Scȃnteia, ianuarie 1950 (Anul 19, nr. 1621-1646)

1950-01-01 / nr. 1621

F. 2 Depunerea purărmântului ostaşilor de toate gradele din Armata R. P. R. Jur sa fiu devotat poporului muncitor, Patriei mele şi Guvernului Republicii Populare Române 30 Decembrie. Doi ani dela proclamarea Republicii Populare Române. In dimineaţa acestei zile s’a desfăşurat în unităţile Armatei R.P.R. un act de o însemnătate deosebită: depunerea jurământului militar. Ostaşii de toate gradele au jurat să apere cu credinţă nestrămutată cuceririle revoluţionare ale poporului muncitor, munca paşnică de construire a socialismului, independenţa şi suveranitatea Patriei noastre dragi. Ei au jurat să fie cinstiţi, disciplinaţi, să muncească şi să lupte cu dârzenie, pentru a-şi îndeplini toate sarcinile ce le revin, să fie vigilenţi pentru a descoperi şi zădărnici orice uneltire a duşmanilor. Acest legământ solemn — de credinţă pentru Patrie şi pentru poporul muncitor — a prilejuit o puternică manifestaţie plină de entuziasm şi dragoste a ostaşilor noştri pentru Partidul Muncitoresc Român, pentru marea noastră vecină şi prietenă —Uniunea Sovietică—şi pentru genialul ei conducător, marele Stalin. Intr’o unitate militară din Bucureşti Era ora 9 dimineaţa. Soarele ieşise de după nori şi scăldaîn lumina sa suitele de ostăşi subofiţeri şi ofiţeri adunaţi la careu. Steagurile roşii şi tricolore ce împodobeau curtea cazărmii fluturau mândre. Totul era pregătit pentru sărbătoare. Deodată răsunară trompetele. In faţa careului a sosit comandantul, însoţit de locţiitorul politic şi de statul său major. In sunetele fanfarei, ei trec in revistă unitatea şi urcă apoi la tribuna improvizată în mijlocul careului. întreaga unitate a prezentat arma pentru onor, in timp ce comandantul a citit Ordinul de Zi Nr. 3 al ministrului Apărării Naţionale cu prilejul celei de a 2-a aniversări a Republicii Populare Române şi al Anului Nou. Ca un val se rostogolesc uralele din piepturile puternice ale ostaşilor. Se făcu apoi linişte desăvârşită. Soldaţii, ca şi ofiţerii aşteptau cu încordare clipele când vor rosti jurământul militar prin care se leagă să apere libertatea şi fericirea Patriei noastre scumpe, libertatea şi fericirea poporului muncitor. „Eu, cetăţean al Republicii Populare Române”... astfel rostesc din adâncul inimii, ca şi ceilalţi din jur, sergentul Aciu Mihai — fiu de ţăran sărac din Vertiş-Satu Mare. fost vreme de 8 ani argat la chiaburi — ca şi Fortini Iosif din contingentul 1949 — maghiar, din satul Rada Vechi, Bistriţa - Năsăud, de meserie strungar în fier. Ei sunt cetăţeni pe deplin liberi ai Republicii noastre Populare. Pentru ei ca şi pentru milioanele de oameni ai muncii de pe plaiurile ţării, zilele viitorului apar minunate cu adevărat. Pentru acest viitor paşnic, îmbelşugat, pentru socialism jură ei acum să lupte. Jură să devină ostaşi cu temeinice cunoştinţe militare şi politice. Ei jură să păstreze cu stricteţe secretul militar şi de Stat, să păzească cu grijă avultul obştesc, să execute toate îndatoririle ostăşeşti. Iată, pe chipuri se citeşte acum hotărîre şi asprime: e vorba de duşmanul de clasă: „Jur să urăsc din adâncul fiinţei mele pe toţi duşmanii Fatinei şi ai poporului muncitor”. Sergentul major Ilie A. Gheorghe, muncitor din Constanţa, Robu Vasile, al 8-lea fiu al unui ţăran sărac din Lunca Botoşani şi Danciu Vasile, tânăr eşti din şcoală, la fel ca toţi cei ce au cunoscut greul exploatării, simt în ei aceeaşi ură adâncă împotriva celor ce încearcă să ne împiedice în drumul nostru spre socialism, ură adâncă împotriva imperialiştilor care vor război pentru a înrobi popoarele. In ochii tuturor ostaşilor se vede aceeaşi hotărîre: duşmanul de clasă să se teama de Armata R.P.R. Au urmat apoi cuvântări şi angajamente din partea ofiţerilor şi ostaşilor. Au luat cuvântul, salutaţi cu urale de întreaga unitate, tovarăşii colonel Nicolau Ioan, căpitan Dăscălescu Paul, locotenent major Nica Spiridon şi soldatul ştefan Tăpăstău. Apoi ostaşii, subofiţerii şi ofiţerii au semnat pentru depunerea jurământului. „Jur să fiu devotat poporului muncitor, Patriei mele şi Guvernului Republicii Populare Române...”