Scȃnteia, martie 1950 (Anul 19, nr. 1671-1697)
1950-03-01 / nr. 1671
Pag. 2 DECERNAREA „DRAPELULUI ROŞU“ MUNCITORILOR ŞI TEHNICIENILOR ÎNTREPRINDERILOR FRUNTAŞE IN PRODUCŢIE La atelierele centrale ale petrolierei „Muntenia“»Ploeşti - PLOEŞTI (De la corespondentulnostru). Miercuri după amiază, sute de muncitori, tehnicieni şi funcţionari de la atelierele centrale ale petroliferei „Muntenia“-Ploeşti se îndreptau spre sala de festivităţi a atelierelor, unde trebuia să aibă loc, în prezenţa tov. Gh. Vasilichi, membru al Biroului Polic al C. C. al P. M. R., ministrul Minelor şi Petrolului, solemnitatea decernării .„Drapelului Roşu" al producţiei. Adunarea a fost deschisă de tov. Bogdan Constantin, preşedintele Sindicatului, care a dat cuvântul tov. Chiroiu Vasile, secretarul organizaţiei de partid. Acesta a făcut o amplă dare de seamă asupra felului cum s’a muncit în cursul anului 1949, subliniind că succesele obţinute în producţie se datoresc avântului întrecerii socialiste şi puternicului ajutor sovietic. Muncitorii şi tehnicienii atelierelor au depăşit programul de producţie pe 1949 cu 17,7%, au ridicat productivitatea muncii cu 19,2%% şi au redus rebuturile şi deşeurile la 0,5%. In cadrul întrecerii socialiste s-au evidenţiat o serie de muncitori şi inovatori, printre care: Oprea Ion, maistru mecanic, care a construit o presă hidraulică cu ajutorul căreia se scot roţile înţepenite pe axă; Andrei Ion, maistru sudor, care a reuşit să angreneze mecanic dinţii de mese rotary, operaţie care inainte se făcea manual, etc. In aplauzele puternice ale celor prezenţi, tov. Gh. Vasilichi, membru al Biroului Politic al C. C. al P. M. R. şi ministrul Minelor şi Petrolului, a înmânat „Drapelul Roşu" al producţiei unei delegaţii de muncitori şi tehnicieni fruntaşi, felicitând colectivul de muncă al atelierelor pentru succesul obţinut, urându-i noul victorii în lupta pentru întărirea Patriei noastre, pentru apărarea păcii. La Schela „Sovrompetro“-Guida Ceniţei MORENI (de la corespondentul nostru). „ Joi după amiază peste 1.000 de muncitori şi tehnicieni petrolişti s’au adunat pe platoul din faţa Sindicatului „Sovrompetrol”-Gura Ocniţei-Ochiuri. Erau de faţă tov. C. Mateescu, membru al C.C. al P.M.R. ministru adjunct al Minelor şi Petrolului, tov. Dedu, delegat din partea Uniunii de Petrol, Mine şi Gaz Metan şi numeroase delegaţii de muncitori petrolişti din alte schele petrolifere. In cadrul unui entuziast meeting, o delegaţie de muncitori de la schela „Sovrompetrol”-Teiş a înmânat „Drapelul Roşu” al producţiei muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor şi funcţionarilor de la schela „Soyrompetrol”-Gura Ocniţei, care în cel de al doilea semestru al Planului de Stat pe anul 1949 au reuşit să depăşească producţia la ţiţei cu 1,7%, la foraj cu 28%, reuşind în acelaş timp să realizeze economii în valoare de 17 milioane lei, prin recuperarea materialelor vechi. Luând cuvântul, directorul schelei „Sovrompetrol”-Gura Ocniţei a arătat că succesele muncitorilor şi tehnicienilor petrolişti din această schelă se datoresc in mare parte avânzibil întreceriisocialiste. Anul trecut au fost antrenaţi în întrecerea socialistă ,aproape 41%, din salariaţii schelei. Deasemenea, la aceste succese a contribuit noua organizare a schelei in brigăzi după experienţa sovietică şi folosirea metodelor sovietice de îmbunătăţire a tehnologiei sondelor. Un preţios aport l-au dat echipele de intervenţie, care au reuşit să reducă timpii de intervenţie la sonde până la 2,40 ore, rezultat realizat de echipa maistrului sondor Iorga M. Ion. In încheiere, a luat cuvântul tov. C. Mateescu, ministru adjunct al Minelor şi Petrolului, care a felicitat pe muncitorii şi tehnicienii schelei, urându-le ca „Drapelul Roşu” al producţiei să fie pentru ei un îndemn la muncă şi luptă pentru îndeplinirea şi depăşirea cu cinste a sarcinilor Planului de Stat pe anul 1950. . Numeroşi muncitori şi tehnicieni petrolişti ai schelei „Sovrompetrol”-Gura Ocniţei şi-au exprimat apoi hotărirea de a-şi spori eforturile in Întrecerea socialistă, sub lozinca : „MAI MULT PETROL PENTRU ÎNTĂRIREA PATRIEI, PENTRU PACE”. După meeting a urmat un frumos festival artistic in aer liber, dat de echipa artistică a schelei „Sovrompetrol”-Gura Ocniței. La Depoul C. F. R.