Scȃnteia, august 1948 (Anul 17, nr. 1185-1210)

1948-08-01 / nr. 1185

4 puchii muncii păşesc cu in­cnepere im ORC1HSC9HPTIE DE POLITIE (Urmare din pag. 1-a. Chiar în condiţiile exploatării oamenilor munci, furtul ca „răz­bunare“ împotriva patronului, constitue o manifestare străină de morala proletară, care duce la descompunerea pollitico-morală a oamenilor. Cu atât mai mult azi când cea mai mare parte din între­­prinderi sunt bunuri comune ale poporului muncitor, nu trebue sa existe niciun fel de indulgența pentru cei care s’ar atinge de aceste bunuri. Un muncitor care fură azi dintr'o întreprindere, care este de fapt a lui e un trădător al clasei lui, o unealtă în fapt a duşmanului de clasă şi trebue privit şi sancţionat ca atare. Un cârciumar evacuează pe un fost deportat Nu totdeauna însă organele po­liţieneşti de la această circum­scripţie se arată însufleţite de o atitudine democratică. Astfel când un fost deportat politic la Vap-­­­niarka, domiciliat în str. Leon Vodă, a fost evacuat împotriva tuturor­­ normelor legale de către un ne-­­­gustor din cartier, şi aruncat într’o cămăruţă mizeră, acesta n’a găsit apărare la circumscrip­ţie. Personalul comisariatului a fost prea „ocupat“ şi astfel ne-­­­gustorul, un cârciumar, a dobân­dit câştig de cauză. Este un fapt foarte regretabil. Cum se eliberează o „dovadă de mahala“ Până acum câtăva vreme actele doveditoare, necesare obţinerii certificatelor de pau­pertate, se dobândeau pe baza unor referate date de delega­­ţii de mahala şi vizate de cir­cumscripţia de poliţie. Delega­ţii de mahala rămăseseră însă foştii agenţi electorali, cârciu­­marii, băcanii etc. Felul în care aceşt­ia dădeau referate făcea ca în fapt numai cei cu stare să poată dobândi certifi­catul de paupertate, cei săraci nevutăndu-l căpăta decât cu­­mare greutate. Azi referatele se fac de responsabilul corni­alcătuit din reprezentanţi ai diferitelor organizaţii de mas­­să din cartier„ Personalul circumscripţiei lucrează în contact permanent cu comitetele gospodăreşti din cartier, cărora le dau un spri­­jin efectiv. Faptul că pe lângă lipsurile amintite , circumscripţia a obţinut o serie de succese im­portante în îmbunătăţirea mun­cii se datoresc în primul rând muncii serioase de educare politică ce se duce acolo. Trebue relevat că atât comi­sarii cât şi agenţii citesc cărţi de bază marxist-leniniste. Nu este nici unul care să nu fi citit Istoria Partidului Comu­­nist (bolşevic) al U. R. S. S. Deasemeni se citeşte ,,Statul şi Revoluţia”. Lipsurile dovedite însă în Arestarea conducătorilor centrelor nr. 521 şi 5?6 pentru di­stribe­uie­rea alimentelor raţionalizate, deoarece şi-au însuşit 200.000 lei Parchetul Tribunalului Ilfov, a deschis ori acţiune publică cu concluzii de arestare, împo­triva lui Gheorghe Sinişteanu şi Stelian Sinişteanu, domiciliaţi în str. Spiru Haret Nr. 1, învi­nuiţi de gestiune frauduloasă. Susnumiţii, în calitate de con­­ducătorri ai centrelor nr. 521 şi 976, pentru distribuirea alimen­telor raţionalizate, şi-a­u însuşit 200.000 lei proveniţi din vânza­rea alimentelor ce le-au fost încredinţate spre vânzare. Trimis în judecată în stare de arest pentru delapidare de bani publici Cabinetul I de Instrucţie de pe lângă Trib. Ilfov, a dat ori Ordonanţă definitivă de trimis munca pe teren, dove­desc că personalul circum­scripţiei nu a pătruns în a­­dă­ncime teoria marxist-lenini­­stă, nelegând suficient practica de teorie. Datoria tuturor organelor