Scȃnteia, martie 1950 (Anul 19, nr. 1671-1697)

1950-03-01 / nr. 1671

Pag. 2 DECERNAREA „DRAPELULUI ROŞU“ MUNCITORILOR ŞI TEHNICIENILOR ÎNTREPRINDERILOR FRUNTAŞE IN PRODUCŢIE La atelierele centrale ale petroli­erei „Muntenia“»Ploeşti - PLOEŞTI (De la coresponden­tul­­nostru).­­ Miercuri după amiază, sute de muncitori, teh­nicieni şi funcţionari de la ate­lierele centrale ale petroliferei „Muntenia“-Ploeşti se îndreptau spre sala de festivităţi a atelie­relor, unde trebuia să aibă loc, în prezenţa tov. Gh. Vasilichi, mem­bru al Biroului Pol­­ic al C. C. al P. M. R., ministrul Minelor şi Pe­trolului, solemnitatea decernării .„Drapelului Roşu" al producţiei. Adunarea a fost deschisă de tov. Bogdan Constantin, preşedintele Sindicatului, care a dat cuvântul tov. Chiroiu Vasile,­ secretarul or­ganizaţiei de partid. Acesta a fă­cut o amplă dare de seamă asu­pra felului cum s’a muncit în cursul anului 1949, subliniind că succesele obţinute în producţie se datoresc avântului întrecerii socia­liste şi puternicului ajutor sovie­tic. Muncitorii şi tehnicienii ate­lierelor au depăşit programul de producţie pe 1949 cu 17,7%, au ridicat productivitatea muncii cu 19,2%% şi au redus rebuturile şi deşeuri­le la 0,5%. In cadrul întrecerii socialiste s-au evidenţiat o serie de munci­tori şi inovatori, printre care: Oprea Ion, maistru mecanic, care a construit o presă hidraulică cu ajutorul căreia se scot roţile în­ţepenite pe axă; Andrei Ion, mai­stru sudor, care a reuşit să angre­neze mecanic dinţii de mese ro­tary, operaţie care inainte se fă­cea manual, etc. In aplauzele puternice ale celor prezenţi, tov. Gh. Vasilichi, mem­bru al Biroului Politic al C. C. al P. M. R. şi ministrul Minelor şi Petrolului, a înmânat „Drapelul Roşu" al producţiei unei delegaţii de muncitori şi tehnicieni frun­taşi, felicitând colectivul de mun­că al atelierelor pentru succesul obţinut, urându-i noul victorii în lupta pentru întărirea Patriei noas­tre, pentru apărarea păcii. La Schela „Sovrompetro­“-Guida Ceniţei MORENI (de la coresponden­tul nostru). „ Joi după a­­miază peste 1.000 de munci­tori şi tehnicieni petrolişti s’au a­d­u­n­a­t pe platoul din faţa Sindicatului „Sov­­rompetrol”-Gura Ocniţei-O­­ch­iuri. Erau de faţă tov. C. Mateescu, membru al C.C. al P.M.R. ministru adjunct al Minelor şi Petrolului, tov. Dedu, delegat din partea U­­niunii de Petrol, Mine şi Gaz Metan şi numeroase delega­ţii de muncitori petrolişti din alte schele petrolifere. In cadrul unui entuziast meeting, o delegaţie de mun­citori de la schela „Sovrompe­­trol”-Teiş a înmânat „Dra­pelul Roşu” al producţiei muncitorilor, tehnicienilor, in­ginerilor şi funcţionarilor de la sch­ela „Soyrompetrol”-Gura Ocniţei, care în cel de al doi­­lea semestru al Planului de Stat pe anul 1949 au reuşit să depăşească producţia la ţi­ţei cu 1,7%, la foraj cu 28%, reuşind în acelaş timp să rea­­­­lizeze economii în valoare de 17 milioane lei, prin recupe­rarea materialelor vechi. Luând cuvântul, directorul schelei „Sovrompetrol”-Gura Ocniţei a arătat că succesele muncitorilor şi tehnicienilor petrolişti din această schelă se datoresc in mare parte a­­vânzibil întrecerii­­socialiste. Anul tr­ecut au fost antrenaţi în întrecerea socialistă ,a­­proape 41%,­ din salariaţii schelei. Deasemenea, la aceste succese a contribuit noua or­ganizare a schelei in brigăzi după experienţa sovietică şi folosirea metodelor sovietice de îmbunătăţire a tehnologiei sondelor. Un preţios aport l-au dat echipele de intervenţie, care au reuşit să reducă timpii de intervenţie la sonde până la 2,40 ore, rezultat realizat de echipa maistrului sondor Ior­­ga M. Ion. In încheiere, a luat cuvân­tul tov. C. Mateescu, ministru adjunct al Minelor şi Petro­lului, care a felicitat pe mun­citorii şi tehnicienii schelei, urându-le ca „Drapelul Roşu” al producţiei să fie pentru ei un îndemn la muncă şi luptă pentru îndeplinirea şi depăşi­rea cu cinste a sarcinilor Pla­nului de Stat pe anul 1950. . Numeroşi muncitori şi teh­nicieni petrolişti ai schelei „Sovrompetrol”-Gura­­ Ocniţei şi-au exprimat apoi hotă­rire­a de a-şi spori eforturile in În­trecerea socialistă, sub lo­zinca : „MAI MULT PETROL PENTRU ÎNTĂRIREA PATRI­EI, PENTRU PACE”. După meeting a urmat un frumos festival artistic in aer liber, dat de echipa artistică a schelei „Sovrompetrol”-Gura Ocniței. La Depoul C. F. R.