Scȃnteia, iunie 1949 (Anul 18, nr. 1439-1463)

1949-06-01 / nr. 1439

Din experienţa P. C. (b) al U. R. S. S. Legătura cu masseie — isvorul invincibilităţii Partului bolşevic profesor M. VOLIN Partidul marxist — leninist ca parte a clasei muncitoare, este indestructibil legat cu masseie. Legătura nesdruncinată a partidului cu masseie, cu poporul, grija de zi cu zi pentru lărgirea şi consolidarea acestor legături decurge din însuşi spiritul marxismului, fiind unul din principiile concepţiei marxist-leniniste. Marxismul a spulberat concepţii ati-ştiinţifice idealiste, ale blanchiştilor, ale narodnicilor ruşi care negând rolul poporului afirmau că istoria este făcută de personalităţi de seamă, izolate, că ea este determinată de bunul plac al eroilor. Lenin a arătat că dacă creatorii societăţii feudale au fost sute de indivizi, iar ai societăţii capitaliste, mii şi zeci de mii — la construcţia societăţii socialiste trebue să participe masse de multe milioane. „Cu cât este mai mare amploarea, cu cât sunt mai largi acţiunile istorice, cu atât este mai mare numărul, de oameni care participă la aceste acţiuni, şi, dimpotrivă, cu cât mai adâncă este transformarea pe care vrem s’o înfăptuim, cu atât mai mare trebue să fie interesul trezit şi mai conştientă altitudinea faţă de ea, cu atât mai mult trebue convinşi de această necesitate, noui şi nouă milioane şi zeci de milioane de oameni" (Lenin) Atragerea masselor largi de oameni ai muncii la activitatea socială şi de stat este condiţia necesară a succesului construcţiei socialiste. Pentru bolşevici, aceasta este metoda fundamentală de luptă împotriva greutăţilor, mijlocul hotărîtor de învingere a lor. Partidul marxist nu poate deveni conducătorul adevărat al clasei muncitoare şi al tuturor oamenilor muncii, dacă nu ştie nu numai să înveţe masseie, dar să şi înveţe dela masse, dacă nu studiază experienţa practică a luptei masselor. înţelesul cerinţei leniniste „a învăţa dela masse” a fost arătat cu multă claritate de către tovarăşul Stalin. A învăţa de la masse însemnează, în primul rând, că organele superioare, elementele de conducere, nu trebue să se înfumureze, ci trebue să înţeleagă că singuri, el nu posedă toate cunoştinţele necesare pentru realizarea unei conduceri juste. Aceasta mai însemnează că numai experienţa conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce în mod just. Experienţa conducătorilor trebue complectată cu experienţa masselor, cu experienţa massei membrilor de partid, cu experienţa clasei muncitoare, cu experienţa poporului. De aici decurge îndatorirea sfântă a partidului de a nu slăbi nici o clipă şi cu atât mai mult de a nu rupe legăturile cu massete, de a-şi pleca cu atenţie urechea la glasul lor, la glasul membrilor simpli ai partidului, la glasul poporului. Istoria Partidului bolşevic, activitatea conducătorilor săi, Lenin şi Stalin, sunt exemple admirabile de felul cum trebue învăţat de la masse. Când în 1905 Lenin a văzut în sovietele născute de geniul creator al clasei muncitoare, viitoarele organe ale puterii de stat a proletariatului, el a demonstrat importanţa învăţăturii dela masse. Când tovarăşul Stalin, în 1926, urmărind iniţiativa unui sovhoz ucrainean, care a dat ajutor ţăranilor cu tractoarele sale, a considerat sovhozul drept o pârghie uriaşă a transformării socialiste a satului — el a dat o nouă pildă de modul cum trebue învăţat de la masse. Adevărata legătură a partidului cu mussete se crează şi se întăreşte în lupta neîmpăcată cu două devieri de la linia învăţăturii leninist-staliniste la fel de periculoase : sectarismul şi codismul. Această luptă a fost purtată necontenit de Partidul bolşevic în decursul istoriei sale. Bolşevicilor le este complect străină tendinţa de a se izola de masse, de a se închide într’o găoace strâmtă, de a se transforma într’o sectă. Bolşevicilor le este fe asemenea străină tendinţa de a se adapta la starea de spirit, a elementelor înapoiate, de a se târî în coada lor. Tovarăşul Stalin a arătat că legătura cu masseie e cea mai importantă