-Braşov , BRAŞOV. (De la corespondentul nostru). In ziua de 22 Februarie a.c. a avut loc festivitatea decernării „Drapelului Roşu“, muncitorilor şi tehnicienilor de la Depoul C.F.R.-Braşov. Datorită eforturilor făcute in direcţia planificării şi organizării serviciilor respective, muncitorii şi tehnicienii Depoului C.F.R.-Braşov au reuşit să obţină în cadrul întrecerii socialiste desfăşurate anul trecut succese însemnate. Programarea fixată pe parcursul de kilometri-zi la trenurile de călători a fost depăşită în medie cu 27%, iar la trenurile de marfă, programarea a fost depăşită cu 4*». De asemenea, ei au reuşit să economisească o cantitate de 8025 tone de combustibil. Cu ocazia decernării „Drapelului Roşu", muncitorii şi tehnicienii Depoului şi-au luat noi angajamente exprimându-şi hotărîrea de a munci cu și mai multă râvnă pentru îndeplinirea sarcinilor Planului de Stat pe 1950. Niciun partid din lume nu’a avut şi nu are un astfel de prestigiu in rândurile clasei muncitoare şi ale masselor populare cum are Partidul bolşevicilor — Partidul lui Lenin şi Stalin. Niciun partid din lume nu se bucură de o astfel de încredere şi dragoste din partea popoarelor ca Partidul Bolşevic. Dragostea popoarelor din U.R.S.S. şi a milioanelor de oameni ai muncii din întreaga lume pentru Partidul Bolşevic se datoreşte măreţei activităţi revoluţionare şi transformatoare a acestuia, activitatea care a marcat începutul prăbuşirii sistemului capitalist şi deschiderea unei ere noi in istoria omenirii. Şi dacă acum burghezia internaţională se agită cuprinsă de furie văzând ce forţă uriaşă au devenit Partidele Comuniste şi Muncitoreşti în toate ţările lumii, dacă burghezia recurge în prezent la cele mai crâncene represiuni împotriva comuniştilor, torturăndu-i şi executându-i intre zidurile închisorilor, ea acţionează astfel, deoarece este condamnată de istorie la pieire inevitabilă. Prin lupta sa eroică, Partidul Bolşevic grăbeşte mersul evenimentelor revoluţionare, în procesul cărora el însuşi creşte şi se întăreşte, deoarece întregul conţinut politic, al muncii sale, strategia şi tactica sa, cât şi lozincile sale răspund necesităţilor desvoltării istorice. Viaţa ’'îşi ia ceea ce-i aparţine, a spus Lenin, şi comuniştii trebue să ştie că, în orice caz, viitorul le aparţine lor ! Conducând Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, Partidul Bolşevic, pentru prima oară in istoria omenirii, a dus clasa muncitoare şi massele celor ce muncesc la victoria puterii sovietice cu adevărat populară, fapt prin care a câştigat încrederea şi dragostea poporului sovietic şi a aprins în sufletul milioanelor de asupriţi din ţările capitalismului credinţa în victoria cauzei socialismului. In condiţiile grele ale ilegalităţii din timpul asupririi ţariste, Lenin şi Stalin au construit Partidul Bolşevic, organizaţia de luptă a clasei muncitoare, capabilă să ducă massele la asaltul fortăreţelor autocraţiei şi capitalismului şi la instaurarea dictaturii proletariatului. In lupta lor pentru ţelul înalt şi nobil al eliberării celor ce muncesc, bolşevicii au dat dovadă de curaj exemplar, de abnegaţie şi eroism. Activitatea revoluţionarului în Rusia ţaristă era împletită cu greutăţi uriaşe şi cu primejdia morţii. „In faţa noastră, a scris Lenin, se înalţă în toată puterea ei fortăreaţa via. V micului, de unde suntem împroşcaţi cu o ploaie de gloanţe şi ghiulele care ne răpun pe cei mai buni luptători. Trebue să cucerim această fortăreaţă, şi o vom cuceri, dacă vom contopi toate forţele proletariatului, care se trezeşte, cu toate forţele revoluţionarilor ruşi într’un singur partid, menit să atragă tot ce este viu şi cinstit în Rusia” (Opere, vol. IV, pag. 346). „NOI SUNTEM DEVOTAŢI PARTIDULUI..." Linia marxistă, revoluţionară a bolşevicilor, tactica luptei neîmpăcate de clasă a proletariatului au găsit întotdeauna un ecou fierbinte şi sprijin în sânul clasei muncitoare, de viaţa căreia era legată în mod indestructibil lupta bolşevicilor. Se ştie că în perioada primei revoluţii ruse, propunerea menşevicilor