Scȃnteia, aprilie 1950 (Anul 19, nr. 1698-1722)

1950-04-01 / nr. 1698

Nr. 1698 Pentru o justă repartizare a forţelor de muncă Repartizarea planificată a forţelor de muncă constitue uii din măsurile importante luate de Partidul şi Guvernul nostru în lupta pentru desvoltarea economiei naţionale, pentru construirea socialismului în ţara noastră. Datorită luptei neobosite a muncitorilor din ţara noastră, sub conducerea Partidului şi cu sprijinul frăţesc al Uniunii Sovietice, industria noastră se desvoltă necontenit. Numeroase fabrici şi uzine îşi măresc capacitatea de producţie, altele noi sunt ridicate din temelii. Pentru îmbunătăţirea nivelului de trai şi de cultură al celor ce muncesc, se construesc locuinţe muncitoreşti, aşezăminte de cultură, şcoli, cămine, etc. Desvoltarea economiei noastre, cert necontenit zeci şi sute de mii de braţe calificate, în toate ramurile de activitate. NUMiti IN CURSUL ANULUI mg AU FOST PLASATI IN CAMPUL MUNCII PRIN OFICiUL DE REPARTIZARE A FORŢELOR DE MUNCA, r*ESTE 385.000 OAMENI. In acest timp, în ţările capitaliste, milioane de oameni ai muncii se văd aruncaţi pe drumuri de la o zi la alta, pradă foametei şi şomajului. Astfel, potrivit datelor oficiale, numărul celor fără lucru in Statele Unite s’a dublat în ultimul an, ridicându-se — împreună cu cei care lucrează numai o parte din săptămână — la peste 14 milioane oameni. Şi mai grea este situaţia oamenilor muncii din ţările subjugate de planul Marshall. In timp ce în ţările capitaliste şomajul, mizeria şi sărăcirea oamenilor muncii se adâncesc Pe zi ce trece, în ţara noastră — care cu sprijinul puternic al Uniunii Sovietice s’a eliberat din lanţurile capitalismului — creşte mereu nevoia de braţe de muncă. Pentru anul acesta, Planul de Stat prevede o creştere cu 15%/o a salariaţilor ocupaţi în sectorul socialist al economiei noastre. IN LUNILE IANUARIE ŞI FEBRUARIE AU FOST PLASAŢI PRIN OFICIUL DE REPARTIZARE A FORŢELOR DE MUNCA APROXIMATIV 86.000 OAMENI. Problema care se pune acum este de a procura noi forţe de muncă — în special calificate — pentru a satisface nevoile mereu crescânde ale întreprinderilor noastre. Acest lucru a dat naştere, în unele locuri, la o adevărată goană după braţe de muncă. Unii conducători de Întreprinderi, dovedind o atitudine cu totul nejustă în această problemă, au mers până acolo încât au căutat să recruteze muncitori aflaţi în producţie în alte întreprinderi. Datorită acestui sistem cu totul nepermis, o seamă de întreprinderi şi-au descompletat efectivul găsindu-se în situaţia gravă de a nu-şi putea îndeplini la timp sarcinile ce le revin în cadrul Planului de Stat. Astfel, uzinele „Steagul Roşu” Braşov au angajat salariaţi ai Atelierelor Principale de Automotoare Braşov ; uzinele „23 August“ Bucureşti au angajat salariaţi ai uzinelor „Vulcan“ Bucureşti, etc. Aceasta constitue o gravă încălcare a disciplinei de Stat, o nesocotire a măsurilor luate de Partid şi Guvern, care poate avea urmări serioase în producţie. Oficiul de Repartizare a Forţelor de Muncă a luat măsuri pentru a asigura întreprinderilor noastre forţe de muncă în măsură suficientă, potrivit cu necesităţile mereu sporite ale industriei noastre în plină desvoltare. Astfel, s-a iniţiat extinderea activităţii Oficiului de Repartizare a Forţelor de Muncă în mediul rural. In felul acesta se dă posibilitatea fiecărui muncitor dornic de muncă din cel din urmă colţ al ţării, să se încadreze în câmpul muncii. De asemeni, prin Birourile de Repartizare din întreaga ţară, continuă înregistrarea şi repartizarea forţelor de muncă, care in trecut nu-şi găseau plasament. In felul acesta, o mare parte din nevoile de braţe de muncă, care se fac simţite mai cu deosebire în sectorul metalurgic, extractiv şi forestier au putut fi acoperite.. Aceste măsuri trebuesc continuate cu toată hotărârea. Este