condiţie a bolşevizării partidelor comuniste din apus: „Este necesar ca în munca sa partidul să ştie a îmbina cea mai înaltă principialitate (a nu se confunda cu sectarismul !) cu maximum de legături şi contact cu masseie (a nu se confunda cu codismul), fără de care pentru partid este imposibil nu numai să înveţe masseie, ci să şi înveţe de la ele, nu numai să conducă masseie şi să le ridice până la nivelul partidu- lui ,ci să asculte glasul mas- selor şi să descopere nevoile, lor cele mai ascuţite“. In legatura strânsă cu masseie, Lenin vedea însuşirea revoluţio- nară cea mai importantă a parti- dului marxist. Lenin şi Stalin au elaborat şi au dat o bază teoretică căilor şi mijloacelor care asigură legăturile partidului cu masseie şi consolidarea acestor legături. Însăşi structura organizatorică a partidului de tip nou care-şi găseşte expresia in statut serveşte operei de consolidare a legăturilor partidului marxist cu massere. Unitatea organizatorică a partidului, organizaţia de bază, este construită după principiul producţiei. Ea este creată acolo unde are loc contactul oamenilor în muncă: în uzină, la fabrică, în instituţii, în colhoz, etc. Sarcina principală a organizaţiilor de bază ale partidului este de a asigura legături strânse intre oamenii muncii şi organele de conducere ale partidului. Fiecare membru de partid trebue să activeze în una din organizaţiile de partid. Una din îndatoririle sale principale este de a consolida zi cu zi legăturile par-tidului cu massere, de a reacţiona la timp la cererile şi nevoile oamenilor muncii. Pentru a înfăptui legătura cu poporul ş a-l conduce, partidul trebue să se sprijine pe un activ de oameni, fără de partid. Acest activ reprezintă un foarte important mei de legătură între partid şi clasă el fiind purtătorul voinţei partidului în sânul masselor. Forţa partidului constă în existenţa în jurul său a unui activ fără de partid, care reprezintă puntea dintre partid şi clasa muncitoare. Acest activ leagă partidul cu massa largă fără de partid. In acelaş timp este cel mai important rezervor, de unde partidul soarbe forţe noui. Un rol de o importanţă enormă în realizarea legăturii partidului cu poporul, îl îndeplinesc sindicatele, presa, uniunile de tineret, organizaţiile de femei ,etc. Toate aceste organizaţii sunt curele de transmisiune, care leagă partidul , cu clasa muncitoare, cu masseie largi ale poporului. Legătura indisolubilă cu massete este una din tradiţiile cele mai importante ale Partidului bolşevic. Niciun partid n’a avut vreodată şi nu are o autoritate asemănătoare în sânul masselor, ca aceea de care se bucură Partidul bolşevic. Poporul sovietic este pătruns de dragoste fierbinte pentru partidul său, sub conducerea căruia a cucerit libertatea, a construit societatea socialistă, a apărat cu succes independenţa Patriei împotriva duşmanilor care atentau la existenţa ei şi astăzi el merge sub conducerea partidului cu încredere înainte pe drumul spre comunism. Poporul sovietic s’a convins din experienţa sa de ani îndelungaţi că partidul lui Lenin şi Stalin este exponentul adevărat al intereselor poporului, este organizatorul neîntrecut şi marele conducător al oamenilor muncii SCÂNTEIA No. im Odioasa înscenare împotriva lui Max Reimann! Guvernul britanic este în plină serie. Laburiştii trec tot mai făţiş la metodele teroriste ale „democraţiei americane". După răpirea lui Gerhardt Eisler — acum Max Reimann, preşedintei© Partidului Comunist din Germania Occidentală, a fost arestat de poliţia germană din porunca autorităţilor de ocupaţie britanice. Nu ne vom opri asupra josnicului pretext invocat de poliţia din zona britanică din Germania pentru a aresta pe Max Reimann. Căci, nu este vorba ca el să termine executarea pedepsei de trei luni închisoare la care a fost condamnat acum câtva timp de un tribunal britanic, pedeapsă care a fost apoi suspendată cu făţărnicie pentru ca Reimann să-şi poată dea îndeplini mandatul său de membru al Adunării Consultative de la Bonn. Adevărul este cu totul altul: imperialiştii