Scȃnteia, aprilie 1950 (Anul 19, nr. 1698-1722)

1950-04-01 / nr. 1698

Nr. 1698 Pentru o justă repartizare a forţelor de muncă Repartizarea planificată a forţelor de muncă co­nstitue uii din măsurile importante luate de Partidul şi Guvernul nostru în lupta pentru des­­voltarea economiei naţionale, pentru construirea socialismu­lui în ţara noastră. Datorită luptei neobosite a muncitorilor din­ ţara noa­stră, sub conducerea Partidu­lui şi cu sprijinul frăţesc al Uniunii Sovietice, industria noastră se desvoltă neconte­nit. Numeroase fabrici şi uzine îşi măresc capacitatea de producţie, altele noi sunt ri­dicate din temelii. Pentru îm­bunătăţirea nivelului de trai şi de cultură al celor ce mun­cesc, se cons­true­sc locuinţe muncitoreşti, aşezăminte de cul­tură, şcoli, cămine, etc. Desvoltarea economiei noas­­tre, cert­ necontenit zeci şi sute de mii de braţe calificate, în toate ramurile de activitate. NUM­iti IN CURSUL ANULUI mg AU FOST PLASATI IN C­AMPUL MUNCII PRIN OFI­­Ci­UL DE REPARTIZARE A F­ORŢELOR DE MUNCA, r*ESTE 385.000 OAMENI. In acest timp, în ţările ca­pitaliste, milioane de oameni ai muncii se văd aruncaţi pe drumuri de la o zi la alta, pradă foametei şi şomajului. Astfel, potrivit datelor ofi­ciale, numărul celor fără lu­­cru in Statele Unite s’a du­blat în ultimul an, ridicân­­du-se — împreună cu cei care lucrează numai o parte din săptămână — la peste 14 mi­­lioane oameni. Şi mai grea este situaţia oamenilor muncii din ţările subjugate de planul Marshall. In timp ce în ţările capita­­liste şomajul, mizeria şi sără­cirea oamenilor muncii se adâncesc Pe zi ce trece, în ţara noastră — care cu spri­jinul puternic al Uniunii So­­vietice s’a eliberat din lan­ţurile capitalismului — creşte mereu nevoia de braţe de muncă. Pentru anul acesta, Planul de Stat prevede o creştere cu 15%/o a salariaţilor ocupaţi în sectorul socialist al economiei noastre. IN LUNILE IANUA­RIE ŞI FEBRUARIE AU FOST PLASAŢI PRIN OFI­CIUL DE REPARTIZARE A FORŢELOR DE MUNCA APROXIMATIV 86.000 OA­MENI. Problema care se pune acum este de a procura no­i forţe de muncă — în special calificate — pentru a satis­face nevoile mereu crescânde ale întreprinderilor noastre. Acest lu­cru a dat naştere, în unele locuri, la o adevărată goană după braţe de muncă. Unii conducători de Întreprin­deri, dovedind o atitudine cu totul nejustă în această pro­­blemă, au mers până acolo încât au căutat să recruteze muncitori aflaţi în producţie în alte întreprinderi. Datorită acestui sis­tem cu totul neper­­mis, o seamă de întreprin­deri şi-au descompletat efec­­tivul găsindu-se în situaţia gravă de a nu-şi putea înde­plini la timp sarcinile ce le revin în cadrul Planului de Stat. Astfel, uzinele „Steagul Roşu” Braşov au angajat salariaţi ai Atelierelor Princi­pale de Automotoare Braşov ; uzinele „23 August“ Bucureşti au angajat salariaţi ai uzine­lor „Vulcan“ Bucureşti, etc. Aceasta constitue o gravă încălcare a disciplinei de Stat, o nesocotire a măsurilor luate de Partid şi Guvern, care poate avea urmări serioase în producţie. Oficiul de Repartizare a Forţelor de Muncă a luat mă­suri pentru a asigura între­­prinderilor noastre forţe de muncă în măsură suficientă, potrivit cu necesităţile mereu sporite ale industriei noastre în plină desvoltare. Astfel, s-a iniţiat extinderea activităţii Oficiului de Repartizare a For­ţelor de Muncă în mediul ru­ral. In felul acesta se dă po­sibilitatea fiecărui muncitor dornic de muncă din cel din urmă colţ al ţării, să se în­­cadreze în câmpul muncii. De­ asemeni, prin Birourile de Repartizare din întreaga ţară, continuă înregistrarea şi re­partizarea forţelor de muncă, care in trecut nu-şi găseau plasament. In felul acesta, o mare par­­­te din nevoile de braţe de muncă, care se fac simţite mai cu deosebire în sectorul metalurgic, extractiv şi fo­restier au putut fi acoperite.. Aceste măsuri trebuesc con­tinuate cu toată hotărârea. Este