi, la 6 dimineaţa, mă îndrept spre centrul de lapte din circa mea şi ajut la împărţitul laptelui pentru ca-T o fi. Chiar dacă nepoţica mea a fost plecată, am avut grijă de ceilalţi copii. Aşa e bine să facem“... A sosit trenul Un freamăt „vine trenul!". La ferestrele vagoanelor care poartă acum tăblii mari cu inscripţiile „Grupul albiniţelor“, „Grupul rândeneielor“ „Grupul fluturaşilor” — au apărut căpşoare rumene, voioase. — „Mămico!“ — „Lenuţa“!... Peronul freamătă... Câtă bucurie în această regăsirel „Cum te-ai mai îngrăşat!" „Cin’ţi-a dat rochiţa asta frumoasă?” Primele clipe are revedere! se consumă repede. In ochii copiilor se iveşte o licărire de regret: „prea repede au trecut cele 30 de zile”. Ultimele, au coborât din tren educatoarele. Toţi copiii năvălesc spre ele: „Mergeţi cu noi?” „O să veniţi şi pe la noi?” „O să ne mai vedem?” Sunt întrebări pe care copiii le pun tovarăşelor educatoare, care şi ele simt ca rupt ceva din sufletul lor cu ocazia acestei despărţiri. Copiii aceştia pe care i-au învăţat atâtea cântece şi jocuri frumoase — sut parcă copiii lor. Filip Nicolae — un muncitor de la „Oxigenul Industrial” îşi poartă în braţe copiii spre eşire şi se minunează: „dar grei v’aţi mai făcut dragilor!" ★ Ocupaţi în producţie, nu toţi părinţii au putut fi prezenţi în gară. Pentru copiii acestora, membrele U.F.D.R., au pregătit maşini şi camioane care să transporte copiii la casele tor. Peronul Gării a rămas liber... Pentru scurtă vreme însă. Căci zilele acestea va pleca o nouă serie de copii la mare. ADUNAREA GENERALA PLENARA A SOCIETĂŢII ARHITECŢILOR In amfiteatrul Facultăţii de Arhitectură a avut loc. Marţi după amiază, la ora 6, adunarea generală plenară a Societăţii Arhitecţilor. Cu acest prilej au fost prezentate rapoarte asupra congresului internaţional de arhitectură şi urbanistică ţinut la Lausanne, la care au luat parte 400 delegaţi, din 37 ţări Înugurarea solari organizat de către Comunitatea Evreilor din Bucureşti Zilele trecute a avut loc în Str. Parfumului No. 41, inaugurarea solariului organizat de către Comunitatea Evreilor din Bucureşti, prin secţia de asistenţă. Acest salariu, care a fost amenajat, în cea mai mare parte, prin munca voluntară a tineretului evreesc din Capitală, are o plajă cuprinzătoare, un teren de sport, pădurice, precum şi o scenă de teatru pentru copii. Trei serii de câte 500 copii, vor petrece câte 20 de zile în acest salariu, unde vor primi întreţinere complectă. Un fost moşier, sabotor al treerişului, condamnat la 8 ani închisoare BUZĂU, 30 (prin telefon). — Instanţa de sabotaj de pe lângă Tribunalul local in completul de judecată format dinsele preşedinte Vasilescu şi asesorii populari (Viarinescu Petre şi Constantin Ioan, a condamnat pe moşierul Andrei Bărbulescu din pom Bălaia-Suditu, la 8 ani închisoare şi 40.000 lei amendă pentru faptul că a demontat acum. In preajma treerişului, batoza de treer, ingnopănd-o In p&mflnt şi pentru faptul că a dfişat lână şi ulei sustrăgândiu-se de la predarea cotei legale. 1 ROLUL SINDICATELOR IN REGIMUL SOCIALIST forme de organizare corespunzătoare suveranităţii cucerite. De acum încolo, nu lupta cu exploatarea capitalistă, ci lupta au natura, cu forţele elementare şi cu slăbiciunile lor proprii se impunea muncitorilor. Această luptă trebuia organizată. Astfel, mereu inspirate şi îndrumate de Partidul Bolşevic, se născură Sindicatele sovietice, organizaţii care făceau legătura între Partid şi marea masă a oamenilor muncitori, determinându-le activitatea în raport cu nouile condiţiuni economice ale societăţii fără de clase In Uniunea Sovietică, activitatea sindicatelor a ajuns la o treaptă nouă, superioară, când muncitorii nu se mai luptă contra anarhiei producţiei capitaliste, ci pentru coordonarea şi mărirea randamentului forţelor productive de care dispun în mod suveran. In regimul capitalist muncitorii revendică o repartiţie mai justă, a produsului social, care este mărginit de anarhia producţiei capitaliste. In regimul socialist, muncitorii îşi însuşesc totalitatea unui produs social practic nemărginit, deoarece mărirea lui nu depinde decât de muncitori înşişi. „Omul poate orice” cu condiţiunea, bineînţeles, de