a­­paratului nostru de Stat este de a nu se da înapoi de la nici un efort pentru a corespunde marii misiuni pe care oame­nii muncii le-au încred­nţat-o: aceea de a apăra cuceririle poporului muncitor împotriva tuturor uneltirilor exploatat­o­­rilor. Şi pentru aceasta e ne­­voe ca aparatul de Stat să fie însufleţit de dragoste şi devotament faţă de Patrie şi de popor, de ură nemărginită faţă de duşmanii celor ce muncesc. Cere în judecată în stare de a­rest, în contra inculpatului Ma­rin Trandafir, funcţionar la in­stituţia I.O.V.R., învinuit de de­lapidare de bani publici. Numi­tul, în calitate de delegat cu a­­provizionarea benzinei şi uleiu­lui necesar autovehiculelor in­stituţiei I.O.V.R., a falsificat 18 bonuri de benzină trecând can­tităţi mai mari decât cele cum­părate, însuşindu-şi astfel suma de 91.642 lei. Dsasemeni, Marin Trandafir, fiind însărcinat cu aducerea pe calea ferată şi distribuirea lem­nelor pentru funcţionarii ace­leia? instituţii, şi-a însuşit suma de 202.770 lei din sumele pri­mite de la Casierie ★ Acela? Cabinet de Instrucţie a mai dat ori Ordonanţă defi­nitivă de trimitere în judecată în stare de arest, în contra in­culpatului Dumitru Naumescu, ajutor de casier la ,,Soc. de Gaz şi Electricitate“. Numitul, fiind delegat cu în­casarea chitanţelor mai mari de la diferite instituţii şi casv Direcţiunea Generală P. T. T. atrage atenţiunea tuturor între­prinderilor, indiferent dacă au fost naţionalizate sau nu, că pentru a putea folosi curieri proprii, sunt obligate să ceară şi să obţină în prealabil, autoriza­rea Administraţiei PTT, Direcţia particulare, şi-a însuşit din banii încasaţi suma de 109.395 lei. Trimişi în judecată pentru speculă Au mai fost trimişi în jude­cată pentru speculă următorii: Georgescu Florea, Georgescu Gheorghe şi Mirea Vasile, din­ str. Câmpului 3, Stoica Alex din str. General Dragalina 53, Stoica Ştefan, comerciant, Iul­iu Moldoveanu, fost în Comitetul de direcţie al Oficiului de A­­­provizionare de pe lângă Primă­ria Municipiului Bucureşti, Das­călu Florica, din str. Aristide Briand, Mormolve Ion, din calea Rahovei 166, Erich E. Grabsched procurist la firma „Orbis“, Da­vid Hübschen, patronul firmei „Orbis“ din Calea Victoriei 23, Dumitru Mateesc­u din str. Ma­tei Voievod 29, Daia Marin, din str. Avram Iancu 8, Cotoarbă Gheorghe, din str. Luncii 70, Constantin­escu Vasile zis Culea, din­ calea Văcăreşti 330, Mihail Jogaru, din calea Văcăreşti 236, Vasile Băjenaru, din Ghimpaţi- Vlaşca şi Halia Gruia, din str Dâmbului 57. Poştelor, Calea Victoriei etaj I., camera 136, iar cele din provincie la Oficiile Poştale din localitatea respectivă. Folosirea curierilor proprii ne­­autorizaţi, constituind o contra­venţie la Momtopolul Poştal, atra­ge după sine aspre sancţiuni. Folosirea curierilor particulari este admisă, numai cu aprobarea F.T.T. PALATUL JUSTIŢIEI Zadarnic încerci să dai mişcă­rii sindicale o definiţie nestrămu­tată şi definitivă. Orice mişcare sindicală este determinată în ce priveşte scopul şi metodele ei, de condiţiile economice în care se desfăşoară, în special de situa­ţia economică a muncitorilor şi se transformă odată cu ele. In ţările capitaliste, capitalul in­dustrial şi financiar îşi însuşeşte din produsul social partea leului. Partea care revine celor care pro­duc bunurile (muncitorii) este fără încetare micşorată de cei care nu produc nimic (capitaliştii); de aceea primii luptă pentru o mai mare participare la produsul social. A­ceasta