britanici şi americani văd în Max Reimann, preşedintele Partidului Comunist din Germania Occidentală, un luptător dârz şi hotărît pentru o Germanie unită şi democratâ, un adversar neînduplecat al planurilor lor de desmembrare a Germaniei şi de transformare a zonelor de ocupaţie vestică într'o colonie a Wall Street-ului şi într'o poziţie strategică înaintată a aţâţătorilor la război atlantic. Demascarea viguroasă a acestor planuri imperialiste de către Max Reimann, a avut darul să facă mult sânge râu autorităţilor de ocupaţie din zonele vestice. De aceea ele caută pe toate căile să înăbuşe vocea acestui democrat german, pe care-l consideră primejdios tocmai pentru câ el exprimă atât de puternic suferinţa milioanelor de muncitori din zonele vestice germane, asupriţi şi exploataţi de cârdăşia monopoliştilor anglo-saxoni şi a magnaţilor monopolişti germani. Adâncul răsunet pe care Congresul Poporului German — al cărui program este înfiinţarea unei Germanii unite, democratice şi paşnice — îl are în sânul masselor muncitoreşti din Germania Occidentală, face să turbeze de mânie pe imperialiştii anglo-americani. Ei trec la represalii de tip nazist. Dar, nici ameninţările, nici prigoana, nici arestările, nu vor putea să ţină în loc lupta masselor muncitoare germane din zonele vestice, pentru o soartă mai bună, pentru o Germanie unită, democratică şi paşnică. Aşa cum presiunea opiniei publice democrate din lumea întreagă a avut darul să silească justiţia engleză ca, trecând peste ordinele stăpânilor americani, să pună în libertate pe Gerhardt Eisler, la fel trebue să se impună autorităţilor britanice din Germania Vestică punerea imediată în libertate a lui Max Reimann, neînfricatul luptător al clasei muncitoare germane. Alături de oamenii muncii de pretutindeni, clasa muncitoare din R.P.R. cer® cu energie autorităţilor britanice de ocupaţie din Trizonia să elibereze pe Max Reimann şi să înceteze prigoana împotriva sa. ,,Puskin sî literatura română" 1 ■ # f Conferința tov. N. Moraru In cadrul manifestărilor organizate de Comitetul pentru sărbătorirea lui A. S. Puskin cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la nașterea marelui poet, a vorbit Sâmbătă după amiază în sala Dalles, tov. N. Moraru, consilier în Ministerul Artelor, despre „Puşkin şi literatura română“. Cuvântul introductiv a fost rostit de dr. O. Dimitriu, secretageneral al ARLUS-ului. Tov. N. Moraru a relevat în introducere faptul că Puşkin a sintetizat în creaţia sa năzuinţele forţelor progresiste ale vremii sale. A subliniat apoi asemănările dintre condiţiile istorico-sociale de atunci din Rusia şi din Principatele Române, care au făcut ca opera lui Puşkin să cunoască o largă răspândire şi să aibă un puternic ecou la noi. Influenţa lui Puşkin asupra literaturii române începe de la scriitorii moldoveni Costachi Stamati, Const. Negruzzi şi Alex. Donici. Ocupându-se de influenţa lui Puşkin asupra unor scriitori din Moldova şi Muntenia în preajma revoluţiei din 1848, vorbitorul arată că nu literatura occidentală, care era dominată în acea epocă de Lamartine, ci poezia rusă şi îndeosebi opera lui Puşkin a servit ca îndreptar acestor scriitori. In acest sens, conferenţiarul a combătut teza unor critici şi istoriografi care caută în poezia noastră înrudiri cu poezia occidentală, tocmai în analiza unei perioade când literatura noastră se ridica optimistă, chemând la luptă împotriva tiraniei, a asupririi otomane, a așezărilor medievale care împiedicau desvoltarea Principatelor. Comsomolul Leninist-Stalinist pildă luminoasă pentru tineretul nostru şi pentru întreg tineretul lumii Conferinţa tov. Paul Cernea, secretar al C C. O. N. T. M. In ziua de 24 Mai, a. c. în cadrul unei şedinţe a activului de bază UTM, din Timişoara, tovarăşul Paul Cernea secretar al C. C. al UTM a luat cuvântul făcând o expunere asupra celui de al XI-lea Congres al Comsomolului Leninist,Stalinist şi a învăţămintelor culese de delegaţia română care a asistat la lucrările Congresului. Vorbitorul a arătat că tineretul sovietic