necesară o­ mai strân­să colaborare între întreprin­deri şi Birourile de Reparti­zare, pentru a se putea re­­zolva cât mai just problemele ce se ivesc în legătură cu for­ţele de muncă. Unele între­prinderi nu au înţeles încă până acum acest lucru. întreprinderea S u­­­z e­r Frferes” din Bucureşti, de pildă, evitând sistem­atic colabora­rea cu Oficiul de Repartizare a Forţelor de Muncă şi ne­socotind dispoziţiile în vig­­oare, a angajat tot felul de elemente reacţionare, duşmă­noase regimului nostru de democraţie populară. Desigur că acest lucru are, in primul rând, urmări asupra produc­ţiei, întreprinderea „DAC“-I.M.D., Bucureşti, călcând de aseme­­nea dispoziţiile legale, a an­gajat, fără a ţine seama de Oficiul de Repartizare, dife­rite elemente care s’au dove­­dit duşmănoase. Asemenea metode, care stânjenesc atât munca Bi­rourilor de Repartizare a For­ţelor de Muncă cât şi cea a întreprinderilor, trebuesc com­bătute cu toată hotărîrea. Pentru ducerea cu succes la îndeplinire a sarcinilor din Planul de Stat pe 1950, se impune o strânsă colaborare între Oficiile de Repartizare și conducătorii întreprinderi­,­lor, se impune respectarea riguroasă a disciplinei de Stat așa cum arată recenta Ho­­tărîre a Guvernului în legă­tură cu măsurile ce trebuesc­­ luate pentru asigurarea înde­plinirii Planului de Stat pe 1950. Se îmbunătăţesc condiţiile de viaţă 9 5 n ale constructorilor Canalului Dunăre-Marea Neagră CANALUL DUNĂRE — MA­REA NEAGRA (prin telefon de la trimisul nostru). — în­sufleţiţi de patriotism şi elan în muncă, muncitorii şi teh­nicienii de pe şantierul Ca­nalului Dunăre—Marea Nea­gră continuă cu avânt lupta pentru realizarea planului de construcţii. Un stimulent pu­ternic în muncă îl constitue pentru ei extinderea lucrului in acord, care dă posibilitatea unui număr din ce în ce mai mare de salariaţi de a-şi spori câştigul pe măsura sporirii producţiei şi productivităţii muncii. Astfel, zidarul Măslină Constantin câştigă acum pes­­­te 15.000 Iei lunar, zidarul Marin D. Iancu 13.516 lei, iar dulgherul Craia Constantin aproape 12.000 lei. începând din luna Aprilie vor fi introduse norme teh­nice şi în secţiile transpor­turi şi utilaj mecanic greu (escavatoare, dragline), ur­mând ca în timpul apropiat să fie introduse norme la toa­­­te lucrările unde există ase­menea posibilităţi. Paralel cu creşterea sala­riului real al muncitorilor şi tehnicienilor, s-a mărit în mod considerabil numărul lucrărilor de interes social. Pe locurile odinioară pustii, se ridică azi oraşe noi şi ba­­racamente care vor adăposti miile de muncitori construc­tori. Se construesc zeci de cantine, şcoli de calificare, puncte sanitare, etc. Un factor cu desăvârşire nou pentru muncitorii şi teh­nicienii care lucrează pe şan-­­ tierul Canalului Dunăre ş­i Marea Neagră l-a constituit­ concediul de odihnă din tim­pul iernii. Pentru prima oară, în acest an, aproape 509 de muncitori, fruntaşi în muncă, care lu­crează pe şantierele Canalu­lui, şi-au petrecut concediul,­ prin grija Partidului şi a Gu-­­­vernului, în cele mai frumoa­se staţiuni climaterice ale ţării. Printre ei se află zida­rul Androni Constantin, din oraşul nou Năvodari, dragli­­nistul Iliescu Marin de la Mir­­cea Vodă, săpătorul de con­ducte Zalman Avram de pe şantierul Ovidiu, zidăriţa Ma­ria Simionova din orașul nou Cernavodă, fierarul Gavrilă Aurel, etc. Este greu să apreciezi la întreaga ei valoare importanţa celei de a treia Sesiuni a Co­mitetului Permanent al par­tizanilor păcii. Ameninţarea, războiului a devenit clară pentru orice om de pe glob şi lupta oamenilor simpli împotriva acestei ameninţări a ajuns la o încordare fără precedent. Afaceriştii fără scrupule din „lumea nouă“ au înzecit pregătirile de război; discur­surile şi declaraţiile lor de­vin din ce în ce mai cinice, reclama bombelor atomice şi a superbombelor a devenit ceva obişnuit în paginile pre­sei de dincolo de