de a convoca un aşa zis „congres muncitoresc” , a întâmpinat, opoziţia hotărîtă a muncitorilor revoluţionari înaintaţi, care au înţeles sensul planului menşevic, anume acela de a lichida Partidul Muncitoresc Social-Democrat şi de a dizolva detaşamentul de avantgardă al clasei mun. ■citoare in massa mic-burgheză. In articolul „Congresul de la Londra, al Partidului Muncitoresc Social-Democrat Rus (însemnările unui delegat)”, publicat in Iunie.Iulie 1907 în ziarul „Proletarul din Baku”, tovarăşul Stalin a scris: „Delegaţii muncitori bolşevici au înţeles de îndată fondul chestiunii şi au luat o atitudine hotărîtă pentru apărarea partidului”. „Noi suntem devotaţi partidului” — spuneau ei — „noi ne iubim partidul şi nu vom îngădui umor intelectuali obosiţi să-l discrediteze” (Opere, vol. II, pag. 79, Ed. P.M.R.). Ziarul „Proletarul din Tifliş’ creat cu participarea directa a tovarăşului Stalin, a scris în articolul de fond din primul său număr apărut la 5 ianuarie 1910 : „Dragostea pentru partid şi proletariat să ne unească într’un singur tot!” Numai un , partid ca Partidul Bolşevic, care a ştiut să se lege indestructibil de viaţa clasei sale, care se bucură de încrederea neţărmurită a clasei muncitoare şi a întregului popor, care e înarmat cu o teorie înaintată, revoluţionar-ştiinţifică, numai ’ partidul care a absorbit pe cei mai buni reprezentanţi ai proletariatului revoluţionar, căliţi de experienţa unei îndârjite lupte revoluţionare — numai, un astfel, de partid s’a dovedit capabil să conducă cu succes lupta proletariatului şi sâ-l ducă la victorii de Însemnătate istorică. Partidul Bolşevic a unit şi a organizat forţele clasei muncitoare şi ale tuturor celor ce muncesc din ţara, şi le-a ridicat la lupta pentru lichidarea dominaţiei moşierilor şi capitaliştilor şi pentru instaurarea dictaturii proletariatului. In anii războiului civil, Partidul Bolşevic a ridicat pe muncitorii şi ţăranii ţării la lupta împotriva intervenţioniştilor şi a forţelor contrarevoluţiei dinlăuntrul ţării, a apărat cuceririle Marelui Octombrie, învingând foametea şi ruina, Partidul a mobilizat pe oamenii muncii la lupta pentru construirea socialismului. Când a murit marele Lenin, poporul sovietic s-a unit şi mai strâns în jurul Partidului sau iubit. In zilele memorabile ale primirii promoţiei leniniste, clasa muncitoare a trimis în Partid peste 240 mii din cei mai buni fii şi din cele mai bune fiice ale sale. „Un astfel de partid va trăi spre spaima duşmanilor...” — a spus tovarăşul Stalin la cel de al XlII-lea Congres al Partidului Comunist (bolşevic) în 1924. Partidul Bolşevic a condus lupta muncitorilor, ţăranilor şi intelectualilor din U.R.S.S. pentru construirea societăţii socialiste. Această sarcină a fost îndeplinită într’un timp scurt. In lupta pentru socialism, Partidul a măturat din calea sa pe capitularzii şi trădătorii urîţi de popor: troţkişti, zinovievişti, buharinişti şi alţi duşmani ai poporului. In timpul Războiului de Apărare a Patriei, Partidul s’a legat şi mai mult de popor, s’a legat şi mai strâns de massele largi ale celor ce muncesc. înconjurat de încrederea neţărmurită a poporului, el a fost însufleţitorul şi organizatorul luptei întregului popor împotriva cotropitorilor fascişti, a îndreptat toate eforturile oamenilor sovietici spre un scop comun — sdrobirea vrăjmaşului — şi a salvat patria noastră sovietică de o primejdie de moarte, a salvat civilizaţia Europei de pieirea ce o ameninţa, însufleţit şi condus de tovarăşul Stalin, Partidul Bolşevic a trecut cu cinste încercări nemaiîntâlnit de grele, datorită faptului că s-a bazat pe întreg sprijinul, plin de abnegaţie, al Clasei muncitoare şi al celor ce muncesc. Poporul sovietic vede în Partidul Comunist înţelepciunea, onoarea şi conştiinţa epocii noastre. Poporul vede în Partidul Bolşevic pe conducătorul său credincios şi încercat, Partidul său de care se simte apropiat şi ■ care ii este scump, Partid puternic prin disciplina sa de fier făurită In decursul anilor şi prin legăturile sale indestructibile cu massele celor ce muncesc. „Massele largi de muncitori fără partid — spune tovarăşul Stalin — socotesc partidul nostru