Scȃnteia, martie 1950 (Anul 19, nr. 1671-1697)

1950-03-01 / nr. 1671

Nr. 16/1 Meritul cărţii scrise de scrii­torul şi ziaristul francez Renaud de Jouvenel şi intitulată „Inter­naţionala trădătorilor“ este de a fi strâns la un loc şi de a fi ana­lizat documentele proceselor de trădare, spionaj şi sabotaj din ţările de democraţie populară. A­­ceastă carte, apărută în anul 1948, este o puternică demascare a vastei conspiraţii urzite, încă de la sfârşitul celui de al doilea război mondial, de către imperialiştii americani împotriva Uniunii So­vietice şi împotriva tinerelor re­gimuri de democraţie populară din ţările Europei Răsăritene de la jumătatea anului 1949, Renaud de Jouvenel a tipărit o nouă ediţie adăugită a cărţii sale. Cadrul lucrării devenise prea strâmt. Noui acte de trădare, noui crime de spionaj şi de sabotare a economiei naţionale fuseseră descoperite în ţările de demo­craţie populari, datorită vigilen­ţei revoluţionare a Partidelor Co­muniste şi Muncitoreşti. Lista co­loanei a cincea a trădătorilor plă­tiţi şi mânuiţi de imperialiştii americani şi englezi cuprindea acum pe agrarianul Petcov, pe so­cialistul de dreapta Luk­ev şi gru­pul pastorilor protestanţi spioni în Bulgaria, pe fostul şef al partidu­lui micilor proprietari, Ferenc Nagy precum şi pe sinistrul car­dinal al trădării, Mindszenty, în Ungaria, pe politicienii burghezi şi socialişti de dreapta pe care poţiorul muncitor cehoslovac i-a demascat, înfrânt şi isgonit în Februarie 1948, pe Mikolajczyk şi pe organizatorii bandelor teroriste în Polonia, pe Manii­'şi banda de sabotori Pop — Bujoiu — Au­­schnitt în România, precum şi ban­dele de conspiratori descoperite şi judecate în anii 1946 şi 1947 în Albania.­­ Trădarea intereselor, poporului şi patriei nu este un fenomen nou in istoria burgheziilor naţionale. Burghezia a fost doar aceea care, în toate ţările cotropite de impe­rialiştii germani in timpul răz­boiului,­a colaborat cu ocupanţii hitlerişti. In acest timp populaţia muncitoare servea drept carne de tun lui Hitler, iar partea ei cea mai înaintată, în frunte cu co­muniştii, pornise la luptă deschisă cu arma în mână împotriva cotro­pitorilor, pentru libertatea şi inde­pendenţa patriei. Curajul şi avântul eroicilor luptători din rezistenţă creşteau pe măsură ce strălucitele campanii ale Armatei Sovietice erau încununate de succes. Vic­toria istorică a Uniunii Sovietice a eliberat popoarele Europei de sub cisma hitlerista şi a salvat lumea de primejdia fascistă. Locul hitleriştilor l-au luat după război imperialiştii americani. „Astăzi — scrie Renaud de Jou­venel — nu Germania lui Hitler urmăreşte oamenii pentru că sunt democraţi, nu ea intentează pro­cese provocatoare şi consideră li­bertatea de opinie ca pe un delict, nu ea, ci America lui Truman. In Grecia nu mai luptă împotriva poporului grec trupele naziste, ci americanii şi colaboratorii lor. Germania nazistă a croit războiul şi l-a făcut pentru a asigura do­minaţia nazismului asupra lumii. America este cea care a preluat astăzi această moştenire“. In slujba imperialiştilor ame­ricani, burghezia şi social-demo­­craţia de dreapta, isgonite de la putere în ţările de democraţie populară, au furnizat o întreagă şleahtă de trădători, spioni, asa­sini, sabotori şi alte scursori ale omenirii. „Trădători care îşi pun toate speranţele în pârjolul unui nou război, trădători care au le­gături totdeauna cu vreun diplo­mat străin, trădători care au răs­puns totdeauna la îndemnuri ve­nite de peste hotare“, scrie André Wurmser în prefaţa la cartea „In­ternaţionala trădătorilor“. Confirmată de evenimentele care s-au întâmplat după apariţia ei, cartea lui Renaud de Jouvenel ar putea fi complectată azi cu fap­tele odioase ale bandei fasciste titoiste, ale lui László Rajk şi Traicio Rostov. Astăzi a fost pus într-o lumină cu mult mai puter­nică rolul criminal pe care servi­ciile de spionaj anglo-americane l-au încredinţat, în Sud-Estul Eu­ropei, clicii fasciste de asasini şi spioni imperialişti, cu vechi state de serviciu, de la Belgrad. Proce­sele desfăşurate anul trecut la Budapesta şi la Sofia au fost pe deplin concludente din acest punct de vedere. Ele au arătat că impe­rialiştii americani au încercat să-l folosească pe călăul şi spionul Tito ca pe un pumnal înfipt în spatele ţărilor de democraţie populară. Dar tot aceste procese au arătat că pumnul de fier a! clasei muncitoare este în stare să sdrobească mârşavele conspiraţii şi uneltiri ale agenţilor titoişti împotriva Uniunii Sovietice şi îm­potriva unităţii frontului unic so­cialist. Descoperirea recentă a noilor centre anglo-americane de spio­naj şi sabotaj din Ungaria şi Bul­garia a adus noul şi puternice do­vezi despre substratul real al di­plomaţiei imperialiste în ţările de democraţie populară. Reprezentan­ţele