Scȃnteia, martie 1950 (Anul 19, nr. 1671-1697)
1950-03-01 / nr. 1671
Nr. 16/1 Meritul cărţii scrise de scriitorul şi ziaristul francez Renaud de Jouvenel şi intitulată „Internaţionala trădătorilor“ este de a fi strâns la un loc şi de a fi analizat documentele proceselor de trădare, spionaj şi sabotaj din ţările de democraţie populară. Această carte, apărută în anul 1948, este o puternică demascare a vastei conspiraţii urzite, încă de la sfârşitul celui de al doilea război mondial, de către imperialiştii americani împotriva Uniunii Sovietice şi împotriva tinerelor regimuri de democraţie populară din ţările Europei Răsăritene de la jumătatea anului 1949, Renaud de Jouvenel a tipărit o nouă ediţie adăugită a cărţii sale. Cadrul lucrării devenise prea strâmt. Noui acte de trădare, noui crime de spionaj şi de sabotare a economiei naţionale fuseseră descoperite în ţările de democraţie populari, datorită vigilenţei revoluţionare a Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti. Lista coloanei a cincea a trădătorilor plătiţi şi mânuiţi de imperialiştii americani şi englezi cuprindea acum pe agrarianul Petcov, pe socialistul de dreapta Lukev şi grupul pastorilor protestanţi spioni în Bulgaria, pe fostul şef al partidului micilor proprietari, Ferenc Nagy precum şi pe sinistrul cardinal al trădării, Mindszenty, în Ungaria, pe politicienii burghezi şi socialişti de dreapta pe care poţiorul muncitor cehoslovac i-a demascat, înfrânt şi isgonit în Februarie 1948, pe Mikolajczyk şi pe organizatorii bandelor teroriste în Polonia, pe Manii'şi banda de sabotori Pop — Bujoiu — Auschnitt în România, precum şi bandele de conspiratori descoperite şi judecate în anii 1946 şi 1947 în Albania. Trădarea intereselor, poporului şi patriei nu este un fenomen nou in istoria burgheziilor naţionale. Burghezia a fost doar aceea care, în toate ţările cotropite de imperialiştii germani in timpul războiului,a colaborat cu ocupanţii hitlerişti. In acest timp populaţia muncitoare servea drept carne de tun lui Hitler, iar partea ei cea mai înaintată, în frunte cu comuniştii, pornise la luptă deschisă cu arma în mână împotriva cotropitorilor, pentru libertatea şi independenţa patriei. Curajul şi avântul eroicilor luptători din rezistenţă creşteau pe măsură ce strălucitele campanii ale Armatei Sovietice erau încununate de succes. Victoria istorică a Uniunii Sovietice a eliberat popoarele Europei de sub cisma hitlerista şi a salvat lumea de primejdia fascistă. Locul hitleriştilor l-au luat după război imperialiştii americani. „Astăzi — scrie Renaud de Jouvenel — nu Germania lui Hitler urmăreşte oamenii pentru că sunt democraţi, nu ea intentează procese provocatoare şi consideră libertatea de opinie ca pe un delict, nu ea, ci America lui Truman. In Grecia nu mai luptă împotriva poporului grec trupele naziste, ci americanii şi colaboratorii lor. Germania nazistă a croit războiul şi l-a făcut pentru a asigura dominaţia nazismului asupra lumii. America este cea care a preluat astăzi această moştenire“. In slujba imperialiştilor americani, burghezia şi social-democraţia de dreapta, isgonite de la putere în ţările de democraţie populară, au furnizat o întreagă şleahtă de trădători, spioni, asasini, sabotori şi alte scursori ale omenirii. „Trădători care îşi pun toate speranţele în pârjolul unui nou război, trădători care au legături totdeauna cu vreun diplomat străin, trădători care au răspuns totdeauna la îndemnuri venite de peste hotare“, scrie André Wurmser în prefaţa la cartea „Internaţionala trădătorilor“. Confirmată de evenimentele care s-au întâmplat după apariţia ei, cartea lui Renaud de Jouvenel ar putea fi complectată azi cu faptele odioase ale bandei fasciste titoiste, ale lui László Rajk şi Traicio Rostov. Astăzi a fost pus într-o lumină cu mult mai puternică rolul criminal pe care serviciile de spionaj anglo-americane l-au încredinţat, în Sud-Estul Europei, clicii fasciste de asasini şi spioni imperialişti, cu vechi state de serviciu, de la Belgrad. Procesele desfăşurate anul trecut la Budapesta şi la Sofia au fost pe deplin concludente din acest punct de vedere. Ele au arătat că imperialiştii americani au încercat să-l folosească pe călăul şi spionul Tito ca pe un pumnal înfipt în spatele ţărilor de democraţie populară. Dar tot aceste procese au arătat că pumnul de fier a! clasei muncitoare este în stare să sdrobească mârşavele conspiraţii şi uneltiri ale agenţilor titoişti împotriva Uniunii Sovietice şi împotriva unităţii frontului unic socialist. Descoperirea recentă a noilor centre anglo-americane de spionaj şi sabotaj din Ungaria şi Bulgaria a adus noul şi puternice dovezi despre substratul real al diplomaţiei imperialiste în