ocean; va '"»’••'e au şi început să armament din Europa; docherii alia refuză să ipoare; nu­­­ depind c urg la toa­­îdig­­de­cătorului, ba de speranţa nai­vă de a se eschiva, de a tă­răgăna, de a sa răscumpără, ba de disperare. Vecinătatea bazelor mili­tare americane, şoaptele unor ziare şi tropăitul unor gene­rali care sunt pentru adera­rea la pactul militar, confu­zia şi laşitatea apărătorilor­ neutralităţii şi, in sfârşit, „ajutorul“ sui-generis acordat Suediei de către Statele Uni­te, ajutor care se exprimă mai ales în reducerea navi­gaţiei suedeze şi în lărgirea dominaţiei americane — toate acestea provoacă in rându­rile suedezilor o stare extrem de nervoasă. Este indiscutabil că suede­zii sunt într’adevăr şi paş­nici şi muncitori; ei îşi pun insă speranţele într’o întâm­plare fericită; ei vor să fie mai mici decât iarba, mai tăcuţi decât apa, ei vor să rămână neobservaţi şi, prin urmare, nevătămaţi. Aseme­nea stare de spirit nu a putut să nu atragă atenţia partici­panţilor la Sesiune, întrucât confuzia şi pasivitatea suede­zilor de rând amintesc starea de spirit a milioane şi milioa­­ne oameni din alte câteva igur că poporul sovietic,­­ din ţările de demo­­populară, muncitorii ’ia şi Franţa, intelec­­progresişti din ţările Occidentale şi cele lin­are minţi din A- i dau bine seama de rea ce le revine în păcii. Fermierul­­ Michigan, turnător ■ţel din Torronto, fe­hin Manchester, mon­tand, negustoraşul gnan, signor Luiggi, din Neapole, do­­pacea; dar ei n'au că, cum n’au înţeles zii, că dela războiul este pregătit de a­­lei atomice, nu poţi te­zi nici să te­răs­­că există numai o­m de salvare: a­­i reveni această fără precedente­le comune ale irelor, din ziarele ce înde, cumpărând de acţiuni puţi­­n aceasta cons­­iderele gazetarilor grăbiţi să te servească, pre­gătesc pe cititori pentru ine­vitabilitatea celui de al trei­lea război mondial. Aceste ziare caută să ascundă sau să denatureze caracterul or­ganizaţiei partizanilor păcii. Ziariştii cei mai prudenţi, cumpăraţi de adepţii bombei atomice, au trecut sub tăcere cea de a treia Sesiune a Co­mitetului Permanent; alţii, mai puţin prudenţi, au încer­cat s­ă înfăţişeze această Se­siune drept „o adunare de complotişti comunişti”. , Pentru massa americanilor de rând, care nu se pricep deloc in politică, cuvântul „comunist” sau „roşu” pare înspăimântător; acelaş cu­vânt provoacă tulburare in rândurile multor muncitori englezi, care mai înclină să se încreadă în laburişti, prin­tre muncitorii scandinavi, care nu şi-au pierdut încă încrederea în social-democra­­ţie, în sânul unei părţi în­semnate a ţărănimii franceze şi în sfârşit, printre oamenii cu situaţie materială mijlo­cie din diferite ţări ale Eu­ropei Apusene. Dorind să re­cruteze carne­a de tun pentru înspăimântătoarea lor aven­tură, partizanii bombei ato­mice asigură lumea că miş­carea partizanilor păcii este o mişcare comunistă camu­flată. ’ Pe vremuri preşedintele Lincoln a spus, pe bună drep­tate, că nu poţi înşela mult timp pe toţi: zi de zi devine tot mai evident că lupta pen­tru pace reuneşte oameni de diferite clase, cu ideologii şi religii diferite. Fără îndoială, comuniştii joacă un rol important în or­ganizarea partizanilor păcii; in aceasta nu e nicio­­ stra­tegie secretă, niciun camu­flaj. Comuniştii reprezintă avantgarda clasei muncitoare, pentru care patria, libertatea, fericirea copiilor sunt mai scumpe ca orice. Oare ar fi putut uimi pe cineva fap­tul că, în ţările ocupate de hitlerişti, majoritatea oame­nilor înstăriţi a colaborat cu cotropitorii, în timp ce majoritatea oamenilor mun­cii a luptat pentru indepen­denţa patriei şi pentru liber­­tate? Oare ar fi putut uimi pe cineva faptul că printre tră­dătorii adunaţi la Vichy nu era niciun comunist şi că toţi comuniştii au luptat în anii aceia, negri pentru Fran­ţa, împotriva înrobitorilor? Iar printre cei ce au luptat pentru eliberarea Franţei, a­­lături