ca partidul LOR, un partid de care SE SIMT APROPIAŢI şi care LE ESTE SCUMP, la a cărui lărgire şi întărire ei au interese vitale şi conducerii căruia ei îşi încredinţează de bunăvoie soarta”. Partidul Bolşevic a condus revoluţia, singura revoluţie care nu numai că a sfărâmat lanţurile capitalismului şi a cucerit libertatea pentru popor, care nu numai că a dat rezultate politice, dar care a mai reuşit să dea poporului condiţiile materiale pentru o viaţă îmbelşugată. In aceasta constă forţa şi invincibilitatea revoluţiei noastre, conduse de Partidul Bolşevic, care a arătat un exemplu istoric de luptă adevărată — nu în cuvinte, ci în fapte — pentru interesele vitale ale celor ce muncesc. INTERESELE POPORULUI SUNT MAI PRESUS DE ORICE Popoarele ţării noastre înconjoară cu o dragoste fierbinte Partidul lui Lenin şi Stalin, deoarece ele văd în fapt cu câtă intransigenţă, perseverenţă şi consecvenţă apără Partidul Bolşevic interesele vitale ale poporului, ele văd că Partidul Comunist (bolşevic) nu are interese mai înalte decât interesele poporului, că exprimă just ceea ce simte poporul şi este legat de popor prin mii de fire, că Partidul ascultă cu atenţie vocea acestuia şi învaţă el însuşi de la popor. Partidul educă massele în spiritul unei atitudini de neîmpăcat cu lipsurile in muncă, el cere descoperirea la timp a acestor lipsuri prin arma ascuţită a autocriticii care trebue să fie metoda permanent folosită în întreaga noastră activitate. „Numai un partid puternic — spune tovarăşul Stalin — care are rădăcini în viaţă şi care merge spre victorie, poate să-şi permită acea critică necruţătoare a propriilor sale lipsuri, pe care a admis-o şi pe care o va admite întotdeauna în văzul întregului popor. Un partid care ascunde poporului adevărul, un partid care se teme de lumină şi de critică, nu este un partid, ci o clică de înşelători, sortiţi pieirii... Numai partidele care aparţin trecutului şi care sunt sortite pieirii se pot teme de lumină şi de critică. Noi nu ne temem nici de una nici de cealaltă, nu ne temem pentru că suntem un partid ascendent, care merge spre victorie”. In autocritică — forţa motrice a desvoltării noastre — massele văd un semn al forţţei Partidului Bolşevic şi nu al slăbiciunii lui. Partidul îi sancţionează pe acei care înâbuşe critica sănătoasă, care se rup de popor şi care încetează a mai ţine seama de părerea masselor. Poporul ştie că Partidul nu va nedreptăţi pe nimeni, că va apăra pe oricine se conduce in critica sa după interesele Partidului şi se străduieşte să realizeze cât mai bine hotăririle acestuia. Oricât de mari ar fi succesele noastre, Partidul cheamă poporul să nu se mulţumească cu aceste succese şi promovează sarcini noi, şi mai măreţe, in domeniul construcţiei comunismului în U.R.S.S. Planul cincinal de după război, pe care poporul sovietic îl îndeplineşte cu succes, este o parte a programului înfăţişat de către tovarăşul Stalin in discursul său istoric ţinut in faţa alegătorilor din circumscripţia electorală „Stalin” din oraşul Moscova la 9 Februarie 1946. Bilanţul activităţii in domeniul industriei, transportului şi agriculturii în aceşti patru ani stă mărturie faptului că sarcinile puse de tovarăşul Stalin sunt primite cu înflăcărare şi îndeplinite cu succes de întregul popor sovietic. Din toate colţurile ţării sosesc zilnic la Moscova scrisori şi rapoarte adresate tovarăşului Stalin. Fiecare rând din aceste scrisori este străbătut de dragostea şi devotamentul poporului faţă de tovarăşul Stalin şi faţă de Partidul Bolşevic. Scrisorile adresate tovarăşului Stalin constitue o cronică a faptelor eroice şi cutezătoare ale poporului sovietic, documente vii şi emoţionante ale dragostei poporului pentru Partid, pentru marele Stalin. O demonstraţie grandioasă a dragostei poporului pentru marele conducător şi dascăl a fost sărbătorirea celei de a 70-a aniversări a lui I. V. Stalin. Saluturile adresate tovarăşului Stalin vin într’un torent nesfârşit; poporul il slăveşte pe conducătorul, dascălul şi prietenul său. În nenumăratele lor scrisori, adrese şi mesagii, oamenii muncii de pretutindeni, din toate ţările lumii, soldaţi ai eroicei armate de eliberare