ţările de democraţie populară. Reprezentanţele diplomatice ale Statelor Unite şi Angliei în aceste ţări se confundă astăzi cu serviciile de spionaj „obişnuite“ şi „oficiale“. Aceste reprezentanţe s’au transformat intr’adevăr în cuiburi veninoase de spioni şi sabotori, în oficine menite să asigure fuga peste hotare a trădătorilor de patrie prinşi asupra faptului. Nici o încercare imperialistă de şantaj şi intimidare — cum a fost ruperea de către Statele Unite a relaţiilor diplomatice cu Bulgaria — nu va putea ascunde acest adevăr. Faptele smulg cu putere masca atitudinii ipocrite a propagandei imperialiste care se declară „jignită” de ultimele descoperiri ale organelor de securitate din ţările de democraţie populară. Faptele arată că nuaxistă proces de spionaj sau sabotaj în aceste ţări, în care să nu fie amestecaţi funcţionari ai ambasadelor şi legaţiilor americane şi engleze, dacă nu chiar şefii acestor misiuni diplomatice. Să ne amintim de procesul cardinalului Mindszenty, în care a fost compromis ambasadorul american în Ungaria, Seiden Chapin. In Polonia procesul agenţilor generalilor Anders şi Bor Roamorowski a dus la descoperirea activităţii criminale a lui Bliss Lane, ambasadorul Statelor Unite. In Bulgaria, ambasadorul algerican Donald Heath a fost demascat ca organizator şi conducător al activităţii de spionaj american din această ţară. Iar la noi, procesul bandei de trădători în cap cu Maniu a dus la desvaluirea legăturilor criminale ale complotiştilor cu diferiţi spioni anglo-americani camuflaţi sub titulatura de membri ai misiunilor diplomatice ale Statelor Unite şi Angliei. Faptele arată că Statele Unite au înfiinţat la Paris o centrală a serviciului american de spionaj în Europa. Este vorba de o filială a biroului federal american de cercetări. Dealtfel există şi o secţie specială a spionajului american în Răsăritul Europei, cu centrul la Belgrad. Faptele arată ca spre sfârşitul anului trecut reprezentanţii diplomatici ai Statelor Unite din ţările de democraţie populară s’au întâlnit într’o consfătuire la Londra, sub pretextul de a pune la punct noile mijloace ale propagandei americane. Adevăratul motiv a fost însă examinarea noilor metode ale spionajului anerican în aceste ţări, mai ales în urma răsunătoarelor eşecuri încercate aci în ultima vreme. Vastul complot antidemocratic şi antiprogresist urzit de Statele Unite in Europa are puternice ramificaţii şi în ţările Europei Apusene. „In Franţa, ca şi în Italia, în Belgia, şi, în general, în toată Europa Occidentală, — scrie Renaud de Jouvenel — nu este deloc roevoe să se plătească spioni şi trădători pentru a pregăti răsturnarea regimului republican, căci aceştia sunt la putere”. Şi ce confirmare mai convingătoare a acestei demascări făcute de Jouvenel, decât ştirile care ne sosesc chiar astăzi din Franţa! Partidul Comunist Francez cheamă pe toţi oamenii muncii şi pe toţi patrioţii să se unească în lupta pentru, dejucarea macabrului complot pus la cale de primul ministru Bidault şi de fascistul de Gaulle, cu scopul instalării acestuia din urmă ca pre-şedinte al Republicii Franceze. Căci scopul imperialiştilor americani şi al slugilor lor din Franţa este — după cum scrie Jouvenel — „să întârzie cât mai mult cu putinţă inevitabila instaurare a unui regim progresist, eliberat de orice influenţă străină şi în stare să-şi unească forţele cu celelalte forţe paşnice din Europa, un regim care va da pentru prima oară Franţei libertatea şi justiţia socială”. Şi cine ar putea îndeplini mai bine această infamă misiune decât fascistul de Gaulle? Cartea lui Renaud de Jouvenel a făcut mult sânge rău imperialiştilor americani şi lacheilor lor din Internaţionala trădătorilor. Această puternică demascare i-a scos din fire pe fugarii politici din ţările de democraţie populară. Ca arşi au sărit scursorile burgheziei scăpătate şi descompuse, socialiştii de dreapta, trădători abjecţi ai clasei muncitoare, şi alte elemente trădătoare care au scăpat de furia poporului din ţările de democraţie populară şi au găsit vremelnic azil în Statele Unite şi în ţările marshallizate. Din ordinul imperialiştilor americani, un grup de emigranţi politici printre care trădătorii Ghemeto din Bulgaria, Kovalevski din Polonia, Diana şi Costel Constantinescu din România au avut neruşinarea să intenteze la Paris un proces de „calomnie“ lui Renaud de Jouve-’ nel, lui Andre Wurmser, autorul prefeţei la „Internaţionala trădatorilor“ şi editorului cărţii. Nil este greu de inţeles că reacţiunea internaţională urmăreşte să facă din acest proces un nou caz Kravcenko, un nou prilej de a defăima şi a svârni cu noroi în lagărul păcii, democraţiei şi socialismului. Imperialiştii uită însă că