necesară o mai strânsă colaborare între întreprinderi şi Birourile de Repartizare, pentru a se putea rezolva cât mai just problemele ce se ivesc în legătură cu forţele de muncă. Unele întreprinderi nu au înţeles încă până acum acest lucru. întreprinderea S uz er Frferes” din Bucureşti, de pildă, evitând sistematic colaborarea cu Oficiul de Repartizare a Forţelor de Muncă şi nesocotind dispoziţiile în vigoare, a angajat tot felul de elemente reacţionare, duşmănoase regimului nostru de democraţie populară. Desigur că acest lucru are, in primul rând, urmări asupra producţiei, întreprinderea „DAC“-I.M.D., Bucureşti, călcând de asemenea dispoziţiile legale, a angajat, fără a ţine seama de Oficiul de Repartizare, diferite elemente care s’au dovedit duşmănoase. Asemenea metode, care stânjenesc atât munca Birourilor de Repartizare a Forţelor de Muncă cât şi cea a întreprinderilor, trebuesc combătute cu toată hotărîrea. Pentru ducerea cu succes la îndeplinire a sarcinilor din Planul de Stat pe 1950, se impune o strânsă colaborare între Oficiile de Repartizare și conducătorii întreprinderi,lor, se impune respectarea riguroasă a disciplinei de Stat așa cum arată recenta Hotărîre a Guvernului în legătură cu măsurile ce trebuesc luate pentru asigurarea îndeplinirii Planului de Stat pe 1950. Se îmbunătăţesc condiţiile de viaţă 9 5 n ale constructorilor Canalului Dunăre-Marea Neagră CANALUL DUNĂRE — MAREA NEAGRA (prin telefon de la trimisul nostru). — însufleţiţi de patriotism şi elan în muncă, muncitorii şi tehnicienii de pe şantierul Canalului Dunăre—Marea Neagră continuă cu avânt lupta pentru realizarea planului de construcţii. Un stimulent puternic în muncă îl constitue pentru ei extinderea lucrului in acord, care dă posibilitatea unui număr din ce în ce mai mare de salariaţi de a-şi spori câştigul pe măsura sporirii producţiei şi productivităţii muncii. Astfel, zidarul Măslină Constantin câştigă acum peste 15.000 Iei lunar, zidarul Marin D. Iancu 13.516 lei, iar dulgherul Craia Constantin aproape 12.000 lei. începând din luna Aprilie vor fi introduse norme tehnice şi în secţiile transporturi şi utilaj mecanic greu (escavatoare, dragline), urmând ca în timpul apropiat să fie introduse norme la toate lucrările unde există asemenea posibilităţi. Paralel cu creşterea salariului real al muncitorilor şi tehnicienilor, s-a mărit în mod considerabil numărul lucrărilor de interes social. Pe locurile odinioară pustii, se ridică azi oraşe noi şi baracamente care vor adăposti miile de muncitori constructori. Se construesc zeci de cantine, şcoli de calificare, puncte sanitare, etc. Un factor cu desăvârşire nou pentru muncitorii şi tehnicienii care lucrează pe şan- tierul Canalului Dunăre şi Marea Neagră l-a constituit concediul de odihnă din timpul iernii. Pentru prima oară, în acest an, aproape 509 de muncitori, fruntaşi în muncă, care lucrează pe şantierele Canalului, şi-au petrecut concediul, prin grija Partidului şi a Gu-vernului, în cele mai frumoase staţiuni climaterice ale ţării. Printre ei se află zidarul Androni Constantin, din oraşul nou Năvodari, draglinistul Iliescu Marin de la Mircea Vodă, săpătorul de conducte Zalman Avram de pe şantierul Ovidiu, zidăriţa Maria Simionova din orașul nou Cernavodă, fierarul Gavrilă Aurel, etc. Este greu să apreciezi la întreaga ei valoare importanţa celei de a treia Sesiuni a Comitetului Permanent al partizanilor păcii. Ameninţarea, războiului a devenit clară pentru orice om de pe glob şi lupta oamenilor simpli împotriva acestei ameninţări a ajuns la o încordare fără precedent. Afaceriştii fără scrupule din „lumea nouă“ au înzecit pregătirile de război; discursurile şi declaraţiile lor devin din ce în ce mai cinice, reclama bombelor atomice şi a superbombelor a devenit ceva obişnuit în paginile presei de dincolo de ocean; va '"»’••'e au şi