e caracterizat prin o puternică dragoste faţă de Partidul Comunist (bolşevic) şi faţă de genialul conducător şi învăţător al oamenilor muncii din întreaga lume, tovarăşul Stalin. Tineretul sovietic îşi iubeşte cu dragoste fierbinte Patria sa socialistă, căreia el îi dărueşte toată forţa şi capacitatea sa de muncă. Referindu-se la sarcinile măreţe care stau în faţa tineretului muncitor din R. P. R., vorbitorul a arătat că în munca şi lupta pentru a contribui la construirea socialismului în ţara noastră, tineretul trebue să urmeze exemplul măreţ al tineretului sovietic, al Comsomolului Leninist Stalinist. Ţăranii mijlocaşi alături de cei săraci se bucură de ajutorul clasei muncitoare La Măstăcani-Covurlui aproape 200 ţărani mijlocaşi şi-au arat pământul anul acesta cu tractoarele Statului Când pe drumul colbăit al Măstăcanilor-Covurlui, tractoarele S.M.T.-Chirafel, întorcăndu-se spre staţiune, nu se mai vedeau de după deal, Tirim Gheorghe, ţăran muncitor, îşi zise ca pentru sine : „Astea umblă sănătos, dar şi ară vârtos... Bună maşinărie, bre...” De ce sponeau chiaburii că e rău să am cu tractorul... Acum o lună şi jumătate când încă nu începuseră însămânţările în Măstăcani, Tirim Gheorghe nu putea să spună asemenea vorbe. Nu era încă convins. Atunci, satul întreg era în fierbere. Chiaburii umblau cu svonurile de nu-şi mai găseau astâmpăr. „Nu araji cu tractoarele, măi, căci vor scoate la suprafaţă pământul viu, pe care nu creşte nimic“. „Vor veni târziu tractoarele, sau deloc şi veţi rămâne cu pământul pârloagă“. Organizaţia de Partid însă îi lămurea pe ţăranii muncitori şi asupra foloaselor muncii cu tractoarele şi asupra ticăloşiei chiaburilor. Păi, cum să-i convină chiaburului Gostică Ţocu să-l scape din mâini pe Neculai Gh. Artemie căruia înainte îi dădea boii să-şi are trei hectare şi pentru asta fiul lui Artemie trebuia să lucreze şapte luni la chiabur. Dar chiaburul Zamfirache Druică? Gând a auzit de tractoare s’a pus pe alergătură pe la toţi nepoţii şi finii din sat. Cum adică Gheorghe Gheorghiță să are cumva cu tractoarele? Că doar pentru o arătură, îsta îi lucra un an întregi Agitatorii îi lămureau pe oameni, îi îndemnau să se folosească cât mai bine de ajutorul dat lor de către muncitori. „Când am văzut cum îl socoteala cu tractoarele, apoi m’am înscris şi eu“ — a spus Gheorghe M. Vlad, ţăran sărac. El i’a mai vrut să-i lucreze toată vara chiaburului Savu Dumitraşcu în schimbul aratului a două hectare cu bo’i lui. Gheorghe Gheorghiţă s’a înscris şi el. Gheorghe Albu deasemeni. I se înegurau privirile chiaburului Valahi Gh. că l-a scăpat pe Albu din mână. Căci nu odată s’a folosit chiaburul de Albu ca să-şi lucreze pământurile. Şi ca Albu Vasile, mulţi ţărani săraci au făcut la fel. Vreo şase sute în total. Fiecare semnătură în contractul cu S.M.T. lovea în puterea de jaf a chiaburilor. Turbau chiaburii de necaz; Neculai Mânzache, Gheorghe Duţă, Stoian Poalelungl, Manache Zănoagă, vreo douăzeci de chiaburi cu totul. Şi ce-l durea mai mult pe chiaburi era că nu numai ţăranii săraci, fără atelaje, dădeau buzna la înscriere pentru tractoare, dar şi acel cu atelaje. „Am cu ce să ai — spunea Damian Grigore, — dar mi-am făcut arătura cu tractoarele, că-i mai bună şi la timp“. La fel şi Jedcă Artemie, Ştefan Patrichi, Vasile Chirica şi alţii s-au bucurat de ajutorul Parodului, al clasei muncitoare, al Statului. Ei nu vor mai munci anul acesta la chiaburi. „Locul nostru al mijlocaşilor e alături de cei săraci“ Mai ales în mijlocaşii satului le era nădejdea chiaburilor. Pe aceştia, cu orice chip, căutau sâ-i întoare dela drumul cel bun. „Nu vă uitaţi la calici. N’au bogăţii la minte după cum nici în casă. Să nu ne lăsăm de obiceiul cel vechi măcar noi ăştia mai înstăriţi“, spuneau chiaburii, ca şi cum ei ar fi o apă cu mijlocaşii. Credeau că mijlocaşii îi vor asculta, n-or ţine seama de îndrumarea Partidului, vor întârzia astfel cu însămânţările. Vroiau chiaburii să rupă pe mijlocaşi de cei săraci, de clasa muncitoare, de ajutorul Partidului. Dar organizaţia