procesul Kravcenko s’a întors până la urmă împotriva lor, nu numai in faţa opiniei publice dar şi in faţa instanţelor judiciare din Franţa. Milioanele de oameni ai muncii din toate ţările ştiu bine ce interese murdare şi criminale se ascund în spatele faliţilor politici care au fugit din ţările în care popoarele şi-au luat soarta în propriile lor mâini. Pestriţa adunătură de trădători şi faliţi politici, întruniţi sub scutul dolarului în capitala Franţei, nu va reuşi să întunece adevărul nici în faţa masselor populare franceze care, în frunte cu clasa , muncitoare şi Partidul Comunist, luptă din ce in ce mai hotărîte pentru pace şi libertate, nici în faţa opiniei publice mondiale, pentru care este limpede că strigoii din Internaţionala trădătorilor se căznesc zadarnic să întoarcă roata istoriei. A, Cir*"TPa Internaţionala trădătorilor se căzneşte zadarnic să întoarcă roata istoriei. I 1 * ii VIATA UE PARTID Comitetul de plasă trebue să lupte • ' •• ' • ' • ;; • • M'l.t pentru întărirea sectorului socialist la sate întărirea muncii organizatorice de partid in unităţile sectorului socialist dela sate este o s •relită principală a Partidului nostru. Comitetele de partid din plăşi trebue să se ocupe îndeaproape de conducerea birourilor organizaţiilor de baza din aceste unităţi. De felul cum acestea vor şti să conducă munca politică şi organfectorică în gospodăriile agricole de Sat, in S. M. T. şi în gospodăriile agricole colective, transformându-le într’un exemplu pentru massele de ţărani muncitori, depinde în mare măsură ritmul mişcării noastre înainte la sate. Care a fost in această privinţă activitatea Comitetului de Plasă Traianu din judeţul Brăila? Aci există o Staţiune de Maşini şi Tractoare, două gospodării agricole de Stat şi o gospodărie agricolă colectiva. Pentru ca organizaţiile de bază să ştie precis ce au de făcut, la începutul lunii ianuarie, după primirea instrucţiunilor C. C., comitetul de partid al plăşii a organizat o şedinţă la care au fost convocate birourile organizaţi fior de bază dela S. M. T. şi gospodăriile agricole de Stat, precum şi biroul organizaţiei de bază din comuna Osmanu unde se află gospodăria agricolă colectivă. S’a făcut cu acest prilej un inseructaj asupra felului cum trebue folosită perioada de iarnă pentru întărirea vieţii de partiai şi a muncii de gospodărire a unităţilor. Birourile organizaţiilor de bază din aceste unităţi au prelucrat la rândul lor instrucţiunile in adunările organizaţiilor de bază şi apoi au trecut la aplicarea hotărîrilor. O primă preocupare a biroului organizaţiei de bază de la S. M. T.Traianul, spre exemplu, a fost ca cei 17 membri de partid să primească fiecare câte o sarcină precisă. Astfel, în afară de cei 3 membri din birou, sarcinile în acest râs tmp au fost împărţite astfel: şase tovarăşi sunt agitatori, un tovarăş se ocupă cu munca sindicală, iar alţi doi membri de partid suint responsabili cu cercurile de lectură. Adunarea organizaţiei de bază s-a tirul la două săptămâni odată. Cu această ocazie st au desbătut anumite probleme stabilite în planul de muncă şi discutate cu câteva zile inainte in şedinţa de bitjoi. . . . In ultima şedinţă, spre exetmplu, s’a discutat despre., pregătirea campaniei de primăvară. Intr'adevăr munca din acest punct de vedere a început să meargă. Până acum, din totalul de 34 tractoare s’au făcut reparaţii generale la 14 tractoare I.A.R.-23, iar la alte 15 tractoare I.A.R.-23 s’au făcut reparaţii parţiale. Organizaţia de bază a cerut comuniştilor să fie un exemplu în această muncă. Intr’adevăr, tov. Mosor Gheorghe, şef de echipă, a reparat Itumai în 10 zile 36 de pluguri. Tov. Gavrilă Ion, membru de partid, a montat un tractor într’o singură zi, în loc de două zile cât e norma. Organizaţia de bază a dis-cutat problema îmbunătăţirii condiţiilor de traiale salariaţilor mobilizând sindicatul pentru rezolvarea lor. Ca urmare a acestui fapt, administraţia a luat o serie de măsuri. Astfel, majoritatea tractoriştilor sunt cazaţi în comună, iar la staţiune există o cantină la care iau masa peste 60 de salariaţi. Nici munca de ridicare a nivelului politic nu este neglijată. In fiecare zi se ţin lecţii, conferinţe, se citeşte ziarul „Scânteia“. La cursul seral urmează 33 tovarăşi iar la cele 7 cercuri de lectură participă aproape 70 muncitori. Totuşi la S.M.T.Traianu nu toate lucrurile merg atât de bine. Aceasta, în mare parte datorită faptului că secretarul organizaţiei de bază, tov. Smochină Ilie, care a absolvit o şcoală de partid, nu cuprinde in munca sa probleme din cele mai importante. El nu cunoaşte o serie de lucruri care se petrec în staţiune, lucruri direct legate de sarcinile politice în activitatea S.M.T., pe care