început să armament din Europa; docherii alia refuză să ipoare; nu depind c urg la toaîdigdecătorului, ba de speranţa naivă de a se eschiva, de a tărăgăna, de a sa răscumpără, ba de disperare. Vecinătatea bazelor militare americane, şoaptele unor ziare şi tropăitul unor generali care sunt pentru aderarea la pactul militar, confuzia şi laşitatea apărătorilor neutralităţii şi, in sfârşit, „ajutorul“ sui-generis acordat Suediei de către Statele Unite, ajutor care se exprimă mai ales în reducerea navigaţiei suedeze şi în lărgirea dominaţiei americane — toate acestea provoacă in rândurile suedezilor o stare extrem de nervoasă. Este indiscutabil că suedezii sunt într’adevăr şi paşnici şi muncitori; ei îşi pun insă speranţele într’o întâmplare fericită; ei vor să fie mai mici decât iarba, mai tăcuţi decât apa, ei vor să rămână neobservaţi şi, prin urmare, nevătămaţi. Asemenea stare de spirit nu a putut să nu atragă atenţia participanţilor la Sesiune, întrucât confuzia şi pasivitatea suedezilor de rând amintesc starea de spirit a milioane şi milioane oameni din alte câteva igur că poporul sovietic, din ţările de demopopulară, muncitorii ’ia şi Franţa, intelecprogresişti din ţările Occidentale şi cele linare minţi din A- i dau bine seama de rea ce le revine în păcii. Fermierul Michigan, turnător ■ţel din Torronto, fehin Manchester, montand, negustoraşul gnan, signor Luiggi, din Neapole, dopacea; dar ei n'au că, cum n’au înţeles zii, că dela războiul este pregătit de alei atomice, nu poţi tezi nici să terăscă există numai om de salvare: ai reveni această fără precedentele comune ale irelor, din ziarele ce înde, cumpărând de acţiuni puţin aceasta considerele gazetarilor grăbiţi să te servească, pregătesc pe cititori pentru inevitabilitatea celui de al treilea război mondial. Aceste ziare caută să ascundă sau să denatureze caracterul organizaţiei partizanilor păcii. Ziariştii cei mai prudenţi, cumpăraţi de adepţii bombei atomice, au trecut sub tăcere cea de a treia Sesiune a Comitetului Permanent; alţii, mai puţin prudenţi, au încercat să înfăţişeze această Sesiune drept „o adunare de complotişti comunişti”. , Pentru massa americanilor de rând, care nu se pricep deloc in politică, cuvântul „comunist” sau „roşu” pare înspăimântător; acelaş cuvânt provoacă tulburare in rândurile multor muncitori englezi, care mai înclină să se încreadă în laburişti, printre muncitorii scandinavi, care nu şi-au pierdut încă încrederea în social-democraţie, în sânul unei părţi însemnate a ţărănimii franceze şi în sfârşit, printre oamenii cu situaţie materială mijlocie din diferite ţări ale Europei Apusene. Dorind să recruteze carnea de tun pentru înspăimântătoarea lor aventură, partizanii bombei atomice asigură lumea că mişcarea partizanilor păcii este o mişcare comunistă camuflată. ’ Pe vremuri preşedintele Lincoln a spus, pe bună dreptate, că nu poţi înşela mult timp pe toţi: zi de zi devine tot mai evident că lupta pentru pace reuneşte oameni de diferite clase, cu ideologii şi religii diferite. Fără îndoială, comuniştii joacă un rol important în organizarea partizanilor păcii; in aceasta nu e nicio strategie secretă, niciun camuflaj. Comuniştii reprezintă avantgarda clasei muncitoare, pentru care patria, libertatea, fericirea copiilor sunt mai scumpe ca orice. Oare ar fi putut uimi pe cineva faptul că, în ţările ocupate de hitlerişti, majoritatea oamenilor înstăriţi a colaborat cu cotropitorii, în timp ce majoritatea oamenilor muncii a luptat pentru independenţa patriei şi pentru libertate? Oare ar fi putut uimi pe cineva faptul că printre trădătorii adunaţi la Vichy nu era niciun comunist şi că toţi comuniştii au luptat în anii aceia, negri pentru Franţa, împotriva înrobitorilor? Iar printre cei ce au luptat pentru eliberarea Franţei, alături de comunişti, au fost şi catolici, şi republicani