-Braşov , BRAŞOV.­­ (De la corespon­dentul nostru). In ziua de 22 Fe­bruarie a.c. a avut loc festivita­tea decernării „Drapelului Roşu“, muncitorilor şi tehnicienilor de la Depoul C.F.R.-Braşov. Datorită eforturilor făcute in direcţia planificării şi organiză­rii serviciilor respective, mun­citorii şi tehnicienii Depoului C.F.R.-Braşov au reuşit să ob­ţină în cadrul întrecerii socia­liste desfăşurate anul trecut suc­cese însemnate. Programarea fi­xată pe parcursul de kilometri-zi la trenurile de călători a fost de­păşită în medie cu 27%, iar la trenurile de marfă, programarea a fost depăşită cu 4*­». De asemenea, ei au reuşit să economisească o cantitate de 8025 tone de combustibil. Cu ocazia decernării „Drape­lului Roşu", muncitorii şi teh­nicienii Depoului şi-au luat noi angajamente exprimându-şi hotă­­rîrea de a munci cu și mai multă râvnă pentru îndeplinirea sarci­nilor Planului de Stat pe 1950. Niciun partid din lume nu’a avu­t şi­ nu are un­ astfel de prestigiu in rândurile clasei muncitoare şi ale masselor populare cum are Partidul bolşevicilor — Partidul lui Lenin şi Stalin. Niciun partid din lume nu se bucură de o astfel de în­credere şi dragoste din par­tea popoarelor ca Partidul Bolşevic. Dragostea popoarelor din U.R.S.S. şi a milioanelor de oameni ai muncii din întrea­ga lume pentru Partidul Bol­şevic se datoreşte măreţei activităţi revoluţionare şi transformatoare a acestuia, activitatea care a marcat începutul prăbuşirii sistemu­lui­ capitalist şi deschiderea unei ere noi in istoria ome­nirii. Şi dacă acum burghezia in­ternaţională se agită cuprinsă de furie văzând ce forţă uria­şă au­ devenit Partidele Co­muniste şi Muncitoreşti în toate ţările lumii, dacă bur­ghezia recurge în prezent la cele mai crâncene represiuni împotriva comuniştilor, tortu­­răndu-i şi executându-i intre zidurile închisorilor, ea acţio­nează astfel, deoarece este condamnată de istorie la pieire inevitabilă. Prin lupta sa eroică, Par­tidul Bolşevic grăbeşte mer­sul evenimentelor revoluţio­nare, în procesul cărora el însuşi creşte şi se întăreşte, deoarece întregul conţinut politic, al muncii sale, strate­gia şi tactica s­a, cât şi lo­zincile sale răspund necesită­ţilor desvoltării istorice. Viaţa ’'îşi ia ceea ce-i apar­ţine, a spus Lenin, şi comu­niştii trebue să ştie că, în orice caz, viitorul le aparţi­ne lor ! Conducând Marea Revolu­ţie Socialistă din Octombrie, Partidul Bolşevic, pentru pri­­ma oară in istoria omenirii, a dus clasa muncitoare şi massele celor ce muncesc la victoria puterii sovietice cu adevărat populară, fapt prin care a câştigat încrederea şi dragostea poporului sovietic şi a aprins în sufletul milioane­lor de asupriţi din ţările ca­pitalismului credinţa în vic­toria cauzei socialismului. In condiţiile grele ale ile­galităţii din timpul asupririi ţariste, Lenin şi Stalin au construit Partidul Bolşevic, organizaţia de luptă a­ clasei muncitoare, capabilă să ducă massele la asaltul fortăreţe­­lor autocraţiei şi capitalismu­lui şi la instaurarea dictatu­rii­­ proletariatului. In lupta lor pentru ţelul înalt şi nobil al eliberării celor ce muncesc, bolşevicii au dat dovadă de curaj exemplar, de abnega­ţie şi eroism. Activitatea revo­luţionarului în Rusia ţaristă era­­ împletită cu greutăţi uriaşe şi cu primejdia morţii. „In faţa noastră, a scris Lenin, se înalţă în toată puterea ei fortăreaţa via. V micului, de unde suntem împroşcaţi cu o ploaie de gloanţe şi ghiulele care ne răpun pe cei mai bu­ni lup­tători. Trebue să cucerim această fortăreaţă, şi o vom cuceri, dacă vom con­topi toate forţele proleta­riatului, care se trezeşte, cu toate forţele revoluţio­narilor ruşi într’un singur partid, menit să atragă tot ce este viu şi cinstit în Rusia” (Opere, vol. IV, pag. 346). „NOI SUNTEM DEVOTAŢI PARTIDULUI..." Linia marxistă, revoluţio­nară a bolşevicilor, tactica luptei neîmpăcate de clasă a proletariatului au găsit în­totdeauna un ecou fierbinte şi sprijin în sânul clasei munci­toare, de viaţa căreia era le­gată în mod indestructibil lupta bolşevicilor. Se ştie că în perioada primei revoluţii ruse, propunerea