a şti să se organizeze. Muncitorii sovietici s’au organizat în sindicatele lor tocmai pentru „a putea orice”. „Sindicatele sovietice — spunea Lenin — nu sunt organizaţii de stat, nici organizaţii obligatorii, ci, dimpotrivă, o organizaţie de formare, de antrenare, de educare, care constitue o şcoală de conducere, o şcoală de economie, o şcoală a comunismului”. Desvoltarea extraordinară a mişcării sindicale sovietice a confirmat pe deplin previziunile cuprinse în aceste cuvinte. Astăzi, poporul sovietic, condus de Partidul Bolşevic, sprijinit pe sindicatele sale, se îndreaptă de la societatea socialistă, în care fiecare dă după capacităţile sale şi primeşte după munca sa, spre societatea comunistă, în care fiecare va da după capacităţile sale şi va primi după nevoile sale. Sindicatele sovietice se desvoltă fără încetare, ele au devenit puternice organizaţii de massă ale muncitorimii pentru controlul şi îndrumarea întregii ei activităţi, atât economice cât şi culturale. DE LA 2 MILIOANE LA 27 MILIOANE Definită clar în scopul ei general , desvoltarea bunei stări materiale a muncitorilor prin propria lor organizaţie — mişcarea sindicală sovietică a parcurs totuşi în decursul celor 30 de ani d existenţă, diferite etape, în ceea priveşte scopurile ei imediate. P măsură ce sistemul socialist la forme precise şi prinse rărtăcit sarcinile sindicatelor se schimbări, mărindu-se. La primul lor congres, ţinut la 7 ianuarie 1918, sindicatele ruse numărau 2.522.000 membri. La acea epocă întreaga reacţiune internă şi externă se coalizase pentru a înăbuşi noul regim, încă neconsolidat. Pentru a salva ceea ce era mai esenţial adică regimul, sindicatele au participat cu toate forţele lor la luptele împotriva gărzilor albe şi intervenţioniştilor străini. In 1921, când năvălitorii au fost alungaţi din ţară, sindicatele aveau aproape 5.500.000 membri. Scopul lor principal era pe atunci refacerea ţării. Organizarea de „subornice” — munca voluntară — a fost un adevărat val din adâncuri izvorît din entuziasmul muncitoresc, înflăcărând pe muncitori să renunţe la ziua lor de odihnă şi să se înroleze pentru refacerea materialului feroviar, a podurilor, a uzinelor electrice şi pentru extragerea de cărbune şi turbă. In 1928, numărul muncitorilor sindicalizaţi a depăşit 17.000.000. Era epoca aplicării primului plan cincinal, noţiune economică nouă care puse în mirare lumea întreagă. Înaintea muncitorilor sovietici stăteau sarcini cu totul noui, ultimele rămăşiţe capitaliste fiind lichidate. Uniunea Sovietică îşi dădea propria sa industrie grea, propriile uzine de maşini, dând ţării o structură industrială, puternică şi independentă de străinătate. A milioane de muncitori s’au apucat să asimileze tehnica modernă. Sindicatele au organizat atunci formarea cadrelor şi au dat naştere fenomenului celui mai tînic al societăţii socialiste : întrecerea socialistă. A produce mai mult, mai repede, mai eftin: muncitorii sovietici ştiu ce mai au de învăţat întrecerile cuprind atât lucrătoriolaţi, cât şi uzine şi sindicate întregi. Activiştii sindicali sunt pretutindeni. Ei comunică muncitorilor succesele obţinute de tovarăşii lor, îi ajută să folosească experienţa dobândită, stabilesc înţelegerile de întrecere socialistă între lucrători şi uzine, în care se specifică angajamentele concrete ale participanţilor, verifică rezultatele, publică numele învingătorilor şi răspândesc nouile metode puse la punct. In decursul a trei planuri cincinale, din care ultimul a fost întrerupt de invazia hitlerista, muncitorii sovietici nu numai că şi-au însuşit tehnica modernă, dar au şi ştiut să imprime producţiei o linie ascendentă, într’o măsură necunoscută de nicio ţară capitalistă. In 1940, producţia industriei grele a fost de 15,5 ori mai mare ca în 1913, aceea a construcţiei de maşini de 42 ori, producţia energiei electrice, de 26 ori mai mare ca înainte de primul război mondial. La izbucnirea războiului, numârul muncitorilor sindicalizaţi era de 25.000.000. „Totul pentru frotit”, a fost timp de patru ani lozinca lor. DIFERITELE LATURI ALE ACTIVITĂŢII SINDICATELOR De când au ieşit din război, Sindicatele sovietice au crescut la 27 