cinstiţi şi mulţi socialişti de răi”. Nimeni nu întocmea pe atunci statistici privitoare la apartenenţa de partid a mişcării maselor populare. Atunci de ce oare ziarele atlantice, ce apar deoparte şi de alta a Atlanticului, socotesc acum printre „reprezentanţii Biroului Informativ al Partidelor comuniste şi muncitoreşti” şi pe teologul bisericii romano-catolice Boulier, pe misionarul canadian Endikot, pe socialistul Nenni? Aceasta numai pentru că un pumn de oameni, care pregătesc un al treilea război mondial, încearcă să ascundă faptul că împotriva planurilor lor criminale s’au ridicat nu numai comuniştii, ci sute de milioane de oameni din toate păturile sociale şi de diferite concepţii, că mişcarea care a luat naştere la Congresul din Paris a început să îmbrace un caracter cu adevărat de massă. Propunerea de a cere interzicerea armei atomice şi de a preveni pe amatorii strategiei atomice că ei nu vor putea să evite banca acuzaţilor dacă vor îndrăzni să-şi înfăptuiască intenţiile a fost prezentată de Frederic Joliot-Curie, imul din cei mai mari savanţi şi umanişti ai vremii noastre. Lumea întreagă ştie ce rol a jucat Joliot-Curie în cercetările care au dus la descoperirea acestei invenţii pe care afaceriştii americani vor să o folosească pentru exterminarea milioanelor de oameni şi pentru distrugerea civilizaţiei. Joliot-Curie ştie bine că această invenţie poate sau să uşureze viaţa tuturor popoarelor, sau să ducă omenirea la o catastrofă îngrozitoare; şi tocmai pentru acest motiv el a propus să se unească toţi oamenii cinstiţi in jurul a ceea ce este cel mai simplu şi cel mai însemnat totodată, în jurul luptei împotriva criminalilor care ameninţă cu bombe şi Superbombe. Când, acum un an, la Paris, participanţii la Congresul partizanilor păcii au vorbit despre tendinţele criminale ale adepţilor bombei atomice, li s-a reproşat că ei încearcă să apere Uniunea Sovietică Pe atunci mai existau încă legende despre monopolul armei atomice. Acum toţi ştiu că acest monopol nu există şi că Uniunea Sovietică nu va întâmpina dezarmată pe agresorii atomici. Totuşi, delegaţii sovietici la Sesiunea de la Stockholm a Comitetului partizanilor păcii au susţinut cu înflăcărare propunerea lui Joliot-Curie; prin aceasta ei au subliniat din nou faptul că, luptând împotriva armei atomice, Uniunea Sovietică nu se conduce după considerentele propriei sale securităţi, ci după dorinţa de a feri toate ţările şi toate popoarele de cele mai mari nenorociri. Când delegaţii sovietici au semnat rezoluţia care cere interzicerea armei atomice, ştiau că toţi cetăţenii marii noastre Patrii sunt de acord cu ei. Sub textul rezoluţiei, alături de semnăturile delegaţilor sovietici se află semnăturile delegaţilor Americii. Dar delegaţii americani reprezintă deocamdată numai cercurile înaintate ale poporului lor; în faţa lor stă o sarcină grea dar nobilă: să lămurească tuturor oamenilor cinstiţi din Statele Unite că trebue să se alăture cererii de interzicere a armei atomice, că planurile afaceriştilor americani setoşi de sânge sunt tot atât de primejdioase pentru copiii din New-York, ca şi pentru copiii din Paris, Peking şi Moscova. Ne dăm bine seama ce piedici va întâmpina activitatea partizanilor păcii într-o serie de ţări şi, in primul rând, în Statele Unite. Vorbesc nu numai de piedicile poliţieneşti cu care se poate lăuda America anului 1950, vorbesc de prejudecata născută din minciunile de zi cu zi ale ziarelor şi emisiunilor radiofonice. Sesiunea de la Stockholm a adresat un apel,tuturor oamenilor cinstiţi, care, indiferent de opiniile lor în ce priveşte cauzele actualei tensiuni în situaţia internaţională, sunt neliniştiţi de această situaţie şi doresc în mod serios să restabilească relaţiile paşnice între popoare”. Se înţelege că pentru delegaţii sovietici sunt clare cauzele actualei tensiuni