menşevicilor de a convoca un aşa zis „con­gres muncitoresc” , a întâmpi­­nat, opoziţia hotărîtă a mun­citorilor revoluţionari înain­taţi, care au înţeles sensul planului menşevic, anume a­­cela de a lichida Partidul Muncitoresc Social-Democrat şi de a dizolva detaşamentul de avantgardă al clasei mun. ■citoare in massa mic-bur­­ghez­ă. In articolul „Congresul de la Londra, al Partidului­ Munci­toresc Social-Democrat Rus (însemnările unui delegat)”, publicat in Iunie.Iulie 1907 în ziarul „Proletarul din Baku”, tovarăşul Stalin a scris: „Delegaţii muncitori bol­şevici au înţeles de îndată fondul chestiunii şi au luat o atitudine hotărîtă pentru apărarea partidului”. „Noi suntem devotaţi partidu­lui” — spuneau ei — „noi ne iubim partidul şi nu vom îngădui umor intelec­tuali obosiţi să-l discredi­teze” (Opere, vol. II, pag. 79, Ed. P.M.R.). Ziarul „Proletarul din Tifliş’­ creat cu participarea directa a tovarăşului Stalin, a scris în articolul de fond din primul său număr apărut la 5 ianuarie 1910 : „Dragostea pentru par­tid şi proletariat să ne unească într’un singur tot!” Numai un , partid ca Parti­dul Bolşevic, care a ştiut să se lege indestructibil de viaţa clasei sale, care se bucură de încrederea neţărmurită a cla­sei muncitoare şi a întregu­lui popor, care e înarmat cu o teorie înaintată, revoluţio­­nar-ştiinţifică, numai ’ parti­dul care a absorbit pe cei mai buni reprezentanţi­ ai proleta­riatului revoluţionar, căliţi de experienţa unei îndârjite­ lupte revoluţionare — numai, un astfel, de partid s’a dove­dit capabil să conducă cu suc­­­­ces lupta proletariatului şi sâ-l ducă la victorii de Însem­nătate istorică. Partidul Bolşevic a unit şi a organizat forţele clasei muncitoare şi ale tuturor ce­lor ce muncesc din ţara, şi le-a ridicat la lupta pentru li­chidarea dominaţiei moşieri­lor şi capitaliştilor şi pentru instaurarea dictaturii proleta­riatului. In anii războiului civil, Partidul Bolşevic a ridicat pe muncitorii şi ţăranii ţării la lupta împotriva intervenţio­­niştilor şi a forţelor contra­revoluţiei dinlăuntrul ţării, a apărat cuceririle Marelui Oc­tombrie, învingând foametea şi ruina, Partidul a mobilizat pe oamenii muncii la lupta pentru construirea socialis­mului. Când a murit marele Lenin, poporul sovietic s-a unit şi mai strâns în jurul Partidului sau iubit. In zilele memora­bile ale primirii promoţiei le­niniste, clasa muncitoare a trimis în Partid peste 240 mii din cei mai buni fii şi din cele mai bune fiice ale sale. „Un astfel de partid va trăi spre spaima duşmanilor...” — a spus tovarăşul Stalin la cel de al XlII-lea Congres al Par­tidului Comunist (bolşevic) în 1924. Partidul Bolşevic a condus lupta muncitorilor, ţăranilor şi intelectualilor din U.R.S.S. pentru construirea societăţii socialiste. Această sarcină a fost îndeplinită într’un timp scurt. In lupta pentru socia­lism, Partidul a măturat din calea sa pe capitularzii şi trădătorii urîţi de popor: troţkişti, zinovievişti, buhari­­nişti şi alţi duşmani ai po­porului. In timpul Războiului de Apărare a Patriei, Partidul s’a legat şi mai mult de popor, s’a legat şi mai strâns de massele largi ale celor ce muncesc. înconjurat de încre­derea neţărmurită a poporu­lui, el a fost însufleţitorul şi organizatorul luptei­ întregu­­­­lui popor împotriva cotropi­torilor fascişti, a îndreptat toate eforturile oamenilor so­vietici spre un scop comun — sdrobirea vrăjmaşului — şi a salvat patria noastră sovie­tică de o primejdie de moar­­te, a salvat civilizaţia Euro­pei de pieirea ce o ameninţa, însufleţit şi condus de to­varăşul Stalin, Partidul Bol­şevic a trecut cu cinste în­cercări nemaiîntâlnit de grele, datorită faptului că s-a bazat pe întreg sprijinul, plin de ab­negaţie, al Clasei muncitoare şi al celor ce muncesc. Po­porul sovietic vede în Parti­dul Comunist înţelepciunea, onoarea şi conştiinţa epocii noastre. Poporul vede în Partidul Bolşevic pe conducătorul său credincios şi încercat, Partidul său de care se simte apropiat şi ■ care ii este scump, Partid puternic prin disciplina sa de fier făurită In decursul ani­lor şi prin legăturile sale in­destructibile cu massele ce­­lor ce muncesc. „Massele largi de munci­tori fără partid — spune tovarăşul Stalin — soco­tesc