luptă se traduce în mod necesar printr’o dublă revendicare a muncitorilor: mărirea salariilor şi menţinerea (sau scăderea) pre­ţurilor;’ această revendicare este expresia luptei celor două clase, antagoniste pentru însuşirea pro­dusului social. S-a pus întrebarea: de ce mai este nevoie de sindicate în U.R.S.S., când toate mijloacele de producţie se găsesc în mâinile muncitorilor organizaţi în Statul Sovietic, când totalitatea venitu­lui naţional aparţine muncitorilor sub formă de salarii, de beneficii diferite, de fonduri de acumulare şi fonduri de rezervă, când deci orice luptă pentru o repartiţie mai justă a produsului social repre­zintă de la început un non-sens ? Analiza marxistă ne dă răspunsul la această întrebare. Un mic istoric Mişcarea sindicală sovietică nu reprezintă o moştenitoare a celei din ţările capitaliste şi nu se gă­seşte în opoziţie cu ea. Ea este o mişcare de tip nou, ce cores­punde ţelurilor şi posibilităţilor societăţii fără clase. De fapt, ea se găseşte abia la începutul mi­siunii sale istorice care îmbrăţi­şează măreţele perspective ale trecerii de la socialism la comu­nism. Acţiunea organizată a munci­torilor industriali, veche de a­­proximativ o sută, de ani, este rezultatul trezirii conştiinţei cla­sei muncitoare, înţelegând carac­terul social al producţiei, precum şi solidaritatea intereselor lor, muncitorii s-au organizat pentru a lupta ca clasă pentru un vii­tor mai bun. Mai târziu, în urma modificărilor intervenite în mo­dul de producţie, al creşterii nu­merice a clasei muncitoare, al a­­dâncirii antagonismului de clasă, conştiinţa şi cunoştinţele teoretice ale muncitorilor se lărgiră iar combativitatea ter crescu. Meto­dele acţiunii lor deveniră mai puternice şi revendicările mai vaste. Dobândindu-şi în lupta contra exploatării capitaliste ma­turitatea politică, au înţeles nu numai că statul muncitorilor va trebui să înlocuiască pe cel al ca­pitaliştilor, dar şi faptul că deve­niţi suverani şi exercitând puterea în propriul lor folos, vor trebui să creeze forme de organizare proprii, capabile de a garanta prosperitatea lor materială şi cul­turală şi desvoltarea ei continuă. Formulându-şi revendicările şi luptând împotriva capitalului, mun­citorii au învăţat să aproxieze dinainte responsabilităţile ce le vor reveni odată cu victoria. Conduşi de avantgarda clasei muncitoare, Partidul Bolşevic, muncitorii ruşi, în Noembrie 1917, au preluat puterea şi au pus temelia necesară pentru însuşirea totală, în folosul lor, a produsului social. In anii ce urmară, pro­prietatea capitalistă a fost lichi­dată complet şi definitiv şi mun­citorii au devenit stăpânii reali ai casei lor. De atunci le-a revenit sarcina de a face această casă mereu mai sigură, mai frumoasă şi mai spaţioasă. Trebuiau găsite I­OOOO 7000 Nona Muk­a­­vieva e preşedin­ta sindicatului textiliştilor. Ea este foarte popu­lară printre mun­­ci­tori. Iat-o la şe­dinţa corratetului sindi­cal la fabri­ca de textile ..Frunze" din Moscova. K3COO Yalta, „perla Mării Negre“ — altă dată loc de vilegiatură al fa­miliei ţarulu­i, este astăzi deschis miilor de oameni ai muncii, veniţi din toate colţurile ţărîi pentru a-şi întări sări­ăla­ea. OOOO SCÂNTEIA Nr. 1185 ­ Eri, in gara Băneasa Peste 800 copii de muncitori sau întors din coloniile de vară dela Codlea, Bran, Cristian, Vulcan şi Timiş In aşteptarea trenului ■— Vine trenul ? — Mai avem puţin. Nu i-am văzut pe copii o lună, dar ul­­timile minute parcă sunt