milioane de membri şi activitatea lor îmbrăţişează de fapt toate laturile vieţii sociale ale celor 190 milioane de cetăţeni sovietici „Uniunea Sovietică — a declarat V. M. Molotov, expunând punctul de vedere al guvernului său în legătură cu ajutorul străin necesar ţărilor europene - s-a bazat întotdeauna în primul rând pe propriile sale forţe. Şi, după cum se ştie, ea înaintează pe calea înfloririi continue a vieţii sale economice”. Printre izvoarele acestor forţe, care asigură Uniuni Sovietice independenţa sa economică, şi deci şi pe cea politică culturală, se găseşte şi activitate sindicală. Supleţea în organizare este una din caracteristicile ei principale. Descentralizată pe o scară largă, ea poate urmări viaţa până în cele mai mărunte ramificări ale ei Odată cu industrializarea ţării şi a regiunilor celor mai îndepărtate ale ei, s-a simţit necesitatea de a organiza sindicatele pe ramuri de producţie şi uneori după regiune. Aşa, de exemplu, în industria de construcţii de maşini, există mai multe sindicate: maşini grele, maşini mijlocii, maşiniunelte, automobile, etc. Pentru muncitorii căilor ferate există patru sindicate regionale: Centru, Sud, Extremul Orient, Asia Centrală. Această descentralizare, care se poate exemplifica bogat, permite sindicatelor o apropiere rngi pf'''de masa rr‘Ur,e.Hr'“^''' le ajută să urmărească și să stimuleze activitatea lor în mod amănunțit, să le acorde sprijin în toate cazurile. In 1931, când s’a făcut prima diviziune, numărul sindicatelor se mări dela 23 la 45. In 1937 erau 154. Acum sunt 172 sindicate. In interiorul întreprinderilor, organizarea este deasemeni foarte suplă. Adunarea Generală a muncitorilor sindicalizaţi ai întreprinderii alege un Comitet sindical de 5-15 membri şi o Comisie de control de 3-5 membri. Comitetul se înconjoară de un oarecare număr de comisiuni de lucru, comisiunile salariilor, problemele sociale şi a locuinţelor, asigurărilor sociale, instrucţiei şi culturii. La Sanatoriul „Mama şi Coplul" din Moscova, muncitoarele îşi petrec concediul la care au drept după naştere. Maria Chirpiciova de la fabrica „Piromeir” şi Ana Andreieva de la uzina „Svelana“ îşi petrec timpul ,tricotând câte ceva pentru nouii născuţi. Cea mai importantă din aceste comisiuni este aceea a salariilor, atribuţiile ei fiind mult mai vaste decât arată numele. Una din sarcinile ei esenţiale este controlul stabilirii normelor de producţie Nicio normă stabilită de direcţiazinei sau fabricii nu poate intre în vigoare fără avizul acestei comisiuni şi aproarea Comitetului. In acelaş timp comisiunea veghează ca plata salariilor să se facă după contractul colectiv, care prevede prime considerabile în caz de depăşire a normelor. Această comisiune conduce deasemeni adunările de producţie, una din formele principale de participare a muncitorilor la conducerea industriei. In aceste adunări muncitorii şi tehnicienii discută metodele de muncă, critică neajunsurile, propun îmbunătăţiri. In 1946 ,întreprinderile au primit un total de 473.000 propuneri de raţionalizare din partea muncitorilor, dintre care 253.000 au fost reţinute şi aplicate. Mărirea şi îmbunătăţirea producţiei e indisolubil legată de problema mâinii de lucru. In Ţara Socialismului şomajul e de neconceput şi problema mâinii de lucru e cu totul opusă celei din ţările capitaliste. Pe când în ţările capitaliste ea implică în primul rând problema şomajului, în LI.R.S.S. ea se prezintă sub două aspecte: dorinţa de a libera pe om de muncile grele şi de a-l înlocui cu maşini şi de a transforma în acelaş timp lucrătorii necalificaţi în lucrători calificaţi (iar nu de a coborî pe cei calificaţi la nivelul necalificaţilor, cum se practică în ţările capitaliste). La rezolvarea acestei duble probleme a mâinii de lucru participă intens sindicatele. Am vorbit mai sus de efortul muncitorilor, din fiecare uzină, în parte, de a îmbunătăţi munca, de a ridica nivelul ei, şi, în definitiv, de a se autolibera printr-o utilizare mai bună a maşinilor. Astfel, mărirea producţiei şi a productivităţii muncii permite rezolvarea problemei mâinii de lucru. Pe de altă parte, sindicatele organizează în fiecare uzină formarea de lucrători calificaţi