diplomatice ale Statelor Unite şi Angliei în aceste ţări se con­fundă astăzi cu serviciile de spionaj „obişnuite“ şi „oficiale“. Aceste reprezentanţe s’au trans­format intr’adevăr în cuiburi ve­ninoase de spioni şi sabotori, în oficine menite să asigure fuga peste hotare a trădătorilor de patrie prinşi asupra faptului. Nici o încercare imperialistă de şantaj şi intimidare — cum a fost rupe­rea de către Statele Unite a rela­ţiilor diplomatice cu Bulgaria — nu va putea ascunde acest adevăr. Faptele smulg cu putere mas­ca atitudinii ipocrite a propa­gandei imperialiste care se de­clară „jignită” de ultimele des­coperiri ale organelor de secu­ritate din ţările de democraţie populară. Faptele arată că nu­­a­xistă proces de spionaj sau sa­botaj în aceste ţări, în care să nu fie amestecaţi funcţionari ai ambasadelor şi legaţiilor ameri­cane şi engleze, dacă nu chiar şefii acestor misiuni diplomatice. Să ne amintim de procesul car­dinalului Mindszenty, în care a fost compromis ambasadorul a­­merican în Ungaria, Seiden Cha­pin. In Polonia procesul agenţi­lor generalilor Anders şi Bor­ Roa­morowski a dus la descoperirea activităţii criminale a lui Bliss Lane, ambasadorul Statelor Uni­te. In Bulgaria, ambasadorul a­­lgerican Donald Heath a fost demascat ca organizator şi con­ducător al activităţii de spionaj american din această ţară. Iar la noi, procesul bandei de trădători în cap cu Maniu a dus la desva­­luirea legăturilor criminale ale complotiştilor cu diferiţi spioni anglo-americani camuflaţi sub ti­tulatura de membri ai misiunilor diplomatice ale Statelor Unite şi Angliei. Faptele arată că Statele Unite au înfiinţat la Paris o centrală a serviciului american de spionaj în Europa. Este vorba de o fi­­lială a biroului federal american de cercetări. Dealtfel există şi o secţie specială a spionajului a­­merican în Răsăritul Europei, cu centrul la Belgrad. Faptele arată ca spre sfârşitul anului trecut reprezentanţii diplo­matici ai Statelor Unite din ţă­rile de democraţie populară s’au întâlnit într’o consfătuire la Lon­dra, sub pretextul de a pune la punct noile mijloace ale propa­gandei americane. Adevăratul motiv a fost însă examinarea noilor metode ale spionajului a­­n­erican în aceste ţări, mai ales în urma răsunătoarelor eşecuri încercate aci în ultima vreme. Vastul complot antidemocratic şi antiprogresist urzit de Statele Unite in Europa are puternice ramificaţii şi în ţările Europei Apusene. „In Franţa, ca şi în Italia, în Belgia, şi, în general, în toată Europa Occidentală, — scrie Renaud de Jouvenel — nu este deloc roevoe să se plătească spioni şi trădători pentru a pre­găti răsturnarea regimului repu­blican, căci aceştia sunt la pu­tere”. Şi ce confirmare mai convin­gătoare a acestei demascări fă­cute de Jouvenel, decât ştirile care ne sosesc chiar astăzi din Franţa! Partidul Comunist Fran­cez cheamă pe toţi oamenii mun­cii şi pe toţi patrioţii să se u­­nească în lupta pentru, dejucarea macabrului complot pus la cale de primul ministru Bidault şi de fascistul de Gaulle, cu scopul in­stalării acestuia din urmă ca pre-­­şedinte al Republicii Franceze. Căci scopul imperialiştilor a­­mericani şi al slugilor lor din Franţa este — după cum scrie Jouvenel — „să întârzie cât mai mult cu putinţă inevitabila ins­taurare a unui regim progresist, eliberat de orice influenţă străină şi în stare să-şi unească forţele cu celelalte forţe paşnice din Europa, un regim care va da pentru prima oară Franţei liber­tatea şi justiţia socială”. Şi cine ar putea îndeplini mai bine acea­stă infamă misiune decât fascis­tul de Gaulle? Cartea lui Renaud de Jouvenel a făcut mult sânge rău imperia­liştilor americani şi lacheilor lor din Internaţionala trădătorilor. Această puternică demascare i-a scos din fire pe fugarii politici din ţările de democraţie popu­lară. Ca arşi au sărit scursorile burgheziei scăpătate şi descom­puse, socialiştii de dreapta, tră­dători abjecţi ai clasei munci­toare, şi alte elemente trădătoare care au scăpat de furia poporu­lui din ţările de democraţie popu­lară şi au găsit vremelnic azil în Statele Unite şi în ţările marshallizate. Din ordinul impe­rialiştilor americani, un grup de emigranţi politici printre care trădătorii Ghemeto din Bulgaria, Kovalevski din Polonia, Diana şi Costel Constantinescu din Româ­nia au avut neruşinarea să inten­teze la Paris un proces de „ca­lomnie“ lui Renaud de Jouve-’ nel, lui Andre Wurmser, autorul prefeţei la „Internaţionala trăda­­torilor“ şi editorului cărţii. Nil este greu de inţeles că reacţiunea internaţională urmă­­reşte să facă din acest proces un nou caz Kravcenko, un nou prilej de a defăima şi a svârni cu noroi în lagărul păcii, de­mocraţiei şi socialismului. Impe­rialiştii uită însă că procesul Kravcenko s’a întors până la urmă