mai grele. Nichifor Maria, soţia unui muncitor dela Malaxa, are o fetiţă în clasa II-a de liceu,. Fetiţa i-a scris din colonie­­, m’am îngrăşat cu 2kg, şi am primit o rochiţă nouă”. Un cerc de femei s’a strâns în ju­rul Risticăi Safta, o femeie de peste 65 de ani. Aşteptân­­du-şi nepoata elevă in clasa Ia primară, Safta vorbeşte: în fiecare zi, la 6 dimineaţa, mă îndrept spre centrul de lapte din circa mea şi ajut la împărţitul laptelui pentru ca-T o fi. Chiar dacă nepoţica mea a fost plecată, am avut grijă de ceilalţi copii. Aşa e bine să facem“... A sosit trenul Un freamăt „vine trenul!". La ferestrele vagoanelor care poartă acum tăblii mari cu ins­cripţiile „Grupul albiniţelor“, „Grupul rândeneielor“ „Grupul fluturaşilor” — au apărut căp­­şoare rumene, voioase. — „Mămico!“ — „Lenuţa“!... Peronul freamătă... Câtă bucurie în această regăsirel „Cum te-ai mai îngrăşat!" „Cin’ţi-a dat rochiţa asta fru­moasă?” Primele clipe are revedere! se consumă repede. In ochii copiilor se iveşte o licărire de regret: „prea repede au trecut cele 30 de zile”. Ultimele, au coborât din tren educatoarele. Toţi copiii năvălesc spre ele: „Mergeţi cu noi?” „O să veniţi şi pe la noi?” „O să ne mai vedem?” Sunt întrebări pe care copiii le pun tovarăşelor e­ducatoare, care şi ele simt ca rupt ceva din sufletul lor cu ocazia acestei despărţiri. Copiii aceştia pe care i-au învăţat atâtea cân­tece şi jocuri frumoase — su­­t parcă copiii lor. Filip Nicolae — un muncitor de la „Oxigenul Industrial” îşi poartă în braţe copiii spre eşire şi se minunează: „dar grei v’aţi mai făcut dragilor!" ★ Ocupaţi în producţie, nu toţi părinţii au putut fi prezenţi în gară. Pentru copiii acestora, membrele U.F.D.R., au pregătit maşini şi camioane care să trans­porte copiii la casele tor. Peronul Gării a rămas liber... Pentru scurtă vreme însă. Căci zilele acestea va pleca o nouă serie de copii la mare. ADUNAREA GENERALA PLENARA A SOCIETĂŢII ARHITECŢILOR In amfiteatrul Facultăţii de Arhitectură a avut loc. Marţi după amiază, la ora 6, aduna­rea generală plenară a Socie­tăţii Arhitecţilor. Cu acest prilej au fost pre­zentate rapoarte asupra con­gresului internaţional de arhi­tectură şi urbanistică ţinut la Lausanne, la care au luat­ par­te 400 delegaţi, d­in 37 ţări Înugu­rarea solar­i­ organizat de către Comunitatea Evreilor din Bucureşti Zilele trecute a avut loc în Str. Parfumului No. 41, inaugu­rarea solariu­lui organizat de că­tre Comunitatea Evreilor din Bu­cureşti, prin secţia de asistenţă. Acest salariu, care a fost a­­menajat, în cea mai mare parte, prin munca voluntară a tineretu­lui evreesc din Capitală, are o plajă cuprinzătoare, un teren de sport, pădurice, precum şi o sce­nă de teatru pentru copii. Trei serii de câte 500 copii, vor petrece câte 20 de zile în acest salariu, unde vor primi întreţi­nere complectă. Un fost moşier, sabotor al treerişului, condamnat la 8 ani închisoare BUZĂU, 30 (prin telefon). — Instanţa de sabotaj d­e pe lângă Tribunalul local in completul de judecată for­mat din­sele preşedinte Va­­silescu şi asesorii populari (Vi­arin­escu Petre şi Constan­tin Ioan, a condamnat pe mo­şierul Andrei Bărbulescu din pom Bălaia-Suditu, la 8 ani închisoare şi 40.000 lei a­­me­ndă pentru faptul că a demontat acum. In preajma treerişului, batoza de treer, ingnopănd-o In p&mflnt şi pentru faptul că a dfişat lână şi ulei sustrăgândiu-se de la predarea cotei legale. 