de Partid nu-i lămurea numai pe ţăranii săraci, ci şi pe cei mijlocaşi. Le arăta că locul lor nu este lângă chiabur, pentru că chiaburul ii jăcmăneşte şi pe ei şi caută să-i sărăcească ca să-i crească lui averea. Ş’apoi, de ce să nu foloseşti tractorul când preţul e ieftin şi arătura mai bună?... „Eu am boi şi plug, a spus Gheorghe Vieru, ţăran mijlocaş. Am arat însă cu tractoarele pentru că-s mai cu folos. Statul ne-a ajutat deopotrivă şi pe noi mijlocaşii ca şi pe cei săraci“. Şi tot mai mulţi mijlocaşi începură a face drum la primărie să iscălească contractele cu S.M.T. Şi mijlocaşul Gheorghe I. Gh. Vieru are boi. Cu toate acestea ?’ nu a arat cu tractoarele. Ioan M. Poalelunul a făcut la fel. „Faci eu o probă cu tractoarele să le văd rostul şi dacă oi fi mulţumit, apoi eu li-s omul“. Sfaturile Partidului ii convingeau tot mai mult pe mijlocaşi. Ii convingea ajutorul pe care l-au primit până acum din partea Statului, care le apără şi lor interesele deopotrivă cu cel© ale ţăranilor săraci. De aceea şi Vasile I. Vieru şi Ion Păun şi Constantin Vlad au privit cu încredere şi nădejde atunci când tractoarele S.M.T. le-au răsturnat brazdele ogoarelor. Mijlocaşul Tuharu Pavel nu se înscrisese în întovăraşie. Avea îndoială în suflet şi a lbărît să și are pământul cu boii. Era tucrat la arat cu atelajul pe locul său, când văzu cum alături tractoarele arau de-ţi era mai mare dragul, adânc şi repede. Atunci, Tuharu Pavel s’a dus la şeful de tarla şi l-a rugat să-l are şi lui cu tractoarele. Mijlocaşul îşi trase boli deoparte şi făcu loc tractorului. Aproape 200 de mijlocaşi din Măstăcani, împreună cu cei vreo 600 de ţărani săraci, au primit ajutorul preţios al clasei muncitoare, au arat cu tractoarele Statului în primavara aceasta. „Locul nostru, spune mijlocaşul Gheorghe I. Gh. Vieru, este alături de cei săraci. Noi iştia, cu toţii dorim o viaţa mai bună. Chiaburii, deopotrivă ne sunt duşmani“. Anul acesta, 800 de ţărani săraci şi mijlocaşi din Măstăcani au avat la un loc 2000 de hectare. Ei socotesc că la toamnă tarlaua va fi şi mai mare, şi tot mai mare, până când pe toate cele 5814 hectare arabile ale comunei, vor dudui tractoarele de la rsn casat la altul, sporind recolta şi bunăstarea tuturor celor ce muncesc in sat. Gr. Colibaba Să ştie bine fiecare tovarăş cum s’au schimbat judecăţile... Consfătuirea agitatoarei Constanţa Dinca cu muncitoarele dela Atelierele No. 55 Benzi de In — C. A. M. Belvedere Un judecător şi doi asesori populari au povestit din experienţa lor Clopoţeii poleiţi, mici cât floarea de liliac şi crescuţi deavalma printre frunzele argintii şi înguste de pe crengile mlădioase plecate spre pământ, răspândesc un parfum atât de puternic, încât singura sâlcioară din curtea fabricii C.A.M. Belvedere, îmbălsămează curtea întreagă şi te petrece până în poarta atelierelor. La ora 4 sirena a luerat prelung şi muncitoarele au început să se îndrepte spre eşire. Atelierele fabricii s’am golit... afară de unul. No. 55 Benzi de In. Vreo 35-40 de muncitoare stau pe scaune adunate în jurul agitatoarei Constanţa Dincă Sunt foarte atente şi iau parte activă la discuţia care s’a încins. „Să ştie bine fiecare tovarăş cum s’au schimbat judecăţile...“ Folosind îndrumările date de Partid prin articolul de fond din „Scânteia” No. 1433, organizaţia de Partid dela C.A.M. Belvedere a hotărît să organizeze o convorbire a agitatorilor cu muncitorii în legătură cu alegerile de asesori populari ce vor avea loc în curând în fabrică. ★ — Tovarăşă Dincă, se adresase secretarul organizaţiei de Partid către agitatoare — să discuţi cu oamenii noştri aşa fel încât să lămureşti însemnătatea alegerilor de asesori populari. Să ştie bine fiecare tovarăş care e rostul acestor alegeri, pentru ce e dator să participe. Şi invitaţi şi vreo doi tovarăşi asesori ca să vă povestească despre felul cum au judecat ei. — Da, da. Să învăţăm şi noi din experienţa, lor. — a spus tov. Elena Gheorghe, propusă pe lista candidaţilor de asesori populari. — „Şi chemăm şi un judecător — a mai