. Cuvintele acestea au rămas adânc întipărite în mintea, în sufletul tuturor ostaşilor. Ei îşi vor ţine jurământul. Mihai Dumitri Sih, Imidimarim La Botoşani a luat fiinţă o şcoală , pregătitoare de cadre pentru industria prelucrătoare la oraşul Botoşani a luat fiinţă, ■ din iniţiativa Comitetului Provizoriu judeţean, un atelierşcoală cu următoarele secţii: strungărie, turnătorie, modelărie, lăcătuşerie, ajustaj, fierărie. In judeţul Bihor, Comitetul Provizoriu a organizat cursuri de educaţie sanitară în cele 12 centre de plăşi şi pe lângă 60 circumscripţii sanitare rurale, prep. NEAMŢ, (de la T. Vasilache, corespondent). — Cooperativa din comuna Cândeşti, jud. Neamţ, duce o activitate intensă pentru valorificarea produselor ţărăneşti. Astfel, intre 1 Octombrie şi 1 Decembrie la această cooperativă sau sudură electrică şi autogenă. Scopul acestui atelier-şcoală este pregătirea de noui cadre necesare industriei prelucrătoare, cum şi un ciclu de 10 conferinţe sanitare la căminele culturale. Deasemeni au fost difuzate broşuri care cuprind sfaturi pentru combaterea bolilor de copii, valorificat diferite produse ale gospodăriilor ţărăneşti ca: grâu, secară, fasole, prune uscate, brânză, carne în valoare de 1.350.000 lei, iar în prima jumătate a lunii Decembrie s’au valorificat produse agricole în valoare de 586.900 lei. Curs de limba rusă în comuna Poenari judeţul Roman ROMAN (dela corespondentul nostru). — Grupul sindicat al salariaţilor din învăţământ din comuna Poenari, jud. Roman, a înfiinţat un curs de limba rusă. Cursurile se vor ţine de dijmă ori pe săptămână şi vor dura până la începerea muncilor agricole din primăvară. La aceste cursuri iau parte 36 ţărani muncitori, învăţători şi funcţionari. Pentru a veni în ajutorul ţăranilor muncitori din satul Bărcăneşti, situat la o distanţă de 2 km. jumătate de comuna Cândeşti, s-a hotărît înfiinţarea unei sucursale a cooperativei în acest sat. Cursuri de educaţie sanitară în jud. Bihor Ţăranii muncitori din Cândeşti-Neamţ vând tot mai multe produse prin cooperativă La 30 Decembrie a apărut la Bucureşti Nr. 33 (60) al ziarului „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară !” In articolul de fond întitulat „In 1950 — spre noui victorii ale păcii şi socialismului !” ziarul subliniază succesele realizate în anul ce s’a scurs de lagărul democratic şi antiimperialist in lupta pentru pace şi independenţă naţională, pentru democraţie şi socialism, in lupta împotriva aţâţătorilor la război. „Peste 800 milioane locuitori ai globului pământesc — se spune în articol — întâmpînă anul 1950, întâmpină a doua jumătate a veacului al XX-lea, liberaţi de lanţurile imperialismului”. Ziarul arată că în fruntea acestor succese se află uriaşele realizări ale poporului sovietic, înfăptuite sub conducerea Partidului Bolşevic, sub conducerea marelui Stalin. Comparând aceste succese strălucite ale lagărului democraţiei şi socialismului cu situaţia din ţările capitaliste, ziarul arată că în 1949 capitalismul a continuat să alunece tot mai mult în prăpastia nouii crize economice. In articol se citează cifre, care arată că producţia industrială a Statelor Unite a scăzut într’un singur an cu 22 la sută, (in timp ce în primul an al crizei economice din 1929—1933, această scădere a atins în Statele Unite 15 la sută), că şomajul total şi parţial creşte fără încetare, cuprinzând astăzi in Statele Unite peste 