1 ROLUL SINDICATELOR IN REGIMUL SOCIALIST forme de organizare corespunză­toare suveranităţii cucerite. De acum încolo, nu lupta cu exploatarea capitalistă, ci lupta au natura, cu forţele elementare şi cu slăbiciunile lor proprii se im­punea muncitorilor. Această luptă trebuia organizată. Astfel, me­reu inspirate şi îndrumate de Partidul Bolşevic, se născură Sin­dicatele sovietice, organizaţii care făceau legătura între Partid şi ma­rea masă a oamenilor muncitori, determinându-le activitatea în ra­port cu nouile condiţiuni econo­mice ale societăţii fără de clase In Uniunea Sovietică, activita­tea sindicatelor a ajuns la o treaptă nouă, superioară, când muncitorii nu se mai luptă contr­a anarhiei producţiei capitaliste, ci pentru coordonarea şi mărirea ran­damentului forţelor productive de care dispun în mod suveran. In regimul capitalist muncitorii revendică o repartiţie mai justă, a produsului social, care este mărginit de anarhia producţiei ca­pitaliste. In regimul socialist, mun­citorii îşi însuşesc totalitatea unui produs social practic nemărginit, deoarece mărirea lui nu depinde decât de muncitori înşişi. „Omul poate orice” cu condiţiunea, bi­neînţeles, de a şti să se organi­zeze. Muncitorii sovietici s’au organizat în sindicatele lor tocmai pentru „a putea orice”. „Sindicatele sovietice — spu­nea Lenin — nu sunt organizaţii de stat, nici organizaţii obligatorii, ci, dimpotrivă, o organizaţie de formare, de antrenare, de educare, care constitue o şcoală de condu­cere, o şcoală de economie, o şcoală a comunismului”. Desvoltarea extraordinară a mişcării sindicale sovietice­ a con­firmat pe deplin previziunile cu­prinse în aceste cuvinte. Astăzi, poporul sovietic, condus de Par­tidul Bolşevic, sprijinit pe sindi­catele sale, se îndreaptă de la so­cietatea socialistă, în care fiecare dă după capacităţile sale şi pri­meşte după munca sa, spre socie­tatea comunistă, în care fiecare va da după capacităţile sale şi va primi după nevoile sale. Sin­dicatele sovietice se desvoltă fără încetare, ele au devenit puternice organizaţii de massă ale muncito­rimii pentru contr­olul şi îndruma­rea întregii ei activităţi, atât e­conomice cât şi culturale. DE LA 2 MILIOANE LA 27 MILIOANE Definită clar în scopul ei gene­ral , desvoltarea bunei stări ma­teriale a muncitorilor prin propria lor organizaţie — mişcarea sin­dicală sovietică a parcurs tot­uşi în decursul celor 30 de ani d existenţă, diferite etape, în ceea­ priveşte scopurile ei imediate. P măsură ce sistemul socialist la forme precise şi prinse rărtăcit sarcinile sindicatelor se schimbări, mărindu-se. La primul lor congres, ţinut la 7 ianuarie 1918, sindicatele ruse numărau 2.522.000 membri. La acea epocă întreaga reacţiune in­ternă şi externă se coalizase pen­tru a înăbuşi noul regim, încă neconsolidat. Pentru a salva ceea ce era mai esenţial adică re­gimul, sindicatele au participat cu toate forţele lor la luptele îm­potriva gărzilor albe şi interven­­ţioniştilor străini. In 1921, când năvălitorii au fost alungaţi din ţară, sindicatele aveau aproape 5.500.000 membri. Scopul lor principal era pe atunci refa­cerea ţării. Organizarea de „su­­bornice” — munca voluntară — a fost un adevărat val din a­dâncuri izvorît din entuziasmul muncitoresc, înflăcărând pe mun­citori să renunţe la ziua lor de odihnă şi să se înroleze pentru refacerea materialului feroviar, a podurilor, a uzinelor electrice şi pentru extragerea de cărbune şi turbă. In 1928, numărul muncitorilor sindicalizaţi a depăşit 17.000.000. Era