partidul nostru ca par­tidul LOR, un partid de care SE SIMT APROPIAŢI şi care LE ESTE SCUMP, la a cărui lărgire şi întă­rire ei au interese vitale şi conducerii căruia ei îşi încredinţează de bunăvoie soarta”. Partidul Bolşevic a condus revoluţia, singura revoluţie care nu numai că a sfărâmat lanţurile capitalismului şi a cucerit libertatea pentru po­por, care nu numai că a dat rezultate politice, dar care a mai reuşit să dea poporului condiţiile materiale pentru o viaţă îmbelşugată. In aceasta constă forţa şi invincibilitatea­­ revoluţiei noastre, conduse de Partidul Bolşevic, care a ară­tat un exemplu istoric de luptă adevărată — nu în cu­vinte, ci în fapte — pentru interesele vitale ale celor ce muncesc. INTERESELE POPORULUI SUNT MAI PRESUS DE ORICE Popoarele ţării noastre în­conjoară cu o dragoste fier­binte Partidul lui Lenin şi Stalin, deoarece ele văd în fapt cu câtă intransigenţă, perseverenţă şi consecvenţă apără Partidul Bolşevic inte­resele vitale ale poporului, ele văd că Partidul Comunist (bolşevic) nu are interese mai înalte decât interesele po­porului, că exprimă just ceea ce simte poporul şi este legat de popor prin mii de fire, că Partidul ascultă cu atenţie vocea acestuia şi învaţă el însuşi de la popor. Partidul educă massele în spiritul unei atitudini de ne­împăcat cu lipsurile in muncă, el cere descoperirea la timp a acestor lipsuri prin arma as­cuţită a autocriticii care tre­bue să fie metoda permanent folosită în întreaga noastră activitate. „Numai un partid puter­nic — spune tovarăşul Stalin — care are rădăcini în viaţă şi care merge spre victorie, poate să-şi permi­tă acea critică necruţătoare a propriilor sale lipsuri, pe care a admis-o şi pe care o va admite întotdeauna în văzul întregului popor. Un partid care ascunde po­porului adevărul, un partid care se teme de lumină şi de critică, nu este un par­tid, ci o clică de înşelători, sortiţi pieirii... Numai par­tidele care aparţin trecutu­lui şi care sunt sortite pieirii se pot teme de lumină şi de critică. Noi nu ne temem nici de una nici de cealaltă, nu ne te­mem pentru că suntem un partid ascendent, care mer­ge spre victorie”. In autocritică — forţa mo­trice a desvoltării noastre — massele văd un semn al forţ­­­ţei Partidului Bolşevic şi nu al slăbiciunii lui. Partidul îi sancţionează pe acei care înâ­­buşe critica sănătoasă, care se rup de popor şi care înce­tează a mai ţine seama de părerea masselor. Poporul ştie că Partidul nu va nedrep­tăţi pe nimeni, că va apăra pe oricine se conduce in cri­tica sa după interesele Parti­dului şi se străduieşte să rea­­lizeze cât mai bine hotăririle acestuia. Oricât de mari ar fi suc­cesele noastre, Partidul chea­mă poporul să nu se mulţu­mească cu aceste succese şi promovează sarcini noi, şi mai măreţe, in domeniul construc­ţiei comunismului în U.R.S.S. Planul cincinal de după răz­boi, pe care poporul sovietic îl îndeplineşte cu succes, este o parte a programului înfăţi­şat de către tovarăşul Stalin in discursul său istoric ţinut in faţa alegătorilor din cir­cumscripţia electorală „Stalin” din oraşul Moscova la 9 Fe­bruarie 1946. Bilanţul activi­tăţii in domeniul industriei, transportului şi agriculturii în aceşti patru ani stă mărtu­rie faptului că sarcinile puse de tovarăşul Stalin sunt pri­mite cu înflăcărare şi înde­plinite cu succes de întregul popor sovietic. Din toate colţurile ţării so­sesc zilnic la Moscova scrisori şi rapoarte adresate tovară­şului Stalin. Fiecare rând din aceste scrisori este străbătut de dra­gostea şi devotamentul po­porului faţă de tovarăşul Stalin şi faţă de Partidul Bolşevic. Scrisorile adresate tovarăşului Stalin constitue o cronică a faptelor eroice şi cutezătoare ale poporului so­vietic, documente vii şi emo­ţionante ale dragostei po­porului pentru Partid, pentru marele Stalin. O demonstraţie grandioasă a dragostei poporului pentru marele conducător şi dascăl a fost sărbătorirea celei de a 70-a aniversări a lui I. V. Stalin. Saluturile adresate to­varăşului Stalin vin într’un torent nesfârşit; poporul il slăveşte pe conducătorul, das­călul şi prietenul său. În nenumăratele lor scri­sori, adrese şi mesagii, oa­menii muncii de pretutindeni, din toate ţările lumii, soldaţi ai eroicei armate