împotriva lor, nu numai in faţa opiniei publice dar şi in faţa instanţelor judiciare din Franţa. Milioanele de oameni ai mun­cii din toate ţările ştiu bine ce interese murdare şi criminale se ascund în spatele faliţilor poli­tici care au fugit din ţările în care popoarele şi-au luat soarta în propriile lor mâini. Pestriţa adunătură de trădători şi faliţi politici,­ întruniţi sub scutul do­larului în capitala Franţei, nu va reuşi să întunece adevărul nici în faţa masselor populare­ franceze care, în frunte cu clasa , muncitoare şi Partidul Comunist, luptă din ce in ce mai hotărîte pentru pace şi libertate, nici în faţa opiniei publice mondiale, pentru care este limpede că strigoii din Internaţionala tră­dătorilor se­­ căznesc zadarnic să întoarcă roata istoriei. A, Cir*"TPa Internaţionala trădătorilor se căzneşte zadarnic să întoarcă roata istoriei. I 1 * ii­ VIATA UE PARTID Comitetul de plasă trebue să lupte • ' •• ' • ' • ;; • • M'l­­.t pentru întărirea sectorului socialist la sate întărirea muncii organiza­torice de partid in unităţile sectorului socialist dela sate este o s •­relită principală a Partidului nostru. Comitetele de partid din plăşi trebue să se ocupe în­deaproape de conducerea bi­rourilor organizaţiilor de ba­za din aceste unităţi. De fe­lul cum acestea vor şti să conducă­ munca politică­ şi or­ganfectorică în gospodăriile agricole de S­at, in S. M. T. şi în gospodăriile agricole co­lective, transformându-le în­tr’un exemplu pentru mas­sele de ţărani muncitori, de­pinde în mare măsură rit­mul mişcării noastre înainte la sate. Care a fost in această pri­vinţă activitatea Comitetului de Plasă Traianu din judeţul Brăila? Aci există o Staţiune de Maşini şi Tractoare, două gospodării agricole de Stat şi o gospodărie agricolă colec­tiva. Pentru ca organizaţiile de bază să ştie precis ce au de făcut, la începutul lunii ia­nuarie, după primirea in­strucţiunilor C. C., comitetul de partid al plăşii a organi­zat o şedinţă la care au fost convocate birourile organiza­ţi fior de bază dela S. M. T. şi gospodăriile agricole de Stat, precum şi biroul orga­nizaţiei de bază din comuna Osmanu unde se află gospo­dăria agricolă colectivă. S’a făcut cu acest prilej un in­seructaj asupra felului cum trebue folosită perioada de iarnă pentru întărirea vieţii de partiai şi a muncii de gospodărire a unităţilor. Birourile organizaţiilor de bază din aceste unităţi au prelucrat la rândul lor in­strucţiunile in adunările or­ganizaţiilor de bază şi apoi au trecut la aplicarea hotărî­­rilor. O primă preocupare a bi­roului organizaţiei de bază de la S. M. T.­Traianul, spre exemplu, a fost ca cei 17 membri de partid să pri­mească fiecare câte o sarcină precisă. Astfel, în afară de cei 3 membri din birou, sarci­nile în acest râs tmp au fost împărţite astfel: şase tova­răşi sunt agitatori, un tovarăş se ocupă cu munca sindicală, iar alţi doi membri de partid suint responsabili cu cercurile de lectură. Adunarea organizaţiei de bază s-a tirul la două săptă­mâni odată. Cu această oca­zie st au desbătut anumite pro­bleme stabilite în planul de muncă şi discutate cu câteva zile inainte in şedinţa de bitjoi. . . . In ultima şedinţă, spre e­­xetmplu, s’a discutat despre., pregătirea campaniei de pri­măvară. Intr'adevăr munca din acest punct de vedere a început să meargă. Până a­­cum, din totalul de 34 trac­toare s’au făcut reparaţii ge­nerale la 14 tractoare I.A.R.-23, iar la alte 15 tractoare I.A.R.-23 s’au făcut reparaţii parţiale. Organizaţia de bază a ce­rut comuniştilor să fie un exemplu în această muncă. Intr’adevăr, tov. Mosor Gheor­­ghe, şef de echipă, a reparat Itumai în 10 zile 36 de plu­guri. Tov. Gavrilă Ion, mem­bru de partid, a montat un tractor într’o singură zi, în loc de două zile cât e norma. Organizaţia de bază a dis-­­­cutat problema îmbunătăţirii condiţiilor de trai­­ale sala­riaţilor mobilizând sindicatul pentru rezolvarea lor. Ca ur­mare a acestui fapt, admini­straţia a luat o serie de mă­suri. Astfel, majoritatea trac­toriştilor sunt cazaţi în co­mună, iar la staţiune există o cantină la care iau masa peste 60 de salariaţi. Nici munca de ridicare a nivelului politic nu este ne­glijată. In fiecare zi se ţin lecţii, conferinţe, se citeşte ziarul­­ „Scânteia“. La cursul seral urmează 33 tovarăşi iar la cele 7 cercuri de lectură participă aproape 70 munci­tori. Totuşi la S.M.T.­Traianu nu toate lucrurile merg atât de bine. Aceasta, în mare parte datorită faptului că se­cretarul organizaţiei de bază, tov. Smochină Ilie, care a ab­solvit o şcoală de partid, nu cuprinde in munca sa proble­me din cele mai­ importante. El nu cunoaşte o­ serie de lu­cruri care se petrec în sta­ţiune, lucruri direct legate de sarcinile politice în activitatea S.M.T., pe care ca secretar nu avea voe să le uite.