epoca aplicării primului plan cincinal, noţiune economică nouă care puse în mirare lumea întreagă. Înaintea muncitorilor sovietici stă­teau sarcini cu totul noui, ultimele rămăşiţe capitaliste fiind lichidate. Uniunea Sovietică îşi d­ădea pro­pria sa industrie grea, propriile uzine de maşini, dând ţării o structură industrială, puternică şi independentă de străinătate. A milioane de muncitori s’au apucat să asimileze tehnica modernă. Sin­dicatele au organizat atunci for­marea cadrelor şi au dat naştere fenomenului celui mai tînic al so­cietăţii socialiste : întrecerea so­cialistă. A produce mai mult, mai re­pede, mai eftin: muncitorii so­vietici ştiu ce mai au de învăţat întrecerile cuprind atât lucrător­­iolaţi, cât şi uzine şi sindicate întregi. Activiştii sindicali sunt pretutindeni. Ei comunică munci­torilor succesele obţinute de to­varăşii lor, îi ajută să folosească experienţa dobândită, stabilesc în­ţelegerile de întrecere socialistă între lucrători şi uzine, în care se specifică angajamentele con­crete ale participanţilor, verifică rezultatele, publică numele învin­gătorilor şi răspândesc nouile me­tode puse la punct. In decursul a trei planuri cin­cinale, din care ultimul a fost în­trerupt de invazia hitlerista, mun­citorii sovietici nu numai că şi-au însuşit tehnica modernă, dar au şi ştiut să imprime producţiei o linie ascendentă,­­ într’o măsură necunoscută de nicio ţară capita­listă. In 1940, producţia industriei grele a fost de 15,5 ori mai mare ca în 1913, aceea a construcţiei de maşini de 42 ori, producţia energiei electrice, de 26 ori mai mare ca înainte de primul război mondial. La izbucnirea războiului, numâ­rul muncitorilor sindicalizaţi era de 25.000.000. „Totul pentru frotit”, a fost timp de patru ani lozinca lor. DIFERITELE LATURI ALE ACTIVITĂŢII SINDICATELOR De când au ieşit din război, Sindicatele sovietice au crescut la 27 milioane de membri şi activita­tea lor îmbrăţişează de fapt toate laturile vieţii sociale ale celor 190 milioane de cetăţeni sovietici „Uniunea Sovietică — a decla­rat V. M. Molotov, expunând punctul de vedere al guvernului său în legătură cu ajutorul străin necesar ţărilor europene - s-a bazat întotdeauna în primul rând pe propriile sale forţe. Şi, după cum se ştie, ea înaintează pe ca­lea înfloririi continue a vieţii sale economice”. Printre izvoarele aces­tor forţe, care asigură Uniuni Sovietice independenţa sa econo­mică, şi deci şi pe cea politică­­ culturală, se găseşte şi activitate sindicală. Supleţea în organizare este una din caracteristicile ei princi­pale. Descentralizată pe o scară largă, ea poate urmări viaţa până în cele mai mărunte ramificări ale ei Odată cu industrializarea ţării şi a regiunilor celor mai îndepăr­tate ale ei, s-a simţit necesitatea de a organiza sindicatele pe ramuri de producţie şi uneori după re­giune. Aşa, de exemplu, în indus­tria de construcţii de maşini, există mai multe sindicate: maşini grele, maşini mijlocii, maşini­­unelte, automobile, etc. Pentru muncitorii căilor ferate există pa­tru sindicate regionale: Centru, Sud, Extremul Orient, Asia Cen­trală. Această descentralizare, care se poate exemplifica bogat, permite sindicatelor o apropiere rngi pf'''de masa rr‘Ur,e.Hr'“^''' le ajută să urmărească și să sti­muleze activitatea lor în mod amănunțit, să le acorde sprijin în toate cazurile. In 1931, când s’a făcut prima diviziune, numărul sindicatelor se mări dela 23 la 45. In 1937 erau 154. Acum sunt 