de eliberare naţională din China, oţelari din Birmingham, docheri din Sidney şi lucrători-construc­­tori din Oslo, textilişti din Bombay şi mineri din Pas-de- Calais, muncitori din perife­riile Buenos-Aires, ullui şi mi­neri din Silezia, locuitori ai micului şi îndepărtatului sat italian Morganti şi muncitori feroviari din Sofia, muncitori de port din San-Francisco şi muncitori de pe plantaţiile din Indonezia şi din multe alte oraşe şi sate din toate ţările — toţi aceştia îşi exprimă dragostea şi devotamentul lor faţă de tovarăşul Stalin, cât şi dorinţa lor fierbinte de a apăra neobosit cauza păcii şi de a intări lagărul antiimpe­rialist, condus de U.R.S.S. Nu putem citi fără emoţie aceste documente, in care sunt inti­­pirite cele mai nobile şi mai înălţătoare sentimente ome­neşti. Iată o mică scrisoare venită din Franţa. Autorii scrisorii, luptători pentru libertatea poporului francez, care zac în închisorile din Toulon, in la­gărele Brin şi Gars, îl roagă pe tovarăşul Stalin, conducă­torul Ţării Socialismului şi al oamenilor muncii din lumea întreagă, să primească felici­tările lor călduroase. Ei au anexat la scrisoarea lor lu­crarea tovarăşului Stalin „Despre materialismul dia­lectic şi istoric”, pe care ei au transcris-o de mână în închi­soarea din Toulon şi care a trecut dintr’o celulă într’alta. Marile idei staliniste au insu­flat deţinuţilor curaj şi dâr­zenie. „Vrem să vă asigurăm, scumpe tovarăşe Stalin — scriu autorii scrisorii — că am hotărît ferm cu toţii să luptăm până la capăt, să lup­tăm până când în Franţa va învinge cauza socialismului. Gândurile noastre sunt alâ­­turi de a doua noastră Patrie — Uniunea Sovietică”. CRESC PARTIDELE COMUNISTE FRĂŢEŞTI Se ştie că în anii celui de al doilea război mondial, par­tidele socialiste de dreapta au trădat cu laşitate indepen­denţa naţională a popoarelor lor şi au predat ţările lor în mâinile ocupanţilor hitlerişti. Numai comuniştii au fost ade­văraţi apărători ai intereselor naţionale ale popoarelor şi or­ganizatorii energici ai rezis­tenţei împotriva cotropitorilor hitlerişti. Prin aceasta ei au cucerit încredere şi auto­ritate în sânul poporului, fapt care şi-a găsit expresia în creşterea influenţei Parti­delor Comuniste frăţeşti şi a numărului lor de membri. Partidele socialiste de dreapta şi leaderii lor reac­ţionari nu vor putea nicio­­dată să înţeleagă ce este dra­gostea poporului pentru Par­tid, deoarece această dragoste nu se poate căpăta nici prin coruperea alegătorilor, nici prin promisiuni demagogice. La aceste partide se referă din plin cuvintele tovarăşului Stalin rostite despre partidele care aparţin trecutului, parti­de condamnate pieirii, parti­de care se tem de lumină şi de critică. Massele muncitoa­­re cele mai înaintate de din­colo de hotare încep să fie tot mai lămurite în privinţa acţiunilor trădătoare ale par­tidelor socialiste de dreapta. Leaderii partidelor socialiste de dreapta se menţin prin Înşelarea poporului, camu­flând trădarea intereselor clasei muncitoare şi ale oame­nilor muncii cu fraze „revolu­­ţionare” demagogice. Un certificat ruşinos dat socialiştilor de dreapta, la chei ai imperialismului american, îl constitue declaraţia depar­tamentului de stat al Statelor Unite din 15 ianuarie 1948, în care se afirmă fără înconjur că „socialiştii reprezintă una din cele mai puternice fortă­reţe anticomuniste din Euro­pa”. Făcând sluj în faţa stăpâ­nilor lor imperialişti, leaderii partidului laburist din Anglia caută să-i convingă pe ace­ştia de faptul că afară de la­burişti nu mai există o altă forţă capabilă să reziste cu succes clasei muncitoare, care luptă pentru interesele ei vi­tale şi că pe acest tărâm, până şi conservatorii rămân în urma lor. Această declara­ţie a făcut-o în camera co­munelor cu o cinică sinceri­tate Cripps, unul din leaderii laburiști al cărui discurs a fost publicat în paginile zia­rului „Times”. „Ar fi intere­sant să ni se arate măcar un singur caz — a declarat Cripps — în care conserva­torii și-ar­ fi dovedit capaci­tatea de a fi o astfel de ba­rieră împotriva comunismului cum este social-democraţia”. Răspunzând la acuzaţiile că laburiştii ar recunoaşte prin­cipiul luptei revoluţionare de clasă, Morgan Philipps, secre­tarul