în situaţia internaţională, ştim prea bine cine a trădat şi litera şi spiritul hotărîrilor de la Potsdam, cine a luat sub tutela sa pe naziştii germani şi pe crescătorii japonezi de purici, cine a pus „războiul rece” în locul discuţiilor paşnice şi spectrul bombei atomice în locul concluziilor sau replicilor. Delegaţii sovietici au susţinut textul apelului: mişcarea partizanilor păcii trebue să se lărgească, să cuprindă pe toţi oamenii cinstiţi. Nu este just să se facă îngrădiri întemeiate pe diferenţa de ideologie sau pe interpretarea diferită a istoriei anilor de după război şi prin aceasta să fie înlăturaţi dela cauza apărării păcii milioane de americani, de englezi şi cetăţeni din alte state. Noi am întins mâna, tuturor acelora care vor într’adevăr să apere pacea. Intorcându-se acasă dela Stockholm, delegaţii americani vor putea spune concetăţenilor lor: „Noi n’am discutat trecutul. N’am discutat care dintre regimuri este mai bun, care dintre sisteme este mai drept. Prietenii noştri ruşi ne-au spus că vor să trăiască cum le place lor şi că nu doresc să impună altora ideile lor sau sistemul lor economic. La Stockholm, noi n’am vorbit decât de un singur lucru: cum să instaurăm pacea, cum să preîntâmpinăm exterminarea cu ajutorul bombelor atomice a milioane de oameni, cum să oprim pe criminali, înainte ca ei să-şi săvârşească crimele“. Chestiunea a fost pusă direct, simplu, cu sinceritate. Partizanii păcii au declarat că vor socoti drept criminali pe guvernanţii ţării care va îndrăzni să folosească prima arma atomică. Orice copil înţelege că guvernanţii care vor lua atitudine împotriva acestui act desinteresat şi profund uman vor declara prin aceasta: „Noi avem de gând să săvârşim crima şi nu vrem să ne acuzăm singuri”. Rezoluţia, sub textul căreia participanţii la cea de a treia Sesiune a Comitetului Permanent şi-au pus primii semnăturile, va fi acoperită de milioane, de sute de milioane de semnături. O vor semna nu numai cetăţenii ţărilor iubitoare de pace, care s’au eliberat de puterea oamenilor profitului, o vor semna şi cetăţenii altor ţări care luptă pentru cauza păcii, o vor semna nenumăraţi cetăţeni ai Americii. Mişcarea pentru pace trebue să se lărgească şi mai mult şi, dacă toţi delegaţii îşi vor face datoria, lumea va vedea o rezoluţie scurtă, simplă şi înţeleaptă, sub care vor fi semnăturile unui miliard de oameni cinstiţi din cele cinci continente. In felul acesta, oamenii care pun la cale crima, vor fi opriţi la timp de ponoarele din întreaga lume. Se apropie lunile hotărîtoare. Turbarea adepţilor bombei atomice a atins apogeul. Dacă arunci o privire asupra ultimelor declaraţii ale oamenilor de stat din unele ţări, te uimeşte şi tonul violent, şi lipsa de raţiune, şi frica de orice discuţie, frica de posibilitatea oricărei înţelegeri — frica de pace. In loc de a duce tratative cu privire la interzicerea armei atomice, aceşti oameni de stat continuă să vorbească despre bombe şi Superbombe. Unele declaraţii te fac să te îndoieşti de sănătatea mintală a unuia sau altuia dintre aceşti oameni de stat. Astfel, de pildă, am auzit nu de mult din gura unui om cu o mare răspundere, cuvinte relative la fabricarea noii Superbombe. Poţi trage cacialmale la jocul de poker, poţi umfla preţul când faci comerţ cu bretele sau alte mărunţişuri, dar nu ştiu dacă e de demnitatea unui om de stat să facă reclamă unei arme mai mult decât ucigătoare care încă nu există; căci, după asigurarea celor mai mari savanţi americani ca, de pildă, fizicianul Beat, superbomba „nu numai ca nu se fabrică, dar trebuesc cel puţin trei ani pentru a se ajunge la posibilitatea fabricării ei”. Totuşi nu este vorba de arma de care dispun afaceriştii atomici, este vorba de faptul că visele lor, calculele lor sunt închinate unui singur ţel: distrugerea în massă a omenirii. In declaraţia a