adăugat tov. Dincă, să ne vorbească el cum s’au schimbat judecăţile, de când dreptatea nu mai zace sub sacii cu bani ai bogătaşilor. Ascultaţi câteva fapte grăitoare ■ ■■ Aşa s’a făcut că toi după amiază, multe muncitoare au rămas după şuierul sirenei, în ate lierul No. 55 Benzi de In. Prin geamurile mari pătrunde o lumină îmbelşugată, răsfrântă în halatele curate, în mesele din lemn alb, în hârtia roşie şi aurie cu care e pavoazat atelierul. Vorbeşte tov. Dincă, agitatoare. „Tovarăşi, la noi în întreprindere a apărut astăzi o gazetăfulger. Ea se ocupă de un eveniment de mare însemnătate pentru noi, de alegerile de asesori populari care se apropie. Pentru ca să ne dăm însă într’adevăr seama de însemnătatea acestor alegeri, ca să înţelegem cât de mult ne priveşte pe fiecare dintre noi acest lucru, să ascultăm câteva fapte grăitoare despre felul în care se judeca în trecut. Cunoaştem cu toţii, de pildă, necazul pe care ani şi ani de zile l-a purtat în spinare tov. Dimitriu Aurelia. Pentru un pogon de pământ pe care un bandit de chiabur pusese mâna şi pe care ea voia să-l recapete, a tot umblat pe drumuri la judecăţi, timp de 20 ani de zie. Fiecare leu câştigat prin munca ei de zi cu zi mergea pe cheltueli de judecată. Deabia acum în urmă justiţia populară i-a făcut dreptate”. — „Tocmai deaceea, — sare tov. Dinescu Eugenia — pentru că ştiam ce înseamnă judecata pentru omul sărac, nu m’am încumetat nici eu să cer să mi se facă dreptate. Suntem două surori care am rămas orfane de mici. Un unchi bogat, un chiabur, a pus ochii pe bucata de pământ moştenită de la părinţi. Ne-a luat la el să ne crească iar când ne-am făcut mai măricele ne-a dat pe amândouă afară şi şi-a oprit toată averea noastră. De atunci noi muncim din greu iar el s’a tot Îmbogăţit mereu prin tot soiul de înşelătorii. Dar acum tovarăşi, acum nu mai mi-e teamă de judecată. Cât de curând îi deschid proces jefuitorului şi sunt sigură că mi se va face dreptate’’. „Lacrimi şi nedreptate — asta ne dădea justiţia din trecut“ Agitatoarea s’a ridicat îmbujorată în picioare: „Nu există un singur om al muncii care să poată spune că in trecut i s’a făcut măcar o umbră de dreptate. Nelegiuirile justiţiei din trecut erau atât de mari, încât oameni ca tov. Dinescu nici ,nu puteau visa să se judece cu chiaburul atotputernic din au. Ce puteau face două orfane împotriva lui, când judecătorii erau oamenii exploatatorilor ? — „Uft© tovarășe, aici vreau să vă spun și eu ceva”—intervine un muncitor din sală, tov. Onu Gheorghe. Ştiţi, am fost la procesul escrocilor Dumitriu—Xenopol—Littman. Ce meserie credeţi, tovarăşi, că avea marele afacerist Xenopol ? Era avocat 1 Avocat ! Ce meserie credeţi că avea Udrea, unul dintre bandiţii implicaţi în acest proces ? Era coşcogeamite consilier juridic. Iată cine se învârtea înainte în justiţie, iată cine trebuia să-i apere şi să-i judece pe muncitori. Ce puteam noi aştepta de la acea justiţie ? — „Ceea ce ne şi dădea” — răspunde un glas din sală, „lacrimi şi nedreptate". Să ne povestească tovarăşii asesori despre munca lor Tovarăşă Dincă a arătat apoi transformările cari s’au făcut în ţara noastră şi care au adus şi transformarea justiţiei într’o armă puternică în mâna poporului muncitor. Atunci muncitoarea Betty Ofiţeru cu lacrimi în ochi se adresă către tovarăşele ei. — Mângâerea mea de astăzi tovarăşe, este că justiţia populară a condamnat pe criminalii care mi-au smuls copilul din braţe, pe când eram în deportare şi l-au ucis. Acei criminali şi bandiţi care au turnat atâta amar în sufletele noastre ar fi scăpat nepedepsiţi dacă n'am fi avut regimul nostru de democraţie populară, dacă n’am fi avut noua justiţie... Alegerea acelora care trebue să judecă1, şi să apere interesele noastre este o mare sărbătoare pentru noi... — Da, tovarăşe. Dar nu e treabă uşoară să judeci; deaceea noi am chemat aici nişte tovarăşi care sunt asesori populari şi un judecător ca să povestească despre munca aceasta. Asesorul Ion Enache a povestit despre un proces făcut unui mic meseriaş de către un