naţională din China, oţelari din Birmingham, docheri din Sidney şi lucrători-constructori din Oslo, textilişti din Bombay şi mineri din Pas-de- Calais, muncitori din periferiile Buenos-Aires, ullui şi mineri din Silezia, locuitori ai micului şi îndepărtatului sat italian Morganti şi muncitori feroviari din Sofia, muncitori de port din San-Francisco şi muncitori de pe plantaţiile din Indonezia şi din multe alte oraşe şi sate din toate ţările — toţi aceştia îşi exprimă dragostea şi devotamentul lor faţă de tovarăşul Stalin, cât şi dorinţa lor fierbinte de a apăra neobosit cauza păcii şi de a intări lagărul antiimperialist, condus de U.R.S.S. Nu putem citi fără emoţie aceste documente, in care sunt intipirite cele mai nobile şi mai înălţătoare sentimente omeneşti. Iată o mică scrisoare venită din Franţa. Autorii scrisorii, luptători pentru libertatea poporului francez, care zac în închisorile din Toulon, in lagărele Brin şi Gars, îl roagă pe tovarăşul Stalin, conducătorul Ţării Socialismului şi al oamenilor muncii din lumea întreagă, să primească felicitările lor călduroase. Ei au anexat la scrisoarea lor lucrarea tovarăşului Stalin „Despre materialismul dialectic şi istoric”, pe care ei au transcris-o de mână în închisoarea din Toulon şi care a trecut dintr’o celulă într’alta. Marile idei staliniste au insuflat deţinuţilor curaj şi dârzenie. „Vrem să vă asigurăm, scumpe tovarăşe Stalin — scriu autorii scrisorii — că am hotărît ferm cu toţii să luptăm până la capăt, să luptăm până când în Franţa va învinge cauza socialismului. Gândurile noastre sunt alâturi de a doua noastră Patrie — Uniunea Sovietică”. CRESC PARTIDELE COMUNISTE FRĂŢEŞTI Se ştie că în anii celui de al doilea război mondial, partidele socialiste de dreapta au trădat cu laşitate independenţa naţională a popoarelor lor şi au predat ţările lor în mâinile ocupanţilor hitlerişti. Numai comuniştii au fost adevăraţi apărători ai intereselor naţionale ale popoarelor şi organizatorii energici ai rezistenţei împotriva cotropitorilor hitlerişti. Prin aceasta ei au cucerit încredere şi autoritate în sânul poporului, fapt care şi-a găsit expresia în creşterea influenţei Partidelor Comuniste frăţeşti şi a numărului lor de membri. Partidele socialiste de dreapta şi leaderii lor reacţionari nu vor putea niciodată să înţeleagă ce este dragostea poporului pentru Partid, deoarece această dragoste nu se poate căpăta nici prin coruperea alegătorilor, nici prin promisiuni demagogice. La aceste partide se referă din plin cuvintele tovarăşului Stalin rostite despre partidele care aparţin trecutului, partide condamnate pieirii, partide care se tem de lumină şi de critică. Massele muncitoare cele mai înaintate de dincolo de hotare încep să fie tot mai lămurite în privinţa acţiunilor trădătoare ale partidelor socialiste de dreapta. Leaderii partidelor socialiste de dreapta se menţin prin Înşelarea poporului, camuflând trădarea intereselor clasei muncitoare şi ale oamenilor muncii cu fraze „revoluţionare” demagogice. Un certificat ruşinos dat socialiştilor de dreapta, la chei ai imperialismului american, îl constitue declaraţia departamentului de stat al Statelor Unite din 15 ianuarie 1948, în care se afirmă fără înconjur că „socialiştii reprezintă una din cele mai puternice fortăreţe anticomuniste din Europa”. Făcând sluj în faţa stăpânilor lor imperialişti, leaderii partidului laburist din Anglia caută să-i convingă pe aceştia de faptul că afară de laburişti nu mai există o altă forţă capabilă să reziste cu succes clasei muncitoare, care luptă pentru interesele ei vitale şi că pe acest tărâm, până şi conservatorii rămân în urma lor. Această declaraţie a făcut-o în camera comunelor cu o cinică sinceritate Cripps, unul din leaderii laburiști al cărui discurs a fost publicat în paginile ziarului „Times”. „Ar fi interesant să ni se arate măcar un singur caz — a declarat Cripps — în care conservatorii și-ar fi dovedit capacitatea de a fi o astfel de barieră împotriva comunismului cum este social-democraţia”. Răspunzând la acuzaţiile că laburiştii ar recunoaşte principiul luptei revoluţionare de clasă, Morgan Philipps, secretarul comitetului