patru savanţi americani se spune că arma la care visează conducătorii Americii este o „bombă-sinucidere”, ceea ce înseamnă că această armă nu ameninţă numai pe duşman, ci şi Statele Unite. Pentru poporul sovietic pacea nu este o tactică, o mişcare de şah, ci un principiu scump, sfânt, de neclintit. Statul nostru s-a născut cu deviza „Pace lumii”. Războaiele grele pe care ni le-au impus cotropitorii — de la intervenţioniştii primilor ani până la hoardele lui Hitler şi ale vasalilor lui — au fost câştigate de noi tocmai pentru că suntem însetaţi de pace, pace pentru constructorii şi grădinarii noştri, pentru învăţătoarele şi elevii noştri. Noi ştim că dragostea noastră pentru pace este împărtăşită de toţi oamenii muncii, de toţi creatorii, de toate mamele din lume; şi de aceea privim spre viitor cu cea mai mare încredere. Unindu-se între ele, popoarele vor putea să smulgă din mâinile criminalilor arma mârşavă cu care ei ameninţă oraşele şi satele, copiii şi viitorul întregii omeniri. Articol publicat în ziarul „Pravda" din29 Martie a. c. Cauza întregii omeniri ----------------------------- de ILYA EHRENBURG----------------------------------- SCÂNTEIA Sările de seamă ale membrilor delegaţiei R. P. R. la sesiunea de la Stockholm Biroul Executiv al Comitetului Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R. a ţinut o şedinţă în ziua de Joi 30 Martie. Biroul Executiv a ascultat dările de seamă prezentate de maestrul Mihail Sadoveanu. Florica Mezincescu şi Constantin Lepădatu, membri ai delegaţiei Comitetului Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R. la sesiunea dela Stockholm a Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii. Maestrul Mihail Sadoveanu a arătat modul cum s-a desfăşurat sesiunea de la Stockholm a Comitetului Congresului Mondial al Partizanilor Păcii vorbind apoi despre rezultatele luptei partizanilor păcii din întreaga lume, expuse în cuvântul de deschidere al lui Jollot Curie. Maestrul Mihail Sadoveanu a vorbit în continuare despre apelul privitor la Interzicerea armei atomice şi despre apelul privitor la convocarea celui de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii. In Încheiere, maestrul Mihail Sadoveanu a arătat că sesiunea de la Stockholm a demonstrat creşterea puternică a mişcării partizanilor păcii in Întreaga lume. Tov. Florica Mezincescu a făcut o expunere asupra raportului de activitate a Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii prezentat la sesiunea de la Stockholm de către secretarul general al Comitetului, Jean Lafitte. Tov. Florica Mezincescu a arătat apoi că delegaţia R.P.R .a participat la desbateri prin cuvântul maestrului Mihail Sadoveanu, care a subliniat că poporul nostru luptă hotărlt pentru apărarea păcii, construind socialismul şi întărind astfel Patria noastră. Tov. C. Lepădatu s’a ocupat de raportul ţinut de Louis Saillamt, vicepreşedinte al Comitetului Congresului Mondial al Partizanilor Păcii şi secretar general al F.S.M. Din acest raport a reieşit rolul deosebit de important al clasei muncitoare în lupta pentru pace şi faptul că lupta partizanilor păcii a luat, într’o serie întreagă de ţări, forma unor acţiuni concrete şi combative, că în general forţa lagărului păcii, în frunte cu Uniunea Sovietică, a crescut considerabil. Din dările de seamă prezentate a reieşit că cele 17.024 Comitete de luptă pentru pace din R.P.R., care cuprind in total 237.705 membri, vor avea de dus o muncă permanentă pentru a mobiliza pe toţi oamenii cinstiţi din ţara, noastră la lupta hotărită pentru apărarea,, păcii. Pentru Duminică 2 Aprilie, a fost convocată o şedinţă plenară a Comitetului Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R. (Agerpres). Telegrama fruntaşilor constructorii către C. C. al P. M. R. Noi, fruntaşi în muncă din întreprinderile de construcţie, în-truniţi în consfătuirea