proprietar de case. Proprietarul cerea evacuarea atelierului micului meseriaş pe motiv că chiariaşul său „dispăruse” fără urmă. Tovarăşul Enache n’a avut tocredere in declaraţiile proprietarului şi cuvintele meşteşugite ale avocaţilor şi s’a dus să vadă cum stau lucrurile la faţa locului. Acolo l-a găsit pe micul meseriaş lucrând în atelier. El mied nu şta că proprietarul îi făcuse proces de evacuare. Mai departe, asesorul a arătat că chiriaşul n’a fost evacuat ci justiţia a pedepsit pe proprietarul mincinos. El a arătat viitorilor asesori că ei au datoria să se intereseze îndeaproape despre cazurile pe care le judecă. — Asesorul trebue să fie vigilent — intervine tovarăşa asesoare Moldoveanu Maria. In Colentina, unde locuesc eu, a venit o femeie să mă roage ca să-i scap bărbatul care era arestat pentru taere clandestină de vite. Mi-a spus că e un biet căruţaş Dar eu m’am interesat apoi cine era soţul ei şi ce să vezi ? Am aflat că era un mare speculant! Asesoarea a continuat, arătând că la început o cam ameţeau vorbele meşteşugite ale unor avocaţi. Apoi a povestit despre unele cazuri în care tovarăşii asesori nu şi-au dat osteneala să apere interesele mărunte ale oamenilor muncii. Unii asesori nu au ţinut seamă de părerile judecătorilor cinstiţi şi apropiaţi de poporul muncitor, crezând că şi ei sunt din cel de odinioară. Fiecare muncitor poate şi trebue să ajute justiţia populară .Astfel de judecători, slugi ale capitaliştilor, ca cei care au fost alungaţi din tribunalele noastre, „împart dreptatea” în ţările Apusului — a spus atunci judecătorul. tov. G. Vasilescu. El a povestit despre faptul că în America omorârea unui negru nu e pedepsită de lege; că senatorul progresist Taylor a fost condamnat la şase luni închisoare, pentru că la o adunare a intrat pe uşa rezervată negrilor; că în Anglia judecătorii sunt numiţi de rege, dintre conţi şi baroni; că în Italia, muncitorii, care protestează împotriva închiderii fabricilor sunt aruncaţi în închisori. — De aici se vede pe cine slujeşte justiţia din ţările capitaliste. Ea apără interesele exploatatorilor. Insă, justiţia noastră apără interesele celor mulţi, a celor ce muncesc. Ea apără avutul, liniştea şi viaţa fiecărui om al muncii, ca şi avutul nostru obştesc. De aceea trebue să ne ajutaţi în munca noastră. iată, noi avem acum proprietate socialistă, proprietatea întregului popor. Justiţia pedepseşte pe acei care vor să ştirbească această proprietate. Dar aceasta este oare numai treaba judecătorilor ? Nu! Fiecare dintre voi trebuie să luptaţi pentru apărarea proprietăţii colective. Dacă o să veghiaţi de pildă ca să nu se strice maşinile, să nu se fure din întreprindere, înseamnă că apărăm bunurile poporului”. Cuvintele judecătorului au fost primite cu puternice aplauze. Oameni care să ne reprezinte cu cinste — Să vorbim acum şi despre candidaţii noştri, spune agitatoarea. — Acum avem candidaţi buni, spuse o muncitoare din sală. Noi am scos din liste pe trei candidaţi, care nu corespundeau. — Păi dacă una din ele era repezită! Nici vorbele nu şi le socotea. Cum să cântărească dreptatea, cum putea să fie asesoare populară ? — Ne trebuesc oameni care să ne reprezinte cu cinste în justiţie... — Ce părere aveţi despre celelalte candidate ale noastre ? Ar fi bine să v-o spuneţi aici, zise agitatoarea. — Eu îl cunosc pe tov. Bani de 22 de ani, spuse tov. M. Dumitrescu. Nu am cuvinte ca sâ arăt cât de nimerită a fost alegerea acestui tovarăş cinstit şi sârguitor în muncă, devotat clasei muncitoare, pentru a fi candidat la alegerile de asesori populari. Despre candidata Poclitaru Maria, a vorbit muncitoarea Constantinescu Florica: — Este o tovarăşă bună, cinstită. Aşa o cunoaştem cu toţii, au răspuns şi celelalte. Muncitoarele şi-au arătat încrederea în candidaţii propuşi. Agitatoarea a încheiat convorbirea, îndemnând pe muncitoare să participe în massă la alegeri. După convorbire muncitoarele au eşit discutând în grupuri despre candidaţii lor şi diferite alte probleme în legătură cu noua justiţie. Mai multe muncitoare