de comunişti, au fost şi catolici, şi republicani cin­stiţi şi mulţi socialişti de răi”. Nimeni nu întocmea pe a­­tunci statistici privitoare la apartenenţa de partid a miş­cării maselor populare. A­­tunci de ce oare ziarele at­lantice, ce apar deoparte şi de alta a Atlanticului, socotesc acum printre „reprezentanţii Biroului Informativ al Parti­delor comuniste şi muncito­reşti” şi pe teologul bisericii romano-catolice Boulier, pe misionarul canadian En­­dikot, pe socialistul Nenni? Aceasta numai pentru că un pumn de oameni, care pre­gătesc un al treilea război mondial, încearcă să ascundă faptul că împotriva planurilor lor criminale s’au ridicat nu numai comuniştii, ci sute de milioane de oameni din toate păturile sociale şi de diferite concepţii, că mişcarea care a luat naştere la Congresul din Paris a început să îmbrace un caracter cu adevărat de massă. Propunerea de a cere interzicerea armei atomice şi de a preveni pe amatorii stra­tegiei atomice că ei nu vor putea să evite banca acuza­ţilor dacă vor îndrăzni să-şi înfăptuiască intenţiile a fost prezentată de Frederic Jo­­liot-Curie, imul din cei mai mari savanţi şi umanişti ai vremii noastre. Lumea întreagă ştie ce rol a jucat Joliot-Curie în cer­cetările care au dus la desco­perirea acestei invenţii pe care afaceriştii americani vor să o folosească pentru exter­minarea milioanelor de oa­meni şi pentru distrugerea civilizaţiei. Joliot-Curie ştie bine că această invenţie poa­te sau să uşureze viaţa tu­turor popoarelor, sau să ducă omenirea la o catastrofă în­grozitoare; şi tocmai pentru acest motiv el a propus să se unească toţi oamenii cinstiţi in jurul a ceea ce este cel mai simplu şi cel mai însem­nat totodată, în jurul luptei împotriva criminalilor care ameninţă cu bombe şi Super­bombe. Când, acum un an, la Pa­ris, participanţii la Congre­sul partizanilor păcii au vor­bit despre tendinţele criminale ale adepţilor bombei atomice, li s-a reproşat că ei încearcă să apere Uniunea Sovietică Pe atunci mai existau încă legende despre monopolul ar­mei atomice. Acum toţi ştiu că acest monopol nu există şi că Uniunea Sovietică nu va întâmpina dezarmată pe agresorii atomici. Totuşi, delegaţii sovietici la Sesiunea de la Stockholm a Comitetului partizanilor păcii au susţinut cu înflăcărare propunerea lui Joliot-Curie; prin aceasta ei au subliniat din nou faptul că, luptând împotriva armei atomice, Uniunea Sovietică nu se conduce după conside­rentele propriei sale securităţi, ci după dorinţa de a feri toate ţările şi toate popoa­rele de cele mai mari neno­rociri. Când delegaţii sovietici au semnat rezoluţia care cere in­terzicerea armei atomice, ştiau că toţi cetăţenii marii noas­tre Patrii sunt de acord cu ei. Sub textul rezoluţiei, ală­turi de semnăturile delegaţi­lor sovietici se află semnătu­rile delegaţilor Americii. Dar delegaţii americani re­prezintă deocamdată numai cercurile înaintate ale poporu­lui lor; în faţa lor stă o sar­cină grea dar nobilă: să lămu­rească tuturor oamenilor cin­stiţi din Statele Unite că trebue să se alăture cererii de inter­zicere a armei atomice, că planurile afaceriştilor ameri­cani setoşi de sânge sunt tot atât de primejdioase pentru copiii din New-York, ca şi pentru copiii din Paris, Pe­king şi Moscova. Ne dăm bine seama ce piedici va în­tâmpina activitatea partizanilor păcii într-o serie de ţări şi, in pri­mul rând, în Statele Unite. Vorbesc nu numai de piedi­cile poliţieneşti cu care se poate lăuda America anului 1950, vorbesc de prejudecata născută din minciunile de zi cu zi ale ziarelor şi emisiu­nilor radiofonice. Sesiunea de la Stockholm a adresat un apel­­,tuturor oa­menilor cinstiţi, care, indife­rent de opiniile lor în ce pri­veşte cauzele actualei tensi­uni în situaţia internaţiona­lă, sunt neliniştiţi de aceas­tă situaţie şi doresc în mod serios să restabilească rela­ţiile paşnice între popoare”. Se înţelege că pentru dele­gaţii