de producţie organizată de Uniunea Sindicatelor de Constructori şi Ministerul Construcţiilor în zilele de 27-28 Martie a.c. in Capitală, transmitem salutul nostru fierbinte Comitetului Central al P.M.R. şi ne angajăm să mobilizăm toţi muncitorii constructori în jurul lozincii „2 metri cubi zidărie de echipă pe oră''. Ne angajăm deasemeni să organizăm şi să conducem pe şantierele noastre brigăzi de economii şi de calitate. In felul acesta vom contribui la înflorirea Patriei noastre, la ridicarea stării materiale şi culturale a poporului muncitor şi vom întări lagărul păcii în frunte cu glorioasa Uniune Sovietică. Prezidiul conferinţei Oamenii de ştiinţa din R.P.R. felicită pe prof. Frederic Joliot Curie Prof. Frederic Joliot Curie Paris Oamenii de ştiinţă din Republica Populară Română, încadraţi în marele front organizat al păcii, condus de Uniunea Sovietică, vă trimit prin Prezidiul Academiei Republicii Populare Române, iubite coleg, călduroase felicitări cu prilejul celei de a 50-a aniversări. Suntem mândri că Dvs., mare savant şi luptător pentru pace, vă număraţi printre membrii Academiei noastre şi vă urăm ani mulţi de muncă şi activitate bogată în slujba marilor idealuri ale omenirii: pacea şi progresul. Preşedintele Academiei Republicii Populare Române Acad. Profesor Traian Săvulescu De la Universitatea serala de Marxism-Leninism Universitatea serală de Marxism-Leninism de pe lângă C.C. al P.M.R. aduce la cunoştinţă că prelegerile ce trebuiau să se ţină Luni 3 Aprilie se amână pe ziua de Marţi 4 Aprilie a. c. la aceeaşi oră. Comemorarea lui Beethoven Institutul Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea anunţă festivitatea ce va avea loc cu ocazia comemorării a 123 ani de la moartea compozitorului german Ludwig van Beethoven. Va conferenţia Diamandi Gheciu. Conferinţa va fi urmată de un program artistic, la care îşi vor da concursul: Valentin Gheorghiu, Ştefan Gheorghiu, Radu Aldulescu, Vasile Boniş şi Virgil Gheorghiu. Festivitatea va avea loc astăzi Vineri 31 Martie, orele 17, în sala Dalles. Pag. 3 Statele Unite , azilul „internaţionalei trădătorilor“ Cu indignare au luat cunoştinţă oamenii muncii din ţara noastră de telegrama din New-York apărută în ziarele de ieri în legătură cu scandaloasa atitudine de protecţie a autorităţilor americane faţă de complotistul fascist V. V. Brătianu, trădător de ţară şi spion american fugit în America cu concursul stăpânilor săi. După cum se ştie, această odraslă ciocoiască a celei mai înrăite familii de moşieri şi bancheri, exploatatori sângeroşi din trecutul nostru negru, a fost condamnat de justiţia ţării la muncă silnică pe viaţă, fiind găsit vinovat de participare la complotul împotriva Statului democrat român. Procesul, care s’a judecat în Noembrie 1946, a scos la iveală legăturile nemijlocite ale lui V. V. Brătianu cu organizaţiile fascisteteroriste „divizia sumanelor negre”, „graiul sângelui”, etc. Toate aceste bande formate din lepădăturile societăţii urmăreau ca prin spionaj, sabotaj, teroare, crime şi asasinate, să submineze regimul democratic. In mod firesc şi potrivit uzanţelor internaţionale, autorităţile americane aveau datoria să-l predea pe V. V. Brătianu poporului român, pentru a da socoteală de crimele săvârşite. Dar, după cum se ştie, Statele Unite au devenit adăpostul tuturor refugiaţilor fascişti şi al celor mai odioşi quislingi din Europa. Protectorii lui Brătianiu de peste ocean se sbat să găsească „forme” — care să salveze cât de cât aparenţele de legalitate —pentru a-l menţine mai departe în America. După un simulacru de arest, el a fost pus în libertate. Miller, şeful biroului de emigraţie, a declarat cu cinism că „aceşti oameni simpatici” nu pot fi expulzaţi. Iar faimosul aţâţător la război, senatorul Taft, reprezentantul aripei celei mai agresive a politicii americane, de