ca secretar nu avea voe să le uite. Astfel, tov. Smochină nu ştie câte întovărăşiri au luat fiinţă în luna ianuarie. Dealtfel întreaga organizaţie de bază a tratat această problemă atât de importantă cu o mare uşurinţă. Tov. Smochină nu ştie nici câţi muncitori şi câte echipe sunt în întrecere, deoarece directorul şi toţi tovarăşii care se ocupă cu aceste chestiuni, „administrative“ cum le numeşte el, erau plecaţi la o conferinţă. Organizaţia de U.T.M, care ar fipaint să,de c avânt ,în recent," nu jirintdşte " Jfrnjih şi este ca şi inexistentă. Toate acestea se resimt puternic inactiviialei saţi unii, dar membrii Comitetului de plasă nu văd sămi cunosc aceste lucruri pentru că nu controlează sistert.Visc muncă organizaţiei de bază, la Gospodăria Agricolă de Stat ,,Ipp Sion“ din comuna Râmnicu, altă unitate so-SMÎÂ SS să cuprindă în această perioadă sarcinile principale, pentru că a avut un plan concret. Biroul organizaţiei de bază s’a preocupăt îndeaproape de întrecerea Socialistă, ajutând sindicatul să o organizeze. Astăzi, 36 de muncitori sunt în întrecere individuală iar alţi 81 de muncitori sunt cuprinşi în întrecerea între echipe. Şi aici un loc de seamă îl ocupă pregătirile de primăvară. In această direcţie sunt antrenaţi toţi muncitorii. Astfel, s’a reuşit să se facă o semănătoare din diferite piese de reformă. S’au reparat 3 pollidiscuri, 6 barcane şi 6 pluguri. In cadrul întrecerii, s'a evidenţiat maistrul lemnar Spanachin Dumitru, care împreună cu doi ajutori au terminat de reparat patru căruţe cu 4 zile mai înainte de termen. Organizaţia de bază — prin sindicat — a veghiat îndeaproape ca administraţia să ia măsuri de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă ale salariaţilor. De aceea aci există dormitoare spaţioase, o brutărie proprie care deserveşte gospodăria, precum şi alte realizări în acest domeniu. Cu toate acestea, lipsuri se găsesc şi aoi.’ Astfel in planul de muncă al organizaţiei de baza era programată pentru, ziua de 15 Ianuarie a. c. o şedinţă cu ţăranii săraci şi mijlocaşi din împrejurimi, pentru a le arăta modul în care sunt îngrijiţi caii, felul cum se selecţionează seminţele şi în general metodele de muncă avansate ce se folosesc în gospodăria agricolă de Stat. Această şedinţă nu s’a ţinut din cauză că atât biroul organizaţiei de bază cât şi direcţiunea au subapreciat importanţa acestei şedinţe, amânând de la o zi la alta convocarea sătenilor. Despre acest lucru, dealtfel, nu a ştiut nimic secretarul comitetului de plasă T.M.R.Traianu. Comitetul de partid al plasii are ca sarcină principală a sprijini îndeaproape grupul de partid din Gospodăria Agricolă Colectivă „Ştefan Gheorghiu" din comuna Osmanu, care cuprinde 84 de familii de ţărani muncitori. Deasemenea comitetul de plasă şi în special secretarul are sarcina de a ajuta în mod deosebit pe organizatorul Comitetului judeţean de partid trimis în această gospodărie, pentru ca acesta să poată îndruma în mod just activitatea politică, organizatorică şi gospodărească a ţăranilor din gospodărie. Intr’adevăr, Comitetul de Plasă Traianu l-a ajutat pe organizatorul de partid să facă un plan de muncă concret pentru perioada de iarnă. Cu aceasta comitetul de plasă a considerat că şi-a îndeplinit datoria. Planul a început să fie pus în aplicare. Sau făcut multe lucruri bune în gospodăria agricolă colectivă. Peste 20 de ţărani intraţi in gospodărie, au luat parte la terminarea atelierului de fierărie şi tâmplărie. La această muncă au fost antrenate multe femei care au ajutat la tencuibul pereţilor. Tot in acest timp a luat fiinţă o brigadă de producţie compusă din 10 membri ai gospodăriei, care lucrează la împletituri de papură. Toate sculele necesare atelierului de împletit au fost confecţionate în atelierul de fierărie. Membrii gospodăriei agricole colective au mai participat la tăiat lemne în pădure, la tăiat şi cărat papură de la baltă precum şi la alte munci potrivite sezonului de iarnă. Comitetul de plasă n’a urmărit insă îndeaproape realizarea Planului. De aceea pregătirea campaniei de primăvară merge slab la Gospodăria Agricolă Colectivă „Ştefan Gheorghiu“- Seminţele nu au fost pregătite, există de fapt un selector, dar nu este folosit. Care este cauza acestei situaţii ? In general membrii Comitetului de plasă P.M.R. in frunte cu secretarul, tov. Donescu Gheorghe, trec din când in când pe la aceste unităţi şi se interesează de ele. Ei insă nu privesc în mod critic activitatea de partid, preferând să vadă numai părţile pozitive şi ocolind pe cele negative. Aşa, de pildă, una din sarcinile principale in perioada de iarnă era de a convinge cât mai mulţi ţărani săraci şi mijlocaşi să se întovărăşească pentru a-şi lucra