sovietici sunt clare cau­zele actualei tensiuni în si­tuaţia internaţională, ştim prea bine cine a trădat şi li­tera şi spiritul hotărîrilor de la Potsdam, cine a luat sub tutela sa pe naziştii germani şi pe crescătorii japonezi de purici, cine a pus „războiul rece” în locul discuţiilor paş­nice şi spectrul bombei ato­mice în locul concluziilor sau replicilor. Delegaţii sovietici au sus­ţinut textul apelului: mişca­rea partizanilor păcii trebue să se lărgească, să cuprindă pe toţi oamenii cinstiţi. Nu este just să se facă îngră­diri întemeiate pe diferenţa de ideologie sau pe interpre­tarea diferită a istoriei ani­lor de după război şi prin aceasta să fie înlăturaţi de­la cauza apărării păcii mi­lioane de americani, de en­glezi şi cetăţeni din alte state. Noi am întins mâna, tutu­ror acelora care vor într’a­devăr să apere pacea. Intorcându-se acasă dela Stockholm, delegaţii ameri­cani vor putea spune conce­tăţenilor lor: „Noi n’am dis­cutat trecutul. N’am discutat care dintre regimuri este mai bun, care dintre sisteme este mai drept. Prietenii noştri ruşi ne-au spus că vor să trăiască cum le place­ lor şi că nu doresc să impună altora ideile lor sau sistemul lor eco­nomic. La Stockholm, noi n’am vorbit decât de un sin­gur lucru: cum să instaurăm pacea, cum să preîntâmpinăm exterminarea cu ajutorul bombelor atomice a milioane de oameni, cum să oprim pe criminali, înainte ca ei să-şi săvârşească crimele“. Chestiunea a fost pusă di­rect, simplu, cu sinceritate. Partizanii păcii au declarat că vor socoti drept criminali pe guvernanţii ţării care va îndrăzni să­ folosească prima arma atomică. Orice copil în­ţelege că guvernanţii care vor lua atitudine împotriva aces­tui act desinteresat şi pro­fund uman vor declara prin aceasta: „Noi avem de gând să săvârşim crima şi nu vrem să ne acuzăm singuri”. Rezoluţia, sub textul căreia participanţii la cea de a treia Sesiune a Comitetului Perma­nent şi-au pus primii semnă­turile, va fi acoperită de mi­lioane, de sute de milioane de semnături. O vor semna nu numai cetăţenii ţărilor iubi­toare de pace, care s’au eli­berat de puterea oamenilor profitului, o vor semna şi ce­tăţenii altor ţări care luptă pentru cauza păcii, o vor sem­na nenumăraţi cetăţeni ai Americii. Mişcarea pentru pace trebue să se lăr­gească şi mai mult şi, dacă toţi delegaţii îşi vor face da­toria, lumea va vedea o rezo­luţie scurtă, simplă şi înţe­leaptă, sub care vor fi sem­năturile unui miliard de oa­meni cinstiţi din cele cinci continente. In felul acesta, oamenii care pun la cale cri­ma, vor fi opriţi la timp de ponoarele din întreaga lume. Se apropie lunile hotărîtoa­­re. Turbarea adepţilor bombei atomice a atins apogeul. Dacă arunci o privire asupra ulti­melor declaraţii ale oamenilor de stat din unele ţări, te ui­meşte şi tonul violent, şi lipsa de raţiune, şi frica de orice discuţie, frica de posibilitatea oricărei înţelegeri — frica de pace. In loc de a duce tratative cu privire la interzicerea ar­mei atomice, aceşti oameni de stat continuă să vorbeas­că despre bombe şi Super­bombe. Unele declaraţii te fac să te îndoieşti de sănăta­tea mintală a unuia sau al­tuia dintre aceşti oameni de stat. Astfel, de pildă, am auzit nu de mult din gura unui om cu o mare răspundere, cu­vinte relative la fabricarea noii Superbombe. Poţi trage cacialmale la jocul de poker, poţi umfla preţul când faci comerţ cu bretele sau alte mărunţişuri, dar nu ştiu dacă e de demnitatea unui om de stat să facă reclamă unei arme mai mult decât ucigă­toare care încă nu există; căci, după asigurarea celor mai mari savanţi americani ca, de pildă, fizicianul Beat, su­­perbomba „nu numai ca nu se fabrică, dar trebuesc cel puţin trei ani pentru a se ajunge la posibilitatea fabri­cării ei”. Totuşi nu este vorba de ar­ma de care dispun afaceriştii atomici, este vorba de faptul că visele lor, calculele lor sunt închinate unui singur ţel: distrugerea în massă