­­ Ast­fel, tov. Smochină nu ştie câte întovărăşiri au luat fi­inţă în luna ianuarie. De­altfel întreaga organizaţie de bază a tratat această proble­mă atât de importantă cu o mare uşurinţă. Tov. Smochi­nă nu ştie nici câţi­­ munci­tori şi câte echipe sunt în în­trecere, deoarece directorul şi toţi tovarăşii care se ocupă cu aceste chestiuni, „admini­strative“ cum le numeşte el, era­u plecaţi la o conferinţă. Organizaţia de U.T.M, care ar fi­­paint să,de c avânt ,în­ re­cent," nu jirintdşte " Jfrnjih şi este ca şi inexistentă. Toate acestea se resimt puternic in­activii­alei s­a­ţi unii, dar m­em­brii Comitetului de plasă nu văd să­mi cunosc aceste lucruri pentru că nu controlează sis­­tert.Visc muncă orga­­nizaţiei de bază, la Gospodăria Agricolă de Stat ,,Ipp Sion“ din comuna Râmnic­­u, altă­­ unitate so-S­Mέ SS să cuprindă în această pe­rioadă sarcinile principale, pentru că a avut un plan con­cret. Biroul organizaţiei de bază s’a preocupăt îndea­proape de întrecerea Socialis­tă, ajutând sindicatul să o organizeze. Astăzi, 36 de mun­citori sunt în întrecere indi­viduală iar alţi 81 de munci­tori sunt cuprinşi în întrece­rea între echipe. Şi aici un loc de seamă îl ocupă pre­gătirile de primăvară. In a­­c­eastă direcţie sunt antrenaţi toţi muncitorii. Astfel, s’a reuşit să se facă o semănă­toare din diferite piese de re­formă. S’au reparat 3 polli­­discuri, 6 barcane şi 6 plu­guri. In cadrul întrecerii, s'a evidenţiat maistrul lemnar Spanachin Dumitru, care îm­preună cu doi ajutori au ter­minat de reparat patru că­ruţe cu 4 zile mai înainte de termen. Organizaţia de bază — prin sindicat — a veghiat îndea­proape ca administraţia să ia măsuri de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă ale salaria­ţilor. De aceea aci există dor­mitoare spaţioase, o brutărie proprie care deserveşte gospo­dăria, precum şi alte realizări în acest domeniu. Cu toate acestea, lipsuri­ se găsesc şi aoi.’ Astfel in planul de muncă al­ organizaţiei de baza era programată pentru, ziua de 15 Ianuarie a. c. o şedinţă cu ţăranii săraci şi mijlocaşi din împrejurimi, pentru a le arăta modul în care sunt îngrijiţi caii, felul cum se selecţionează semin­ţele şi în general metodele de muncă avansate ce se folo­sesc în gospodăria agricolă de Stat. Această şedinţă nu s’a ţinut din cauză că atât biroul organizaţiei de bază cât şi direcţiunea au sub­apreciat importanţa acestei şedinţe, amânând de la o zi la alta convocarea sătenilor. Despre acest lucru, dealtfel, nu a ştiut nimic secretarul comitetului de plasă T.M.R.­­Traianu. Comitetul de partid al plasii are ca sarcină princi­pală a sprijini îndeaproape grupul de partid din Gospo­dăria Agricolă Colectivă „Şte­fan Gheorghiu" din comuna Osmanu, care cuprinde 84 de familii de ţărani muncitori. Deasemenea comitetul de plasă şi în special secretarul are sarcina de a ajuta în mod deosebit pe organizatorul Co­mitetului judeţean de partid trimis în această gospodărie, pentru ca acesta să poată în­druma în mod just activita­tea politică, organizatorică şi gospodărească a ţăranilor din gospodărie. Intr’adevăr, Comitetul de Plasă Traianu l-a ajutat pe organizatorul de partid să facă un plan de muncă con­cret pentru perioada de iar­nă. Cu aceasta comitetul de plasă a considerat că şi-a îndeplinit datoria. Planul a început să fie pus în aplicare. S­au făcut multe lucruri bune în gospodăria a­­gricolă colectivă. Peste 20 de ţărani intraţi in gospodărie, au luat parte la terminarea atelierului de fierărie şi tâm­­plărie. La această muncă au fost antrenate multe femei care au ajutat la tencuibul pereţilor. Tot in acest timp a luat fiinţă o brigadă de producţie compusă din 10 membri ai gospodăriei, care lucrează la împletituri de pa­pură. Toate sculele necesare atelierului de împletit au fost confecţionate în atelierul de fierărie. Membrii gospo­dăriei agricole colective au mai participat la tăiat lemne în pădure, la tăiat şi cărat papură de la baltă precum şi la alte munci potrivite sezo­nului de iarnă. Comitetul de plasă n’a urmărit insă îndeaproape realizarea Planului. De aceea pregătirea campaniei de pri­măvară merge slab la Gos­podăria Agricolă Colectivă „Ştefan Gheorghiu“- Semin­ţele nu au fost pregătite, există de fapt un selector, dar nu este folosit. Care este cauza acestei si­tuaţii ? In general membrii Comite­tului de plasă P.M.R. in frunte cu secretarul, tov. Donescu Gheorghe, trec din când in când pe la aceste unităţi şi se interesează de ele. Ei insă nu privesc în mod critic ac­tivitatea de partid, preferând să vadă numai părţile pozi­tive şi ocolind pe cele ne­gative. Aşa, de pildă, una din sarcinile principale in perioa­da de iarnă era de a convinge cât mai mulţi ţărani săraci şi mijlocaşi să se întovără­şească pentru a-şi lucra pă­mântul cu tractorul. Aceasta