14 milioane de oameni, iar în întreaga lume capitalistă nu mai puţin de 40 milioane de oameni. Anul 1949, arată articolul, a fost marcat prin intensificarea luptei organizate a oamenilor muncii împotriva ofensivei capitalului. In numeroase ţări capitaliste, inclusiv Statele Unite ale Americii, această luptă a început să ia caracterul unei contraofensive a oamenilor muncii, care luptă pentru ridicarea nivelului lor de trai, împotriva pregătirii unui nou război de către imperialişti. Grevele de massă din Franţa, şi Italia, acţiunile de luptă ale muncitorilor francezi împotriva fabricării de material de război, numeroasele acţiuni ale oamenilor muncii pentru impunerea păcii, arată că în anul ce vine, în pofida trădătorilor socialişti de dreapta şi a altor desorganizatori ai mişcării muncitoreşti, capitalismului îi va fi mult mai greu să-şi ducă politica sa de jaf şi pregătiri războinice. Pagini măreţe au constituit în istoria anului 1949, remarcă ziarul, lupta eroică a popoarelor din Viet Nam, Malaya, Birmania şi Indonezia pentru independenţă naţională, puternica mişcare a popoarelor împotriva pactului agresiv al Atlanticului şi crearea unei organizaţii mondiale a apărătorilor păcii, precum şi înfrângerea crâncenă a mârşavei agenturi titoiste a imperialismului, care a fost demascată complect cu ocazia proceselor Rajk şi Rostov. Sărbătorirea celei de a 70-a aniversări a tovarăşului Stalin, marele conducător şi învăţător al popoarelor, a constituit un eveniment de seamă al anului 1849. „Amploarea luată de această sărbătorire in lumea întreagă — scrie ziarul — a arătat cât de adânc s’au pătruns oamenii simpli din lumea întreagă, întreaga omenire muncitoare, de conştiinţa faptului că Stalin înseamnă eliberare naţională şi socială, înseamnă pace în lumea întreagă, eliberare de orice exploatare şi asuprire, că Stalin este adevărul omenirii. Partidele comuniste şi muncitoreşti, oamenii muncii din lumea întreaga — se spune în încheerea articolului — întâmpină Anul Nou 1950, an de continuare a luptei pentru pace şi libertate, sub steagul lui Lenin şi Stalin“. Sub titlul „O măreaţă demonstraţie a forţelor păcii, democraţiei şi socialismului“ ziarul publică în prima pagină numeroase informaţii despre sărbătorirea celei de a 70-a aniversări a tovarăşului Stalin de către toţi oamenii muncii din Uniunea Sovietică, din ţările de democraţie populară, şi din ţările capitaliste. Ziarul publică discursul lui Liu-Sao-Tsi, vicepreşedinte al Federaţiei Sindicale Mondiale şi preşedinte de onoare al Federaţiei Sindicatelor din China, la conferinţa sindicatelor din ţările Asiei şi Oceaniei. Pe imensul teritoriu al Asiei şi Oceaniei — scrie Liu-Sao-Tsi — trăeşte mai bine de jumătate din întreaga populaţie a globului pământesc; aci există bogate resurse aci trăesc popoare iubitoare de muncă cu una din cele mai vechi culturi, care ar putea să-şi făurească o viaţă fericită. Din nefericire insă, în ultimele secole, aceste popoare au fost atacate de imperialism care le-a impus un sistem colonial sau semicolonial. Imperialiştii pompează vlaga popoarelor din aceste ţări. Aşa numita „civilizaţie” a imperialismului este clădită pe criminala sa dominaţie în colonii şi semicolonii. Bunăstarea unui infim grup de oameni este clădită pe suferinţa şi mizeria a mai bine de un miliard de oameni din colonii, semicolonii şi metropole Arătând că popoarele coloniale şi semicoloniale opun politicii cotropitoare a imperialismului o rezistenţă care devine pe zi ce trece tot mai puternică şi mai organizată, Liu-Sao-Tsi subliniază că după cel de al doilea război mondial mişcarea de eliberare naţională din colonii şi semicolonii a luat proporţii, desfăşurându-se cu o vigoare şi mai mare. Războiul de eliberare naţională din China, s’a încununat