a omenirii. In declaraţia a pa­tru savanţi americani se spune că arma la care visea­ză conducătorii Americii este o „bombă-sinucidere”, ceea ce înseamnă că această armă nu ameninţă numai pe duş­man, ci şi Statele Unite. Pentru poporul sovietic pa­cea nu este o tactică, o miş­care de şah, ci un principiu scump, sfânt, de neclintit. Statul nostru s-a născut cu deviza „Pace lumii”. Războa­iele grele pe care ni le-au im­pus cotropitorii — de la inter­­venţioniştii primilor ani până la hoardele lui Hitler şi ale vasalilor lui — au fost câşti­gate de noi tocmai pentru că suntem însetaţi de pace, pace pentru constructorii şi grădi­narii noştri, pentru învăţă­­toar­ele şi elevii noştri. Noi ştim că dragostea noas­­tră pentru pace este împărtă­şită de toţi oamenii muncii, de toţi creatorii, de toate mamele din lume; şi de aceea privim spre viitor cu cea mai mare încredere. Unindu-se între ele, popoarele vor pu­tea să smulgă din mâinile criminalilor arma mârşavă cu care ei ameninţă oraşele şi satele, copiii şi viitorul în­tregii omeniri. Articol publicat în ziarul „Pravda" din­­29 Mar­tie a. c. Cauza întregii omeniri ----------------------------- de ILYA EHRENBURG-----------------------------------­ SCÂNTEIA Sările de seamă ale membrilor delegaţiei R. P. R. la sesiunea de la Stockholm Biroul Executiv al Comite­tului Permanent pentru Apă­rarea Păcii din R.P.R. a ţinut o şedinţă în ziua de Joi 30 Martie. Biroul Executiv a ascultat dările de seamă prezentate de maestrul Mihail Sadoveanu. Florica Mezincescu şi Con­stantin Lepădatu, membri ai delegaţiei Comitetului Perma­nent pentru Apărarea Păcii din R.P.R. la sesiunea dela Stockholm a Comitetului Per­manent al Congresului Mon­dial al Partizanilor Păcii. Maestrul Mihail Sadoveanu a arătat modul cum s-a des­făşurat sesiunea de la Stock­­holm a Comitetului Congre­sului Mondial al Partizanilor Păcii vorbind apoi despre re­zultatele luptei partizanilor păcii din întreaga lume, ex­puse în cuvântul de deschi­dere al lui Jollot Curie. Maes­trul Mihail Sadoveanu a vorbit în continuare despre apelul privitor la Interzicerea armei atomice şi despre a­­pelul privitor la convocarea celui de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii. In Încheiere, maestrul Mi­hail Sadoveanu a arătat că sesiunea de la Stockholm a de­monstrat creşterea puternică a mişcării partizanilor păcii in Întreaga lume. Tov. Florica Mezincescu a făcut o expunere asupra ra­portului de activitate a Co­mitetului Permanent al Con­gresului Mondial al Partizani­lor Păcii prezentat la sesi­unea de la Stockholm de că­tre secretarul general al Co­mitetului, Jean Lafitte. Tov. Florica Mezincescu a arătat apoi că delegaţia R.P.R­ .a participat la desbateri prin­­ cuvântul maestrului Mihail Sadoveanu, care a subliniat că poporul nostru luptă hotărlt pentru apărarea păcii, con­struind socialismul şi întă­rind astfel Patria noastră. Tov. C. Lepădatu s’a ocu­pat de raportul ţinut de Louis Saillamt, vicepreşedinte al Comitetului Congresului Mon­dial al Partizanilor Păcii şi secretar general al F.S.M. Din acest raport a reieşit rolul deosebit de important al clasei muncitoare în lupta pentru pace şi faptul că lup­ta partizanilor păcii a luat, într’o serie întreagă de ţări, forma unor acţiuni concrete şi combative, că în general forţa lagărului păcii, în frun­te cu Uniunea Sovietică, a crescut considerabil. Din dările de seamă pre­zentate a reieşit că cele 17.024 Comitete de luptă pentru pace din R.P.R., care cuprind in total 237.705 membri, vor avea de dus o muncă perma­nentă pentru a mobiliza pe toţi oamenii cinstiţi din ţara, noastră la lupta hotărită pen­tru apărarea,, păcii. Pentru Duminică 2 Aprilie,­ a fost convocată o şedinţă­ plenară a Comitetului Perma­nent pentru Apărarea Păcii din R.P.R. (Agerpres). Telegrama fruntaşilor constructorii către C. C. al P. M. R. Noi, fruntaşi în muncă din întreprinderile de construcţie, în-­­­truniţi