pământul cu tractorul. Aceasta se afla şi în planul de muncă. Dar nefăcându-se o muncă temeinică de lămurire nu s’au încheiat decât trei întovărăşiri. De asemenea, comitetul de partid al pieşii trebuia ca în această perioadă de iarnă să ducă o muncă temeinică de lămurire în comuna Osmanu, popularizând pe baza faptelor ideia gospodăriei agricole colective în rândurile ţărănimii muncitoare. Şi aceasta era în planul de muncă. Cu toate acestea, organizaţia de bază din comună nu a prelucrat cu toţi sătenii nici măcar statutul gospodăriei agricole colective. Cauza tuturor acestor lipsuri este deci clară : Comitetul de Plasă Traianu NU CONTROLEAZĂ EXECUTAREA HOTARIRILOR, nu foloseşte această metodă comunistă, fără de care nu există conducere adevărată. Toate lipsurile arătate ar fi putut fi evitate dacă comitetul de plasă și secretarul, tov. Gh. Donescu, ar fi urmărit zi de zi activitatea organizațiilor de bază din S. M. T., G. A. S. şi a grupului de partid din gospodăria agricolă colectivă. Mulţumirea de sine şi lipsa organizării unui control sistematic al executării hotărîrilor — iată ceea ce împiedică Comitetul de Plasă Traianu să aibă realizări şi mai frumoase în muncă. Aceste lipsuri trebue grabnic lichidate. Aceasta va duce la întărirea vieţii de partid în unităţile sectorului socialist, care la comitetul de plasă trebue să le acorde cea mai mare atenţie. Flecara a V-a a Comitetului Central al Partidului nostru pune accentul asupra întăririi comitetelor de plasă. Deaceea, Comitetul P. M. R. al plăşii Traianu va trebui să-şi schimbe stilul de muncă şi să-şi mobilizeze toate forţele ca în timpul scurt ce a mai rămas din perioada de iarnă să ajute efectiv organizaţiile de bază de la sate pentru a-şi putea duce cu succes la îndeplinire sarcinile puse în faţa lor de Hotărîrile Comitetului Central at P. M. R. şi ale Consiliului de Miniştri al R.P.R. privind campania însămânţărilor din primăvara anului 1950. Prof. SAVA GANOVSCHI este preşedintele Comitetului de ştiinţă, artă şi cultură al R. I. Bulgaria, poster va exis cu acela de ministru. S'a născut in anul 1897 in satul Cunino, plasa Vraţa. A terminat liceul in oraşul Vraţc şi şi a continuat studiile universitare la Sofia, terminând Facultatea de Filosofi® cu specialitatea’-• losofe şi pedagoge. C latinuăindu-şi studiile la Moscova, a fost mai apoi numit profesor de filosofie şi sociologie la Universitatea din Moscova. După anul 1931 el se întoarce în Bulgaria şi ia parte activă în viaţa socială şi culturală, ca redactor al unor reviste ştiinţifice şi de politică socială şi în calitate de colaborator la diferite alte reviste. A publicat un mare număr de opere ştiinţizice, originale şi traduse. A fost ales preşedintele Uniunii Căminelor Culturale din Bulgaria. După 9 Septembrie 1944 a ocupat postul de director al presei şi propagandei. Guvernul Frontului Patriei l-a numit apoi ministru al Bulgariei la Bucureşti, tunete pe care a deţinut-o până în anul 1947. Apoi a fost numit ministru adjunct la Ministerul Afacerilor Externe. A fost unul din iniţiatorii Asociaţiei Bulgaro-Române cu sediul, la Sofia şi de asemenea preşedinte de onoare al Asociaţiei Româno-Bulgare din Bucureşti. HRISTO STEFANOV DASCALOV, profesor de horticulture, este rectorul Universităţii din Plovdiv. S-a nâscut la 18 Februarie 1903 în satul Vagievţi, plasa Tâmeve, dintr'o familie de învăători. Din 1928 se ocupă fără întrerupere cu studii şi cercetări ştiinţifice în domeniul horticulturii. Operele sale au o mare valoare pentru economia bulgară. El a trecu 15 soiuri de legume şi două soiuri de grâu. Prof. Dascalov răspândeşte şi popularizează învăţătura lui Miciurin şi el însuşi aplică metodele lui Miciurin şi Lîsenco. Dr. VLADIMIR NESTOROV MARCOV este profesor de microbiologie. S'a născut la 22 octombrie 1883 în orașul Târneve dintr-o familia de învăători. A terminat Școala superioară de medicină veterinară, specializându-se în bacteriologie și serologie. De la 1910 se ocupă cu studii și cercetări în domeniul microbiologiei. Activitatea multilaterală a profesorului Morcov se oglindeşte în operele sale cuprinse în 13 volume şi în manualele sale de microbiologie. Pe lângă aceasta a scris peste 150 articole şi zeci de broşuri de popularizare a ştiinţei. In anul 1948 i-a fost decernat primul premiu „Dimitrov" pentru ştiinţă. Este membru corespondent al Academiei Bulgare de Ştiinţă. ALEXANDAR COLEV BURMOV este profesor de istorie bulgară medievală la Facultatea de Istorie şi Filologie a Universităţii din Sofia. S a născut în 1911 în satul Biala-Cereva, plasa Pevlicheni. A terminat studiile istorice la Universitatea din Sofia. Prof. Burmov e deasemenea directorul Institutului de Istorie și unul din