printr’o măreaţă victorie. In Vietnam, în cursul războiului de eliberare naţională a fost eliberat 90 la sută din teritoriul ţării. In Birmania şi Indonezia mişcarea de eliberare naţională ia proporţii tot mai mari. In Malaya şi in Filipine are loc un îndârjit război de partizani împotriva imperialismului şi lacheilor acestuia. In India a început deasemenea lupta armată pentru eliberare. In Japonia se desfăşoară mişcarea muncitorească şi mişcarea populară progresistă care luptă împotriva transformării Japoniei într’o colonie a imperialismului american. Nimic nu este în stare sa oprească mişcarea poporului coreean împotriva lui Li-Sân-Man, marioneta imperialismului american, mişcare ce are ca scop crearea unei Republici Populare Democrate Coreene unice. Mişcarea muncitorească şi mişcarea de eliberare naţională începe sa se desvolte şi în Siam, în ţările Orientului apropiat şi in Australia. Această puternică desvoltare a mişcării de eliberare naţională şi a mişcării muncitoreşti din colonii şi semicolonii are de partea ei Uniunea Sovietică, ţările de democraţie populară şi forţele păcii şi democraţiei din lumea întreagă. De aceea se poate de pe acum spune cu certitudine că această mişcare va continua să se desvolte şi se va încununa cu o victorie definitivă. Vorbind despre factorii care au dus poporul chinez la victorie, Liu-Saorosi subliniază că cele mai importante condiţii ale victoriei mişcării de eliberare naţională sunt: 1. Clasa muncitoare trebue să creeze un larg front unic de luptă al întregii naţiuni împotriva jugului imperialist şi a lacheilor săi. 2. Acest front unic al întregii naţiuni trebue să fie condus de clasa muncitoare, clasa cea mai hotărîtă, cea mai îndrăzneaţă şi cea mai consecventă în lupta împotriva imperialismului — şi de partidul ei politic — Partidul Comunist. 3. Pentru ca clasa muncitoare şi partidele ei politice — partidele comuniste — să poată deveni centrul de unire a tuturor forţelor antiimperialiste naţionale şi să conducă cu succes frontul unic al întregii naţiuni, este necesar ca in decursul luptei să fie creat un Partid Comunist care să fie înarmat cu teoria marxist-leninistă, să stăpânească arta strategiei şi tacticii, să introducă autocritica şi disciplina severă în rândurile sale şi să aibă o legătură strânsă cu massee. 4. Acolo unde este posibil şi atunci când este posibil, trebue create, sub conducerea Partidului Comunist, armate de eliberare naţională, solide şi iscusite in lupta cu duşmanul, precum şi baze de sprijin pentru operaţiile acestor armate; trebue deasemenea îmbinată lupta masselor din regiunile controlate de duşmani cu lupta armată, aceasta din urmă fiind forma principală a luptei mişcării de eliberare naţională in multe colonii şi semicolonii. Aceasta este calea principală la care a mers poporul chinez, care a repurtat victoria în ţara sa. Ea poate deveni deasemenea calea principală de eliberare a popoarelor din alte ţări coloniale şi semicoloniale in care există condiţiuni asemănătoare. Este absolut clar, spune în încheiere Liu-Sao-Tsi, că popoarele din colonii şi semicolonii nu vor reuşi să obţină nimic ,pentru ele dacă nu vor dispune de astfel de forţe armate în vederea apărării lor. Faptul că lupta armată poate şi trebue să devină principala formă a mişcării de eliberare naţională în numeroase colonii şi semicolonii, nu înseamnă câtuşi de puţin că ea nu trebue îmbinată cu alte forme de luptă. Ducând lupta armată la sate, ea trebue îmbinată cu lupta legală şi ilegală a masselor în oraşele şi regiunile aflate sub controlul duşmanului. In articolul „Cu privire la unitatea clasei muncitoare din Polonia“, privind pe plan istoric lupta comuniştilor polonezi pen- tru unitatea clasei muncitoare. A. Zawadski, secretar al C. C. al Partidului Muncitoresc