şi aceasta este una din sarcinile lor principale. Chiar la sosirea în uzină, lucrătorii tineri necalificaţi sunt încredinţaţi ■ lucrătorilor specializaţi, pentru instruirea individuală sau în grup. Instructorul primeşte o primă, iar lucrătorul tânăr, la sfârşitul, perioada de ucenicie, capătă un salariu mai ridicat. Imediat după depăşirea primei trepte, lucrătorul urmează curs de „minimum tehnic”, obligatoriu neutru bărbaţi ca şi pentru femei, la sfârşitul căruia e încădrat într’o clasă de salarizare superioară. Dar acesta e numai începută. De fapt, fiecare lucrător poate şi trebue să asimileze toate cunoştinţele potrivite apttudinile sale personale, graţie diversele cursuri. Unul din multiplele exemple ce se pot da e acela al inginerului-şef al uzinei de automobile Molotov din Gorki, care intrat o uzină ca simplu salahor şi-a făcut studiile de inginer la Institutul Industrial al uzinei, deci tot în cadrul întreprinderii. Trebue subliniat că acest Institut a format până acum 700 ingineri dintre muncitorii uzinei. Dar viaţa omului nu se rezumă la muncă. De aceea nici sindicatele nu-şi rezumă activitatea la interiorul întreprinderii. Muncitorii şi-au organizat sindicatele pentru a-şi organiza prosperitatea şi progresul în toate domeniile. Astfel, sindicatele administrează fondurile asigurărilor sociale şi decid utilizarea lor, deşi cotizaţiile le varsă nu muncitorii, ci întreprinderile şi administraţiile serviciilor publice. Această administrare a fondurilor nu e nici greoaie, nici lipsită de răspundere. Activiştii sindicali din întreprinderi cunosc mai bine decât prin care altul nevoile tovarăşilor lor de lucru. Ei canalizează şi intensifică ajutoarele şi împrumuturi, după necesităţile fiecărui caz particular, dând instituţiei asigurărilor sociale o eficacitate materială şi omenească de nevisat într-o ţară capitalistă. Gestiunea fondurilor asigurărilor sociale de către muncitori şi nu de către stat este una din manifestările cele mai autentice ale democraţiei sovietice. Sindicatele sovietice ajută deasemeni la descoperirea talentelor, în afară de cele profesionale. Graţie palatelor de cultură, cluburilor, bibliotecilor, instituţiilor educative şi preşcolare, caselor de odihnă,etc., ce le aparţin, viaţa culturală a masselor muncitoreşti e foarte animată. Biblioteca Comitetului sindical al uzinei de automobile Molotov are 105.000 volume, cea a Uzinei de rulmenţi cu bile — 120.000. In 1947 diversele palate şi cluburi culturale au fost frecventate de peste 300 milioane de muncitori. Cercurile artistice au dat vreo 268 mii de reprezentaţii şi concerte, urmărite de cel puţin 50 milioane spectatori. Astfel muncitorii sovietici, organizându-se în sindicate şi creând un instrument ce serveşte cele mai diferte laturi ale vieţii, au luat în mână, în acelaş timp şi producţia de bogăţii materiale şi crearea de valori culturale. Sin- Icatete sunt expresia suveranităţii efective a poporului sovietic. De pe acum această „organizaţie de formare şi educare“ de care vorbea Lenin anticipează organizarea viitoarei societăţi comuniste. *30001 La toate întreprinderile sovietice există cabinete medicale bine utilate, iartă cabinetul de taxe X dela uzina ,,Proletarul Roşu“ din Moscova. «XXX de I. SMIRNOV OOOO in U. R. S. S., munca stă la loc de mare cinste. Atanasie Ghepa- Iov, care s’a evidenţiat în muncă, este felicitat de inginerul Prahm, directorul minei cu ocazia acordării titlului de „miner emerit". 7000 Un speculan trimis in judecată fiindcă cartele străine Organele Controlului Economic au prins pe Onofrei Vasile, pe când încerca să cumpere, cu 8 cartele, articole textile de la magazinul „La Vulturul de Mare cu peştele în ghiare“. Făcându-se cercetări, s-a stabili că Onofrei făcea comerţ clandestinde mărfuri raţionalizate. El obişnuia să strângă de la diferite persoane cartele, în schimbul unei sume de bani, pentru ca apoi să facă uz de bonuri, cumpărând mărfuri pe care le vindea la bursa neagră. Deoarece această operaţiune contravine dispoziţiilor legii sabotajului, organele de control economic au dresat cuvenitele acte de dare în judecată atât infractorului, cât și persoanelor cari șiau cedat cartelele.