redactorii revistei „Istoriceschi pregled" („Revista istorică"). ANGREL TODOROV TESCOV este unul din secretarii Uniunii Seniorilor bulgari. S'a născut in 1903 in orașul Vidin dintr'o familie de învăţători. A absolvit Făcutatea di Drep, la Sofia. Ca student a făcut parte din cercul reunit în jurul poetului Dimităr Poliamov şi al revistei sale „Naksvalnia" (Nicovala). Din 1929—1934 ia parte la redactarea săptămânalului „Relei" şi a „Frontului Literar Muncitoresc". Anghel Todorov este membru al Partidului Comunist Bulgar din 1927. A fost arestat de peste 15 ori. După 9 Septembrie 1944 redacteazâ „Frontul Literar". A luat parte la Războiul pentru Apărarea Patriei. Intre anii 1945—46 funcționează ca secretar pentru problemele de presă pe lângă Consiliul Naţional al Frontului Patriei. Din 1945—1947 este membru în redacţia revistei „Contemporanul" iar în 1947 lucrează la revista „Opinia". A publicau motoarele opere : „Clubul şi fabrica" — povestiri, „Poezie fără minciuni", „Poeme utile", „Steagul Roşu" — poezii. A tradus din ciclul de poezii „Must şi tristeţe" al lui Nekrasov. A tradus şi „Teoria literaturii" de Trofeev, poezii de A. Surkov, etc. Acum este redactor la revista .,Septemvrie. PAVEL VEJINOV. S'a născut la 9 Noembrie 1914 la Sofia. A studiat filologia slavă la Sofia, încă din anii de şcoală a avut relaţii cu cercurile scriitorilor progresişti. A scris „Srada fără pavaj" (nuvele), „Zile şi nopţi" (nuvele). ..Apusul albastru" (roman), „Mobila tapisată" (nuvele umoristice) şi „Compania a doua" (nuvele). GHEORGHI NICOLOV DIMITROV. Sta născut la Vidin în 1912 dintr’o familie, muncitorească. In 1923 se înscrie în Uniunea Tineretului Comunist, iar din 1932 este membru al Partidului Comunist Bulgar. Muncește în ilegalitate și este în repetate rânduri arestat. După 9 Septembrie 1944 este vicepreședinte al Consiliului de Administraţie al Uniunii Ziariştilor bulgari, conducător al Institutului de jurnalistică şi redactor al organului central al Partidului Comunist Bulgar „Rabotnicesco Delo". STOIAN NESTOROV CAROLEV, scriitor şi critic literar S'a născut la 23 Februarie 1921 în Stara Zagore. A terminat studiile de filologie slavă la Universitatea din Sofia. Actualmente este redactorul responsabil al revistei „Septemvri", organ al Uniunii Scriitorilor bulgari. BOGOMIL BAINOV este scriitor și critic de arta, docent al Academiei de Artă. S-a născut la 18 iunie 1919 la Sofia. A scris cărţile „Poeme pentru Stalin", „O călătorie în viaţa de toate zilele" (reportagii), „Despre stilurile în arta plastică” şi altele. ★ Măi fac parte din: delegaţie : Tamara Iancova (pianistă), Leon Surujon (violonist), Raina Mihailova (cântăreaţă), Tomia Tocova (cântăreaţă). Delegaţia culturală a Republicii Populare Bulgaria , ^ . _____ Dăm mai jos câteva date asupra vieţii şi operei unora dintre membrii delegaţiei culturale a Republicii Populare Bulgaria, delegare care soseşte azi în ţara noastră. SCÂNTEIA Discuţie despre filmul „Calea luminoasă“ la industria Bumbacului B. In cursul săptămânii trecute tinerele ţesătoare de la Industria Bumbacului B au vizionat în grupuri filmul sovietic „Calea luminoasă". Sâmbătă la ieşirea din schimb adunate în sala Şcolii de calificare, tinerele ţesătoare au început o însufleţită discuţie asupra filmului. Tov. Sandache Alexandrina, secretara org. U.T.M. a povestit subiectul filmului, iar numeroase ţesătoare au luat parte la discuţii. — Acum două săptămâni — a spus ţesătoarea Notr Raşela — lucram la două războaie simple. Nu aveam încredere în forţele mele şi nu eram sigura că pot lucra la patru războaie. Dar minunatul film sovietic „Calea luminoasă” m’a ajutat şi mi-a dat curaj în muncă. Atunci când tovarăşa care lucrează alături de mine s’a îmbolnăvit, am trecut să lucrez şi la cele două războaie ale ei. Acum îmi dau seama că pot lucra tot atât de bine şi la patru războaie simple. Ovache Milica, Dumitrescu Constanţa, Bălăuţa Sonia, Constantinescu Florica, Constantinescu Constanţa, Minciuc Şerbaru şi alte tinere ţesătoare şi-au luat angajamentul de a lucra la mai multe războaie. Pal. 3 Ţăranii muncitori români şi sârbi, unguri şi germani din Cenad-Timiş şi-au ales Comitetul de luptă pentru pace N’a fost deloc o zi obişnuită in comuna Cenad, jud. Timiş. Citeai aceasta in Înfăţişarea mândră a chipeşilor flăcăi sârbi, o citeai in ochii ţăranilor muncitori români, unguri sau germani, care se gătiseră in straiele cele mai mândre de sărbătoare. Grupurile de tineri şi vârstnici se îndreptau către sala cea mare a Asociaţiei Culturale Democrate Slave unde avea să se ţină adunarea pentru alegerea Comitetului de luptă pentru pace. Se adunaseră aici laolaltă membri de partid, membri ai organizaţiilor de massa şi