Unit Polonez, scrie că principala cauză a sciziunii care slăbise îna inte de război mişcarea muncitorească din Polonia şi adusese ... clasa muncitoare la multe şi grele înfrângeri, a fost influenţa nefastă a Partidului Socialist Polonez (P. P. S.), partid antisovietic şi naţionalist, o varietate poloneză a social-democraţiei. După eliberarea Poloniei de către Armata Sovietici, după cum arată autorul, P. P. S. re născut şi condus pe atunci de Osubka Morawski, a căutat, sub influenţa socialiştilor de dreapta să împiedice formarea frontului unic muncitoresc. Dar socialiştii de dreapta n’au reuşit să-şi atingă scopurile. Sub influenţa Partidului Muncitoresc Polonez (P.P.R.) şi deasemenea datorită năzuinţei spre unitate a majorităţii membrilor P. P. S. frontul unic muncitoresc a fost creat. Autorul arată în continuare că, după ce C. C. al P. C. (b) al U.R.S.S. a semnalat în scriisorile sale poziţia trădătoare a clicii titoiste, Gomulka, voind să acţioneze prin surprindere, a propus o platformă de unificare a P. P. R. şi P. P. S., care, in cazul că ar fi fost acceptată, ar fi dus la capitularea în faţa social-democratismului şi la părăsirea principiilor marxism-leninismului. Gomulka a încercat să prezinte P. P. S. şi istoria acestuia într-o lumină mai favorabilă şi totodată să falsifice istoria P. P. R. şi a predecesorilor lui marxişti, vrând să introducă întregul P. P. S. in partidul unui ficat. In continuare, tov. Zawadski arată că folosirea experienţei P. C. (b) al U.R.S.S., aplicarea curajoasă a criticii şi autocriticii în spirit bolşevic, la plenarele din Iulie şi August 1948 ale C. C. al partidului, precum şi înfrângerea devierii de dreapta şi a celei naţionaliste, au permis să fie formulate în mod just bazele ideologice şi punctele de program ale Partidului Muncitoresc Unit Polonez. In articolul „Lupta Împotriva clicii lui Tito — datoria internaţională a comuniştilor“. Pietro Rossi vorbeşte despre activitatea provocatoare şi de spionaj a agenţilor fascişti ale lui Tito în Italia şi la Triest şi despre lupta comuniştilor din Italia şi teritoriul liber al Triestului impotriva uneltirilor agenţilor iugoslavi ai imperialismului american. " , „Datorită vigilenţei revoluţionare - scrie autorul — noi am demascat şi lichidat reţeaua titoistă de provocare şi de spioniaj care începuse a prinde literetele ei unele din organizaţiile noastre de partid din Umbria şi din Marche“. Vorbind despre activitatea duşmănoasă a titoiştilor la Triest, autorul arată că datorită luptei consecvente şi dârze a comuniştilor din teritoriul liber Triest, rămaşi credincioşi principiilor marxism-fenihisritului, titoiştii au fost izgoniţi din rândurile Partidului Comunist din teritoriul liber al Triestului şi din organizaţiile democratice de massă, fiind demascaţi în faţa tuturor oamenilor muncii sloveni, croaţi şi italieni din Triest. Ziarul publică o scrisoare mare din Norvegia, semnată’’ de K. ErikSen, „Falsificarea alegerilor pentru parlament şi Partidul Comunist Norvegian". Atrăgând Norvegia în orbita imperialismului anglo-american, social-democraţii de dreapta, care in Norvegia se afla la putere, fac tot posibilul, din porunca stăpânilor lor de peste ocean, pentru a dezarma Partidul Comunist Norvegian şi a-1 lipsi de influenţa în sânul clasei muncitoare. In această privinţă sunt foarte grăitoare metodele folosite de lacheii social-democraţi ai Wall Streetului în lupta pe care au dus-o împotriva Partidului Comunist în perioada pregătirii şi efectuării alegerilor pentru parlament din 1949. Pentru convingerea alegătorilor au fost folosite toate mijloacele: minciuna şi calomnia cea mai neruşinată; s’a organizat o campanie de ajuţare împotriva elementelor progresiste prin presă şi radio, în întruniri şi organizaţiile obşteşti; s’a