172 sindicate. In interiorul întreprinderilor, or­ganizarea este deasemeni foarte suplă. Adunarea Generală a mun­citorilor sindicalizaţi ai întreprin­derii alege un Comitet sindical de 5-15 membri şi o Comisie de control de 3-5 membri. Comite­tul se înconjoară de un oarecare număr de comisiuni de lucru, co­­misiunile salariilor, problemele so­ciale şi a locuinţelor, asigurărilor sociale, instrucţiei şi culturii. La Sanatoriul „Mama şi Co­­plul" din Moscova, muncitoa­rele îşi petrec concediul la care au drept după naştere. Maria Chirpiciova de la fabrica „Piromeir” şi Ana Andreieva de la uzina „Sve­lana“ îşi pe­trec timpul ,tricotând câte ceva pentru nouii născuţi. Cea mai importantă din aceste comisiuni este aceea a salariilor, atribuţiile ei fiind mult mai vaste decât arată numele. Una din sar­cinile ei esenţiale este controlul stabilirii normelor de producţie Nicio normă stabilită de direcţi­azinei sau fabricii nu poate intre în vigoare fără avizul acestei co­misiuni şi aproarea Comitetului. In acelaş timp comisiunea ve­ghează ca plata salariilor să se facă după contractul colectiv, care prevede prime considerabile în caz de depăşire a normelor. Această comisiune conduce de­­asemeni adunările de producţie, una din formele principale de par­ticipare a muncitorilor la condu­cerea industriei. In aceste adu­nări muncitorii şi tehnicienii dis­cută metodele de muncă, critică neajunsurile, propun îmbunătăţiri. In 1946 ,întreprinderile au primit un total de 473.000 propuneri de raţionalizare din partea muncito­rilor, dintre care 253.000 au fost reţinute şi aplicate. Mărirea şi îmbunătăţirea pro­ducţiei e indisolubil legată de problema mâinii de lucru. In Ţara Socialismului şomajul e de necon­ceput şi problema mâinii de lucru e cu totul opusă celei din ţările capitaliste. Pe când în ţările ca­pitaliste ea implică în primul rând problema şomajului, în LI.R.S.S. ea se prezintă sub două aspecte: dorinţa de a libera pe om de mun­cile grele şi de a-l înlocui cu maşini şi de a transforma în ace­laş timp lucrătorii necalificaţi în lucrători calificaţi (iar nu de a coborî pe cei calificaţi la nivelul necalificaţilor, cum se practică în ţările capitaliste). La rezolvarea acestei duble probleme a mâinii de lucru participă intens sindicatele. Am vorbit mai sus de efortul muncitorilor, din fiecare uzină, în parte, de a îmbunătăţi munca, de a ridica nivelul ei, şi, în defi­nitiv, de a se autolibera printr-o utilizare mai bună a maşinilor. Astfel, mărirea producţiei şi a productivităţii muncii permite re­zolvarea problemei mâinii de lu­cru. Pe de altă parte, sindicatele organizează în fiecare uzină for­marea de lucrători calificaţi şi aceasta este una din sarcinile lor principale. Chiar la sosirea în uzină, lucrătorii tineri necalifi­caţi sunt încredinţaţi ■ lucrătorilor specializaţi, pentru instruirea in­dividuală sau în grup. Instructo­­rul primeşte o primă, iar lucrăto­rul tânăr, la sfârşitul, perioada­ de ucenicie, capătă un salariu ma­i ridicat. Imediat după depăşirea primei trepte, lucrătorul urmează curs de „minimum tehnic”, obli­gatoriu neutru bărbaţi ca şi pentru femei, la sfârşitul căruia e încă­drat într’o clasă de salarizare su­perioară. Dar acesta e numai începută. De fapt, fiecare lucrător poate şi trebue să asimileze toate cu­noştinţele potrivite apttudinile sale personale, graţie diversele cursuri. Unul din multiplele exem­ple ce se pot da e acela al in­­ginerului-şef al uzinei de automo­bile