oameni care n’au făcut parte până acum din nicio organizaţie, însufleţiţi cu toţii de acelaş gând, de aceeaşi dorinţă: apărarea păcii. Tovarăşul învăţător Dumitru Tomei le-a vorbit despre lupta uriaşă ce a cuprins popoarele de la un capăt la celălalt al lumii, lupta pentru apărarea păcii. El a arătat că lupta pentru pace e datoria sfântă a oricărui om ce-şi iubeşte ţara, familia, şi că în această luptă ţăranii muncitori din Cenad trebue să nu cruţe nici un efort pentru realizarea în bune condiţii a planului insămânţărilor de primăvară, pentru ridicarea nivelului lor cultural şi politic şi îndeosebi pentru demascarea uneltelor chiabureşti ale bandei de spioni titoişti şi zădărnicirea ticăloşiilor acestora. S’a trecut apoi la alegerea Comitetului de luptă pentru pace care are în frunte de Slavco Popovici, ţăran muncitor sârb, membru în Gospodăria Agricolă Colectivă, „ştefan Plavăţ” din comună, cunoscut pentru hotărirea cu care a demascat şi combătut pe chiaburii ce umblau cu laude despre „raiul” în care trăesc fartaţii lor in Iugoslavia lui Tito, îndelung a fost aplaudat Slavco de întreaga adunare, căci e cunoscut în comună ca om harnic şi cinstit. Ca şi dânsul toţi ceilalţi membri ai Comitetului sunt oameni de care poţi fi sigur că nu-şi vor precupeţi strădaniile în lupta mare ce se duce pentru ca niciodată să nu se mai întoarcă grozăviile unui nou măcel, grozăvii pe care Cenadul le-a cunoscut din plin. In sat s’au dat lupte grele în anii războiului trecut. Flăcările caselor aprinse de bandiţii hitlerişti, ruina şi jalea lăsate în urma lor, nu se vor şterge niciodată din mintea locuitorilor Cenadului, după cum nu se va şterge recunoştinţaneţărmurită pentru Armatele Sovietice eliberatoare. Rând pe rând s’au mai urcat apoi pe scenă, în aplauzele mulţimii, membrii Comitetului de luptă pentru pace, aleşi dintre cei mai buni şi cei mai cinstiţi ţărani săraci şi mijlocaşi din comună, ca Bar Petru, Luţu Iosif, Tudor Neculai, precum şi Zorea Nedelcov, care şi-a pierdut soţul intimpul ultimului război, Opreanu Vasile, invalid, învăţătorul Lipcanu Timotei şi Învăţătorul german Hinkel Anton, preotul Perian Ion şi alţii. LUPTA ÎMPOTRIVA BANDIŢILOR TITOIŞTI — CEL MAI PUTERNIC SPRIJIN DAT LUPTEI PENTRU PACE DE CĂTRE POPULAŢIA MUNCITOARESÂRBA DIN BANAT S’au ridicat apoi oamenii din sală şi şi-au spus cuvântul. Simplu şi răspicat. Cuvintele lui Dişiciînvoi de pildă, au arătat că ei a înţeles bine ce trebue să facă în lupta mare ce se duce pentru pace, îşi pune cu dragoste braţele şi mintea in slujba înfloririi gospodăriei colective din care face parte. Va munci cu râvnă pentru ca planul de însămâinţări să fie îndeplinit la timp. Iar “ uralui necruţătoare se va abate asupra bandiţilor titoişti, aduşimani de moarte aipăcîî' şi ai tuturor celor ce muncese. Ţărani muncitori sârbi ca Disici Slavco, Popovici Slavco, tineri intelectuali sârbi, ca Vlaşcici Zaharia şi alţii, au arătat că populaţia muncitoare sârbă se bucură din ţara noastră de drepturi politice, economice şi culturale egale cu ale poporului român. Ea nu numai că se bucură de cele mai largi libertăţi democratice, dar are posibilitatea ca în şcoli, cămine culturale, în ziare şi literatură să folosească limba proprie. Numeroşi muncitori şi ţărani muncitori sârbi fac parte din Comitetele Provizorii, gospodărind treburile obşteşti, în vreme ce in Iugoslavia banda lui Tito a răpit ultimele libertaţi ale poporului, asvârlind în închisori pe patrioţii iugoslavi care se ridică împotriva înrobirii ţării lor de către imperialiştii americani. Vorbitorii au arătat că penttru apărarea tuturor acestor cuceriri şi în deosebi peintru apărarea păcii, populaţia municitoare sârbă trebue să aducă o luptă necruţătoare împotriva bandei de spioni şi asasini titoişti, demascând şi sdrobind pe agenţii acesteia, care caută să se strecoare in rândurile populaţiei sârbe din Banat. Lupta împotriva spminilor titoişti, agenţi ai împarealiştilor provocatori la război, înseamnă cea mai preţioasa contribuţie pe care o putem da noi la lupta pentru pace, au spus vorbitorii. „Noi, populaţia sârbă din Banat, trebue să fim ca un zid de nepătruns în faţa spio-,nilor şi a uneltelor chiabureşti titoiste, să măturăm ca un val curat putregaiul din calea noastră, aşa a spus tânărul Vlasciei în aplauzele adunării. S’au auzit strigata puternice din mulţime: „Jos cu banditul Tito şi spionii lui, slugi ale imperialiştilor”^ „Toporul iugoslav va şti să-i arunce pe călăii titoşti în ţărână”. B ■ In moţiunea adresată ** sfârşit Comitetului Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R., se spune: „Noi locuitorii comunei Cenad-Timiş, ţărani muncitori români, sârbi, maghiari, germani, fără deosebire de credinţă