se afla şi în planul de mun­că. Dar nefăcându-se o muncă temeinică de lămurire nu s’au încheiat decât trei întovărăşiri. De asemenea, comitetul de partid a­l pieşii trebuia ca în această perioadă de iarnă să ducă o muncă temeinică de lămurire în comuna Osmanu, popularizând pe baza faptelor ideia gospodăriei agricole co­lective în rândurile ţărănimii muncitoare. Şi aceasta era în planul de muncă. Cu toate acestea, organizaţia de bază din comună nu a prelucrat cu toţi sătenii nici măcar statutul gospodăriei agricole colective. Cauza tuturor acestor lip­suri este deci clară : Co­mitetul de Plasă Traianu NU CONTROLEAZĂ EXECUTA­REA HOTARIRILOR, nu fo­loseşte această metodă co­munistă, fără de care nu există conducere adevărată. Toate lipsurile arătate ar fi putut fi evitate dacă co­mitetul de plasă și secretarul, tov. Gh. Donescu, ar fi ur­mărit zi de zi activitatea or­ganizațiilor de bază din S. M. T., G. A. S. şi a grupu­lui de partid din gospodăria agricolă colectivă. Mulţumirea de sine şi lipsa organizării unui control sis­tematic al executării hotărî­­rilor — iată ceea ce împiedică Comitetul de Plasă Traianu să aibă realizări şi mai fru­moase în muncă. Aceste lip­suri trebue grabnic lichidate. Aceasta va duce la întări­rea vieţii de partid în unită­ţile sectorului socialist, care la comitetul de plasă trebue să le acorde cea mai mare atenţie. Flecara a V-a a Comitetului Central al Partidului nostru pune accentul asupra întări­rii comitetelor de plasă. De­aceea, Comitetul P. M. R. al plăşii Traianu va trebui să-şi schimbe stilul de muncă şi să-şi mobilizeze toate forţele ca în timpul scurt ce a mai rămas din perioada de iarnă să ajute efectiv organizaţiile de bază de la sate pentru a-şi putea duce cu succes la înde­plinire sarcinile puse în faţa lor de Hotărîrile Comitetului Central a­t P. M. R. şi ale Con­siliului de Miniştri al R.P.R. privind campania însămân­­ţărilor din primăvara anului 1950. Prof. SAVA GANOVSCHI este preşedintele Comitetului de ştiinţă, artă şi cul­tur­ă al R. I. Bulgaria, post­er­ va exis cu acela de ministru. S'a năs­cut in anul 1897 in satul Cu­nino, plasa Vraţa. A terminat liceul in oraşul Vraţc şi şi a continuat studiile universitare la Sofia, terminând Facultatea de Filosofi® cu specialitatea­­’-• losofe şi pedagog­e. C­ latinuăin­­du-şi studiile la Moscova, a fost mai apoi numit profesor de fi­­losofie şi sociologie la Univer­sitatea din Moscova. După anul 1931 el se întoarce în Bulgaria şi ia parte activă în viaţa socială şi culturală, ca redactor al unor reviste ştiinţi­fice şi de politică socială şi în calitate de colaborator la dife­rite alte reviste. A publicat un mare număr de opere ştiinţi­zice, originale şi traduse. A fost ales preşedintele Uniunii Cămi­nelor Culturale din Bulgaria. După 9 Septembrie 1944 a o­­cupat postul de director al pre­sei şi propagandei. Guvernul Frontului Patriei l-a numit apoi ministru al Bulga­riei la Bucureşti, tunete pe care a deţinut-o până în anul 1947. Apoi a fost numit ministru ad­junct la Ministerul Afacerilor Externe. A fost unul din iniţia­torii Asociaţiei Bulgaro-Române cu sediul, la Sofia şi de aseme­nea preşedinte de onoare al Asociaţiei Româno-Bulgare din Bucureşti. HRISTO STEFANOV DAS­­CALOV, profesor de horticul­ture, este rectorul Universităţii din Plovdiv. S-a nâscut la 18 Februarie 1903 în satul Vagievţi, plasa Tâmeve, dintr'o familie de în­­văători. Din 1928 se ocupă fără întrerupere cu studii şi cercetări ştiinţifice în dome­niul horticulturii. Operele sale au o mare valoare pentru eco­nomia bulgară. El a trecu 15 soiuri de legume şi două soiuri de grâu. Prof. Dascalov răspândeşte şi popularizează învăţătura lui Miciurin şi el în­suşi aplică metodele lui Mi­ciurin şi Lîsenco. Dr. VLADIMIR NESTOROV MARCOV este profesor de mi­­crobiologie. S'a născut la 22 octombrie 1883 în orașul Târ­­neve dintr-o familia de învă­­ători. A terminat Școala su­perioară de medicină veteri­nară, specializân­du-se în bac­teriologie și serologie. De la 1910 se ocupă cu studii și cer­cetări în domeniul microbiolo­­giei. Activitatea multilaterală a profesorului Morcov se oglin­deşte în operele sale cuprinse în 13 volume şi în manualele sale de microbiologie. Pe lângă aceasta a scris peste 150 arti­cole şi zeci de broşuri de popularizare a ştiinţei. In anul 1948 i-a fost decernat primul premiu „Dimitrov" pentru ştiin­ţă. Este membru corespondent al Academiei Bulgare de Ştiinţă. ALEXANDAR COLEV BUR­­MOV este profesor de istorie bulgară medievală la Faculta­tea de Istorie şi Filologie a Universităţii din Sofia. S a născut în 1911 în satul Biala-Cereva, plasa Pevlicheni. A terminat studiile istorice la Universitatea din Sofia. Prof. Burmov e deasemenea directo­rul Institutului de Istorie și unul din redactorii revistei „Is­toriceschi pregled" („Revista is­torică"). ANGREL TODOROV TES­COV este unul din secretarii Uniunii Seni­orilor bulgari. S'a născut in 1903 in orașul Vidin dintr'o familie de învăţători. A absolvit Făcut­atea di Drep, la Sofia. Ca student a făcut parte din cercul reunit în jurul poe­tului Dimităr Poliamov şi al revistei sale „Naksvalnia" (Nicovala). Din 1929—1934 ia parte la redactarea săptămâ­nalului „Relei" şi a „Frontului Literar Muncitoresc". Anghel Todorov este membru al Partidului Comunist Bulgar din 1927. A fost arestat de peste 15 ori. După 9 Septembrie 1944 re­dacteazâ „Frontul Literar". A luat parte la Războiul pentru Apărarea Patriei. Intre anii 1945—46 funcțio­nează ca secretar pentru pro­blemele de presă pe lângă Consiliul Naţional al Frontului Patriei. Din 1945—1947 este membru în redacţia revistei „Contem­poranul" iar în 1947 lucrează la revista „Opinia". A publica­­u motoarele ope­re : „Clubul şi fabrica" — po­vestiri, „Poezie fără minciuni", „Poeme utile", „Steagul Roşu" — poezii. A tradus din ciclul de poezii „Must şi tristeţe" al lui Nekrasov. A tradus şi „Teo­ria literaturii" de T­rofeev, poezii de A. Surkov, etc. Acum este redactor la revista .,Septemvrie. PAVEL VEJINOV. S'a născut la 9 Noembrie 1914 la Sofia. A studiat filologia slavă la So­fia, încă din anii de şcoală a avut relaţii cu cercurile scrii­torilor progresişti. A scris „Sra­­da fără pavaj" (nuvele), „Zile şi nopţi" (nuvele). ..Apusul al­bastru" (roman), „Mobila tapi­sată" (nuvele umoristice) şi „Compania a doua" (nuvele). GHEORGHI NICOLOV DIMI­TROV. Sta născut la Vidin în 1912 dintr’o familie, muncito­rească. In 1923 se înscrie în Uniunea Tineretului Comunist, iar din 1932 este membru al Partidului Comunist Bulgar. Muncește în ilegalitate și este în repetate rânduri arestat. După 9 Septembrie 1944 este vicepreședinte al Consiliului de Administraţie al Uniunii Ziariş­tilor bulgari, conducător al In­stitutului de­ jurnalistică şi re­dactor al organului central al Partidului Comunist Bulgar „Rabotnicesco Delo". STOIAN NESTOROV CARO­­LEV, scriitor şi critic literar S'a născut la 23 Februarie 1921 în Stara­ Zagore. A terminat studiile de filologie slavă la Universitatea din Sofia. Actualmente este redactorul responsabil al revistei „Sep­­temvri", organ al Uniunii Scrii­torilor bulgari. BOGOMIL BAINOV este scrii­tor și critic de arta, docent al Academiei de Artă. S-a născut la 18 iunie 1919 la Sofia. A scris cărţile „Poe­me pentru Stalin", „O călătorie în viaţa de toate zilele" (re­­portagii), „Despre stilurile în arta plastică” şi altele. ★ Măi fac parte din: delegaţie : Tamara Iancova (pianistă), Leon Surujon (violonist), Raina Mihailova (cântăreaţă), Tomia Tocova (cântăreaţă). Delegaţia culturală a Republicii Populare Bulgaria , ^ .­­ _____ Dăm mai jos câteva date asupra vieţii şi operei unora din­tre membrii delegaţiei culturale a Republicii Populare Bulgaria, delegare care soseşte azi în ţara noastră. SCÂNTEIA Discuţie despre filmul „Calea luminoasă“ la industria Bumbacului B. In cursul săptămânii trecute tinerele ţesătoare de la Industria Bumbacului B au vizionat în gru­puri filmul sovietic „Calea lu­minoasă". Sâmbătă la ieşirea din schimb adunate în sala Şcolii de califi­care, tinerele ţesătoare au înce­put o însufleţită discuţie asupra filmului. Tov. Sandache Alexandrina, se­cretara org. U.T.M. a povestit subiectul filmului, iar­ numeroa­se ţesătoare au luat parte la discuţii. — Acum două săptămâni — a s­pus ţesătoarea Not­r Raşela — lucram la două războaie simple. Nu aveam încredere în forţele mele şi nu eram sigura că pot lucra la patru războaie. Dar mi­nunatul film sovietic „Calea lu­minoasă” m’a ajutat şi mi-a dat curaj în muncă. Atunci când to­varăşa care lucrează alături de mine s’a îmbolnăvit, am trecut să lucrez şi la cele două răz­boaie ale ei. Acum îmi dau sea­ma că pot lucra tot atât de bine şi la patru războaie simple. Ov­ache Milica, Dumitrescu Constanţa, Bălăuţa Sonia, Con­­stantinescu Florica, Constantine­­scu Constanţa, Minciuc Şerbaru şi alte tinere ţesătoare şi-au luat angajamentul de a lucra la mai multe războaie. Pal. 3 Ţăranii muncitori români şi sârbi, unguri şi germani din Cenad-Timiş şi-au ales Comitetul de luptă pentru pace N’a fost deloc o zi obişnuită in comuna Cenad, jud. Timiş. Citeai aceasta in Înfăţişarea mândră a chipeşilor flăcăi sârbi, o citeai in ochii ţărani­lor muncitori români, unguri sau germani, care se gătiseră in straiele cele mai mândre de sărbătoare. Grupurile de ti­neri şi vârstnici se îndreptau către­­ sala cea mare a Aso­ciaţiei Culturale Democrate Slave unde avea să se ţină adunarea pentru alegerea Co­mitetului de luptă pentru pace. Se adunaseră aici laolaltă membri de partid, membri ai organizaţiilor de massa şi oa­meni care n’au făcut parte