au condus pe asesori şi pe judecător, punându-le întrebări şi cerându-le lămuriri asupra problemelor care le interesau. — Bună a fost convorbirea asta. Acum înţeleg de ce trebue să luăm parte la alegeri şi să votăm pe cele mai bune dintre noi, — a spus o muncitoare către o vecină, alături de care se îndrepta spre poarta fabricii, pe aleea umbrită de tei şi învăluită în parfumul sălcioarei din curte. N. Enuţă şi Ileana Luchian Din activitatea Comitetelor Provizorii Măsuri pentru îmbunătăţirea funcţionării grădiniţelor sezoniere din judeţul Neamţ Comitetul Provizoriu al jud. Neamţ a convocat pe reprezentanţii organizaţiilor de massă într’o conferinţă la care s’au luat în discuţie măsurile de luat în vederea unei mai bune organizări a grădiniţelor sezoniere. S-a hotărît ca 9 sindicate şi 3 sectoare U.F.D.R. să îndrumeze şi să ajute din punct de vedere material grădiniţele sezoniere din comunele Zăneşti, Mărgineni, Ţibucanii de Sus, Ghirov, Bălăneşti, Hlăpeşti, Slobozia, Dochia, Şerbeşti, Mălăţei şi Talpa. Sindicatul Lemn Forestier şi-a luat angajamentul de a trimite caravana sa cinematografică în toate comunele unde iau fiinţă grădiniţe. Pentru mărirea fondurilor necesare grădiniţelor, se vor organiza în oraş şi judeţ o serie de manifestări culturale şi artistice. F. Nemţeanu coresp. voluntar Comitetul Provizoriu al jud. Târnava Mare, prin secţia sa de gospodărie şi industrie locală, a întreprins o acţiune de începere a noui lucrări edilitare şi de terminare a celor vechi. Aşa de pildă, la Agnita s’a început construirea unui spital de boli contagioase. In vederea începerii construcţiei a fost pusă la dispoziţie suma de 2.900.000 lei. Pentru urgentarea lucrărilor s-au luat măsuri de a se pune în stare de funcţionare o fabrică de cărămizi din apropiere. Deasemeni, Comitetul Provizoriu a luat iniţiativa reparării tuturor trotuarelor şi străzilor din oraşele Mediaş şi Sighişoara, lucrare pentru care a fost alocată suma de 3.499.000 lei. Gh. Savin coresp. voluntar Lucrări edilitare în judeţul Târnava - Mare Importante acţiuni sanitare în judeţul Brăila Secţiunea Sanitară a Comitetului Provizoriu judeţean Brăila, a întreprins importante acţiuni sanitare. In cadrul acţiunii antipaludice din judeţul Brăila, au fost înfiinţate : o staţiune anti-malarică în comuna Viziru şi două puncte anti-malarice în comunele Gurgueţi şi Berteştii de Jos. Din aceste puncte se procedează la.. .ţesanofelizarea a 31 localităţi din regiunea de baltă a Brăilei de pe malurile Dunării, Buzăului şi Călmăţuiului, unde, din cauza regiunilor mlăştinoase, pericolul de izbucnire a rhalariei este mai mare. In vederea unui control preventiv, se recoltează probe de sânge de la toţi copiii până la 6 ani şi de la toţi cei suspecţi de malarie. In localităţile impaludate, se va aplica tratamentul anti-malarie şi femeilor gravide, indiferent dacă sunt sau nu bolnave de malarie. In ceea ce priveşte acţiunea de combatere a tuberculozei, s-au executat în oraş şi judeţ 26.376 intradermoreacţii şi 16.005 vaccinări cu B.C.G. 1 » Băile Băltăţeşti- Neamţ vor fi refăcute Comitetul Provizoriu al jud. Neamţ sesizându-se de starea proastă în care se găseau băile Băltăţeşti a luat măsuri necesare pentru a le pune din nou în funcţiune. In acest scop s’a format un comitet local compus dintr’un delegat al organizaţiei de bază şi câte un delegat al organizaţiilor de massă. Acest comitet a mobilizat populaţia muncitoare din comună care a pornit imediat la amenajarea localului de băi şi a parcului. Deasemeni s-au luat măsuri pentru curăţirea bazinului care nu mai era folosit de 20 de ani. Pentru a asigura cât mai bune condiţii de odihnă muncitorilor care vor fi trimişi la aceste băi, se va amenaja un club spaţios cu bibliotecă, mese de şah şi aparate de radio. Comitetul Provizoriu a hotărît să se înfiinţeze şi o piaţă unde salariaţii se vor putea aproviziona cu tot ceeace le este necesar. La data de 15 iunie 1949, băile Bălţăteşti, complet refăcute, vor fi puse la dispoziţia muncitorilor veniţi în concediu de odihnă.