procedat la ameninţarea cu concediere a muncitorilor şi funcţionarilor bănuiţi că vor vota pentru comunişti; s’a recurs la intimidarea şi inducerea în eroare a locuitorilor paşnici pretinzându-se că ar exista primejdia unei agresiuni împotriva Norvegiei din partea unui vecin puternic, etc. etc... Dar în ciuda tuturor acestor măsuri, massele largi ale alegătorilor au votat pentru comunişti. Executarea ordinului de a nu se admite comuniştii în parlament apărea periclitată. Reacţiunea a recurs atunci la falsificarea alegerilor. Autorul scrisorii descrie amănunţit metodele de escrocherie, falsurile şi subterfugiile juridice folosite, cu ajutorul cărora reacţiunea a răpit comuniştilor voturile alegătorilor şi i-a lipsit de mandatele ce li se cuveneau de fapt. In loc de 9 sau 10 mandate cât trebuia să-i revină Partidului Comunist, potrivit cu numărul de voturi obţinut, a primit numai un singur loc în starting, dar şi acesta i-a fost retras printr-o neruşinată escrocherie. Astfel „democraţia occidentală”. Şi anume varietatea ei norvegiană, a apărut in toată goliciunea ei în faţa întregii lumi Până şi ziarele burgheze — scrie autorul — au fost nevoite să recunoască că repartizarea mandatelor în parlament s’a făcut în mod „nu prea echitabil” şi că în urma acestui fapt „sa creat democraţiei o situaţie neplăcută” şi că „ar fi fost poate mai bine ca comuniştii să nu fie îndepărtaţi din Parlament” etc... Ziarul mai cuprinde „Note politice” de Jan Marek: „Cât preţueşte în dolari Léon Blum?”, „Imperialiştii anglo-americani reînvie fascismul în Germania occidentală", foiletonul „De ce sunt trişti?” de Vojtech Bilina, informaţia lui John Smith „Zilliacus, agent al aţâţătorilor la război”, o dare de seamă despre plenara C. C. al Partidului Comunist Italian, precum şi numeroase alte informaţii. RECENZIE Pentru pace trainică, pemru^ amm^popuM Nr. 33 (60) SCÂNTEIA S’au deschs universităţi si scoli serale de marxism-leninism in mai multe oraşe din ţară Pe baza hotărîrii Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, în ziua de 30 Decembrie a. c., s'au deschis la Cluj, Iaşi, Timişoara şi Tg. Mureş universităţi serale de marxism-leninism Pe baza aceleiaşi hotărîrii s-au mai deschis la Galaţi, Ploeşti, Craiova, Constanţa, Braşov, Arad şi Oradea, şcoli serale de marxism-leninism. La deschiderea universităţilor şi şcolilor serale de marxism-leninism au participat delegaţi ai secţiei de Propagandă şi Agitaţie a Comitetului Central. Prima lecţie, de deschidere, a fost predată de către secretarii Comitetelor Judeţene. Universităţile şi şcolile serale de marxism-leninism vor funcţiona încadrate în anul şcolar de partid, având o durată de un an şi jumătate. In universităţile şi şcolile serale de partid sunt cuprinşi activişti de bază ai Comitetelor de Partid judeţene, conducerea organizaţiilor de massă şi a aparatului de stat. Programul universităţilor şi şcolilor serale de marxism-leninism cuprinde următoarele obiecte: Marxism - leninism, Istoria R.P.R., Viaţa de Partid, Problemele construcţiei socialismului în ţara noastră, Materialismul dialectic şi materialismul istoric, Economia politică, Politica mondială, Probleme de cultură generală. Deschiderea acestor noui şcoli de partid constitue un mijloc şi un ajutor important pentru cadrele de bază ale partidului nostru în înarmarea lor cu cunoştinţele marxism-leninismului, atât de necesare în lupta pentru construirea socialismului în ţara noastră. In Capitală s’a deschis o şcoală de normatori tehnologi textilişti De curând, s'a deschis în Capitală o şcoală de normatori tehnologi textilişti. Şcoala este frecventată de 75 elevi şi va avea o durată de 4 luni. Se vor preda lecţiuni despre norme, materii prime, algebră, monografie, productivitate, statistică, cinematică și