în consfătuirea de producţie organizată de Uniunea Sin­­dicatelor de Constructori şi Ministerul Construcţiilor în zilele de 27-28 Martie a.c. in Capitală, t­ransmitem salutul nostru fierbinte Comitetului Central al P.M.R. şi ne angajăm să mobilizăm toţi muncitorii constructori în jurul lozincii „2 metri cubi zidărie de echipă pe oră''. Ne angajăm deasemeni să organizăm şi să conducem pe şantierele noa­stre brigăzi de economii şi de ca­litate. In felul acesta vom contribui la înflorirea Patriei noastre, la ridicarea stării materiale şi culturale a poporului muncitor şi vom întări lagărul păcii în frunte cu glorioasa Uniune So­vietică. Prezidiul conferinţei Oamenii de ştiinţa din R.P.R. felicită pe prof. Frederic Joliot Curie Prof. Frederic Joliot Curie Paris Oamenii de ştiinţă din Republica Populară Română, înca­draţi în marele front organizat al păcii, condus de Uniunea Sovietică, vă trimit prin Prezidiul Academiei Republicii Popu­lare Române, iubite coleg, călduroase felicitări cu prilejul celei de a 50-a aniversări. Suntem mândri că Dvs., mare savant şi luptător pentru pace, vă număraţi printre membrii Academiei noastre şi vă urăm ani mulţi de muncă şi activitate bogată în slujba marilor idealuri ale omenirii: pacea şi progresul. Preşedintele Academiei Republicii Populare Române Acad. Profesor Traian Săvu­lescu De la Universitatea serala de Marxism-Leninism Universitatea serală de­ Marxism-Leninism de pe lângă C.C. al P.M.R. aduce la cunoştinţă că prelegerile ce trebuiau să se ţină Luni 3 Aprilie se amână pe ziua de Marţi 4 Aprilie a. c. la aceeaşi oră. Comemorarea lui Beethoven Institutul Român pentru Relaţiile Culturale cu Străi­­­­năt­atea anunţă festivitatea ce va avea loc cu ocazia co­memorării a 123 ani de la moartea compozitorului ger­man Ludwig van Beethoven. Va conferenţia Diamandi Gheciu. Conferinţa va fi ur­mată de un program artistic, la care îşi vor da concursul: Valentin Gheorghiu, Ştefan Gheorghiu, Radu Aldulescu, Vasile Boniş şi Virgil Gheor­ghiu. Festivitatea va avea loc astăzi Vineri 31 Martie, orele 17, în sala Dalles. Pag. 3 Statele Unite , azilul „internaţionalei trădătorilor“ Cu indignare au luat cu­noştinţă oamenii muncii din ţara noastră de telegrama din New-York apărută în ziarele de ieri în legătură cu scan­daloasa atitudine de protec­ţie a autorităţilor americane faţă de complotistul fascist V. V. Brătianu, trădător de ţară şi spion american fugit în America cu concursul stă­pânilor săi. După cum se ştie, această odraslă ciocoiască a celei mai înrăite familii de moşieri şi bancheri, exploatatori sânge­roşi din trecutul nostru ne­gru, a fost condamnat de jus­tiţia ţării la muncă silnică pe viaţă, fiind găsit vinovat de participare la complotul împotriva Statului democrat român. Procesul, care s’a ju­decat în Noembrie 1946, a scos la iveală legăturile ne­mijlocite ale lui V. V. Brătianu cu organizaţiile fasciste­­teroriste „divizia sumanelor negre”, „graiul sângelui”, etc. Toate aceste­­ bande formate din lepădăturile so­cietăţii urmăreau ca prin spionaj, sabotaj, teroare, cri­me şi asasinate, să submineze regimul democratic. In mod firesc şi potrivit uzanţelor internaţionale, au­torităţile americane aveau datoria să-l predea pe V. V. Brătianu poporului român, pentru a da socoteală de cri­mele săvârşite. Dar, după cum se ştie, Statele Unite au devenit adăpostul tuturor re­fugiaţilor fascişti şi al celor mai odioşi quislingi din Europa. Protectorii lui Brătianiu de peste ocean se sbat să gă­sească „forme” — care să salveze cât de cât aparen­ţele de legalitate —­­pentru a-l m­enţine mai departe în America. După un simulacru de arest, el a fost pus în li­bertate. Miller, şeful biroului de emigraţie, a declarat cu cinism că „aceşti oameni sim­patici” nu pot fi expulzaţi. Iar faimosul aţâţător la război, senatorul Taft, repre­zentantul aripei celei mai agresive a politicii americane­, de numele