Molotov din Gorki, care in­tr­at o uzină ca simplu salahor şi-a făcut studiile de inginer la Institutul Industrial al uzinei, deci tot în cadrul întreprinderii. Tre­­bue subliniat că acest Institut a format până acum 700 ingineri dintre muncitorii uzinei. Dar viaţa omului nu se rezumă la muncă. De aceea nici sindica­tele nu-şi rezumă activitatea la interiorul întreprinderii. Muncito­rii şi-au organizat sindicatele pent­r­u a-şi organiza prosperitatea şi progresul în toate domeniile. Astfel, sindicatele administrează fondurile asigurărilor sociale şi decid utilizarea lor, deşi cotiza­ţiile le varsă nu muncitorii, ci în­treprinderile şi administraţiile ser­viciilor publice. Această adminis­trare a fondurilor nu e nici greoaie, nici lipsită de răspundere. Activiştii sindicali din întreprin­deri cunosc mai bine decât prin care altul nevoile tovarăşilor lor de lucru. Ei canalizează şi inten­­sifică ajutoarele şi împrumuturi, după necesităţile fiecărui caz par­ticular, dând instituţiei asigurări­lor sociale o eficacitate materială şi omenească de nevisat într-o ţară capitalistă. Gestiunea fondu­rilor asigurărilor sociale de către muncitori şi nu de către stat este una din manifestările cele mai au­tentice ale democraţiei sovietice. Sindicatele sovietice ajută dease­­meni la descoperirea talentelor,­­ în afară de cele profesionale. Graţie palatelor de cultură, clu­burilor, bibliotecilor, instituţiilor educative şi preşcolare, caselor de odihnă,­­etc., ce le aparţin, viaţa culturală a masselor muncitoreşti e foarte animată. Biblioteca Comi­tetului sindical al uzinei de auto­mobile Molotov are 105.000 volu­me, cea a Uzinei de rulmenţi cu bile — 120.000. In 1947 diversele palate şi cluburi culturale au fost frecventate de peste 300 milioane de muncitori. Cercurile artistice au dat vreo 268 mii de reprezen­taţii şi concerte, urmărite de cel puţin 50 milioane spectatori. Astfel muncitorii sovietici, or­­ganizându-se în sindicate şi cre­ând un instrument c­e serveşte cele mai diferte laturi ale vieţii, au luat în mână, în acelaş timp şi producţia de bogăţii materiale şi crearea de valori culturale. Sin- Icatete sunt expresia suverani­­tăţii efective a poporului sovietic. De pe acum această „organiza­ţie de formare şi educare“ de care vorbea Lenin anticipează organi­zarea viitoarei societăţi comu­niste. *30001 La toate între­prinderile sovieti­ce există cabinete medicale bine uti­late, iartă cabine­tul de taxe X dela uzina ,,Pro­letarul Roşu“ din Moscova. «XXX de I. SMIRNOV OOOO in U. R. S. S., munca stă la loc de mare cinste. Atanasie Ghepa- Iov, care s’a e­­videnţiat în mun­că, este felicitat de inginerul Pra­hm, directorul minei cu ocazia acordării titlului de „miner eme­rit". 7000 Un speculan trimis in judecată fiindcă cartele străine Organele Controlului Economic au prins pe Onofrei Vasile, pe când încerca să cumpere, cu 8 cartele, articole textile de la ma­gazinul „La Vulturul de Mare cu peştele în ghiare“. Făcându-se cercetări, s-a stabi­li că Onofrei făcea comerţ clan­destin­­de mărfuri raţionalizate. El obişnuia să strângă de la diferite persoane cartele, în schimbul unei sume de bani, pentru ca apoi să facă uz de bonuri, cumpărând mărfuri pe care le vindea la bursa neagră. Deoarece această operaţiune contravine dispoziţiilor legii sa­botajului, organele de control eco­nomic au dresat cuvenitele acte de dare în judecată atât infracto­rului, cât și persoanelor cari și­­au cedat cartelele.

Next