până acum din nicio organi­zaţie, însufleţiţi cu toţii de acelaş gând, de aceeaşi do­rinţă: apărarea păcii. Tovarăşul învăţător Dumi­tru Tomei le-a vorbit despre lupta uriaşă ce a cuprins po­poarele de la un capăt la ce­lălalt al lumii, lupta pentru apărarea păcii. El a arătat că lupta pentru pace e datoria sfântă a oricărui om ce-şi iu­beşte ţara, familia, şi că în această luptă ţăranii munci­tori din Cenad trebue să nu cruţe nici un efort pentru realizarea în bune condiţii a planului insămânţărilor de primăvară, pentru ridicarea nivelului lor cultural şi po­litic şi îndeosebi pentru de­mascarea uneltelor chiabu­­reşti ale bandei de spioni ti­­toişti şi zădărnicirea ticălo­şiilor acestora. S’a trecut apoi la alegerea Comitetului de luptă pentru pace care are în frunte de Slavco Popovici, ţăran munci­tor sârb, membru în Gospodă­ria Agricolă Colectivă, „ştefan Plavăţ” din comună, cunoscut pentru hotărirea cu care a de­mascat şi combătut pe chia­burii ce umblau cu laude des­pre „raiul” în care trăesc far­­taţii lor in Iugoslavia lui Tito, îndelung a fost aplaudat Slavco de întreaga adunare, căci e cunoscut în comună ca om harnic şi cinstit. Ca şi dânsul toţi ceilalţi membri ai Comitetului sunt oameni de care poţi fi sigur c­ă nu-şi vor precupeţi strădaniile în lupta mare ce se duce pen­tru ca niciodată să nu se mai întoarcă grozăviile unui nou măcel, grozăvii pe­ care Cena­­dul le-a cunoscut din plin. In sat s’au dat lupte grele în anii războiului trecut. Flă­cările caselor aprinse de ban­diţii hitlerişti, ruina şi jalea lăsate în urma lor, nu se vor şterge niciodată din mintea locuitorilor Cenad­ului, după cum nu se va şterge recuno­ştinţa­­neţărmurită pentru Armatele Sovietice elibera­toare. Rând pe rând s’au mai ur­cat apoi pe scenă, în aplau­zele mulţimii, membrii Co­mitetului de luptă pentru pa­­ce, aleşi dintre cei mai buni şi cei mai cinstiţi ţărani să­raci şi mijlocaşi din comună, ca Bar Petru, Luţu Iosif, Tu­dor Neculai, precum şi Zorea Nedelcov, care şi-a pierdut soţul in­­timpul ultimului răz­boi, Opreanu Vasile, invalid, învăţătorul Lipcanu Timotei şi Învăţătorul german Hinkel Anton, preotul Perian Ion şi alţii. LUPTA ÎMPOTRIVA BANDIŢILOR TITOIŞTI — CEL MAI PUTERNIC SPRIJIN DAT LUPTEI PENTRU PACE DE CĂTRE POPULAŢIA MUNCITOARE­­SÂRBA DIN BANAT S’au ridicat apoi oamenii din sală şi şi-au spus cuvân­tul. Simplu şi răspicat. Cuvintele lui Dişici­­în­­voi de pildă, au arătat că ei a înţeles bi­ne ce trebue să facă în lupta mare ce se duce pen­tru pace, îşi pune cu dra­goste braţele şi mintea in slujba înfloririi gospodăriei colective din care face parte. Va munci cu râvnă pentru ca planul de însămâinţări să fie îndeplinit la timp. Iar “ ura­­lui necruţătoare se va­­ abate­ asupra bandiţilor titoişti, adu­şi­­mani de moarte ai­­păcîî' şi ai tuturor celor ce muncese.­ Ţărani muncitori sârbi ca Disici Slavco, Popovici Slavco, tineri intelectuali sârbi, ca Vlaşcici Zaharia şi alţii, au­ arătat că populaţia muncitoa­re sârbă se bucură din ţara noastră de drepturi politice, economice şi culturale egale cu ale poporului român. Ea nu numai că se bucură de cele mai largi libertăţi demo­cratice, dar are posibilitatea ca în şcoli, cămine culturale, în ziare şi literatură să folo­sească limba proprie. Nume­roşi muncitori şi ţărani mun­citori sârbi fac parte din Comitetele Provizorii, gospo­dărind treburile obşteşti, în vreme ce in Iugoslavia banda lui Tito a răpit ultimele liber­­taţi ale poporului, asvârlind în închisori pe patrioţii iugo­slavi care se ridică împotri­va înrobirii ţării lor de către imperialiştii americani. Vorbitorii au arătat că pent­tru apărarea tuturor acestor cuceriri şi în deosebi peintru apărarea păcii, populaţia muni­citoare sârbă trebue să a­ducă o luptă necruţătoare împo­triva bandei de spioni şi asa­sini titoişti, demascând şi sdrobind pe agenţii acesteia, care caută să se strecoare in rândurile populaţiei sârbe din Banat. Lupta împotriva spmi­nilor titoişti, agenţi ai împa­­realiştilor provocatori la război, înseamnă cea mai preţioasa contribuţie pe care o putem da noi la lupta pentru pace, au spus vorbitorii. „Noi, populaţia sârbă din Banat, trebue să fim ca un zid de nepătruns în faţa spio-,­nilor şi a uneltelor chiabu­­reşti titoiste, să măturăm ca un val curat putregaiul din calea noastră, aşa a spus tâ­nărul Vlasciei în aplauzele a­­dunării. S’au auzit strigata puternice din mulţime: „Jos cu banditul Tito şi spionii lui, slugi ale imperialiştilor”^ „To­porul iugoslav va şti să-i a­­runce pe călăii tito­şti în ţă­rână”. B ■ In moţiunea adresată ** sfârşit Comitetului Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R., se spune: „Noi locuitorii comunei Ce­­nad-Timiş, ţărani muncitori români, sârbi, maghiari, ger­mani, fără deosebire de cre­dinţă