religioasă, membri ai Gospodăriei Agricole Colective „Ştefan Plavăţ” precum şi ţăranii săraci şi mijlocaşi , gospodărie individuală, ne-am adunat penru a alege în comuna noastră, Comitetul de luptă pentru pace. Vom lupta pentru a îndeplini planul de însămânţare, pentru a asigura o recoltă bogată, pentru întărirea Patriei noastre dragi. Republica Populară Româniă. ...Vom lupta pentru a forma un zid de nepătruns împotriva spionilor şi provocatorilor fascişti titoişti, demascând orice încercare a stagiior imperialiştilor, lovind fără cruţare în cei ce vor încerca în ţară şi în satul nostru să otrăvească sufletele cu ticăloasa agitaţie naţionalistă titoistă. Aşa vom ajuta la întărirea frontului păcii...” Mihai Dumitriu Plata ratelor din sumele subscrise la „Casa Scânteii“ Campania de subscripţii pentru construirea „Casei Scânteii”, măreţ edificiu al culturii noi, socialiste, în Republica Populară Română, a fost încununată de un deplin succes. Răspunzând chemării lansate la 15 Septembrie 1949 de oamenii muncii din Capitală, chemare însuşită de Comisia de Partid, oamenii muncii din ţara noastră, muncitori, ţărani muncitori, intelectuali progresişti, soldaţi şi ofiţeri, în frunte cu membrii de partid, au subscris cu mult avânt pentru înălţarea celui mai mare centtru poligrafic pe care l-a avut vreodată ţara noastră. Campania de subscrieri a luat uneori forma unor mari adunări sau festivaluri. Oamenii muncii au arătat prin participarea lor la aceste manifestări că ei consideră subscrierea pentru construirea „Casei Scânteii” ca o datorie patriotică. De remarcat că, chiar după închiderea subscrierilor, din mai multe oraşe se cer liste suplimentare pentru a fi complectate. Funcţionarii superiori din ministere şi instituţiile centrale, directori de întreprinderi şi fruntaşi în muncă au subscris salariul pe o lună şi chiar mai mult. Participarea ţărănimii muncitoare la subscrieri a fost deosebit de activă. Astfel numai în plasa Pechea din judeţul Covurlui în prima zi a subscrierilor au fost subscrişi 135.620 de lei. participanţii la subscrieri nu s-au mărginit numai la contribuţia lor materială. Numeroşi scriitori au scris schiţe, poezii, articole, de popularizare a „Casei Scânteii”. Uniunea Scriitorilor din R.P.R. a organizat o serie de şezători în ţară cu acelaş scop, iar fondurile realizate au fost depuse pentru „Casa Scânteii”. Artiştii Operei de Stat, ai Filarmonicii, Teatrului Municipal şi numeroşi alţii au dat spectacole speciale pentru fondul „Casei Scânteii”. Astfel de manifestări au avut loc de asemenea şi în alte oraşe ale ţării. Campania de subscripţii pentru construirea „Casei Scânteii” s-a dovedit astfel o puternică manifestare de devotament faţă de Partid, faţă de organul său central „Scânteia”, faţă de regimul de democraţie populară. Ea a dovedit dorinţa de culturalizare a masselor, creşterea conştiinţei oamenilor muncii şi voinţa lor de a sprijini activ revoluţia culturală din ţara noastră. O contribuţie de cea mai mare însemnătate penru realizarea acestui important succesal Partidului nostru a fost munca politică a organizaţiilor de partid. Acum în întreaga ţară acţiunea pentru plata ratelor din sumele subscrise este în toi. Ea trebue să fie sprijinit de o intensă muncă de lămurire. Este necesar să se arate subscriitorilor cât mai clar ce ajutor uriaş va însemna realizarea unei asemenea măreţe opere pentru însuşirea culturii, a ştiinţei şi tehnicii de către oamenii muncii, pentru :• grăbirea epos'rtjii.... socialismului în ţara trpastra. Bineînţeles că nici in această acţiune nu-şi au locul metodele administrative, străine de Partidul nostru. Contribuţia pentru „Casa Scânteii” este o contribuţie voluntară a oamenilor muncii, care îşi dau seama ce sarcină măreaţă a pus Partidul in faţa noastră. Iar oamenii muncii din ţara noastră dovedesc prin fapte că au înţeles că depunerea la timp a ratelor din contribuţia la care s-au angajat în mod benevol este o datorie de cinste pentru fiecare dintre ei. Depunerea până acum a 3099 din suma subscrisă arată pe deplin acest lucru. Ritmul acesta al depunerilor trebue dus mai departe cu toată perseverenţa. Plătind la timp ratele din suma subscrisă pentru construirea „Casei Scânteii” oamenii muncii din ţara noastră, ctitorii acestei măreţe realizări, contribue la făurirea unei arme puternice pentru alungarea întunericului neştiinţei din satele şi oraşele noastre. Ei vor face ca din „Casa Scânteii” să iasă cu un ceas mai devreme, milioane şi milioane de ziare, cărţi şi reviste care vor fi aliaţii lor cei mai preţioşi în lupta pentru pace, împotriva duşmanilor omenirii, imperialiștii anglo-americani, penru desființarea exploatării, pentru construirea socialismului.