comitetului executiv al partidului laburist englez, a declarat: „Nimic nu poate fi mai departe de adevăr decât aceste acuzaţii...” Massele populare din toate ţările lumii se unesc tot mai strâns în jurul partidelor co­muniste care se găsesc în fruntea luptei pentru pace, împotriva imperialiştilor­­ an­­glo-americani şi a reacţiunii interne. Astfel Partidul Comunist Francez, care număra în aju­nul celui de al doilea război mondial 340.000 membri, nu­mără azi 669.000 oameni. Par­tidul Comunist Italian avea 58.000 membri în preajma războiului; în prezent el are 2.300.000 membri. Victoria istorică a poporului chinez, care constitue o nouă și puternică lovitură împotri­va întregului sistem imperia­­list, a fost obţinută sub con­ducerea gloriosului Partid Co­munist Chinez. Partidul Co­munist Chinez numără azi peste 4 milioane membri. Au crescut într’o măsură uriaşă influenţa şi autorita­tea Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti in ţările de de­­mocraţie populară din Euro-*­pa. Partidul Comunist Ceho­slovac avea în preajma celui de al doilea război mondial 80.000 membri de partid, iar în prezent are 2.300.000 mem­bri ; Partidul Muncitoresc Unit Polonez care avea 20.000 membri numără astăzi 1 mi­lion 360.000 membri; Partidul Muncitoresc Român avea 1.000 membri, în prezent are 1 mi­lion de oameni; Partidul celor ce muncesc din Ungaria a a­­vut in preajma războiului 30.000 membri, iar acum are 950.000; Partidul Comunist Bulgar a crescut de la 8.000 membri la 460 mii membri; în Partidul Muncii din Alba­nia au fost 1.000 de membri, iar azi sunt 70.000 membri şi candidaţi de partid, înarmate cu experienţa istorică a Partidului Comunist (bolşevic) Partidele Comuniste frăţeşti conduc cu succes ope­­ra de construire a temeliilor socialismului. U.R.S.S. se află într’o pe­rioadă de nou şi puternic avânt. . Zilele de pregătire­­, alege­rilor în Sovietul Suprem al U.R.S.S. simt o demonstraţie de neuitat a dragostei şi de­votamentului poporului sovie­­tic faţă de Partidul Bolşevic, faţă de tovarăşul Stalin. Drept răspuns la Mesajul Comitetului Central al Parti­dului Comunist (bolşevic) a­­dresat tuturor alegătorilor, oamenii sovietici expun, în ca­drul nenumăratelor adunări şi meetinguri ce se ţin în aceste zile, planurile de viitor în munca lor creatoare, îndrep­­tată spre un singur ţel şi a­­nume spre o şi mai mare in­­tărire a puterii statului So­cialist sovietic. „Slujind cu abnegaţie Patria — spune Mesajul Comitetului Central al P­C. (b) adresat tuturor alegă­­torilor — Partidul Comu­nist a câştigat încrederea şi dragostea poporului so­vietic. Partidul dă o înaltă preţuire acestei încrederi şi ţine la ea. Partidul Co­munist speră că se va bucu­ra de încrederea poporului sovietic şi în viitor”. Partidul Bolşevic conduce cu fermitate poporul sovietic spre comunism. „ Pătrunşi de încredere ne­ţărmurită, şi de dragoste fier­binte pentru scumpul lor Partid Bolşevic, oamenii mun­­cii din Ţara Sovietică se unesc şi mai strâns în jurul încerca­tei lor avantgărzi de luptă, în jurul marelui lor conducător şi dascăl, tovarăşul Stalin, in lupta pentru victoria comu­nismului in U.R.S.S. *) Articol publicat în „Pravda" din 24 Februa­rie 1950. încrederea și dragostea poporului față de Partidul lui Lenin— Stalin*) de V. GRIGORIAN SCÂNTEIA Şedinţă publică a Academiei R.P.R. consacrată comemorării gânditorului italian Giordano Bruno şi a pictorului Ion Andreescu Marţi 28 Februarie, A­­cademia Republicii Popu­lare Române va ţine şedinţă­­publică consacrată comemo­rării lui Giordano Bruno şi a pictorului Ion Andreescu. Acad. prof. Gr. Moisil va rosti cuvântarea comemora­tivă: „Giordano Bruno, la împlinirea a 350 de ani dela arderea sa pe rug". Acad. prof. G. Oprescu va face comunicarea: ,,Ion Andreescu, cu ocazia aniversării unui secol dela nașterea sa". „Prietenia şi alianţa dintre U.R.S.S. şi R. P. Chineză — o puternică forţă morală şi materială în apărarea păcii" Conferinţa Iov. C. Pârvulescu, membru al C. C. al P. M. R. Sub auspiciile Consiliului General de Conducere ARLUS, Iov. C. Pârvulescu, membru al C.C. al P.M.R., a ţinut Sâmbă­tă după amiază, la Casa Prie­teniei Româno-Sovietice, o conferinţă inti­ulată: „Priete­nia şi alianţa dintre Uniunea Sovietică