numele căruia este legată scelerata lege antimuncitorească Taft-Hartley, s’a grăbit să introducă în Senat un proect de lege care să-i acorde lui Brătianu permisiunea de a rămâne în Statele Unite. Faţă de nemernici trădători de ţară şi fascişti ca Brătianu, statul american ţine să se înfăţişeze ca ospitalier. Aceasta în timp ce opinia publică mondială ştie prea bine care sunt legile şi măsurile pe care le aplică administraţia fascizantă a lui Truman faţă de oamenii cinstiţi, cu convingeri progresiste. In decurs de patru ani au fost expulzaţi din Statele Unite 830.000 de persoane de origine străină, cea mai mare cifră din istoria U. S. A. Numai în decursul anilor 1946- 1948 au fost aduse în congres 11 proecte de legi îndreptate împotriva străinilor bănuiţi de a avea idei democratice. Proectul de lege Hobbs propune crearea de lagăre de concentrare de tip hitlerist în care să fie deţinute pe viaţă asemenea persoane străine. Pe insula Ellis, transformată într’un lagăr, zac mii de oameni — cetăţeni ai U. S. A. şi străini ameninţaţi cu expulzarea din cauza vederilor lor democratice. In America lui Truman n’a fost loc pentru un artist ca Charlie Chaplin! Iar antifascistul Gerhard Eisler a fost arestat samavolnic şi maltratat pentru că era luptător convins pentru pace. Delegaţilor Comitetului Permanent pentru Apărarea Păcii li s-a refuzat viza de intrare în Statele Unite. Toţi aceştia sunt socotiţi „indezirabili” în democraţia dolarului. In schimb, sunt primiţi cu braţele deschise, sunt socotiţi „simpatici” trădătorii, spionii, călăii popoarelor. STATELE UNITE AU DEVENIT AZILUL „INTERNAŢIONALEI TRĂDĂTORILOR”. Strigoii unui trecut odios ca Gemete, Nagy Ferencz, Micolajczik, Rădescu, ore au fost asvârliţi definitiv la lada de gunoi a istoriei, sunt ţinuţi la adăpost în Statele Unite, cu scopul de a sluji planurilor ticăloase ale imperialiştilor americani de amestec în treburile interne ale statelor libere şi de pregătire a uniui nou război mondial. V. V. Brătianu şi compania îşi pot asigura protecţia imperialismului american. Dar spre ei se îndreaptă ura şi dispreţul popoarelor din ţările de democraţie populară şi de pretutindeni, care merg victorios înainte, sfărâmând cu tărie toate cioturile putrede ce li se ivesc în cale. Sesiunea Comitetului Executiv F. D. I. F. Intre 17 şi 20 Aprilie va avea loc la Helsinki (Finlanda) sesiunea Comitetului Executiv F.D.I.F., cu următoarea ordine de zi : 1. Darea de seamă asupra activităţii organizaţiilor naţionale ale F.D.I.F. în vederea lărgirii acţiunilor acestor organizaţii în favoarea păcii. 2. Bilanţul Conferinţelor Femeilor din Asia şi realizarea hotărîrilor sale. Acest raport va fi prezentat de către Federaţia Democratică a Femeilor din China. 3. Bilanţul zilei de 8 Martie şi participarea femeilor la presgătirea zilei de 1 Mai, ziua IIternaţională a oamenilor muncii 4. Pregătirea Zilei Internaţionale a Copilului şi a Conferinţei Internaţionale pentru ocrotirea copilului. (Agerpres), ■ Răspunsul postului de Radio Moscova la scrisorile ascultătorilor din R. P. R. Astăzi, Vineri 31 Martie, posturile Radio România pe 1935 m. și Radio București I pe 351,2 m. lungimi de undă vor transmite între orele 20,48—22, răspunsul postului de Radio Moscova la scrisorile ascultătorilor din Republica Populară Română. Iată numele celor cărora li se răspunde în această emisiune : Emma Forro, Elena Dumitrescu şi Melinaş Florica, de la fabrica de postav „Partizanul Roşu"-Braşov, Rusu Constantin, colectivul de turnători, Negru Nicolae, Titu Valeriu, Pogorin Aurel, Giurgea Natalia, ing. Chivoran Ioan şi ajustorul Mureşan Maxim, de la uzinele „Sovromtractor"Braşov, Montea Constantin şi Nistorescu Vasile, de la uzinele „Steagul Roşu"Braşov şi numeroşi lucrători de pe şantierul Canalului Dunăre— Marea Neagră, printre care Lupu Ion, Isac Oprea și Sava Achim.