căruia este legată scelerata lege antimuncito­­rească Taft-Hartley, s’a gră­bit să introducă în Senat un proect de lege care să-i acor­de lui Brătianu permisiunea de a rămâne în Statele Unite. Faţă de nemernici trădă­tori de ţară şi fascişti ca Brătianu, statul american ţine să se înfăţişeze ca os­pitalier. Aceasta în timp ce opinia publică mondială ştie prea bine care sunt legile şi măsurile pe care le aplică ad­ministraţia fascizantă a lui Truman faţă de oamenii cinstiţi, cu convingeri progre­siste. In decurs de patru ani au fost expulzaţi din Statele Unite 830.000 de persoane de origine străină, cea mai mare cifră din istoria U. S. A. Nu­mai în decursul anilor 1946- 1948 au fost aduse în congres 11 proecte de legi îndreptate împotriva străinilor bănuiţi de a avea idei democratice. Proectul de lege Hobbs pro­pune crearea de lagăre de concentrare de tip hitlerist în care să fie deţinute pe viaţă asemenea persoane străine. Pe insula Ellis, transformată într’un lagăr, zac mii de oa­meni — cetăţeni ai U. S. A. şi străini ameninţaţi cu ex­pulzarea din cauza vederilor lor democratice. In America lui Truman n’a fost loc pentru un artist ca Charlie Chaplin! Iar antifascistul Gerhard Eisler a fost arestat samavol­nic şi maltratat pentru că era luptător convins pentru pace. Delegaţilor Comitetului Per­manent pentru Apărarea Pă­cii li s-a refuzat viza de in­trare în Statele Unite. Toţi aceştia sunt socotiţi „indezirabili” în democraţia dolarului. In schimb, sunt primiţi cu braţele deschise, sunt socotiţi „simpatici” tră­dătorii, spionii, călăii popoa­relor. STATELE UNITE AU DEVENIT AZILUL „INTER­NAŢIONALEI TRĂDĂTORI­LOR”. Strigoii unui trecut odios ca Gemete, Nagy Fe­­rencz, Micolajczik, Rădescu, ore au fost asvârliţi de­finitiv la lada de gunoi a istoriei, sunt ţinuţi la adă­post în Statele Unite, cu sco­pul de a sluji planurilor ti­căloase ale imperialiştilor americani de amestec în tre­burile interne ale statelor li­bere şi de pregătire a uniui nou război mondial. V. V. Brătianu şi compania îşi pot asigura protecţia im­perialismului american. Dar spre ei se îndreaptă ura şi dispreţul popoarelor din ţările de democraţie populară şi de pretutindeni, care merg vic­torios înainte, sfărâmând cu tărie toate cioturile putrede ce li se ivesc în cale.­­ Sesiunea Comitetului Executiv F. D. I. F. Intre 17 şi 20 Aprilie va avea loc la Helsinki (Finlanda) se­siunea Comitetului Executiv F.D.I.F., cu următoarea ordine de zi : 1. Darea de seamă asupra ac­tivităţii organizaţiilor naţionale ale F.D.I.F. în vederea lărgirii acţiunilor acestor organizaţii în favoarea păcii. 2. Bilanţul Conferinţelor Fe­meilor din Asia şi realizarea hotărîrilor sale.­­ Acest raport va fi prezentat de către Federaţia Democratică a Femeilor din China. 3. Bilanţul zilei de 8 Martie şi participarea femeilor la pre­s­gătirea zilei de 1 Mai, ziua II­­ternaţională a oamenilor muncii 4. Pregătirea Zilei Internaţio­­­nale a Copilului şi a Conferinţei Internaţionale pentru ocrotirea copilului. (Agerpres), ■ Răspunsul postului de Radio Moscova la scrisorile ascultătorilor din R. P. R. Astăzi, Vineri 31 Martie, pos­­turile Radio România pe 1935 m. și Radio București I pe 351,2 m. lungimi de undă vor trans­mite între orele 20,48—22, răs­punsul postului de Radio Mos­cova la scrisorile ascultătorilor din Republica Populară Ro­mână. Iată numele celor cărora li se răspunde în această emi­siune : Emma Forro, Elena Dumitres­­cu şi Melinaş Florica, de la fa­brica de postav „Partizanul Ro­şu"-Braşov, Rusu Constantin, colectivul de turnători, Negru Nicolae, Titu Valeriu, Pogorin Aurel, Giurgea Natalia, ing. Chivoran Ioan şi ajustorul Mu­­reşan Maxim, de la uzinele „So­­vromtractor"­Braşov, Montea Constantin şi Nistorescu Vasile, de la uzinele „Steagul Roşu"­­Braşov şi numeroşi lucrători de pe şantierul Canalului Dunăre— Marea Neagră, printre care­­ Lupu Ion, Isac Oprea și Sava Achim.

Next