educație politică, care vor fi urmate de cursuri practice la diferite fabrici. Colbert Alfred Coresp. Gospodăria Agricolă Colectivă „Răsăritul" din Ciamurlia de Jos-Tulcea a primit un aparat care serveşte la cunoaşterea calităţii pământului Ministerul învăţământului Public a donat gospodăriei agricole colective din Ciamurlia de Jos - Tulcea un aparat special care serveşte la cunoaşterea calităţii pământului. Gospodăria agricolă colectivă va folosi acest aparat pentru a-şi îmbunătăţi munca, pentru a introduce metode sovietice în agricultură. Gospodăria Agricolă Colectivă „II Iunie 1948" din comuna Pechea-Covurlui a înfiinţat un atelier de fierărie şi lemnărie (Dela Vanghel Ştefan, coresp.). Membrii Gospodăriei Agricole Colective „11 Iunie 1948“ din comuna Pechea-Covurlui au înfiinţat un atelier de fieră rie şi lemnărie, in prezent, la aceste ateliere se face reparaţia căruţelor şi uneltelor agricole ale gospodăriei. Noui lucrări edilitare la Baia de Aramă TURNU SEVERIN, (dela Pâunescu P., coresp.). — In fermaangajamentelor luate, Comitetul Provizoriu al oraşului Baia de Aramă-Mehedinţi a reparat baia comunală care a fost lăsată multă vreme în părăsire. Reparaţia băii comunale s’a făcut prin muncă voluntară și a fost terminată cu 6 zile înainte de termen. Astfel s’au făcut economii de 100.009 lei. Tot prin muncă voluntară s’a construit o baie pentru deparazitarea oilor. Pentru construirea acestei băi s’a adus voluntar pietrișul și nisipul necesar preparării betonului. Deasemeni, ţăranii muncitori ai comunei au dat circulaţiei un drum ce face legătură intre comunele Ponoarele şi Seliştea, drum ce leagă şi satele Turtana, Sipotul şi Ballacul din comuna Mărăşeşti. Nr. 1621 ilPE CMLTO8IAIL CRONICA FILMULUI „Căluţul cocoşat“ (Scala, Capitol, Tomis, Volga, Mioriţa, Flacăra, Rahova, Marconi) »Ipovcâteva zile rulează pe ecranele cinetafatografelor din Capitală un nou film sovietic care stârneşte bucuria şi entuziasmul spectatorilor de o şchioapă şi deopotrivă al celor vârstnici. Este vorba de fermecătorul basm in culori „Căluţul cocoşat”. Acest basm cinematografic, realizat de studiourile sovietice, este prin conţinutul lui adânc realist, strâns legat de viaţă şi prin măestria sa artistică o adevărată creaţie în domeniul desenului animat. Eroul filmului, Ivanuşca, este un băiat din popor, care întruchipează curajul şi îndrăzneala poporului, dragostea sa de viaţă, setea sa de dreptate şi de frumos. După multe peripeţii, Ivanuşca ajunge la curtea unui ţar deosebit de ticălos şi de hrăpăreţ. Dibăcia lui Ivanuşca îi atrage furia Invidioasă a ţarului şi a îmbuibaţilor care huzuresc în jurul acestuia. In special, una din slugile ţarului vrea cu orice chip să-l prăpădească pe Ivanuşca şi urzeşte deaceea tot felul de intrigi care să-l ducă pe tânăr la moarte. Sfătuit şi ajutat de căluţul său — care reprezintă în film simbolul înţelepciunii şi isteţimii populare — Ivanuşca izbuteşte să birue toate primejdiile care i se pun in cale. Până la urmă, ţarul nesăţios şi sluga lui sunt aceia care pier, căzând în păienjenişul propriilor lor uneltiri, în vreme ce Ivanuşca se va căsători cu aleasa inimii lui, cu frumoasa Fată-Crăiasă. Din cuprinsul acestei acţiuni simple şi optimiste, prezentată într’o încântătoare atmosferă de basm, se desprinde ideia luptei victorioase a poporului împotriva asupritorilor şi a slugilor lor — căci biruinţa lui Ivanuşca nu este altceva decât biruinţa poporului. Se desprinde deasemeni ideia că poporul sfârşeşte totdeauna prin a-i înfrânge pe asupritori, oricât de puternici ar parea aceştia, pentru ca dreptatea este de partea lui. Filmul satirizează cu vigoare figurile odioase ale asupritorilor, barjocorindu-le lăcomia fără margini şi trufia neroadă. Cât de adâncă e prăpastia între conţinutul