executiv al partidului laburist englez, a declarat: „Nimic nu poate fi mai departe de adevăr decât aceste acuzaţii...” Massele populare din toate ţările lumii se unesc tot mai strâns în jurul partidelor comuniste care se găsesc în fruntea luptei pentru pace, împotriva imperialiştilor anglo-americani şi a reacţiunii interne. Astfel Partidul Comunist Francez, care număra în ajunul celui de al doilea război mondial 340.000 membri, numără azi 669.000 oameni. Partidul Comunist Italian avea 58.000 membri în preajma războiului; în prezent el are 2.300.000 membri. Victoria istorică a poporului chinez, care constitue o nouă și puternică lovitură împotriva întregului sistem imperialist, a fost obţinută sub conducerea gloriosului Partid Comunist Chinez. Partidul Comunist Chinez numără azi peste 4 milioane membri. Au crescut într’o măsură uriaşă influenţa şi autoritatea Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti in ţările de democraţie populară din Euro-*pa. Partidul Comunist Cehoslovac avea în preajma celui de al doilea război mondial 80.000 membri de partid, iar în prezent are 2.300.000 membri ; Partidul Muncitoresc Unit Polonez care avea 20.000 membri numără astăzi 1 milion 360.000 membri; Partidul Muncitoresc Român avea 1.000 membri, în prezent are 1 milion de oameni; Partidul celor ce muncesc din Ungaria a avut in preajma războiului 30.000 membri, iar acum are 950.000; Partidul Comunist Bulgar a crescut de la 8.000 membri la 460 mii membri; în Partidul Muncii din Albania au fost 1.000 de membri, iar azi sunt 70.000 membri şi candidaţi de partid, înarmate cu experienţa istorică a Partidului Comunist (bolşevic) Partidele Comuniste frăţeşti conduc cu succes opera de construire a temeliilor socialismului. U.R.S.S. se află într’o perioadă de nou şi puternic avânt. . Zilele de pregătire, alegerilor în Sovietul Suprem al U.R.S.S. simt o demonstraţie de neuitat a dragostei şi devotamentului poporului sovietic faţă de Partidul Bolşevic, faţă de tovarăşul Stalin. Drept răspuns la Mesajul Comitetului Central al Partidului Comunist (bolşevic) adresat tuturor alegătorilor, oamenii sovietici expun, în cadrul nenumăratelor adunări şi meetinguri ce se ţin în aceste zile, planurile de viitor în munca lor creatoare, îndreptată spre un singur ţel şi anume spre o şi mai mare intărire a puterii statului Socialist sovietic. „Slujind cu abnegaţie Patria — spune Mesajul Comitetului Central al PC. (b) adresat tuturor alegătorilor — Partidul Comunist a câştigat încrederea şi dragostea poporului sovietic. Partidul dă o înaltă preţuire acestei încrederi şi ţine la ea. Partidul Comunist speră că se va bucura de încrederea poporului sovietic şi în viitor”. Partidul Bolşevic conduce cu fermitate poporul sovietic spre comunism. „ Pătrunşi de încredere neţărmurită, şi de dragoste fierbinte pentru scumpul lor Partid Bolşevic, oamenii muncii din Ţara Sovietică se unesc şi mai strâns în jurul încercatei lor avantgărzi de luptă, în jurul marelui lor conducător şi dascăl, tovarăşul Stalin, in lupta pentru victoria comunismului in U.R.S.S. *) Articol publicat în „Pravda" din 24 Februarie 1950. încrederea și dragostea poporului față de Partidul lui Lenin— Stalin*) de V. GRIGORIAN SCÂNTEIA Şedinţă publică a Academiei R.P.R. consacrată comemorării gânditorului italian Giordano Bruno şi a pictorului Ion Andreescu Marţi 28 Februarie, Academia Republicii Populare Române va ţine şedinţăpublică consacrată comemorării lui Giordano Bruno şi a pictorului Ion Andreescu. Acad. prof. Gr. Moisil va rosti cuvântarea comemorativă: „Giordano Bruno, la împlinirea a 350 de ani dela arderea sa pe rug". Acad. prof. G. Oprescu va face comunicarea: ,,Ion Andreescu, cu ocazia aniversării unui secol dela nașterea sa". „Prietenia şi alianţa dintre U.R.S.S. şi R. P. Chineză — o puternică forţă morală şi materială în apărarea păcii" Conferinţa Iov. C. Pârvulescu, membru al C. C. al P. M. R. Sub auspiciile Consiliului General de Conducere ARLUS, Iov. C. Pârvulescu, membru al C.C. al P.M.R., a ţinut Sâmbătă după amiază, la Casa Prieteniei Româno-Sovietice, o conferinţă intiulată: „Prietenia şi alianţa dintre Uniunea Sovietică şi Republica