religioasă, membri ai Gospodăriei Agricole Colective „Ştefan Plavăţ” precum şi ţăranii săraci şi mijlocaşi , gospodărie individuală, ne-am adunat pen­ru a alege în co­muna noastră, Comitetul de luptă pentru pace. Vom lupta pentru a înde­plini planul de însămânţar­e, pentru a asigura o recoltă bogată, pentru întărirea Pa­triei noastre dragi. Republi­ca Populară Ro­mâniă. ...Vom lupta pentru a for­ma un zid de nepătruns îm­potriva spionilor şi provoca­torilor fascişti titoişti, demas­când orice încercare a stagi­­ior imperialiştilor, lovind fără cruţare în cei ce vor încerca în ţară şi în satul nostru să otrăvească sufletele cu tică­loasa agitaţie naţionalistă ti­­toistă. Aşa vom ajuta la întă­rirea frontului păcii...” Mihai Du­mi­triu Plata ratelor din sumele subscrise la „Casa Scânteii“ Cam­pania de subscripţii pentru construirea „Casei Scânteii”, măreţ edificiu al culturii noi, socialiste, în Re­publica Populară Română, a fost încununată de un deplin succes. Răspunzând chemării lansate la 15 Septembrie 1949 de oamenii muncii din Capitală, chemare însuşită de Comisia de Partid, oamenii muncii din ţara noastră, mun­citori, ţărani muncitori, inte­lectuali progresişti, soldaţi şi ofiţeri, în frunte cu membrii de partid, au subscris cu mult avânt pentru înălţarea celui mai mare centtru poligrafic pe care l-a avut vreodată ţara noastră. Campania de sub­scrieri a luat uneori forma unor mari adunări sau festi­valuri. Oamenii muncii au arătat prin participarea lor la aceste manifestări că ei consideră subscrierea pentru construirea „Casei Scânteii” ca o datorie patriotică. De remarcat că, chiar du­pă închiderea subscrierilor, din mai multe oraşe se cer liste suplimentare pentru a fi complectate. Funcţionarii superiori din ministere şi instituţiile centrale, direc­tori de întreprinderi şi frun­taşi în muncă au subscris salariul pe o lună şi chiar mai mult. Participarea ţărănimii muncitoare la subscrieri a fost deosebit de activă. Astfel numai în plasa Pechea din judeţul Covurlui în prima zi a subscrierilor au fost­ sub­­scrişi 135.620 de lei. participan­ţii la subscrieri nu s-au măr­ginit numai la contribuţia lor materială. Numeroşi scriitori au scris schiţe, poezii, articole­, de popularizare a „Casei Scânteii”. Uniunea Scriitori­lor din R.P.R. a organizat o serie de şezători în ţară cu acelaş scop, iar fondurile realizate au fost depuse pen­tru „Casa Scânteii”. Artiştii Operei de Stat, ai Filarmo­nicii, Teatrului Municipal şi numeroşi alţii au dat specta­cole speciale pentru fondul „Casei Scânteii”. Astfel de manifestări au avut loc de a­semenea şi în alte oraşe ale ţării. Campania de subscripţii pentru construirea „Casei Scânteii” s-a dovedit astfel o puternică manifestare de de­votament faţă de Partid, faţă de organul său central „Scân­teia”, faţă de regimul de de­mocraţie populară. Ea a dove­dit dorinţa de culturalizare a masselor, creşterea con­ştiinţei oamenilor muncii şi voinţa lor de a sprijini activ revoluţia culturală din ţara noastră. O contribuţie de cea mai mare însemnătate penru realizarea acestui important succes­­al Partidului nostru a fost munca politică a organi­zaţiilor de partid. Acum în întreaga ţară ac­ţiunea pentru plata ratelor din sumele subscrise este în toi. Ea trebue să fie sprijini­t de o intensă muncă de lămu­rire. Este necesar să se arate subscriitorilor cât mai clar ce ajutor uriaş va însemna reali­zarea unei asemenea măreţe opere pentru însuşirea cultu­rii, a ştiinţei şi tehnicii de că­tre oamenii muncii, pentru :• grăbirea epos'r­tjii.... socialis­mului în ţara trpastra. Bineînţeles că nici in aceas­tă acţiune nu-şi au locul me­todele administrat­ive, străine de Partidul nostru. Contribuţia pentru „Casa Scânteii” este o contribuţie voluntară a oamenilor muncii, care îşi dau seama ce sarcină măreaţă a pus Partidul in faţa noastră. Iar oamenii muncii din ţara noastră do­vedesc prin fapte că au înţe­les că depunerea la timp a ratelor din contribuţia la care s-au angajat în mod be­nevol este o datorie de cinste pentru fiecare dintre ei. De­punerea până acum a 3099 din suma subscrisă arată pe deplin acest lucru. Ritmul a­­cesta al depunerilor trebue dus mai departe cu toată perseverenţa. Plătind la timp ratele din suma subscrisă pentru con­­­struirea „Casei Scânteii” oa­menii muncii din ţara noa­­stră, ctitorii acestei măreţe realizări, contribue la făuri­rea unei arme puternice pen­tru alungarea întunericului neştiinţei din satele şi oraşele noastre. Ei vor face ca din „Casa Scânteii” să iasă cu un ceas mai devreme, milioane şi milioane de ziare, cărţi şi re­viste care vor fi aliaţii lor cei mai­ preţioşi în lupta pen­tru pace, împotriva duşmani­lor omenirii, imperialiștii an­­glo-americani, pen­ru desfiin­țarea exploatării, pentru con­struirea socialismului.

Next