şi Republica Popu­lară Chineză — o puternică forţă morală şi materială în apărarea păcii”. „Despre situaţia internaţională" Tov. prof. univ. Silviu Brucan, redactor responsabil adjunct al ziarului „Scânteia" a ţinut Luni după amiază în sala Dalles, sub auspiciile „Societăţii pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii”, o conferinţă intitulată „Despre situaţia internaţională”. Distribuirea cartelelor de alimente pe trimestrul Aprilie-Iunie Comitetul Provizoriu Bucureşti — Secţiunea Comercială — aduce la cunoştinţa populaţiei salariate din­ Capitală şi suburbane că dis­tribuţia cartelelor de alimente pe trimestrul Aprilie — Iunie 1950 va începe la 1 Martie şi se va face in conformitate cu Decizia Ministerului Comerţului Interior Nr. 10/949. Operaţiunea distribuirii va dura până la 25 Martie 1950. Distribuirea cartelelor se va face numai prin Instituţii şi in­treprinderi, al căror delegaţi se vor prezenta pe sectoare şi cir­cumscripţii de miliţie. Centrele pentru distribuirea cartelelor vor fi urm­ătoarele: — Centrul Nr. 1 pentru Sect. 1 Galben în Str. Mendeleieff Nr. 48. — Centrul Nr. 2 pentru Sect. II Negru în Şos. Mihai Bravu Nr. 27. — Centrul Nr. 3 pentru Sect. III Albastru in Str. Colţel Nr. II. — Centrul Nr. 4 pentru Sect­ IV Rosu in Str. Popa Tatu Nr. 78. — Centrul Nr. 5 in Str. Par­fumului Nr. 2. Farmacii de serviciu B-dul . Generalissim­ul S­talin 21 ; Piaţa Rosetti 3 ; Str Vasile Las­­căr, Nr. 129 ; Calea Moşilor 53 ; Calea Moşilor 217 ; şos. Cotentina 36 ; B.dul Gh. Dimitrov 93; Şos Iancului 89 ; Calea Văcăreşti 39; Str. Laborator 1 ; Str. 30 De­cembrie 17 ; Calea Rahovei 70; Calea Văcăreşti 299; Şos. Giurgiu­lui 105 ; Prelung. 13 Septembrie 2; Şos. Viilor 99; Calea 13 Sep­tembrie 2 ; str. Carol Davila 7 ; B.dul 1 Mai 1 ; şos. Giuleşti­i. SUBURBANE: Nr. 111 Collen­tina; Nr. 100 Griviţa; Nr. 103 Mi­litari; Nr. 107 Chiajna; Nr. 105 Apărătorii Patriei ; Nr 106 Bă­­neasa; Nr. 98 Pantelimon ; Nr. 112 Dudești-Cioplea; Nr. 108 Po­­pești-Leordeni. Nr. 1671 O minunată manifestare a artei populare Festiva­lul echipelor artistice ale căminelor culturale Duminică dimineaţa a avut loc in sala Patria festivalul artistic organizat în cinstea Congresului căminelor cultu­rale din R. P. R., festival la care şi-au dat concursul nu­meroase echipe de cântece şi dansuri ale căminelor cultu­rale din întreaga ţară. Au luat parte : dr. Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri, tovarăşul I. Chi­­şinevschi, secretar al C. C­ al P. M. R., Liuba Chişinevschi, vicepreşedinte al C.G.M., C. Pârvulescu, profesor universi­tar L. Răutu, L. Săl­ăjan, mi­nistrul Construcţiilor, Sorin Tom­a, redactor responsabil al ziarului „Scânteia”, membri ai C.C. al P.M.R., Gh. Stoica, se­cretar al C.G.M., Mihai Mujic, membru în Biroul Executiv al C.G.M., membri supleanţi ai C.C. al P.M.R., Ed. Mezince­­scu, ministrul Artelor. Au fost de faţă:­A. A. Go­­licencov, prim secretar al Am­basadei Sovietice, I. P. Niki­tin, secretar de Ambasadă, I. A. Maximovski, reprezentantul permanent al VOKS-ului în R.P.R., precum şi membrii de­legaţiilor străine la Congres, în frunte cu delegaţii sovie­tici. Au mai luat parte un mare număr de fruntaşi ai vieţii culturale şi artistice, munci­tori şi muncitoare. ★ Congresul căminelor cultu­rale s’a încheiat prin­tr’un mare festival de cântece, jocuri şi recitări dat de echi­pele artistice ale căminelor. Cine sunt cântăreţii, dăn­ţuitorii, recitatorii care s’au perindat pe scenă? Iat-o pe Maria Ghişă, solista corului din Poiana-Sibiu. Nu e multă vreme de când mai era încă slugă la stânile chiabureştii. In timpul acela glasul ei cris­talin domnea amarul care i se sbătea in suflet. Azi nu mai argăteşte la chiaburi. Glasul ei cântă imnuri închinate păcii, vieţii noi care creşte In ţara noastră şi cântece de năduf împotriva celor ce-o asupreau mai ieri. Iată-l pe moş Niculae Vlad din Neho­­iaşai-Buzău. Are 64 de ani. Timp îndelungat n’a ştiut ce-i bucuria vieţii. Azi sunt alte vremuri. Moş Niculae Vlad le simte din plin binefacerea. Şi cine credeţi că-i sufletul echipei de jocuri? Moş Vlad, care la 64 de ani a găsit taina tinereţii fără bătrâneţe. Iată-l şi pe Gheorghe Stan, ţăran muncitor, membru al Gospo­dariei Agricole