Populară Chineză — o puternică forţă morală şi materială în apărarea păcii”. „Despre situaţia internaţională" Tov. prof. univ. Silviu Brucan, redactor responsabil adjunct al ziarului „Scânteia" a ţinut Luni după amiază în sala Dalles, sub auspiciile „Societăţii pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii”, o conferinţă intitulată „Despre situaţia internaţională”. Distribuirea cartelelor de alimente pe trimestrul Aprilie-Iunie Comitetul Provizoriu Bucureşti — Secţiunea Comercială — aduce la cunoştinţa populaţiei salariate din Capitală şi suburbane că distribuţia cartelelor de alimente pe trimestrul Aprilie — Iunie 1950 va începe la 1 Martie şi se va face in conformitate cu Decizia Ministerului Comerţului Interior Nr. 10/949. Operaţiunea distribuirii va dura până la 25 Martie 1950. Distribuirea cartelelor se va face numai prin Instituţii şi intreprinderi, al căror delegaţi se vor prezenta pe sectoare şi circumscripţii de miliţie. Centrele pentru distribuirea cartelelor vor fi următoarele: — Centrul Nr. 1 pentru Sect. 1 Galben în Str. Mendeleieff Nr. 48. — Centrul Nr. 2 pentru Sect. II Negru în Şos. Mihai Bravu Nr. 27. — Centrul Nr. 3 pentru Sect. III Albastru in Str. Colţel Nr. II. — Centrul Nr. 4 pentru Sect IV Rosu in Str. Popa Tatu Nr. 78. — Centrul Nr. 5 in Str. Parfumului Nr. 2. Farmacii de serviciu B-dul . Generalissimul Stalin 21 ; Piaţa Rosetti 3 ; Str Vasile Lascăr, Nr. 129 ; Calea Moşilor 53 ; Calea Moşilor 217 ; şos. Cotentina 36 ; B.dul Gh. Dimitrov 93; Şos Iancului 89 ; Calea Văcăreşti 39; Str. Laborator 1 ; Str. 30 Decembrie 17 ; Calea Rahovei 70; Calea Văcăreşti 299; Şos. Giurgiului 105 ; Prelung. 13 Septembrie 2; Şos. Viilor 99; Calea 13 Septembrie 2 ; str. Carol Davila 7 ; B.dul 1 Mai 1 ; şos. Giuleştii. SUBURBANE: Nr. 111 Collentina; Nr. 100 Griviţa; Nr. 103 Militari; Nr. 107 Chiajna; Nr. 105 Apărătorii Patriei ; Nr 106 Băneasa; Nr. 98 Pantelimon ; Nr. 112 Dudești-Cioplea; Nr. 108 Popești-Leordeni. Nr. 1671 O minunată manifestare a artei populare Festivalul echipelor artistice ale căminelor culturale Duminică dimineaţa a avut loc in sala Patria festivalul artistic organizat în cinstea Congresului căminelor culturale din R. P. R., festival la care şi-au dat concursul numeroase echipe de cântece şi dansuri ale căminelor culturale din întreaga ţară. Au luat parte : dr. Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri, tovarăşul I. Chişinevschi, secretar al C. C al P. M. R., Liuba Chişinevschi, vicepreşedinte al C.G.M., C. Pârvulescu, profesor universitar L. Răutu, L. Sălăjan, ministrul Construcţiilor, Sorin Toma, redactor responsabil al ziarului „Scânteia”, membri ai C.C. al P.M.R., Gh. Stoica, secretar al C.G.M., Mihai Mujic, membru în Biroul Executiv al C.G.M., membri supleanţi ai C.C. al P.M.R., Ed. Mezincescu, ministrul Artelor. Au fost de faţă:A. A. Golicencov, prim secretar al Ambasadei Sovietice, I. P. Nikitin, secretar de Ambasadă, I. A. Maximovski, reprezentantul permanent al VOKS-ului în R.P.R., precum şi membrii delegaţiilor străine la Congres, în frunte cu delegaţii sovietici. Au mai luat parte un mare număr de fruntaşi ai vieţii culturale şi artistice, muncitori şi muncitoare. ★ Congresul căminelor culturale s’a încheiat printr’un mare festival de cântece, jocuri şi recitări dat de echipele artistice ale căminelor. Cine sunt cântăreţii, dănţuitorii, recitatorii care s’au perindat pe scenă? Iat-o pe Maria Ghişă, solista corului din Poiana-Sibiu. Nu e multă vreme de când mai era încă slugă la stânile chiabureştii. In timpul acela glasul ei cristalin domnea amarul care i se sbătea in suflet. Azi nu mai argăteşte la chiaburi. Glasul ei cântă imnuri închinate păcii, vieţii noi care creşte In ţara noastră şi cântece de năduf împotriva celor ce-o asupreau mai ieri. Iată-l pe moş Niculae Vlad din Nehoiaşai-Buzău. Are 64 de ani. Timp îndelungat n’a ştiut ce-i bucuria vieţii. Azi sunt alte vremuri. Moş Niculae Vlad le simte din plin binefacerea. Şi cine credeţi că-i sufletul echipei de jocuri? Moş Vlad, care la 64 de ani a găsit taina tinereţii fără bătrâneţe. Iată-l şi pe Gheorghe Stan, ţăran muncitor, membru al Gospodariei Agricole