luminos al acestui film sovietic ce se adresează îndeosebi micilor spectatori şi desenele animate ale cinematografiei burgheze, care încerca să otrăvească până şi sufletul copiilor, însuflându-le concepţia de viaţă şi morala putredă a claselor exploatatoare, idealizând cu neruşinare o întreagă tagmă de monarhi, de prinţi şi de prinţişori şi propovăduind dispreţul pentru omul din popor. Prin întregul său conţinut, filmul acesta sovietic are o mare valoare educativă, un minunat tâlc moral pentru micii spectatori. Filmul cultivă în sufletul copiilor dragostea şi stima faţă de popor, încrederea în forţele sale şi face să crească totodată în ei dispreţul şi ura împotriva asupririi şi voinţa de a lupta pentru triumful cinstei şi al dreptaţii. Pe de altă parte, folosind mijloace artistice de nivelul cel mai înalt, filmul reprezintă şi o şcoală de educare artistică a micilor spectatori, de trezire a dragostei pentru frumos, pentru natură pentru muzică şi dans. Excepţională este valoarea plastică şi expresivitatea chipurilor feluritelor personagii. Prin desen şi culoare au fost redate în adâncime trăsăturile sufleteşti ale fiecărui personaj. Figurile ţarului şi ale celor din jurul său sunt ridicule şi respingătoare, dezvăluind întreaga lor mârşăvie. Chipul lui Ivanuşca, senin şi limpede, cucereşte de la bun început simpatia spectatorului. Cineaştii sovietici au realizat un film de o mare frumuseţe, luminos şi optimist, plin de poezie şi humor. Pentru realizarea filmului, au lucrat luni îndelungate un întreg colectiv de pictori, cu o migală şi cu o grijă care este vizibilă în fiece amănunt. Atenţia deosebită care se acordă în Uniunea Sovietică artei pentru copii este un exemplu de urmat pentru toţi artiştii noştri, scriitori, compozitori şi pictori. In sălile unde rulează „Căluţul cocoşat” domneşte, o atmosferă nespus de însufleţită. Copiii se bucură, aplaudă sgomotos, arătându-şi simpatia lor faţă de Ivanuşca şi râd du poftă de păţaniile caraghioase ale ţarului. însufleţirea cu care micii spectatori participă la desfăşurarea acţiunii e o dovadă vie a faptului că artiştii sovietici stăpânesc meşteşugul complicat de a vorbi copilului, de a-i cuceri atenţia, desfătându-l şi insuflându-i totodată idei şi sentimente nobile. Eugenia Nădejde în pădurea Poiana judeţul Bihor a luat fiinţa un centru de alfabetizare pentru muncitorii forestieri ORADEA (de la corespondentul nostru). In cadrul acţiunii de alfabetizare care se desfăşoară cu intensitate în întreg judeţul Bihor, Comitetul Provizoriu de Plasă a luat hotărîrea să înfiinţeze un centru de alfabetizare pentru muncitorii forestieri, neştiutori de carte, care lucrează în pădurea Poiana, la mari depărtări de orice aşezare omenească. Acest centru a început să funcţioneze de câteva zile într’o cabană în pădure. Iau parte la cursuri 78 muncitori forestieri. S-a inaugurat un colţ roşu la fabrica de săpun „Stela“ Tot mai numeroase sunt cluburile, colţurile roşii, căminele culturale, bibliotecile, etc., instituţiile prin care Partidul nostru şi Guvernul Republicii noastre Populare pun la îndemâna oamenilor muncii mijloace de a-şi ridica necontenit nivelul cultural şi profesional. De curând s-a înfiinţat un frumos colţ roşu şi la fabrica de săpun „Stela”. Amenajarea lui a fost terminată în cinstea celei de a doua aniversări a Republicii Populare Române. Muncitorii de la „Stela” au reuşit să depăşească planul de producţie şi să acorde astfel o sumă importantă din fondul directorial pentru înzestrarea colţului roşu cu un pian, aparat de radio, 40 jocuri de şah şi o bibliotecă cu peste 1200 volume. De acum, în cele trei camere ale colţului roşu, pavoazate şi ornamentate cu gust, muncitorii şi muncitoarele de la „Stela” îşi vor putea petrece plăcut şi cu folos timpul liber.