Colective din Comuna Parcu-Ilfov. Recită cu talent o poezie, in care-i vorba tocmai despre felul cum a luat fiinţă gospodăria colectivă din satul lor. In glasul lui ră­sună ecoul frământărilor prin care a trecut satul până când o seamă de ţărani muncitori luminaţi de Partid, şi-au adu­nat la un loc ogoarele, stator­nicind mlădiţa vieţii noi în Pariu. Şi cu câtă fericire ros­teşte Gheorghe Stan versurile în care e zugrăvită viaţa fe­ricită, ce mijeşte pe merea­gurile unde altă dată se lăţea sărăcia iar azi înfloreşte gos­podăria colectivă. Aceştia, şi mulţi alţii, au înfăţişat Duminică roadele unei munci temeinice pe tărâ­mul desvol­ării artei populare din ţara noastră. Sub conduce­rea Partidului, poporul munci­tor — azi stăpân în ţara lui — a pus pentru întâia oară muzica şi dansul popular în dreptu­rile lor fireşti, creând condiţii neîntâlnite în trecut, de valo­rificare a minunatelor comori ale folclorului. Sutele de echi­pe artistice ale căminelor cul­turale din întreaga ţară scot la lumină în cântece şi dan­suri aceste comori, fac din ele arme de nepreţuit în lupta împotriva chiaburimii. Un exemplu tipic de legare a trecutului de luptă a po­porului cu prezentul, este dansul „Bărbuncul” interpretat de echipa din comuna Sâlcuţa Cluj. Este un dans vechi vite­jesc, cu mişcări repezi şi pu­ternice, un dans plin de forţă sănătoasă. In spectacolul de Duminică au fost reprezentate şi naţio­nalităţile conlocuitoare din ţara noastră cu dansurile lor specifice. Astfel echipa de ucrainieni a căminului cultu­ral din comuna Poienile de sub Munte-Maramureş, a înfăţişat im dans cu o ritmică vie, o împletire originală de motive populare locale. Echipa de dansuri secueşti din comuna Mereşti-Odorhei a prezentat o serie de dansuri maghiare dintre care unul foarte ase­mănător cu „Bărbuncul”. A­­ceasta dovedeşte puternicile asemuiri, în multe privinţe, între folclorul naţionalităţilor conlocuitoare din Ardeal. Deasemenea echipa de dan­suri a romilor de la căminul cultural din Poiana de Sus Dolj, a prezentat „Aninele”, un dans plin de vioiciune şi prospeţime. Un alt aspect deosebit de interesant al manifestării din sala Patria a fost prezenţa în program a unor vechi instru­mente populare care in trecut erau dispreţuite şi batjocori­t şi care de-abia azi îşi dobân­desc adevărata preţuire: frun­za, solzul, buciumul, cimpoiul, etc. ★ Festivalul echipelor cămine­­lor culturale a prilejuit în­făţişarea roadelor unuia d­n­­tre cele mai însemnate do­menii ale revoluţiei culturale, care produce adânci transfor­mări în viaţa satelor noastre. Din cântecele, jocurile şi poeziile prezentat® de ţă­ranii munci­ori, oamenii noştri de artă au foarte multe de învăţat. Ele constitue unul din cele mai boga­t izvoare de inspiraţie pentru arta noa­stră cultă, scriitorii, compozi­torii, dansatorii noştri au me­nirea de a sprijini activ pu­ternica înflorire a artei popu­lare şi totodată de a-şi îmbo­găţi propria creaţie în spiritul creaţiei poporului. Noua te­­­matică inspirată, din munca şi lupta oamenilor muncii nu-şi poate găsi un vestmânt mai capabil să o exprime pe deplin, mai aproape de inima maselor decât acela în care învăţăturile desprinse din arta populară se împletesc organic cu marile tradiţii rea­liste ale artei trecutului. Fără însuşirea temeinică, organică a minunatelor tradi­ţii ale artei populare nu se poate construi o adevărată cultură nouă, socialisă în conţinut, naţională în formă. Tovarăşul Stalin a arătat ca. ....orice naţiune, indife­rent dacă este mare sau mică, are particularităţile sale calitative, specificul său, care îi aparţine numai ei şi care nu se găseşte la celelalte naţiuni. Aceste particularităţi constitue acea contribuţie pe care fiecare naţiune o aduce la tezaurul comun al culturii mondiale, îl complectează şi îl îmbogăţeşte”. Urmând exemplul minunat al o­amenilor artei sovietice, să muncim cu râvnă pentru a face din arta poporului nostru o contribuţie puternică la tezaurul comun al culturii mondiale. Mergând pe drumul valorificării folclorului, echi­pele artistice ale căminelor culturale trebue să se desvolte, sprijinind munca ce se duce prin cămine pentru mobiliza­rea oamenilor muncii la lupta pentru socialism și pace. Victor Bărlăd­eanu

Next