Colective din Comuna Parcu-Ilfov. Recită cu talent o poezie, in care-i vorba tocmai despre felul cum a luat fiinţă gospodăria colectivă din satul lor. In glasul lui răsună ecoul frământărilor prin care a trecut satul până când o seamă de ţărani muncitori luminaţi de Partid, şi-au adunat la un loc ogoarele, statornicind mlădiţa vieţii noi în Pariu. Şi cu câtă fericire rosteşte Gheorghe Stan versurile în care e zugrăvită viaţa fericită, ce mijeşte pe mereagurile unde altă dată se lăţea sărăcia iar azi înfloreşte gospodăria colectivă. Aceştia, şi mulţi alţii, au înfăţişat Duminică roadele unei munci temeinice pe tărâmul desvolării artei populare din ţara noastră. Sub conducerea Partidului, poporul muncitor — azi stăpân în ţara lui — a pus pentru întâia oară muzica şi dansul popular în drepturile lor fireşti, creând condiţii neîntâlnite în trecut, de valorificare a minunatelor comori ale folclorului. Sutele de echipe artistice ale căminelor culturale din întreaga ţară scot la lumină în cântece şi dansuri aceste comori, fac din ele arme de nepreţuit în lupta împotriva chiaburimii. Un exemplu tipic de legare a trecutului de luptă a poporului cu prezentul, este dansul „Bărbuncul” interpretat de echipa din comuna Sâlcuţa Cluj. Este un dans vechi vitejesc, cu mişcări repezi şi puternice, un dans plin de forţă sănătoasă. In spectacolul de Duminică au fost reprezentate şi naţionalităţile conlocuitoare din ţara noastră cu dansurile lor specifice. Astfel echipa de ucrainieni a căminului cultural din comuna Poienile de sub Munte-Maramureş, a înfăţişat im dans cu o ritmică vie, o împletire originală de motive populare locale. Echipa de dansuri secueşti din comuna Mereşti-Odorhei a prezentat o serie de dansuri maghiare dintre care unul foarte asemănător cu „Bărbuncul”. Aceasta dovedeşte puternicile asemuiri, în multe privinţe, între folclorul naţionalităţilor conlocuitoare din Ardeal. Deasemenea echipa de dansuri a romilor de la căminul cultural din Poiana de Sus Dolj, a prezentat „Aninele”, un dans plin de vioiciune şi prospeţime. Un alt aspect deosebit de interesant al manifestării din sala Patria a fost prezenţa în program a unor vechi instrumente populare care in trecut erau dispreţuite şi batjocorit şi care de-abia azi îşi dobândesc adevărata preţuire: frunza, solzul, buciumul, cimpoiul, etc. ★ Festivalul echipelor căminelor culturale a prilejuit înfăţişarea roadelor unuia dntre cele mai însemnate domenii ale revoluţiei culturale, care produce adânci transformări în viaţa satelor noastre. Din cântecele, jocurile şi poeziile prezentat® de ţăranii munciori, oamenii noştri de artă au foarte multe de învăţat. Ele constitue unul din cele mai bogat izvoare de inspiraţie pentru arta noastră cultă, scriitorii, compozitorii, dansatorii noştri au menirea de a sprijini activ puternica înflorire a artei populare şi totodată de a-şi îmbogăţi propria creaţie în spiritul creaţiei poporului. Noua tematică inspirată, din munca şi lupta oamenilor muncii nu-şi poate găsi un vestmânt mai capabil să o exprime pe deplin, mai aproape de inima maselor decât acela în care învăţăturile desprinse din arta populară se împletesc organic cu marile tradiţii realiste ale artei trecutului. Fără însuşirea temeinică, organică a minunatelor tradiţii ale artei populare nu se poate construi o adevărată cultură nouă, socialisă în conţinut, naţională în formă. Tovarăşul Stalin a arătat ca. ....orice naţiune, indiferent dacă este mare sau mică, are particularităţile sale calitative, specificul său, care îi aparţine numai ei şi care nu se găseşte la celelalte naţiuni. Aceste particularităţi constitue acea contribuţie pe care fiecare naţiune o aduce la tezaurul comun al culturii mondiale, îl complectează şi îl îmbogăţeşte”. Urmând exemplul minunat al oamenilor artei sovietice, să muncim cu râvnă pentru a face din arta poporului nostru o contribuţie puternică la tezaurul comun al culturii mondiale. Mergând pe drumul valorificării folclorului, echipele artistice ale căminelor culturale trebue să se desvolte, sprijinind munca ce se duce prin cămine pentru mobilizarea oamenilor muncii la lupta pentru socialism și pace. Victor Bărlădeanu